Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 213/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 213/R DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 martie 2012

Instanța constituită din:

Complet de judecată CRU3:

PREȘEDINTE: M. D. - judecător

Judecător: O. B.

Judecător: A. M.

Grefier D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B..

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații D. J. A., M. M. O., B. G. Z. și hunyadi matyas împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat D. J., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. I., recurentul inculpat B. G. Z., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. I., recurentul inculpat M. M. O., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. I. și recurentul inculpat H. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat E. L. G. și interpretul de limba maghiară K. C..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În conformitate cu dispozițiile art.7, 8 Cod procedură penală raportat la art. 128 Cod procedură penală, se prezintă în instanță interpretul de limba maghiară K. K. și în baza art. 85 Cod procedură penală depune jurământul, urmând a efectua traducerea în/din limba maghiară pentru inculpatul D. J., care declară că nu cunoaște bine limba română.

Întrebați fiind, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii inculpaților, declară că nu au cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 385¹³ Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursurilor promovate de către inculpați.

Avocat din oficiu P. I. pentru recurentul inculpat B. G. Z., având cuvântul, în principal, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul C. la data de 12 martie 2012, casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.

Apărătorul inculpatului susține că scopul măsurii arestării preventive, care are un caracter de excepție, este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica inculpatul de a se sustrage de la judecată sau de la urmărirea penală.

Având în vedere stadiul procesual, respectiv că urmărirea penală este finalizată, că în acest dosar au fost deja 8 termene de judecată, au fost audiați inculpații și martorii propuși prin rechizitoriu și s-au încuviințat alte probe ce urmează a fi administrate, apreciază că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin lăsarea în stare de libertate a inculpatului.

Măsura arestării preventive poate fi luată când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv când există indicii temeinice nu doar simple indicii și dacă sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Consideră că în lipsa unei hotărâri de condamnare nu se poate discuta de săvârșirea unor infracțiuni. inculpatul până la acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pericolul social trebuie să fie unul concret și nu generic, nu doar simple indicii. Totodată, solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care are doi copii minori în întreținere.

Pe cale de consecință, pentru argumentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului promovat de către inculpat.

Avocat din oficiu B. I. pentru recurentul inculpat D. J., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul C. și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpatului.

Consideră că la aceste moment, față de probatoriul administrat, nu există indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute prin rechizitoriu. Solicită a avea în vedere caracterul de excepție al măsurii arestării preventive, că inculpatul beneficiază încă de prezumția de nevinovăție, precum și faptul că lăsarea acestuia în stare de libertate nu ar afecta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de către inculpatul D. J..

Avocat din oficiu M. I. pentru recurentul inculpat M. M. O., având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul C. și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Apărătorul inculpatului susține că în cursul procesului penal instanța este obligată, pentru îndeplinirea scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, să individualizeze măsurile preventive raportat la momentul procesual și raportat și la durata arestului preventive. În acest sens, solicită a reține că inculpatul este arestat de 11 luni de zile și că prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2011 Tribunalul C. a apreciat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și că poate fi dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive.

Chiar dacă măsura dispusă nu a fost menținută de către instanța de control judiciar, instanța de fond a analizat în ansamblu întregul material probator.

Apărătorul inculpatului subliniază faptul că sentimentul de insecuritate provocat de săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat și-a pierdut din intensitate și în acest context solicită instanței a observa că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi luată față de inculpat o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, restrictivă de mișcare.

Avocat ales E. L. G. pentru recurentul inculpat H. M., având cuvântul, solicită în temeiul art. 300² Cod procedură penală raportat la art. 160^b alin. 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive motivat de faptul că temeiul care a determinat luarea și menținerea arestului preventiv – art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu se mai justifică.

Apărătorul ales menționează că Tribunalul C. a făcut o analiză globală, fără a analiza și fără a indica necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. final Cod procedură penală, nefiind analizată nici contribuția fiecărui inculpat, ci doar o analiză globală a tuturor inculpaților.

