Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 60/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.60/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 05 februarie 2016

Instanța constituită din:

- Complet de judecată A1:

Președinte – A. D. - judecător

Judecător – A. M.

- Grefier – A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul G. C. G., împotriva sentinței penale nr.651 pronunțată de Judecătoria B. la data de 15 aprilie 2015 în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07 ianuarie 2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 14 ianuarie 2016 iar apoi pentru datele de 22 ianuarie 2016 și 05 februarie 2016, când,

CURTEA

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Constată că prin sentința penală nr. 651/15.04.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 181 alin.1¹ Vechiul cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G. C. G., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (fapta din data de 06.08.2012, persoană vătămată C., fostă G., I. A.).

În baza art. 71 alin. 1 Vechiul cod penal raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit b Vechiul cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81 Vechiul Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Vechiul cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Vechiul cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 2 Vechiul Cod de procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 19 și art. 397 Noul cod de procedură penală raportat la prevederile art. 1357 Noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. (fostă G.) I. A., domiciliată în B., .. 9, ., ffl în localitatea Poplaca, nr.779, județul Sibiu, și în consecință:

A obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 1.200 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei în cuantum de 5.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Noul cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei din care suma de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. 2 Noul cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 1.800 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă C. (fostă G.) I. A..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8573/P/2013 întocmit la data de 28.11.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013 sub dosar nr._ /2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin.1 indice 1 Vechiul Cod penal.

În actul de sesizare s-au reținut următoarele:

La data de 06.08.2012, persoana vătămată G. I. A. s-a deplasat la adresa de domiciliu situată în mun. B., .. 9, unde a locuit împreună cu inculpatul G. C. (în calitate de soț al acesteia), pentru a lua diverse articole de îmbrăcăminte pentru ea și pentru fiica sa, în vârstă de 4 luni.

În urma unui schimb de replici purtate cu inculpatul G. C., acesta a agresat persoana vătămată, lovind-o cu palmele în zona feței și a spatelui. Ulterior, victima a fost lovită cu un scaun în zona spatelui, fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

În urma reexaminării, s-a constatat faptul că, leziunile suferite de persoana vătămată G. I. A. au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloacele de probă, administrate în fază de urmărire penală, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 7 dosar urmărire penală), certificat medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012 și certificatul medico-legal nr. 2251/E întocmit la data de 13.08.2012 (filele 9-10 dosar urmărire penală), declarații persoană vătămată G. I. A. (filele 8, 13-15 dosar urmărire penală), declarații martori B. M. I., Bicleșan M., P. O. V. (filele 19-22 dosar urmărire penală), declarații inculpat G. C. (fila 17 dosar urmărire penală).

Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză, s-a constatat faptul că, inculpatul nu a fost reținut sau arestat în cauză, nefiind dispuse nici alte măsuri preventive pentru fapta reținută în sarcina sa.

Referitor la poziția procesuală adoptată de inculpatul G. C. pe parcursul desfășurării urmăririi penale, acesta nu a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa.

În urma înregistrării rechizitoriului nr. 8573/P/2013, pe rolul Judecătoriei B. s-a format dosarul penal nr._, care a urmat etapele procesuale desprinse din prevederile art. 3 alin. 1 lit. c și d Noul cod procedură penală, respectiv procedura de cameră preliminară și judecată în fond.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 22.04.2014, definitivă prin necontestare, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G. C. prin care au fost invocate excepții privitoare la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală (filele 26-27).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 30.06.2014, s-a dispus începerea judecății, constatându-se legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8573/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. ( fila 30).

La dosarul cauzei, a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 8 ), înscrisuri înaintate de către Secția 3 Poliție B. (filele 89-92), înscrisuri privind situația juridică existentă între inculpatul G. C. și persoana vătămată C. (fostă G.) I. A. (filele 111-138, filele 164-165, filele 210-211), înscrisuri în circumstanțiere (filele 166-191).

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală ( fila 17 dosar urmărire penală), acesta adoptând o atitudine de nerecunoaștere cu privire la acuzația penală reținută în sarcina sa.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, respectiv la data de 30.06.2014, inculpatul s-a prezentat în fața instanței, exprimându-și intenția în sensul de a se împăca cu persoana vătămată C. (fostă) G. I. A. (filele 49-51).

Întrucât victima a refuzat să se împace cu inculpatul G. C., solicitând continuarea procedurilor efectuate în cauză, la același termen de judecată, față de prevederile cuprinse în art. 349 raportat la art. 374 Noul cod procedură penală, instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești.

Pe latura penală a cauzei, instanța a dispus readministrarea probei testimoniale constând în audierea martorilor B. M. I., Bicleșan M. și P. O. V..

Pentru soluționarea laturii penale a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind respinsă cererea formulată de inculpatul G. C. privind efectuarea unei expertize medico legale referitoare la leziunile suferite de persoana vătămată la data de 06.08.2012.

