Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 120/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC8:
Președinte: D. R. C. - Judecător
Grefier: C. R.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul M. S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de T. C., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul M. S. C., în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C. depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie, nr.120 din 24.09.2015.
La întrebarea instanței, contestatorul inculpat M. S. C. declară că înțelege limba română și nu dorește desemnarea unui interpret autorizat pentru asigurarea traducerii mersului dezbaterilor din limba română în limba maghiară și invers.
În temeiul art.372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat M. S. C., cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebată fiind, apărător desemnat din oficiu avocat S. C. arată că a luat legătura cu contestatorul inculpat și nu are alte cereri de formulat.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are alte solicitări de formulat și nici chestiuni prealabile de invocat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărător desemnat din oficiu avocat S. C. solicită admiterea contestației formulată de inculpatul M. S. C. cu consecința casării încheierii de ședință din data de 21.09.2015 pronunțată de T. C., solicitând totodată revocarea măsurii arestării preventive.
În opinia acesteia, la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, arătând totodată că, acesta a contribuit la aflarea adevărului, a avut o poziție sinceră.
De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu precizează că, luând legătura cu acesta, contestatorul inculpat a arătat că a săvârșit faptele în timp ce se apăra, fiind primul lovit cu o sticlă în cap, în urma căreia a necesitat îngrijiri medicale 8 -10 zile, acesta fiind provocat în comiterea faptei. Totodată menționează că, din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că cercetarea în libertate a acestui inculpat ar impieta asupra procesului penal. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția să producă această faptă, fiind provocat, acesta a trebuit să se apere. Arată că, prin întreaga sa atitudine, inculpatul a conștientizat consecințele faptelor sale și consideră că la acest moment numai subzistă acel pericol concret și social al faptei.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea contestației inculpatului M. S. C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul M. S. C.. Arată că trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 27 iulie 2015, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal și art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și loviri sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Precizează că, în mod corect instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv art. 223 alin.2 Cod procedură penală, considerând totodată că, nu există nicio împrejurare care să împiedice continuarea măsurii arestului preventiv.
Având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului M. S. C., respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, calificarea fiind determinată de împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit anterior un omor, reprezentantul Ministerului Public consideră că pericolul pentru ordinea publică este mai mult decât dovedit, iar măsura preventivă privativă de libertate se impune a fi menținută.
Pentru toate aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public, apreciază că încheierea pronunțată de T. C. este legală și temeinică, sens în care, în baza art. 425 ind.1 alin.7 lit.a Cod procedură penală, solicită respingerea contestației formulate de către inculpatul M. S. C..
Inculpatul M. S. C., având ultimul cuvânt, arată că a fost lovit primul de către victimă cu o sticlă în cap, iar acesta doar s-a apărat. Menționează că nu a vrut să lovească victima, dar a trebuit să se apere de aceasta, altfel ar fi putut fi omorât.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2015 a Tribunalului C. s-a menținut măsura arestării preventivedispusă față de inculpatul M. S. C., în temeiul art.208 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru a dispune în acest sens, T. C. a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. C. nr. 546/P/2015 din 20.08.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 21.08.2015 sub dosar nr._ 15, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. S. C. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzute de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal și art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în data de 26.07.2015, în jurul orelor 03.00, în timp ce se afla în parcul situat lângă restaurantul „Bujdoso” din municipiul Târgu S., județul C., după ce a mai comis anterior o infracțiune de omor, inculpatul M. S. C. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit numitului J. S., în zona capului și a toracelui, cu scopul de a îl ucide, activitatea infracțională fiind întreruptă prin intervenția martorului J. L. L., victima fiind salvată prin intervențiile medicale acordate ulterior.
De asemenea, s-a reținut că în aceeași dată și în aceleași circumstanțe, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit numitului J. L. L., în zona brațului stâng, cauzându-i leziuni traumatice ce necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea nr. 4 din 27.07.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală raportat la art. 202 Cod Procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. S. C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.07.2015 și până la data de 25.08.2015, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C. a constatat existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și cu privire la care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Analizând condițiile impuse de art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală, judecătorul a arătat că, în cauză, ar exista probe și indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, aceea de tentativă la omor și a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere următoarele aspecte: natura faptei presupus a fi comise care încalcă dreptul absolut la viață a persoanei; gravitatea faptei (cea mai gravă dintre infracțiunile îndreptate împotriva persoanei, săvârșită de un inculpat care a mai comis o faptă de omor), a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia (săvârșită de inculpat în stare de ebrietate, cauzată de consumul de alcool – spirt medicinal diluat cu apă, folosind o armă – un briceag, într-un loc accesibil și altor persoane – un parc situat în apropierea unui restaurant la care se aflau mai multe persoane ce participau la o nuntă, împotriva unei persoane singure, bărbat, pe care l-a atacat fără a avea un mobil, pe fondul unei agresivități dezvoltate în timp, grefată de o personalitate criminală și accentuată de consumul de alcool și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia (inculpatul manifestând o agresivitate latentă, care izbucnește fără motive bine determinate, cum a fost și cazul de față), se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Soluția judecătorului de drepturi și libertăți a rămas definitivă prin încheierea nr. 79/CC/U/31.07.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. B. care a respins contestația formulată de inculpat.
