Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 70/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Complet de judecată A2:

Președinte: Judecător - R. C. D.

Judecător: M. D.

Grefier: C. R.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr.941 din data de 29.05.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul P. F., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal și lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 11.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 941 din dat ade 29.05.2015, Judecătoria B. a hotărât următoarele:

În baza art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin 2 lit. b și art. 76 alin 1 Cod penal a condamnat inculpatul P. F. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (persoană vătămată G. N. R.).

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 16 alin 1 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal (persoană vătămată G. I. D.).

În baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin 1 Cod penal a impus condamnatului pe durata termenului de supraveghere respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

A impus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Primăriei Teliu sau în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare –Atelierul MFC B..

A constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 21.02.2015 la zi.

A luat act că partea civilă G. N. R. a renunțat la pretențiile civile formulate.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1225 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele - prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. emis în dosarul penal nr. 1836/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reținut că în data de 21.02.2015, în jurul orei 18:00, în timp ce se afla pe .. B. (zona magazinului Rapid), inculpatul a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată G. N. R. de suma de 30 de lei, după care i-a smuls acesteia lănțișorul de la gât, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale. Ulterior, inculpatul l-a luat pe minorul G. I. D., ținut în brațe de persoana vătămată G. N. R. și l-a trântit cu fața de pământ, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.

În susținerea situației de fapt de mai sus, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (f. 12-15); proces-verbal de examinare fizică și planșa fotografică aferentă (f. 16-19); proces-verbal și planșă fotografică (f. 20-25); declarații parte civilă G. N. R. (f. 27-29); proces-verbal de predare bunuri (f. 30); acte medicale privind persoana vătămată G. I. D. (f. 32-35); raport de expertiză medico-legală nr. 425/23.02.2015 (f. 38); raport de expertiză medico-legală nr. 436/23.02.2015 (f. 42); declarația martorei G. M. I. (f. 55-56).În ședința publică din data de 11.05.2015, instanța a dispus audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei (f.76) și, văzând poziția procesuală a acestuia față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, a dispus reaudierea martorei G. M. I. în condițiile nemijlocirii și contradictorialității specifice cercetării judecătorești.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat din coroborarea materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, precum și pe parcursul cercetării judecătorești, că în data de 21.02.2015, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe .. B., în zona magazinului Rapid, pe fondul unei relații conflictuale existente între cei doi concubini, inculpatul a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată G. N. R. de banii pe care aceasta îi adunase în cursul zilei din cerșit, aproximativ 30 de lei, după care i-a smuls acesteia lănțișorul de la gât, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a refuzat să dea declarații în fața organelor de urmărire penală, în cursul cercetării judecătorești prezentând o situație de fapt de natură să îl exonereze de angajarea răspunderii penale. Astfel, deși inițial a arătat că nu i-a luat concubinei sale nici banii, nici lănțișorul de la gât, ulterior a revenit, arătând că, deși i-a luat suma de 30 lei pe care concubina sa îi strânsese din cerșit, ulterior i-a restituit. De asemenea, în timp ce se îmbrâncea cu persoana vătămată G. N. R., este posibil să-i fi smuls acesteia lănțișorul de la gât, ulterior ridicându-l de jos și băgându-l în buzunar. Aceste ultime aspecte relatate de către inculpat se coroborează cu declarația persoanei vătămate, fiind susținute și de fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, care surprind bunurile găsite de către organele de cercetare penală asupra inculpatului.

Loviturile exercitate de către inculpat asupra persoanei vătămate sunt atestate de către raportul de expertiză medico-legală nr. 436/23.02.2015, care concluzionează că numita G. N. R. prezenta leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, precum și de procesul-verbal de examinare fizică însoțit de planșe fotografice.

De asemenea, audiată în cursul urmăririi penale, martora G. M. I., sora persoanei vătămate, a confirmat faptul că aceasta din urmă avea asupra ei suma de 30 lei, banii fiindu-i luați de către inculpat, ulterior acesta smulgându-i și lănțișorul de la gât. S-a apreciat că declarația dată de martoră în cursul cercetării judecătorești nu corespunde adevărului, aceasta revenind asupra celor declarate inițial spre a contura o situație da fapt favorabilă inculpatului, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală, va avea în vedere la soluționarea cauzei aspectele relatate de către aceasta în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește fapta de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal (persoană vătămată G. I. D.), din materialul probator administrat în cauză, s-a reținut că nu există probe care să susțină săvârșirea acestei fapte de către inculpat. Astfel, aspectele relatate în cursul urmăririi penale de către persoana vătămată G. N. R., mama minorului G. I. D., nu sunt susținute de nicio altă probă administrată în cauză în acest sens.