Pe latura civilă a cauzei, instanța a încuviințat proba testimonială constând în audierea martorei C. A., fiind respinsă proba testimonială constând în audierea martorilor A. M. și B. R..

Probatoriile încuviințate în cauză au fost administrate după cum urmează:

La termenul de judecată din data de 15.09.2014, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia consemnată în condițiile art. 378 Noul cod procedură penală, fiind redată la fila 62 din dosar.

La termenul din data de 15.09.2014, instanța a procedat la audierea persoanei vătămate C. (fostă G.) I. A., declarația acesteia consemnată în condițiile art. 380 Noul cod procedură penală, fiind redată la filele 64-65 din dosar.

La termenul de judecată din data de 15.09.2014, instanța a procedat la audierea martorei C. A., declarația acesteia consemnată în condițiile art. 381 Noul cod procedură penală, fiind redată la fila 63 din dosar.

La termenul de judecată din data de 13.10.2014, instanța a procedat la audierea martorei B. M., declarația acesteia consemnată în condițiile art. 381 Noul cod procedură penală, fiind redată la filele 110-111 din dosar.

La termenul de judecată din data de 23.03.2015, instanța a procedat la audierea martorei B. M., declarația acesteia consemnată în condițiile art. 381 Noul cod procedură penală, fiind redată la filele 230-231 din dosar.

La termenul de judecată din data de 23.02.2014, instanța, a constatat imposibilitatea reaudierii martorului P. O. V. și a făcut aplicarea art. 381 alin. 7 Noul cod procedură penală și a dat citire declarațiilor formulate în cursul urmăririi penale (fila 216).

Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat faptul că persoana vătămată C. (fostă G.) I. A., s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.200 lei reprezentând daune materiale și suma de 8000 lei reprezentând daune morale (fila 47 dosar instanță).

Prin adresa formulată la data de 26.11.2013, Spitalul Clinic Județean de Urgență B. a indicat faptul că nu se constituie parte civilă întrucât persoana vătămată C. (fostă) G. I. A. nu figurează ca fiind internată în cadrul instituției, primind îngrijiri doar în cadrul UPU (fila 23 dosar urmărire penală).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06.08.2012, în jurul orei 14:00, aflându-se la adresa de domiciliu situată în mun. B., .. 9, persoana vătămată G. A. I. a fost agresată de către soțul său, inculpatul G. C., fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, din conținutul declarațiilor formulate de persoana vătămată G. I. A., s-a constatat că, la data de 06.08.2012 s-a deplasat la adresa de domiciliu situată în mun. B., .. 9, fiind însoțită de martora B. M. I., cu scopul de a lua un cărucior pentru fetița sa în vârstă de 4 luni (filele 13-16 dosar urmărire penală, fila 64 dosar instanță).

Din analiza aceluiași mijloc de probă, s-a constatat că, la data respectivă persoana vătămată era despărțită în fapt de soțul său G. C., stabilindu-se începând cu data de 19.06.2012, alături de fiica sa minoră, la adresa părinților săi, situată în com. Poplaca, ., jud. Sibiu.

Fiind iritat de prezența persoanei vătămate, inculpatul G. C. a adoptat o atitudine agresivă, verbal și fizic, la adresa persoanei vătămate, pe care a lovit-o cu palmele în zona feței.

În continuare, inculpatul a lovit victima în zona spatelui și a capului cu un scaun de bucătărie, împrejurare care a instituit martorei B. M. o stare de temere. Astfel din analiza declarațiilor formulate de martora B. M. în fază de urmărire penală, s-a constatat că, observând loviturile care i-au fost aplicate victimei, acesta a ieșit din imobil, solicitând intervenția un echipaj de poliție (filele 19-20 dosar urmărire penală). Deși, cu prilejul audierii efectuată în cursul judecății, martora B. M. nu a mai putut oferi toate detaliile incidentului din data de 06.08.2012, consecință firească a faptului că de la acea dată s-a scurs un interval de aproximativ 3 ani, aceasta a indicat că, la data menționată a putut constata personal împrejurarea conform căreia victima a fost lovită de inculpatul G. C., prezentând urme de lovire în zona spatelui (filele 240-241 dosar instanță).

Deopotrivă, în cursul audierilor efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, martora a indicat faptul că, pentru aplanarea conflictului a intervenit un vecin, care i-a cerut inculpatului să înceteze actele de lovire exercitate asupra persoanei vătămate.

Sub acest aspect declarațiile martorei B. M. se coroborează cu declarațiile formulate de către martorul P. O. V. care, fiind audiat în fază de urmărire penală, a precizat faptul că, la o dată pe care nu o poate preciza în concret, situată în vara anului 2012, a putut auzi țipetele care proveneau din apartamentul vecin locuit de familia Guberant (fila 22 dosar urmărire penală).

Având cunoștință despre problemele cu care acesta familie se confrunta în căsnicie, martorul a intervenit verbal solicitând inculpatului să nu-și mai lovească soția.

Consecutiv acestui gest, martorul a putut observa victima, aflându-se în stare de șoc, plângând și având părul răvășit.