Prin încheierea din data de 24.08.2015, în conformitate cu art. 207 alin. 2 Cod Procedură penală, dosarul fiind înaintat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C., s-a procedat la verificarea inițială a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului M. S. C..
Ulterior, prin încheierea din data de 21.09.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 546/P/2015 al Parchetului de pe lângă T. C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și drept urmare, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 208 alin. 2 Cod Procedură penală, conform cărora instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, s-a fixat termen intermediar pentru aceeași dată, respectiv 21.09.2015, în vederea verificării măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul M. S. C..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar lăsarea sa în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, se au în vedere dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală, conform cărora „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Referitor la condiția generală și prealabilă oricăror altor temeiuri care ar justifica măsura arestării preventive, cea de existență a probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit o infracțiune, se reține că nu numai la luarea măsurii preventive, ci și ulterior, cu ocazia prelungirii sau menținerii acesteia, trebuie să existe fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune. Bineînțeles, această cerință trebuie interpretată în concordanță cu prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană cercetată pentru fapte penale, până la condamnarea sa definitivă, sens în care însuși legiuitorul folosește termenul de suspiciune rezonabilă, având în vedere că analiza temeiniciei probelor urmează să se facă numai cu ocazia cercetării judecătorești.
Însă prezumția de nevinovăție nu înlătură posibilitatea organelor judiciare de a proceda la restrângerea dreptului fundamental la libertate în scopul protejării intereselor publice, în cazuri strict reglementate de normele de procedură.
Sub acest aspect, respectând prezumția de nevinovăție instituită prin art. 99 alin. 2 Cod Procedură penală, instanța a apreciat că și în acest moment persistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, se are în vedere că infracțiunea de tentativă de omor calificat presupus a fi comisă de inculpat face parte din categoria celor enumerate expres de legiuitor în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală (infracțiune intenționată contra vieții).
Apoi, ținând cont de criteriile orientative enumerate de legiuitor național în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod Procedură penală, instanța a apreciat că natura, gravitatea și modalitatea de comitere a infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat – pe timp de noapte, într-un loc public, consecințele acestei fapte penale – leziunile constatate de specialistul din cadrul S.M.L. C. și urmările acestora; precum și impactul faptelor reținute în sarcina acestuia, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice în continuare detenția provizorie, evidențiind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol care în acest moment procesual încă nu s-a diminuat.
Mai mult, nu se pot trece cu vederea nici antecedentele penale ale inculpatului, evidențiate prin fișa de cazier judiciar depusă la dosarul de urmărire penală din care rezultă că acesta a fost condamnat în mod repetat pentru comiterea unor infracțiuni, inclusiv pentru infracțiunea de omor, astfel că acesta nu prezintă suficiente garanții că odată lăsat în libertate nu ar mai comite alte fapte penale.
Instanța a considerat că pentru motivele menționate mai sus nu se justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive. În această fază a procesului penal, având în vedere gravitatea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, starea de neliniște colectivă invocată justifică prioritatea acordată protejării colectivității și, pe cale de consecință, și menținerea măsurii arestării preventive, astfel cum a statuat, în repetate rânduri, C. Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Neumeister c. Austria din 27 iunie 1968, Dumont – Maliverg c. Franța din 31 mai 2005, Romanov c. Rusia din 20 octombrie 2005, Gerard Bernard c. Franța din 26 septembrie 2006).
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul M. S. C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
În susținerea contestației inculpatul a susținut că a adoptato atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, arătând că a comis fapta fiind obligat a se apăra în urma agresiunii comisă de către partea vătămată.
În fața Curții de A. nu au fot administrate alte mijloace de probă.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, C. constată că aceasta este legală și va fi menținută.
În acest sens, este de remarcat faptul că instanța de fond a verificat în mod judicios aspectele privind respectarea condițiilor în care măsura preventivă a arestării a fost dispusă și, ulterior, prelungită și menținută.
