Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 73/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Complet de judecată A2:

Președinte: Judecător - R. C. D.

Judecător: M. D.

Grefier: C. R.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. D., trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 22 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G., în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 11.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.97/22.09.2015 a Judecătoriei S. G. s-a dispus, în baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a din Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 al. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

În baza art. 83 din Cod penal din 1969 a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 12/17.01.2011 a Judecătoriei S. G. (definitivă prin neapelare) și a dispus executarea în întregime a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 12/17.01.2011 a Judecătoriei S. G., alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani și 2 luni (doi ani și două luni) închisoare.

În baza art. 71 din Cod penal din 1969 a stabilit că inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b din Cod penal din 1969 de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria S. G. a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. întocmit la data de 17.11.2014 sub nr. 1154/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. D. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal și art. 5 al. 1 Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 29.03.2013, în jurul orelor 16,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . din municipiul S. G., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,55 gr.‰

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei imputate.

Prin încheierea din data de 19.12.2014 instanța a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul din data de 30.03.2015 inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe procedura de drept comun, prin declarația dată recunoscând comiterea faptei.

În cauză au fost efectuate un referat de evaluare cu privire la inculpat, un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și un raport de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei.

În fapt, instanța a reținut că la data de 29.03. 2014, în jurul orelor 16,00, în timp ce se aflau în serviciul de patrulare și control al traficului rutier, organele de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției municipiului S. G., pe . din municipiul S. G., au oprit pentru control autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .

În prezența martorului asistent S. Jozsef, s-a procedat la legitimarea conducătorului auto, acesta fiind identificat în persoana inculpatului M. D. .

Întrucât emana miros puternic de băuturi alcoolice, s-a încercat testarea inculpatului cu etilotestul, însă din cauza stării în care inculpatul se afla, testarea nu s-a putut efectua, reușindu-se testarea pasivă, la poziția 1468 testul indicând prezența alcoolului în aerul expirat.

D. urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul județean S. G., unde a fost examinat clinic și i s-au recoltat două probe biologice de sânge la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 549-A12/88-a întocmit de Serviciul de Medicină Legală C. (f. 7) la ora 16,20 (momentul recoltării primei probe biologice), inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,55 gr.‰, iar peste o oră, valoarea alcoolemiei era de 2,40 gr.‰.

La solicitarea inculpatului, în cursul judecății a fost efectuată o expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei de către Institutul de Medicină Legală Târgu M., conform raportului de expertiză întocmit (f. 89 dosar), alcoolemia inculpatului la ora surprinderii în trafic (16,00) a fost de 2,55 gr.‰, prin raportul de expertiză efectuat menționându-se și faptul că în urma corelării datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarate de inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanța denotând un consum de băuturi alcoolice altul decât cel declarat, menționându-se și faptul că în momentul recoltării probelor biologice, alcoolul era în fază de eliminare din organism, iar în cazul concret, recoltarea de sânge fiind efectuată la scurt timp după eveniment, conduce la rezultatul stabilit, de 2,55 gr.‰.

La solicitarea inculpatul, în cursul judecății a fost efectuată și o expertiză medico-legală psihiatrică, prin raportul de expertiză întocmit de Serviciul de Medicină Legală C. (f. 81) stabilindu-se că inculpatul prezintă diagnosticul „dependență etanolică, abstinentă, tulburare anxioasă organică, tulburare cognitivă ușoară”, acesta având discernământ la momentul comiterii faptei imputate.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, prin declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, recunoscând că a consumat băuturi alcoolice, în intervalul 14,00-16,00 la data menționată, după care a urcat la volanul autoturismului menționat și a condus pe drumul public, respectiv din zona Gării pe . din municipiul S. G., menționând că nu se simțea sub influența băuturilor alcoolice, scopul său fiind acela de a se deplasa la domiciliu, pentru a-și lua medicamentele, inculpatul suferind de diabet, iar în timp ce conducea autoturismul pe . oprit de organele de poliție, în urma testării rezultând prezența alcoolului în aerul expirat, ulterior fiind condus la spital, unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la interval de o oră.

Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează și cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv proces verbal din 29.03.2013 (f. 4), buletin de examinare clinică (f. 5), proces verbal de prelevare a probelor biologie (f. 6), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f. 7), depoziția martorului S. Jozsef (f. 15), acesta declarând că a asistat la testarea inculpatului cu etilotestul la data menționată, inculpatul fiind vizibil sub influența băuturilor alcoolice, raport de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei (f. 89).