După intervenția martorului P. V., inculpatul a părăsit imobilul, nefiind găsit la fața locului de către echipajul de poliție sosit la solicitarea martorei B. M..

Împrejurarea de fapt mai sus redată, este confirmată prin conținutul fișei de intervenție întocmită de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 3 Poliție B. cu privire la evenimentul din data de 06.08.2012, în care se consemnează faptul că, sosind la adresa din municipiul B., .. 9, pentru aplanarea conflictului ivit în cadrul familiei G., inculpatul nu a putu fi identificat în zonă, acesta părăsind domiciliu (filele 89-92 dosar instanță).

Producerea evenimentului reținut în cauză și intervenția organelor de cercetară penală reprezintă împrejurări de fapt care se probează și prin conținutul declarațiilor formulate de martora B. M. care, fiind audiată în fază de urmărire penală, a confirmat urmele de lovire pe care le prezenta victima, atât în zona brațelor, cât și în zona gâtului și a feței (fila 21 dosar urmărire penală).

În suplimentar, martora a precizat faptul că, locuind în apartamentul situat pe aceeași coloană, cu un etaj inferior celui la care se afla situat apartamentul familiei G., în mod frecvent a fost deranjată de țipetele persoanei vătămate G. I. A., țipete generate de actele de violență exercitate asupra sa de inculpatul G. C..

Declarația martorei a fost menținută și în cursul cercetării judecătorești, cu prilejul audierii aceasta reconfirmând prezența urmelor de violență pe corpul victimei G. I. A. precum și starea de șoc în care aceasta se afla (filele 110-111 dosar instanță).

La un scurt interval de timp după intervenția organelor de cercetare penală, inculpatul a revenit la adresa de domiciliu, exprimând cuvinte și expresii jignitoare la adresa persoanei vătămate, aspect care a determinat o nouă intervenție din partea organelor de cercetare penală.

Din conținutul declarațiilor formulate de persoana vătămată G. A. I., formulate în fază de cercetare judecătorească, susținute prin declarațiile martorei B. M., s-a constatat că, la data de 06.08.2012, în urma actelor de agresiune exercitate asupra sa, aceasta s-a prezentat la sediul Serviciului Județean de Medicină Legală B., pentru a fi supusă unor investigații medicale.

Din conținutul certificatului medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012 s-a constatat că, persoana vătămată a fost înregistrată în evidențele instituției medicale la data de 06.08.2012, la ora 15:00, cu diagnosticul „ traumatism cranio cerebral prin agresiune, afirmativ fără pierderea conștienței (fila 9 dosar urmărire penală).

În urma examenului medical efectuat, s-a constată că, victima, care a refuzat internarea sub semnătură, prezenta pe fața inferioară a bărbiei, în partea de mijloc, o echimoză de culoare violacee iar pe spate, interscapulovertebral, prezenta o zonă violacee, neomogenă pe o suprafață de aproximativ 15/10 cm.

În cuprinsul aceluiași act medical, s-a menționat faptul că, persoana vătămată acuza durei de cap ca urmare loviturilor aplicate.

Referitor la data menționată în cuprinsul actului medical analizat, s-a putut observa din conținutul actului aflat la fila 9 din dosarul de urmărire penală faptul că, aceasta a fost corectată olograf, fiind precizată data de 07.08.2012, în locul datei care a fost inițial consemnată, în mod eronat.

Referitor la același aspect, având în vedere materialul probator administrat în cauză precum și conținutul certificatului medico legal nr. 2185/E care face referire expresă la investigațiile medicale efectuate cu privire la victima G. I. A. în urma actelor de lovire care i-au fost aplicate la data de 06.08.2012, se poate desprinde, dincolo de orice dubiu, faptul că data corectă a înscrisului medical este 07.08.2012.

În urma acestei prime examinări medicale, care a indicat prezența unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, victima a fost reexaminată, prin conținutul certificatului medico legal nr. 2251/E/13.08.2012 stabilindu-se faptul că, pentru leziunile suferite persoana vătămată a necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale și nu 4-5 zile cum s-a apreciat inițial în conținutul certificatului medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012 (fila 10 dosar urmărire penală).

Sub aspectul poziției procesuale adoptată în cauză de către inculpat, care a infirmat fapta reținută în sarcina sa, instanța a constatat faptul că, susținerile sale privitoare la împrejurarea că la data de 06.08.2012, persoana vătămată a fost cea care a exercitat acte de violență împotriva sa, nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, în urma declarațiilor formulate de martorii audiați în cauză care se coroborează cu înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că, persoana vătămată G. I. A. a fost cea în privința căreia s-au exercitat acte de violență, inculpatul putând fi observat în mod neechivoc exercitând acte de agresiune împotriva sa, inclusiv prin lovirea victimei cu un scaun în zona capului și a spatelui.