În acest sens, se remarcă faptul că din punctul de vedere al legalității măsurii preventive dispuse, în raport de prevederile art.202 alin.1, 3 și 4 din Codul de procedură penală și a art.223 alin.2 din același Cod, în cauză, la data luării măsurii, au fost respectate toate dispozițiile care reglementează această instituție judiciară.
Totodată, din perspectiva temeiurilor care au stat la baza admiterii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, s-a stabilit în mod corect că există în continuare indiciile și probele necesare care justifică în mod rezonabil suspiciunea că acesta este posibil să fi comis faptele reținute.
Analizându-se, din această perspectivă, materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, luând în considerare și stadiul procesual în care se află cauza, se constată că acesta justifică în continuare restrângerea drepturilor și libertăților inculpatului, luându-se în considerare și elementele care se desprind din starea de fapt referitoare la împrejurările în care se presupune că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie.
De asemenea, C. are în vedere împrejurarea că inculpatul a manifestat o atitudine agresivă și față de o altă persoană, lezând integritatea fizică a acesteia fapt care imprimă persoanei inculpatului un grad sporit de pericol.
Având în vedere actualul stadiu al cauzei aflată la începutul cercetării judecătorești, nu se poate face apreciere asupra temeiniciei acuzației aduse inculpatului, fără a se afecta procedura pendinte din fața Tribunalului C., motiv pentru care, reținând faptul că actualmente este supusă atenției exclusiv măsura preventivă, judecătorul nu analizează decât aspectele care rezultă din probatoriul aflat la dosar în legătură cu necesitatea menținerii sau nu a măsurii preventive.
Astfel, în prezent, nu se poate analiza motivul care a generat acțiunea violentă a inculpatului (respectiv existența sau nu a unei stări de provocare), astfel după cum se susține, acest lucru urmând a fi verificat de către judecătorul cauzei în momentul stabilirii existenței sau nu a vinovăției din punct de vedere penal după finalizarea cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al prevederilor art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, luându-se în considerare dispozițiile exprese cuprinse în această normă, judecătorul de fond a considerat în mod corect că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care subzistă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele penale care au format obiectul urmăririi penale.
C. reține că în lipsa unei definiții legale și a unor criterii exprese referitoare la noțiunea „pericol concret pentru ordinea publică”, doctrina și jurisprudența națională în mod constant au cristalizat acest concept, stabilind că acesta nu se identifică cu pericolul social al faptei, ci are un sens mult mai larg, ce presupune o rezonanță a faptei respective, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negativă, care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu se acționează eficient, și că acesta se stabilește în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, cum ar fi starea de tulburare a publicului, rezonanțele ulterioare comiterii infracțiunii, reacția colectivă față de starea negativă de lucruri.
Așadar, anumite infracțiuni, îndeosebi cele grave (cum este și cea prin care este afectat dreptul la viață al unei persoane), pot produce o anumită tulburare socială, care este de natură a justifica o detenție provizorie, pe o perioadă de timp rezonabilă, mai ales când existența motivelor plauzibile împotriva celui acuzat pledează pentru plasarea sa în stare de arest, iar în acest sens, trebuie precizat că tulburarea ordinii publice ține într-o anumită măsură de sfera lucrurilor resimțite de opinia publică, iar nu doar de datele obiective care justifică această plasare în detenție ca măsură excepțională. Din acest motiv, pericolul pentru ordinea publică a mai fost definit în doctrină drept temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, iar pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al acestuia.
Din această perspectivă, C. reține că elementele ce caracterizează persoana inculpatului converg spre aprecierea că acesta prezintă un pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care trecutul infracțional al acestuia relevă existența unor condamnări anterioare inclusiv pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor. Astfel, în prezent inculpatul nu prezintă suficiente garanții în sensul că lăsat în libertate nu va mai reprezenta un pericol pentru ordinea publică, circumstanțele reale și personale expuse impunând menținerea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, este evident că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii prezente și, ulterior, la menținerea ei, nu au suferit modificări, nejustificându-se în actualul moment o soluție de revocare a arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În aceste condiții, având în vedere și stadiul actual al procedurii judiciare, pentru asigurarea derulării acesteia în bune condiții se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, măsura fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor care îi sunt aduse, justificând restrângerea drepturilor și libertăților inculpatului în continuare.
Astfel, contestația inculpatului nu este fondată, încheierea atacată urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
În raport de soluția care va fi dispusă, în conformitate cu art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.206 din Codul de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de inculpatul M. S. C., împotriva încheierii din 21 septembrie 2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2015.
Președinte Grefier
D. R. C. C. R.
Red. RCD/ 08.10.2015
Tehnored/.C.R./12.10.2015 / 4 ex.
Jud. fond M.D.C.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 630/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 236/2015. Curtea de... → |
|---|