Pe baza întregului material probatoriu administrat, în sensul reținut, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea, cu intenție, a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, în drept, fapta acestuia care în data de 29.03.2013,în jurul orelor 16,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . din mun. S. G., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,55 gr.‰, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal (instanța schimbând încadrarea juridică prin încheierea din data de 22.06.2015, apreciind că în atare situație, legea penală veche este legea penală mai favorabilă, analizând în mod global prevederile legii penale vechi comparativ cu cele ale legii penale noi, conform deciziei Curții Constituționale în acest sens, având în vedere și faptul că în reglementarea anterioară, stabilirea îmbibației alcoolice a conducătorului auto era în mod cert raportată la momentul surprinderii în trafic a inculpatului, ceea ce de altfel s-a și realizat în prezenta cauză, fiind stabilită îmbibația alcoolică a inculpatului la ora 16,00, respectiv la momentul surprinderii sale în trafic, atât prin raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei, cât și prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, proba de sânge fiind recoltată la un interval foarte scurt, 16²⁰).

Referitor la infracțiunea reținută, elementul material a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumul public, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, existând raport de cauzalitate între acțiune și urmarea imediată, infracțiune fiind una de pericol, iar din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a comis fapta cu intenție, acesta cunoscând că prin conducerea autoturismului pe drumul public după ce a consumat alcool, punea în pericol siguranța circulației pe drumurile publice .

Apărătorul inculpatului a invocat faptul că în opinia sa, infracțiunea sesizată în sarcina inculpatului ar fi dezincriminată, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale, care a stabilit că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 al. 1 Cod penal este neconstituțională.

Cu privire la acest aspect, instanța a apreciat, având în vedere și decizia Curții Constituționale menționate, faptul că infracțiunea sesizată nu a fost dezincriminată, nefiind declarat neconstituțional în întregime textul art. 336 al. 1 Cod penal, ci doar acea sintagmă, prin raportare la momentul avut în vedere ca fiind cel al stabilirii alcoolemiei conducătorului auto, fiind necesar în cazul unei astfel de infracțiuni ca stabilirea alcoolemiei să fie efectuată la un moment cât mai apropiat de momentul conducerii, aspect pe care îl avea în vedere reglementarea anterioară. Totodată, astfel cum s-a exprimat și doctrina, dezincriminarea privește fapta prevăzută de legea penală în ansamblul său, sub raportul tuturor condițiilor de incriminare și de sancționare, iar prin declararea neconstituțională doar a acelei sintagme menționate cu privire la textul art. 336 al. 1 Cod penal, fapta continuă să fie incriminată.

De altfel, în prezenta cauză, astfel cum s-a reținut anterior, prelevarea probelor biologice a intervenit la un interval foarte scurt (ora16,20) de timp de la momentul surprinderii inculpatului în trafic (ora 16,00), mai mult, în cauză fiind efectuată și o expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei la momentul surprinderii inculpatului în trafic, care a stabilit că la acel moment, alcoolemia era de 2,55 gr.‰.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptei (inculpatul conducând autoturismul pe drumul public, respectiv pe străzi din municipiul S. G., la ora 16,00, după ce a consumat anterior alcool), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, infracțiunea menționată fiind una de pericol, valoarea foarte mare a alcoolemiei stabilite (2,55 gr.‰), persoana și conduita inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, s-a prezentat în fața instanței de judecată, dând dovadă de o bună conduită procesuală, instanța având însă în vedere și faptul că inculpatul a fost condamnat anterior tot sub aspectul comiterii unei astfel de infracțiuni, prin sentința penală nr. 12/17.01.2011 a judecătoriei S. G. (f. 78 dosar), reținându-se în cuprinsul acelei hotărâri faptul că inculpatul condusese anterior un alt autoturism pe drumul public, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,75 gr.‰, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate, prevăzută de art. 81 Vechiul Cod penal, cu un termen de încercare de 3 ani și 2 luni .

Aspectele reținute denotă perseverență infracțională din partea inculpatului, care, deși a beneficiat anterior de clemența instanței, a continuat să comită astfel de fapte penale ce pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, fapta dedusă judecății fiind comisă în cursul termenului de încercare, în stare de recidivă.

Instanța a avut în vedere și aspectele menționate în cuprinsul buletinului de examinare clinică, din care rezultă că inculpatul era sub influența alcoolului, având comportarea dezordonată, judecata incoerentă.

Totodată, instanța a luat în considerare și aspectele reliefate în cuprinsul referatului de evaluare întocmit, din care rezultă că inculpatul este o persoană ce provine dintr-o familie organizată, și-a întemeiat propria familie, este căsătorit, tatăl unui copil, relațiile familiale fiind bune, inculpatul prezentând atașament față de soția și copilul său, inculpatul a manifestat interes față de actul educațional, a absolvit școala profesională profil prelucrător prin așchiere, și-a câștigat în mod onest existența, acesta beneficiind de factori pozitivi, ce pot descuraja reiterarea unui comportament infracțional, respectiv existența unei instrucții școlare, lipsa problemelor locative, atașamentul față de familie, faptul că în prezent inculpatul nu mai consumă alcool, implicarea în activități utile social, existând însă și factori negativi, care pot influența reiterarea unui comportament infracțional, respectiv existența antecedentelor penale, lipsa efectului scontat sub aspect coercitiv preventiv, a aplicării sancțiunii penale anterioare, tendința de asumare a unor riscuri sporite, gestionarea ineficientă a unor situații cu potențial criminogen crescut, echilibrul dintre acești factori fiind fragil, cu toate acestea, inculpatul prezentând motivație sporită pentru schimbare, dispunând și de resurse familiale și individuale optime în acest sens.