Deși, materialul probator administrat în cauză a dovedit netemeinicia declarațiilor formulate de inculpatul G. C., în suplimentar instanța s-a raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia principiul prezumției de nevinovăție nu este incompatibil cu instituirea unor prezumții de fapt și de drept, dacă acestea sunt păstrate în limite rezonabile, pentru stabilirea vinovăției persoanei supusă investigațiilor penale. În acest sens, instanța a reținut atitudinea procesuală inițial manifestată de inculpatul G. C., care la primul termen de judecată stabilit în cauză, și-a exprimat voința în sens de a se împăca cu persoana vătămată. Cu toate că această manifestare de voință nu este de natură să indice, prin ea însăși, vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținută în sarcina sa, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, ea este de natură să indice împrejurarea conform căreia, inculpatul a conștientizat semnificația juridică a modului în care acesta a reacționat la data de 06.08.2012, în sensul exercitării unor acte de violență împotriva persoanei vătămate.

În drept, fapta inculpatului G. C. G. care, la data de 06.08.2012, a exercitat acte de violență asupra victimei G. I. A., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin.1¹ Vechiul Cod penal.

Pentru o mai bună înțelegere a soluțiilor care vor fi pronunțate în cauză, instanța a analizat infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită acesteia, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptei analizate.

Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța a făcut următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.

Potrivit art. 5 alin.1 Noul cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Astfel, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:

a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.

Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 06.08.2012 iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.

b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă

Referitor la aspectul analizat, instanța a reținut faptul că, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se regăsește în cuprinsul reglementărilor succesive, sub forma unui conținut constitutiv similar.

c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă

În legătură cu această cerință, instanța a constatat faptul că, vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, a cauzelor care înlătură răspunderea penală sau a modalității de executare a pedepsei.

Raportând aceste aspecte la cauza analizată, instanța a constatat faptul că, limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul reglementărilor succesive cu privire la infracțiunea de vătămare corporală comisă în dauna unui membru de familie, nu diferă în mod substanțial.

Cu toate acestea, având în vedere conținutul deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul Penal, care instituie cerința ca analiza legii penale mai favorabile să se realizeze în mod global, prin raportare la toate instituțiile penale relevante în cauză, instanța a apreciat în sensul că, încadrarea juridică stabilită conform vechilor prevederi are un caracter mai favorabil în privința inculpatului G. C.. Pentru a-și fundamenta opinia în acest sens, instanța s-a raportat la modalitatea de individualizare a executării pedepsei ce se va stabili în cauză, constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei care, comparativ măsurii constând în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instituită prin noile dispoziții pentru individualizarea judiciară a soluțiilor de condamnare, are un caracter mai favorabil prin raportare la conținutul și la efectul acestor măsuri.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a constatat faptul că, a fost dovedită acțiunea inculpatului care a exercitat acte de lovire asupra victimei G. A. I., în calitate de soție a acestuia, fiind întrunite condițiile desprinse din art. 149 indice 1 Vechiul cod penal, privitoare la calitatea de membru de familie a victimei.

Urmarea imediată a constat în leziunile fizice suferite de către persoana vătămată, leziuni care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, se desprinde din materialul probator administrat în cauză, deosebit de relevante fiind, sub aspectul analizat, actele medicale întocmite în cauză constând în certificatul medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012 și certificatul medico-legal nr. 2251/E întocmit la data de 13.08.2012.

Astfel, după cum s-a stabilit cu prilejul analizei situației de fapt reținută în cauză, din examinarea acestor înscrisuri medicale, s-a constatat că, în urma actelor de lovire exercitate asupra victimei la data de 06.08.2012, aceasta a necesitat inițial pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, în urma reexaminării stabilindu-se un număr de 22-24 zile îngrijiri medicale, necesare pentru vindecarea leziunilor suferite.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Vechiul cod penal. Astfel, inculpatul a lovit victima în mod repetat și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin modul în care a acționat să cauzeze vătămarea integrității corporal, precum rănirea victimei G. I. A..

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Noul cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul normei de încriminare reținută în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.

Instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma exercitării unor acte de violență asupra unei persoane.

În concret, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, instanța a apreciat în sensul că, periculozitatea infracțiunii este evidențiată de faptul că, actele de lovire au fost exercitate asupra unei persoane față de care inculpatul să impunea să fie atașat sentimental și afectiv, având în vedere relațiile de căsătorie existențe între aceștia la data comiterii faptei.

Sub același aspect, din analiza probelor administrate în cauză, s-a putut constată faptul că, inculpatul nu s-a aflat la prima abatere, acesta agresând victima și anterior datei de 06.08.2012.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că, inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței încă de la primul termen de judecată pentru care a fost citat în mod legal precum și faptului că, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, instanța a oferit eficiență juridică faptului că, inculpatul este integrat social și profesional, acesta deținând calitatea de angajat în cadrul societății . Tehnice România SRL, deținând funcția de șef formație în industria de echipamente.

Față de elementele analizate mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpatului G. C. G. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, instanța a reținut faptul că, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost determinată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În consecință, instanța s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 64-71 Vechiul cod penal, și a constatat faptul că, potrivit art. 65 alin. 1 Vechiul cod penal pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi nu poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani.