Fără a antama fondul cauzei, apărătorul ales subliniază că în cursul cercetării judecătorești, la dosar s-a primit răspunsul autorităților din Germania, din care rezultă că pentru persoanele care lucrau în localul Matahali se plăteau 25 euro/zi ca impozit la organele financiare, fiind considerată o activitate legală în Germania. De asemenea, la acel local au fost efectuate controale și cu acea ocazie părțile vătămate au fost legitimate și s-a constatat că părțile vătămate se aflau acolo cu consimțământul lor.

În același sens este și declarația martorului P. S., care a relatat că partea vătămată E. cunoștea motivul pentru care pleca în Germania, aceasta chiar în prezența sa accesând site-ul localului din Matahali. De asemenea, declarația mamei părții vătămate este relevantă, arătând că partea vătămată cunoștea motivul pentru care urma să meargă în Germania.

În subsidiar, apărătorul ales menționează că înțelege să reitereze cererea formulată și în fața instanței de fond, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpatului, respectiv localitatea Tășnad, județul Satu M..

În opinia sa, consideră că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a modificat pentru următoarele argumente:

Văzând stadiul procesual, cercetarea judecătorească a început și s-au acordat mai multe termene de judecată, au fost audiați inculpații, s-au audiat părțile vătămate și mare parte din martorii propuși prin rechizitoriu, rămânând de audiat doar martorii propuși de inculpați.

Dată fiind data de la care inculpatul este arestat, cât și pentru egalitate de tratament juridic, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de faptul că acesta este susținut de familie și are 1 copil de 2 ani în întreținere, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.

Apărătorul ales al inculpatului evidențiază faptul că a formulat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și în acest context apreciază recursul formulat admisibil raportat la principiul egalității armelor și la dispozițiile art. 6 CEDO. Dacă legea națională dă posibilitatea procurorului să atace în calea de atac o astfel de încheiere, nu vede de ce inculpatul arestat nu ar avea această posibilitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că practica acestei curți de apel este în sensul că acest recurs este admisibil și menționează că se pliază pe practica acestei curți de apel și consideră recursul admisibil, deși practica altor curți de apel este în sensul că un astfel de recurs este inadmisibil.

P. urmare, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate ca nefondate, apreciind că cercetarea judecătorească nu a adus elemente noi care să răstoarne situația de fapt reținută prin rechizitoriu sau să ducă la concluzia că aspectele reținute prin rechizitoriu nu sunt reale. Consideră ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și raportat la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de arest preventiv. Instanța de fond până în prezent a acordat termene de judecată foarte scurte, următorul termen de judecată fiind la data de 27 martie 2012 când urmează a fi audiați martorii propuși de către inculpați.

Relativ la incidența art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în cazul infracțiunilor de genul celor comise de către inculpați, trecerea unei perioade de timp de 10-11 luni nu este de natură să ducă la diluarea rezonanței sociale și la diminuarea pericolului pe care îl prezintă inculpații lăsați în stare de libertate. Infracțiunile săvârșite de către inculpați reprezintă o formă de sclavie modernă în sensul că majoritatea inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, profită de vulnerabilitatea victimelor și de starea lor precară din punct de vedere financiar.

Pentru argumentele mai sus expuse, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de către inculpați.

Recurentul inculpat B. G. Z. personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât este arestat de 10 luni și nu și-a văzut copii. Menționează că și de sărbători a fost arestat și nu a fost alături de familia sa. Precizează că nu este vorba despre o sclavie modernă, așa cum se susține. După cum rezultă din declarațiile părților vătămate, acestea cunoșteau unde se duc și nimeni nu le-a obligat.

Recurentul inculpat D. J. personal, având ultimul cuvânt, susține că împlinește 10 luni de zile de când este arestat doar pentru faptul că a fost inclus în această categorie că ar fi traficat persoane și pentru trafic de minori. Afirmă că el nu a avut nici un rol, numai pentru faptul că B. G. l-a sunat și el se afla acolo în mașină. Solicită admiterea recursului formulat deoarece acuzațiile ce i se aduc nu sunt reale.