Astfel, inculpatul a negat exercitarea de violențe asupra minorului, iar martora G. M. I. a arătat că, deși l-a ridicat pe copil de jos în timp ce inculpatul și persoana vătămată continuau să se certe și să se îmbrâncească, nu a văzut în ce împrejurări minorul a căzut din brațele mamei sale, G. N. R.. Chiar dacă raportul de expertiză medico-legală nr. 425/23.02.2015 atestă că minorul G. I. D. prezenta leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, putând data din 21.02.2015, instanța apreciază că circumstanțele producerii acestor leziuni nu sunt pe deplin lămurite în cauză, probele administrate nefiind de natură a conduce la stabilirea în sarcina inculpatului, fără niciun dubiu, a săvârșirii faptei de lovire sau alte violențe de către inculpat.

În drept, fapta inculpatului care, în data de 21.02.2015, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla pe .. B., în zona magazinului Rapid, a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată G. N. R. de suma de 30 lei și de lănțișorul pe care aceasta îl purta la gât, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar depusă la dosar reieșind săvârșirea de către inculpat a unor infracțiuni de furt pentru care organele de urmărire penală au dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.

Reținând totodată existența unei situații conflictuale dintre inculpat și persoana vătămată, generată de neînțelegeri ivite între aceștia pe fondul unei relații de concubinaj, în baza art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin 2 lit. b și art. 76 alin 1 Cod penal instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (persoană vătămată G. N. R.).

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Apreciind că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a stabili fără niciun dubiu săvârșirea faptei de lovire sau alte violențe de către inculpat, în baza art. 16 alin 1 lit. c Cod procedură penală a achitat inculpatul pentru săvârșirea acestei fapte, prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal (persoană vătămată G. I. D.).

Față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, văzând și persoana inculpatului, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei răspunde necesității reeducării inculpatului și corijării comportamentului infracțional al acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând condamnarea inculpatului P. F. pentru infracțiunea de lovire și alte violențe față de persoana vătămată minoră G. I. D.. În susținerea acestui motiv de apel P. a învederat faptul că, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și primă instanță și readministrate în fața instanței de apel dovedesc săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, soluția de achitare pronunțată de către prima instanță în acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c cod procedură penală, fiind netemeinică.

Al doilea motiv de apel al Parchetului a vizat solicitarea de majorare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și consecințele pe care le-a avut pentru persoana vătămată, solicitând totodată, pentru aceleași criterii și schimbarea modalității de individualizare în sensul executării efective a acesteia în regim de detenție.

Al treilea motiv de apel al Parchetului a vizat solicitarea de modificare a conținutului pedepsei complementare aplicate inculpatului, în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. e și lit. f cod penal, respectiv, interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, având în vedere că în urma altercației a fost vătămată atât mama cât și minorul.

În fața instanței de apel, s-au administrat proba cu martori și a fost reaudiată persoana vătămată.

Persoana vătămată G. N. R. a declarat că în data de 21.02.2015, inculpatul s-a apropiat de aceasta, i-a luat copilul din brațe și l-a trântit la pământ, a lovit-o cu pumnii în tâmplă, după care i-a luat suma de 30 de lei din buzunar și a plecat fără să îi spună altceva. A arătat că, de față la acest incident a fost sora sa, martora G. M. I., care a și sunat la salvare. În cuprinsul aceleiași declarații martora a arătat că, inițial între ea și inculpat au existat îmbrânceli și că în aceste împrejurări, i-ar fi scăpat copilul din brațe.

Martora G. M. I. a declarat că a văzut incidentul dintre inculpat și persoana vătămată, că cei doi s-au certat, inculpatul i-ar fi smuls un lănțișor de la gâtul persoanei vătămate, în timpul acestui conflict, copilul ar fi căzut din brațele persoanei vătămate, iar inculpatul nu a fost cel care ar fi luat copilul din brațele părții vătămate. A arăta că minorul a căzut din brațele persoanei vătămate, când inculpatul i-a luat lănțișorul și banii persoanei vătămate.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a mijloacelor de probă noi, administrate în fața instanței de apel, Curtea constată că, este fondat apelul declarat de către P., în privința reținerii greșite a circumstanțelor atenuante, în favoarea inculpatului, a cuantumului pedepsei principale și a duratei termenului de încercare.

Se constată că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârșită de către inculpatul P. F. și a pronunțat în mod corect o soluție de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe care ar fi fost săvârșită asupra minorului, în privința acestei din urmă infracțiuni, neexistând mijloace de probă, care, să ateste fără dubiu că inculpatul ar fi săvârșit-o.

În esență, starea de fapt constă în aceea că, în data de 21.02.2015, în jurul orelor 18:00, inculpatul P. F., în timp ce se afla pe .. B., în zona magazinului Rapid, pe fondul unei relații conflictuale existente între cei doi concubini a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată G. N. R. de banii pe care aceasta îi adunase în cursul zilei din cerșit, aproximativ 30 de lei, după care i-a smuls acesteia lănțișorul de la gât, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.