Având în vedere conținutul prevederilor legale precizate, precum și cuantumul pedepsei principale stabilită în cauză, instanța a constatat inaplicabilitatea pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi.

Sub aspectul pedepsei accesorii, în baza art. 71 alin. 1 Vechiul cod penal raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit b Vechiul cod penal, a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a constatat faptul că, sunt îndeplinite condițiile desprinse din prevederile cuprinse în art. 81 alin.1 Vechiul cod penal, privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Astfel, instanța a reținut faptul că, pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la natura infracțiunii și circumstanțele de ordin personal, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

Întrucât fapta a fost comisă prin întrebuințarea unor acte de violență care au cauzat victimei leziuni fizice importante, pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, și având în vedere împrejurarea conform căreia, după comiterea faptei între părți a continuat să existe o relație conflictuală care a determinat efectuarea unor acte de cercetare penală în dosarul de urmărire penală nr. 809/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, instanța a apreciat în sensul că, o eventuală soluție constând în amânarea aplicării pedepsei, în contextul stabilirii încadrări juridice conform noilor prevederi penale, nu se justifică. În continuarea aceluiași aspect, de observat este faptul că, atitudinea inculpatului împotriva persoanei vătămate s-a manifestat în mod nejustificat, fiind de natură să instituie o stare de pericol referitor la integritatea fizică a victimei, împrejurări care imprimă faptei un grad de pericol sporit, de natură să excludă posibilitatea soluției instituită prin prevederile art. 83 Noul cod penal.

Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Vechiul cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 2 Vechiul Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe latura civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Noul Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.

Instanța a reținut existența unei fapta ilicite – infracțiunea de vătămare corporală săvârșită, astfel cum s-a analizat mai sus în cuprinsul prezentei, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.

Cu privire la pretențiile civile formulate în cauză, din conținutul cererii formulată pentru termenul de judecată din data de 30.06.2014, s-a constatat că persoana vătămată C. (fostă G.) I. A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.200 lei reprezentând daune materiale și suma de 8000 lei reprezentând daune morale.

În aprecierea daunelor materiale și morale suferite de persoana vătămată, instanța a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză, care a relevat împrejurarea potrivit căreia, în urma actelor de agresiune exercitată împotriva sa, persoana vătămată a fost supusă unor investigații medicale pentru stabilirea leziunilor suferite și a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Investigațiile medicale au fost efectuate, cu precădere, de către Serviciul Județean de Medicină Legală B., pentru reexaminarea medicală efectuată la data de 08.08.2012, precum și pentru eliberarea actelor medicale doveditoarea, partea civilă fiind nevoită se deplaseze din Sibiu, .> Referitor la acest aspect, de precizat este faptul că, astfel cum s-a reținut în cauză, la data producerii incidentului investigat în cauză, persoana vătămată nu mai locuia la adresa din municipiul B., pe fondul deteriorării relațiilor dintre părți, aceasta fiind nevoită să se stabilească la adresa părinților săi, situată în municipiul Sibiu, .> În privința consecințelor produse în urma exercitării actelor de violență împotriva sa, din conținutul certificatului medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012 și a certificatului medico-legal nr. 2251/E întocmit la data de 13.08.2012, s-a reținut faptul că, victima a prezentat leziuni la nivelul feței și al spatelui, acuzând dureri de cap la nivelul regiunii malare și la nivelul urechii stângii.

În suplimentar, din conținutul declarațiilor formulate de martora C. A., în calitate de mama a persoanei vătămate, s-a desprins faptul că, în urma loviturilor primite la data de 06.08.2012 și al durerilor de cap resimțite, partea civilă a primit îngrijiri medicale care i-au fost acordate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, refuzând internarea pentru a se putea îngriji de fiica sa minoră, în vârstă, la aceea dată, de 4 luni (fila 63 dosar instanță).

Prin raportare la aspectele mai sus analizate, instanța a admis în parte pretențiile civile formulate în cauză, și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei în cuantum de 1.200 lei reprezentând daune materiale precum și la plata sumei în cuantum de 5.000 lei, reprezentând daune morale.

În privința daunelor materiale, având în vedere deplasările pe care partea civilă a fost nevoită să le efectueze pentru a-și asigura prezența la instituțiile medicale precum și la organele judiciare din municipiul B., instanța a apreciat faptul că, cuantumul acestora are un caracter rezonabil, impunându-se acordarea acestora, astfel cum au fost formulate.

Referitor la cuantumul daunelor morale, instanța a apreciat în sensul că, în cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea prejudiciului moral, pentru a nu fi una arbitrară trebuie să țină seamă de suferințele fizice și moral susceptibile, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și de exigențele principiului reparării integrale a prejudiciului.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate, instanța a interpretat principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează materia răspunderii civile delictuale, prin raportare la particularitățile cauzei, care au relevat că, intre părți a existat o relație cu caracter de stabilitate, din căsătoria lor rezultând un copil minor. Ulterior datei la care s-a produs fapta cercetată în cauză, relațiile dintre părți au continuat să rămână tensionate, aceștia divorțând și ajungând la o înțelegere comună privitoare la modul în care inculpatul va avea legături personale cu fiica lor minoră G. M..