Recurentul inculpat M. M., personal, având ultimul cuvânt, susține că este arestat de 10 luni de zile, are 5 copii, din care 4 sunt minori. Fiica sa cea mare este logodită și în prezent este însărcinată de 5 luni și riscă să piardă sarcina. De asemenea, menționează că are rate la Bancpost care nu au fost achitate de când este arestat și familia sa riscă să fie dată afara din apartamentul în care locuiesc. Afirmă că este acuzat pentru trafic de minori, însă menționează că era taximetrist, umbla noaptea și este evident că în aceste condiții cunoștea toate prostituatele. Susține că este acuzat doar pentru o singură persoană. Din rechizitoriu nu reiese că ar fi beneficiat de pe urma acelei părți vătămate, dimpotrivă o fată chiar îi este datoare deoarece nu a avut bani să plătească cursele pe care le-a efectuat. Nu a realizat nici un beneficiu de pe urma lor. Este adevărat că sunt telefoane stupide, dar menționează că noaptea stând în mașină când nu aveau clienți vorbeau între ei și mai mult, persoanele nu au putut fi identificate. Solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece are un băiat mai mare, iar acesta știind că tatăl său nu este acasă, se comportă ca atare și soția sa nu mai poate face față situației.

Recurentul inculpat H. M., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat. Astfel după cum rezultă din declarații, este nevinovat. La acest moment nu are cum să manipuleze persoane ce urmează a mai fi audiate. Acestea nu au ce să spună împotriva sa. Menționează că locuiește la 450 km de B., respectiv în județul Satu M. și nu are posibilitatea fizică să ia legătura cu ele. Solicită a fi judecat în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Constată că prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2012, pronunțată în dosarul_ 1, Tribunalul C.:

- a menținut măsura arestării preventive a inculpaților D. J. A., B. G. – Z., M. M. O. și H. M. L.;

- a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul H. M. L.;

- a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații D. J. A., B. G. – Z., M. M. O., precum și cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul H. M. L.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. cu nr. 3/D/P/2011 din 23 septembrie 2011, înregistrat la această instanță la data de 26 septembrie 2011, sub nr. de mai sus, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații: D. J. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiuni”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al.1, 3 din Legea nr. 678/2001, „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1 din Legea nr.678/2001, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr.678/2001 (două fapte) și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- B. G.-Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (trei fapte), „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (două fapte), „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 (trei fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- M. M. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 3 din Legea nr.678/2001(două fapte), „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 (șase fapte) și „fapta de a utiliza serviciile prevăzute la art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de minori”, prevăzută de art. 14¹din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și

- SZENTGYORGYI P., pentru săvârșirea a două infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

P. actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului D. J. A. faptul că, în cursul lunii noiembrie 2010, împreună cu inculpatul B. G. Z. a recrutat-o pe partea vătămată G. A., căreia i-au promis un loc de muncă într-un bar din Cehia, deși cunoșteau că urmează să fie exploatată sexual, după care i-au transferat-o unei alte persoane, care a transportat-o în Cehia în localitatea Lenora-Houzna, pentru a fi exploatată, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Tot în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii noiembrie 2010, împreună cu inculpații B. G. Z. și M. M. O., a stabilit relații de tipul unei asocieri în vederea realizării eficiente a aceluiași scop infracțional și anume recrutarea și transportarea victimei minore, în vârstă de 16 ani, Mihaly R. T., în vederea exploatării sale, prin supunerea la practicarea prostituției, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzute de art.8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003 .

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului D. J. A. că, în cursul lunii decembrie 2010, împreună cu inculpații B. G. Z. și M. M. O., au transportat-o pe victima minoră Mihaly R. T. în ., unde a fost supusă la practicarea prostituției, prin întreținerea de relații sexuale cu martorul I. I., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art.13 al.1, 3 din Legea nr.678/2001.

S-a mai reținut prin actul de sesizare și faptul că, la data de 15.04.2011, inculpatul D. J. A. a recrutat-o, prin amenințare, atât pe partea vătămată O. T. E. cât și pe parte vătămată minoră Mihaly R., în vederea practicării prostituției pe teritoriul Germaniei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1 din Legea nr.678/2001 și „trafic de minori”, prevăzută de art.13 al.1, 2 din Legea nr.678/2001.