Pentru considerentele reținute, în baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a din Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul M. D. la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

Fapta dedusă judecății fiind comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate aplicate prin sentința penală indicată mai sus, fiind incidente așadar dispozițiile art. 83 Vechiul Cod penal (de altfel și dispozițiile art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 menționând că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969), în baza art. 83 din Cod penal din 1969 instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 12/17.01.2011 a Judecătoriei S. G. (definitivă prin neapelare) și a dispus executarea în întregime a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 12/17.01.2011 a Judecătoriei S. G., alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani și 2 luni (doi ani și două luni) închisoare.

Inculpatul urmează a executa pedeapsa în regim de detenție, în baza art. 71 din Vechiul Cod penal inculpatul pierzând drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b din Vechiul Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, la data de 29.09.2015, inculpatul M. D..

În calea de atac a apelului, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspect de temeinicie, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate de către judecătorie în raport de circumstanțele personale indicate în referatul de evaluare, precum și de afecțiunile de care suferă. Totodată, inculpatul a solicitat a se da valență și atitudinii procesuale manifestată în cursul procedurii judiciare, iar în raport de circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal din 1969 să se procedeze la reducerea cuantumului pedepsei închisorii sau la aplicarea pedepsei amenzii.

În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, Curtea de Apel reține următoarele.

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt cu care a fost sesizată, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, care a fost însușit de către inculpat prin atitudinea procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunii în modalitatea descrisă în actul de sesizare.

Încadrarea juridică stabilită de către judecătorie este corectă, fiind în conformitate cu starea de fapt reținută.

D. urmare, în mod corespunzător Judecătoria S. G. a dat eficiență dispozițiilor art.374 alin.4 și art.375 Cod procedură penală, procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează procedura abreviată.

În consecință, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanță a dat valoare dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, luând în considerare la stabilirea pedepsei limite reduse cu o treime.

În raport de criticile aduse hotărârii, Curtea constată că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, realizat în conformitate cu art.72 Cod penal din 1969, prima instanță s-a orientat în mod judicios spre pedeapsa închisorii, în raport de circumstanțele comiterii faptei de către inculpat, precum și de antecedența penală a acestuia, reflectată într-o condamnare anterioară aplicată de către Judecătoria S. G. pentru comiterea altei infracțiuni prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Curtea constată că noua faptă penală a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.12/17.01.2011 a Judecătoriei S. G., motiv pentru care în mod corect prima instanță a reținut dispozițiile art.37 lit.a Cod penal din 1969, dispunând totodată revocarea beneficiului suspendării condiționate.

Din analiza dosarului cauzei, Curtea nu identifică aspecte care pot fi considerate ca fiind circumstanțe atenuante, în raport de prevederile art.74 alin.2 Cod penal din 1969, în condițiile în care judecătoria a dat valoare atitudinii procesuale de recunoaștere a comiterii faptei manifestate în cadrul procesului penal de către inculpat, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală, aferentă urmării procedurii simplificate.

În aceste condiții, luând în considerare valoarea foarte mare a alcoolemiei (2,55 gr‰), identificată în urma recoltării probelor biologice, stabilită inclusiv în cadrul expertizei medico-legală efectuată de către instanța de fond, precum și repetabilitatea activității infracționale, instanța de apel apreciază că nu este justificată solicitarea ce i-a fost adresată de a se reindividualiza pedeapsa stabilită prin hotărârea atacată.

Elementele cu caracter personal invocate (vârsta, atașamentul față de familie, existența unui loc de muncă) și afecțiunile medicale de care suferă inculpatul, fără a fi ignorate, nu conferă un efect atenuant acțiunii infracționale, în condițiile în care în declarația dată inculpatul a confirmat ingerarea în mod conștient a unei cantități ridicate de alcool (200 ml. votcă și 1.500 ml. bere) pe fondul urmării unui tratament medicamentos permanent. Acest lucru nu poate decât să evidențieze gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și a persoanei inculpatului, fiind necesar pentru a atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal din 1969 aplicarea unei pedepse peste minimul de 8 luni prevăzut de lege.

În acest context, Curtea va respinge apelul formulat de către inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr.97/22.09.2015 a Judecătoriei S. G., aceasta urmând a fi menținută.

Corelativ soluției ce va fi dispusă, în conformitate cu art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata a 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge apelul formulat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr.97/22.09.2015 a Judecătoriei S. G. pe care o menține.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. C. D. M. D.

GREFIER

C. R.

Red. RCD/15.02.2016

Tehnored.C.R./15.02.2016/2 ex.

Jud. fond M.G.M.