Prin raportare la consecințele concrete ale faptei cercetate, precum și prin raportare la ansamblul relațiilor dezvoltate între inculpatul G. C. și partea civilă C. (fostă G.) I. A., instanța a apreciat în sensul că, suma în cuantum de 5.000 lei, reprezentând daune morale, are un caracter adecvat și proporțional pentru acoperirea prejudiciului suferit.

În raport de soluția de condamnare pronunțată în cauză și având în vedere prevederile cuprinse în art. 274 alin. 1 Noul cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei din care suma de 550 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. 2 Noul cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 1.800 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă C. (fostă G.) I. A., cheltuieli de judecată dovedite conform chitanței nr. 20/23.03.2015 (fila 250 dosar instanță).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. C. G. care a solicitat desființarea sentinței penale apelate, iar în cadrul rejudecării, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și respingerea, ca nedovedită, a acțiunii civile formulate de către partea civilă.

S-a arătat că,în cauză, pornind de la starea de fapt expusă de către persoana vătămată, respectiv aceea că, în urma unui conflict iscat între aceasta și inculpat, a fost lovită în cap de către acesta, cu un scaun de bucătărie, au fost prezentate o . acte medico-legale, înscrisuri care însă nu se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate. Cu referire la declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a apreciat că acestea nu sunt concludente, sunt confuze și nu susțin starea de fapt prezentată de către persoana vătămată.

S-a învederat că, într-adevăr, între inculpat și persoana vătămată a avut loc un conflict, generat de faptul că în acea perioadă părțile se aflau în proces de divorț și că, la acel moment, persoana vătămată părăsise domiciliul comun, însă, raportat la latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, s-a apreciat că aceste fapte nu au fost săvârșite în modalitatea descrisă de către persoana vătămată, ci au fost săvârșite în modalitatea prezentată de către inculpat, sens în care în cauză se impune a se reține o cauză de nepedepsire, respectiv legitima apărare. Atât în cuprinsul plângerii penale formulate, cât și în declarațiile date, persoana vătămată a arătat că, s-a prezentat la fostul domiciliu comun, de unde a dorit să ia anumite lucruri personale, precum și unele lucruri necesare fiicei sale, însă s-a iscat un conflict între aceasta și inculpat, generat de modul în care părțile au înțeles să gestioneze acțiunile civile, situație în care persoana vătămată a fost lovită de către inculpat cu pumnii, apoi cu scaunul de bucătărie în cap se constată că, în mod surprinzător, deși la fața locului au fost chemate organele de poliție, care au încheiat două procese-verbale de intervenție, în cuprinsul cărora au menționat că persoana vătămată nu prezenta nicio urmă vizibilă de violență, martorii audiați în cauză au arătat că persoana vătămată prezenta urme de violență vizibile. În aceste circumstanțe, s-a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit faptul că modul de desfășurare a evenimentelor prezentat de către persoana vătămată este cel real.

Totodată, s-a solicitat instanței a constata că există neclarități între certificatele medico-legale obținute de către persoana vătămată. Sub acest aspect, s-a învederat că, deși persoana vătămată a precizat că, în momentul în care a fost lovită de către inculpat cu scaunul în cap, era situată într-o poziție ghemuit jos cu mâinile deasupra capului, în cuprinsul primului certificat medico-legal, aflat la dosarul cauzei, se rețin leziuni ale persoanei vătămate pe torace și pe spate, leziuni specifice unei acțiuni de împingere a inculpatului și de lovire a persoanei vătămate de anumite obiecte situate în încăpere. Pe de altă parte, în cuprinsul celui de al doilea certificat medico-legal, se reține că, la o anumită dată (fără a se clarifica care este această dată, deoarece data întocmirii certificatului medico-legal este modificată), persoana vătămată ar fi prezentat un fin traiect de fractură craniană (leziune care însă nu a fost menționată în primul certificat medico-legal).Astfel cum se menționează și în raportul de expertiză medico-legală efectuat de către Serviciul Județean de Medicină Legală, în fața instanței de apel, acest fin traiect de fractură craniană nu putea fi vizualizat sau detectat prin radiografia efectuată la Serviciul de Urgență B., sens în care această leziune nu ar putea fi rezultatul acțiunii de lovire cu scaunul în cap, astfel cum în mod greșit, a reținut instanța de fond prin preluarea declarației persoanei vătămate - ci ar putea fi rezultatul unei alte acțiuni de agresiune exercitate asupra persoanei vătămate sau de autolovire.

De asemenea s-a solicitat instanței a avea în vedere că, deși persoana vătămată a susținut că nu a avut nicio contribuție în . suferită, din declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv din declarația singurului martor ocular, reiese că părțile se loveau reciproc și că acestea, anterior săvârșirii faptei, obișnuiau să se lovească reciproc.