În sarcina inculpatului D. J. A. s-a mai reținut că, în cursul lunii noiembrie 2010, a recrutat-o, prin înșelăciune, pe partea vătămată minoră F. B. Zsuzsanna, în vederea practicării prostituției în străinătate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr. 678/2001.

În final, s-a mai reținut în sarcina inculpatului D. J. A. faptul că, în cursul lunii noiembrie 2010, a recrutat-o pe partea vătămată minoră M. M. M., în vederea practicării prostituției în străinătate, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, precum și faptul că cele șapte fapte au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, condiții în care, față de acesta sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a din Cod penal privind concursul real de infracțiuni.

În sarcina inculpatuluiB. G. Z. s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că, în cursul lunii noiembrie 2010, împreună cu D. J. A. a recrutat-o partea vătămată G. A., căreia i-au promis un loc de muncă într-un bar din Cehia, deși cunoșteau că urmează să fie exploatată sexual, după care i-au transferat-o unei alte persoane care a transportat-o în Cehia în localitatea Lenora-Houzna pentru a fi exploatată, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Tot în sarcina acestui inculpat s-a reținut și faptul că, în cursul lunii noiembrie 2011, împreună cu D. J. A. și M. M. O., a stabilit relații de tipul unei asocieri în vederea realizării eficiente a aceluiași scop infracțional și anume recrutarea și transportarea victimei minore, în vârstă de 16 ani, Mihaly R. T., în vederea exploatării sale prin supunerea la practicarea prostituției, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzută de art.8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului și faptul că, în cursul lunii ianuarie 2011 a recrutat-o prin înșelăciune pe partea vătămată minoră Mihaly R. T., promițându-i câștiguri bănești substanțiale, în scopul exploatării sale prin supunerea la practicarea prostituției, aceasta întreținând relații sexuale cu doi bărbați, după ce în prealabil a fost transportată de inculpatul M. M. O., iar în cursul lunii decembrie 2010, împreună cu D. J. A. și M. M. O. au transportat-o pe victima minoră Mihaly R. T. în ., unde a fost supusă la practicarea prostituției prin întreținerea de relații sexuale cu martorul I. I., în cursul exploatării victima fiind amenințată de B. G. Z., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr.678/2001.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului B. G. Z. și faptul că, în cursul lunii ianuarie 2011 a transferat-o pe partea vătămată minoră Mihaly R. T. unui bărbat cunoscut sub apelativul „L.”, promițându-i câștiguri bănești substanțiale în scopul exploatării sale prin supunerea la practicarea prostituției, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art.13 al.1, 2 din Legea nr.678/2001.

Totodată, s-a mai reținut în sarcina acestui inculpat și faptul că, la data de 20.03.2011 a recrutat-o partea vătămată minoră Mihaly R. T. în vederea întreținerii unor relații sexuale cu martorul N. Z., apoi, la data de 9.05.2011, a exploatat-o pe aceasta, împreună cu inculpatul M. M. O., partea vătămată minoră Mihaly R. T. întreținând relații sexuale în locuința sa, cu doi bărbați, care nu au putut fi identificați, iar în cursul lunii noiembrie 2010 a recrutat-o partea vătămată minoră M. M. M., în vârstă de 16 ani, în vederea practicării prostituției în străinătate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001.

În final, s-a reținut în sarcina inculpatului B. G. Z. și faptul că, în cursul lunii februarie 2011, a recrutat-o prin înșelăciune pe părțile vătămate S. Lenke și Jancso E. cărora le-a facilitat transportul în Germania, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției de către Szentgyorgy P. și H. M. L., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, precum și faptul că cele zece fapte descrise mai sus au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, condiții în care, față de acesta sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni.

P. actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului M. M. O. faptul că, în cursul lunii noiembrie 2011, împreună cu B. G. Z. și D. J. A. a stabilit relații de tipul unei asocieri în vederea realizării eficiente a aceluiași scop infracțional și anume recrutarea și transportarea victimei minore Mihaly R. T., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării sale prin supunerea la practicarea prostituției, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii” prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003 .