În mod judicios a apreciat prima instanță că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 233 cod penal. Starea de fapt și încadrarea juridică, în privința acestei infracțiuni, nu au fost contestate, săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat, fiind pe deplin dovedită prin coroborarea declarației persoanei vătămate cu a martorei oculare, G. M. I., cu concluziile certificatului medico-legal, mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului.

În privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că, este fondat motivul de apel al Parchetului, în sensul că, se impune înlăturarea circumstanței atenuante reținută, în sarcina inculpatului, respectiv, cea prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b cod penal, deoarece circumstanțele reale de comitere a infracțiunii de către inculpat, așa cum le-am prezentat mai sus nu justifică reținerea prevederilor legale, mai sus-arătate. Astfel, inculpatul, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, care avea un copil de o vârstă mică, în brațe, i-a smuls acesteia banii, acțiunile de violență, fiind exercitate, în plină stradă, într-un loc frecventat, de numeroase persoane, în fața unui supermarket. Mai mult, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a mai prezentat în fața instanței de apel, deși a fost legal citat, aceste aspecte subliniind faptul că, inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptei săvârșite.

Raportata la toate aceste motive, instanța de apel, va înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului P. F. ( art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 cod penal) și va majora pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 cod penal.

Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului, pe parcursul procesului penal, în sensul că, după ce a fost pus în libertate nu s-a mai prezentat în fața organelor judiciare, Curtea constată că se impune, pentru a asigura îndeplinirea scopului pedepsei, majorarea termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, urmând ca pe această durată, comportamentul acestuia să fie supravegheat de către specialiștii din cadrul Serviciului de Probațiune. Măsurile de supraveghere și obligațiile care i-au fost impuse inculpatului, vor contribui la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului, neimpunându-se executarea pedepsei într-un loc de detenție așa cum s-a solicitat de către P., având în vedere că, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și a petrecut și o perioadă de timp, până la data pronunțării sentinței de fond, în stare de arest preventiv.

Curtea constată nefondat motivul de apel al Parchetului, în ceea ce privește solicitarea de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, având în vedere că mijloacele de probă administrate în fața instanței de apel nu confirmă săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat. Astfel nici chiar mama minorului nu face afirmații constante în cuprinsul aceleiași declarații în ceea ce privește modul în care minorul a căzut. Astfel, mai întâi mama minorului arată că, acesta ar fi fost trântit la pământ de către inculpat, spre sfârșitul declarației, persoana vătămată a declarat că minorul ar fi căzut din brațele sale, în urma altercației pe care aceasta a avut-o cu inculpatul. Această din urmă variantă este susținută și de către martora audiată, în mod nemijlocit de către instanța de apel, aceasta arătând că minorul a căzut din brațele persoanei vătămate, fără să fie trântit la pământ de către inculpat.

În declarația dată în fața primei instanțe inculpatul nu a recunoscut săvârșirea niciuneia dintre faptele de care a fost acuzat.

Având în vedere că mijloacele de probă nu au dovedit faptul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de lovire și alte violențe asupra minorului G. I. D., existând o stare de dubiu cu privire la împrejurările în care minorul a căzut din brațele mamei, Curtea va menține soluția de achitare a inculpatului pentru această din urmă infracțiune.

Curtea constată nefondată și solicitarea formulată de către P., în sensul de a se dispune față de inculpat, interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. e și f cod penal, respectiv dreptul de a fi părinte, tutore sau curator, având în vedere faptul că nu s-a dovedit că inculpatul l-ar fi agresat pe minor, în sensul invocat de către acuzare, respectiv să îl trântească la pământ. Potrivit prevederilor art. 67 cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare sau amendă și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Curtea constată că, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută cumulativ de textul de lege anterior amintit, pe de o parte pentru că s-a pronunțat o soluție de achitare pentru infracțiunea de lovire față de minor, iar pe de altă parte pentru că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită asupra mamei minorului, natura infracțiunii și împrejurările cauzei neimpunând aplicarea pedepsei complementare, în conținutul invocat de către P..

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 941 din data de 29.05.2015 a Judecătoriei B., pe care o va desființa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a duratei termenului de supraveghere.

Rejudecând în aceste limite,

Va înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului P. F. (art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 cod penal) și va majora pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 cod penal.

Va majora durata termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 941 din data de 29.05.2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a duratei termenului de supraveghere.

Rejudecând în aceste limite,

Înlătură circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului P. F. ( art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 cod penal) și majorează pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 cod penal.

Majorează durata termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia, inclusiv, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. C. D. M. D.

GREFIER

C. R.

Red. M.D./18.02.2016

Tehnored.C.R./18.02.2016/2 ex.

Jud. fond A.C.B.