Având în vedere că orice persoană care capătă calitatea de inculpat trebuie să fie judecată pe baza unor probe pertinente și concludente, precum și în raport de principiul in dubio pro reo, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul conform art. 4 Cod procedură penală,art. 23 alin. 1 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv c.Telfner c. Austriei)..

Mai mult decât atât, urmează a se constata că inculpatul, încă de la început, s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și din primele declarații a arătat că a existat un conflict între el și persoana vătămată iar leziunile suferite de către persoana vătămată le explică prin acțiunea de împingere ca urmare a agresiunii îndreptate de către persoana vătămată asupra sa.

În aceste condiții, apărătorul apelantului inculpat consideră că, în cauză, s-a dovedit existența unui conflict domestic între părți, iar nu o acțiune vădită și fără de înțeles de agresiune îndreptată împotriva persoanei vătămate de către inculpat.

Sub aspectul laturii civile, apărătorul apelantului inculpat s-a solicitat instanței a avea în vedere faptul că, în dovedirea acțiunii civile formulate de către persoana vătămată în cauză, a fost audiată mama acesteia care, prin declarația dată, nu relevă faptul că persoana vătămată a avut anumite suferințe de pe urma infracțiunii săvârșite de către inculpat. Atât persoana vătămată cât și mama acesteia fac vorbire despre existența anumitor dureri de cap pe care persoana vătămată le-ar fi avut ca efect al agresiunii suferite. Sub acest aspect, s-a apreciat că, în hotărârea instanței de fond, nu este indicat niciun criteriu care să ne ghideze cu privire la modalitatea în care prima instanță a constatat prejudiciul suferit de către partea civilă, urmare a agresiunii suferite ci, de plano, s-a pornit de la ideea că, în cauză, este vorba despre o infracțiune de violență care presupune existența unui prejudiciu.

Pentru toate aceste aspecte s-a solicitat admiterea apelului formulat.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.416 și urm. Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, dând o încadrare juridică legală faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, Curtea însușindu-și argumentele instanței de fond fără a le reitera.

Răspunzând motivelor de apel invocate, se constată că prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază, conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 1 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, a fost răsturnată de probe certe, decisive și sigure administrate în cauză.

Astfel, declarațiile martorilor B. M., P. O. V., B. M. (analizate amănunțit de instanța de fond) coroborate declarațiile persoanei vătămate, cu aspectele ce rezultă din fișa de intervenție întocmită de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 3 Poliție B. cu privire la evenimentul din data de 06.08.2012, în care se consemnează faptul că au sosit la adresa din municipiul B., .. 9, pentru aplanarea conflictului ivit în cadrul familiei G., cu aspectele consemnate în certificatele medico-legale întocmite în cauză și cu expertiza medico-legală efectuată în calea devolutivă a apelului se constată că este dovedită fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 06.08.2012, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate G. I. A., cauzându-i acesteia leziuni, care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1¹ Codul penal de la 1969 (ca lege penală mai favorabilă).

Împrejurarea că martorii audiați în cauză au prezentat leziunile pe care le-au putut constata la persoana vătămată, în maniera în care fiecare le-a perceput fiecare, în funcție de atenția pe care au acordat-o acestui eveniment și de gradul în care și-au putut aminti aspectele arătate, nu înseamnă că martorii au dat declarații contradictorii și confuze care nu se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate.

Dimpotrivă, declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă actele de agresiune exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate. Astfel martora B. M. a arătat că inculpatul a lovit persoana vătămată cu pumnii în zona feței și cu un scaun (taburet) de lemn masiv în cap, în zona spatelui și peste brațe, împrejurare în care, martora a solicitat intervenția unui echipaj de poliție. Declarațiile acestei martore se coroborează cu cele ale martorului P. O. V. care a precizat că, în vara anului 2012, a putut auzi țipetele care proveneau din apartamentul vecin locuit de familia G., a bănuit că inculpatul lovește persoana vătămată. i-a strigat să înceteze și, după ieșirea inculpatului din apartament, a putut-o observa pe persoana vătămată plânsă, speriată și cu părul răvășit. De asemenea martora B. M. a confirmat urmele de lovire pe care le prezenta persona vătămată, atât în zona brațelor, cât și în zona gâtului și a feței

Împrejurarea de fapt, redată mai sus, este confirmată prin conținutul fișei de intervenție întocmită de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 3 Poliție B. cu privire la evenimentul din data de 06.08.2012, în care se consemnează faptul că, sosind la adresa din municipiul B., .. 9, pentru aplanarea conflictului ivit în cadrul familiei G., inculpatul nu a putu fi identificat în zonă, acesta părăsind domiciliu. Nu are relevanță că, în fișa de intervenție, nu au fost consemnate leziunile suferite de persoana vătămată, din moment ce există acte medico-legale care au consemnat aceste leziuni.

