Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.133/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC 12:
Președinte- C. E. - judecător
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. N. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. C..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2015 pronunțată Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul inculpat A. A., (deținut în prezent în Penitenciarul Spital București Jilava) apărător desemnat din oficiu, avocat G. V..
Procedura îndeplinită prin fax de la Penitenciarul Spital București Jilava.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, adresa nr. N2/_/SPBJB/22.10.2015 emisă de Penitenciarul Spital București-Jilava și transmisă prin fax instanței la aceeași dată, prin care se înaintează Curții de Apel B. adeverința medicală pentru persoana privată de libertate A. A., care nu poate fi prezentată la termenul de judecată din data de 23.10.2015. Astfel, din cuprinsul adeverinței medicale eliberată la data de 22.10.2015, ora 09,59, de dr. F. D., medic specialist psihiatru, din cadrul Penitenciarului Spital București Jilava rezultă că inculpatul A. A. este internat în secția psihiatrie pentru conduită terapeutică, astfel că datorită stării de sănătate această persoană nu poate fi prezentată.
În raport de conținutul adeverinței medicale depusă la dosarului cauzei pentru acest termen de judecată, conform căruia datorită stării de sănătate, inculpatul A. A. nu poate fi prezentat pentru termenul de judecată din data de 23.10.2015 în fața Curții de Apel B., instanța față de dispozițiile art. 204 alin. 7 Cod procedură penală, va proceda la soluționarea contestației și în lipsa inculpatului A. A..
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat V. G., având cuvântul pentru contestatorul inculpat A. A., arată că inculpatul a formulat în termen legal contestația împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2015, pronunțată de către Tribunalul C., pe care o consideră nelegală și netemeinică. Prin această încheiere s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. Cererea a fost formulată la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2015. În motivarea cererii inculpatul a arătat că durata de 8 luni petrecută în arest preventiv, precum și faptul că în penitenciar nu poate să-și pregătească eficient apărarea, acestea fiind și motive determinate care l-au făcut să facă această cerere. Prin urmare, solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și pe care de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv în prezent s-au schimbat în sensul că nu mai subzistă și că nici nu au mai apărut temeiuri care să justifice în continuare starea de arest preventiv a inculpatului. Cauza se află într-o stare avansată, au fost audiate părțile vătămate și o parte dintre martori. Consideră că la analizarea acestor contestații trebuie avut în vedere pericolul social concret pentru ordinea publică și nu cel abstract prevăzut de legiuitor . Astfel apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică o dată cu trecerea timpului este mult diminuat, inculpatul fiind arestat preventiv încă din data de 19 februarie 2015. Consideră că măsura arestului preventiv trebuie să fie proporțională cu gravitatea și pericolul social al infracțiunii. Toate aceste motive, apărarea le consideră pertinente pentru a solicita instanței înlocuirea măsurii arestului preventiv cu a controlului judiciar. Totodată, consideră că prevederile art. 215 Cod procedură penală, referitoare la controlul judiciar, pot fi aplicate în speță întrucât consideră că și această măsură mai blândă își poate îndeplini scopul pentru buna desfășurare a procesului penal. Apreciază că inculpatul va respecta cu strictețe toate obligațiile impuse de către instanța de judecată. La acest moment consideră că nu există indicii concrete din care să rezulte că pus în libertate inculpatul va încerca să influențeze bunul mers al procesului penal sau să influențeze declarațiile martorilor sau a părților vătămate. Oricum inculpatului i se vor pune în vedere anumite obligații pe care va trebuii să le respecte cu strictețe, obligații impuse de instanța de judecată, printre care și obligația de a nu lua legătura cu ceilalți coinculpați. Obligați pe care inculpatul se obligă să le respecte în măsura în care cererea sa va fi admisă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită menținerea ca legală și temeinică încheierea pronunțată în data de 20 octombrie 2015 de către Tribunalul C., prin care s-a respins cererea inculpatului A. A., prin care acesta solicitase înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. Apreciază că argumentele prezentate de apărare la acest termen de judecată nu pot fi de o asemenea consistență încât să atragă după sine reformarea acestei încheierii. Inculpatul este dedus judecăți, prin rechizitoriul D., în sarcina acestuia s-a reținut infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și trafic de minori (trei fapte). Este un grup de fapt care consistă în 6 membri infracționali, toți în stare de arest preventiv. Consideră că în mod corect judecătorul a raționat și a ajuns la concluzia că în continuare toți membrii trebuie să se afle în stare de arest preventiv. În considerente încheierii atacate se arată faptul că și acest inculpat este arestat preventiv din data de 19 februarie 2015, dar în ceea cel privește, ca de altfel și pentru ceilalți, încă subzistă acea suspiciune rezonabilă relativ la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, se mai face referire și la o decizie de speță a instanței europene care își găsește aplicabilitate în cauză, vizavi de faptul în ipoteze în care sunt mai mulți inculpați deferiți judecății în stare de arest preventiv prin punerea în liberate a unuia dintre aceștia există riscul conturbării procesului penal. Pentru că există această posibilitate ca această persoană să ia legătura cu o altă persoană și să influențeze cursul cercetării judecătorești. Într-adevăr cercetarea judecătorească este în plin avânt, s-au audiat inculpați, persoanele vătămate și o parte din martori, dar există acest risc și probabil judecătorul a considerat că este mai eficient ai menține pe toți în stare de arest preventiv tocmai din această perspectivă. Consideră că este și rezonabilă această măsură, raportat la numărul inculpaților deduși judecăți, numărul persoanelor vătămate, activitatea infracțională laborioasă, cursul acestui proces penal,. Vizavi de oportunitatea și necesitatea măsurii preventive a găsit inserțiuni în considerentele încheierii extrem de pertinente, vizavi și de reflecția infracțională raportat la starea victimelor. Ori rapoartele făcute de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C. arată consecințele și traumele suferite de aceste persoane, urmare a implicării lor în activitatea infracțională. Instanța de fond s-a raportat la aceste elemente și raportat la acest moment a apreciat că nu este oportun și eficient să se procedeze la o schimbare a măsurii preventive întruna mai lesnicioasă. De asemenea, arată că a observat că judecătorul fondului a răspuns și la un alt considerent care a fost invocat de către inculpat care a pretins că nu se poate apăra eficient atâta timp cât este în stare de arest preventiv, însă inculpatul are apărător desemnat din oficiu, acesta își exercită toate atribuțiunile și sunt drepturile și garanțiile procesuale conferite de Codul penal care pot fi puse în aplicare. Față de aceste aspecte parchetul apreciază că nu există nicio restrângere din această perspectivă. Totodată, apreciază că nu sunt argumente care să justifice plasarea sub control judiciar a acestui inculpat, sens în care solicită respingerea contestație și menținerea încheierii atacate.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
I. Prin încheierii de ședință din data de 20.10.2015 pronunțată Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulată de inculpatul A. A. având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar lăsarea în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care se impune respingerea cererii de înlocuire formulată de acesta.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că și în acest moment persistă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, susținerile acestora referitoare la temeinicia acuzării urmând a fi analizate după epuizarea probatoriului și închiderea dezbaterilor.
Tribunalul a apreciat că și în prezent eliberarea inculpatului, alături de ceilalți inculpați, ar putea avea impact negativ asupra conștiinței societății și ar conduce la formarea opiniei publice că organele judiciare nu iau măsuri prompte și suficient de drastice în cazul unor persoane acuzate de comiterea unor fapte de o gravitate ridicată cum este și infracțiunea de trafic de minori. Deși s-a susținut că opinia publică nu ar fi preocupată de existența prezentului dosar și derularea cercetărilor în prezenta cauză, trebuie subliniat că pericolul invocat în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, nu impune un ecou efectiv în rândul societății, ci trebuie înțeles ca o posibilă reacție colectivă de indignare și dezaprobare în cazul punerii în libertate a persoanelor asupra cărora planează acuzații grave.