Astfel, din conținutul certificatului medico-legal nr. 2815/E din data de 07.08.2012, se constată că, persoana vătămată a fost înregistrată în evidențele instituției medicale, la data de 06.08.2012, la ora 15:00, cu diagnosticul „ traumatism cranio cerebral prin agresiune, afirmativ fără pierderea conștienței (fila 9 dosar urmărire penală). În urma examenului medical efectuat, s-a constată că persoana vătămată prezenta pe fața inferioară a bărbiei, în partea de mijloc, o echimoză de culoare violacee iar pe spate, interscapulovertebral, prezenta o zonă violacee, neomogenă pe o suprafață de aproximativ 15/10 cm. În cuprinsul aceluiași act medical, s-a menționat faptul că, persoana vătămată acuza durei de cap ca urmare loviturilor aplicate.

Referitor la data menționată în cuprinsul actului medical analizat, după dezbaterea cauzei în apel, au sosit lămuriri de la medicul legist, care a precizat că, data corectă a emiterii certificatului medico-legal este 07.08.2012, fiind trecută din greșeală data de 09.08.2012, greșeală ce a fost ulterior observată și corectată (s-a anexat și copie a registrului de evidență a persoanelor examinate în data de 07.08.2012 în care apare menționat numele G. I. A.).

Expertiza medico-legală, efectuată în calea devolutivă a apelului, a concluzionat, fără echivoc, că numărul de 22-24 de zile de îngrijiri medicale este pe deplin justificat în raport de leziunile suferite de persoana vătămată. Prin urmare, considerațiile inculpatului cu privire la faptul că, declarațiile persoanei vătămate cu privire la modul în care s-a desfășurat . și cele constatate în actele medicale nu s-ar corobora, nu au nici un temei. În plus, independent de împrejurarea că o fractură craniană necesită examen RMN dau CT pentru diagnosticare, se constată că expertiza medico-legală confirmă atât numărul de zile de îngrijiri medicale raportat la leziunile constatate, cât și mecanismul de producere a acestora, ca fiind prin lovire cu corpuri dure.

Așadar, nu se susține apărarea inculpatului că el doar ar fi împins persoana vătămată și că leziunile pe care le prezenta acesta ar fi fost produse, prin lovirea, în cădere, de corpuri dure date fiind declarațiile martorei oculare B. M., care a observat loviturile aplicate de inculpat persoanei vătămate, declarație care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați și cu declarațiile persoanei vătămate, dar și cu concluziile expertizei medico-legale care a identificat mecanismul de producere a leziunilor produse persoanei vătămate ca fiind unul prin lovire activă cu corpuri dure și nu unul de lovire de corpuri dure prin cădere.

Probele arătate mai sus nu lasă loc de dubiu cu privire la vinovăția inculpatului nefiind confirmată varianta acestuia că doar ar fi împins persoana vătămată.

Nu este confirmată nici susținerea inculpatului că și persoana vătămată l-ar fi lovit pe el și că s-ar fi apărat în legitimă apărare, declarațiile niciunui martor audiat nu confirmă existența unei agresiuni, venită din partea persoanei vătămate, care să aibă gravitatea și semnificația unui atac imediat, material direct și injust și care să justifice o eventuală apărare din partea inculpatului, nu s-a făcut dovada existenței vreunei leziuni produse inculpatului prin niciun act medico-legal, prin urmare nu poate fi primită nici varianta că inculpatul s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare .

Soluția de condamnare a inculpatului este așadar bazată pe probe certe, decisive și sigure, apreciate în sensul exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, care răstoarnă fără dubiu prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază conform art.. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 1 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Raportat la atitudinea inculpatului, de neasumare a faptei comise, la împrejurările comiterii acesteia (pe fonduri unor agresiuni repetate exercitate asupra persoanei vătămate de nenumărate ori, aspect care a dus la destrămarea căsniciei părților), la gravitatea leziunilor produse persoanei vătămate pedeapsa aplicată nu se impune a fi redusă, dimpotrivă este apreciată ca fiind prea blândă însă, în cauză, operează principiul non reformatio in peius, doar inculpatul exercitând cale a de atac a apelului.

Daunele morale acordate sunt pe deplin justificate în raport de gravitatea leziunile produse persoanei vătămate, această gravitate fiind criteriul după care s-au dozat în mod corect aceste daune. Sunt suficiente dovezile privind contextul în care inculpatul a exercitat . asupra persoanei vătămate, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, privind gravitatea acestor leziuni, astfel cum rezultă din documentele medico-legale, privind suferința produsă persoanei vătămate, astfel cum rezultă din declarația martorei C. A..

Față de cele arătate, în baza art.421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. C. G. împotriva sentinței penale nr.651/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat G. C. G. la plata a 475 de lei cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. C. G. împotriva sentinței penale nr.651/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat G. C. G. la plata a 475 de lei cheltuieli judiciare în apel.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

A. I. P.

Red.A.D./08.02.2016

Dact.C.Gh./11.02.2016

2 ex.

Jud fond/T. C.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 70/2016....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel BRAŞOV