De asemenea, prima instanță a mai avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, efectul acestora nu numai asupra victimelor, dar și în conștiința societății, numărul mare al persoanelor presupus a fi implicate (inculpați și persoane vătămate/victime), modul de organizare și desfășurare a faptelor incriminate, conduita procesuală a inculpaților.
Cu privire la durata petrecută de inculpați în stare de arest preventiv, în lumina jurisprudenței C.E.D.O., se constată că problema privind caracterul rezonabil al acestei perioade nu poate fi apreciată in abstracto.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o “decizie definitivă” cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație “să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație”. (cauza Eckle împotriva Germaniei din 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de C., se referă la criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.
În concret, în cauza de față, prin raportare la numărul faptelor și persoanelor vizate de instrucția penală, multitudinea probelor strânse și invocate prin actul de inculpare de către organul de urmărire penală, atitudinea inculpaților și a organelor judiciare, Tribunalul C. a apreciat că durata arestului preventiv nu a depășit, în mod obiectiv, un termen rezonabil.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul.
Criticile aduse au vizat aspecte de netemeinicie, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu solicitând admiterea contestației, iar în cadrul rejudecării să se dispună înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar. Apreciază că, la acest moment, măsura arestării preventive nu mai apare ca fiind proporțională și de natură a-și atinge scopul pentru care a fost inițial instituită, iar măsura preventivă a controlului judiciar este de natură a asigura bunul mers al procesului penal.
III. Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente :
Astfel, potrivit dispozițiilor care reglementează în materie, respectiv art. 242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1.
Or, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, amplu analizate de judecătorul fondului din cadrul tribunalului și pe care ni le însușim pe deplin, nu se poate susține că măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Legiuitorul a folosit în textul de lege citat conjuncția copulativă „și”, ceea ce reclamă întrunirea ambelor condiții impuse de textul de lege: evaluarea împrejurărilor cauzei și conduita procesuală a inculpatului. Reținem că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții, nici cea care vizează evaluarea împrejurărilor cauzei – activitatea inculpatului, ce poate îmbrăca forma ilicitului penal sub forma încadrării juridice pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, este în curs de judecată, iar gravitatea acuzațiilor aduse acestuia trebuie analizată atât în abstract (prin raportare la natura infracțiunii și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege), dar și în concret, prin evaluarea criteriilor de ordin obiectiv și subiectiv privind faptele imputate inculpatului –, nici cea care vizează conduita procesuală a inculpatului. Nu mai puțin, nu putem să nu observăm că inculpatul, după ce i s-a respins o cerere având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu – după audierea inculpaților la termenul din data de 21.09.2015, audierea persoanelor vătămate în data de 05.10.2015 – la următorul termen de judecată când au fost audiați 3 martori, fără vreun alt element probator care să fi putut duce la o posibilitate de schimbare a temeiurilor care au condus la luarea/menținerea arestării preventive, a solicitat înlocuirea măsurii cu controlul judiciar.
Curtea reține că, prin natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, dinamica acestora, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, impun în continuare ca cercetarea judecătorească să se desfășoare cu inculpatul sub măsura preventivă arestării, aceasta fiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, fiind asigurată proporționalitatea dintre gravitatea faptelor și măsura dispusă, astfel că cererea inculpatului nu este întemeiată.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2015 pronunțată Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.272 și 275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2015 pronunțată Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15.
În baza art.272 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-inculpat A. A. la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestația acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE,
C. E.
GREFIER,
C. G.
Red.C.E./21.12.2015
Dact.C.G./22.12.2015
2 ex.
Jud fond/C. M. D.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 236/2015. Curtea de... | Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