Tot în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2011, a transportat-o pe partea vătămată minoră Mihaly R. T., în scopul exploatării sale, prin supunerea la practicarea prostituției, aceasta întreținând relații sexuale cu doi bărbați, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori” prev. de art. 13 al. 1, 3 din Legea nr.678/2001.

S-a mai reținut că inculpatului M. M. O., în cursul lunii decembrie 2010, împreună cu inculpații D. J. A. și B. G. Z. a transportat-o pe victima minoră Mihaly R. T. în ., unde a fost supusă la practicarea prostituției, prin întreținerea de relații sexuale cu martorul I. I., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art.13 al.1, 3 din Legea nr.678/2001.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în cursul lunii februarie 2011, a recrutat-o și transportat-o pe partea vătămată minoră Mihaly R. T. în ., unde a fost supusă la practicarea prostituției, prin întreținerea de relații sexuale cu martorul I. I., iar la data de 12.04.2011 a transferat-o pe aceeași partea vătămată minoră, aceluiași martor, în scopul exploatării sale prin supunerea la practicarea prostituției, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, 2 (două) fapte.

P. actul de sesizare al instanței s-a mai reținut în sarcina inculpatului M. M. O. că, la datele de 25.04.2011, 6.05.2011 și 26.05.2011 a recrutat-o pe partea vătămată minoră Mihaly R. T. în vederea întreținerii unor relații sexuale cu persoane, care nu au putut fi identificate, iar la data de 9.05.2011, a recrutat-o pe aceeași partea vătămată minoră și a transportat-o la locuința inculpatului B. G. Z., unde, cu acordul acestuia din urmă, a întreținut relații sexuale cu doi bărbați care nu au putut fi identificați, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori” prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, 4(patru) fapte.

În final, s-a reținut în sarcina inculpatului M. M. O. faptul că, în primăvara anului 2011, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată minoră Mihaly R. T., cunoscând că acesta este victima traficului de minori, în contul unei curse pe care a efectuat-o pe ruta . - Chilieni, județul C., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fapta de a utiliza serviciile prevăzute la art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de minori”, prevăzută de art. 14¹din Legea nr. 678/2001, precum și faptul că cele zece fapte descrise mai sus au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, condiții în care, față de acesta sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni.

Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. cu nr. 40/D/P/2011 din 25 ianuarie 2012, înregistrat la această instanță la data de 26 ianuarie 2012, sub dosar nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H. M. L., pentru săvârșirea a două infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzute de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

P. actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului H. M. L. faptul că, în cursul lunii februarie 2011, împreună cu inculpata Szentgyorgyi P., le-a primit și le-a cazat pe părțile vătămate S. Lenke și Jancso E., cunoscând că au fost anterior recrutate, prin înșelăciune, de către inculpatul B. G. Z. și a profitat de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima voința, în scopul exploatării lor sexuale în cadrul Clubului Mata H. din Heidelberg, Germania, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzute de art. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, comise în concurs real, în condițiile prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal.

Acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului H. M. L. prin ordonanța din 5.12.2011, fiind reținut 24 ore și s-a formulat propunere de arestare preventivă de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C., care, prin încheierea nr.15/06.12.2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă și s-a aplicat inculpatului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6.12.2011, însă Curtea de Apel B. a admis recursul formulat de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C. și prin încheierea nr. 117/R din 9 decembrie a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 9 decembrie 2011 și până la data de 6 ianuarie 2012, inclusiv, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 22 din 9 decembrie 2011, care a fost pus în executare la data de 11.12.2011.

Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, la primirea dosarului, dar și în timpul judecății, instanța a constat că există probe din care rezultă o bănuială rezonabilă, în sensul că inculpații D. J., B. G. Z. A., M. M. O. și Szentgyorgyi P. au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

Totodată, instanța a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor, numărul, natura și gravitatea acestora, ce rezultă din modalitatea în care inculpații au conlucrat pentru derularea activității infracționale, conlucrare care a fost esențială pentru a asigura succesul activității infracționale desfășurate, din mijloacele folosite pentru a înșela, a intimida și a le menține în postura de „marfă” a părților vătămate, pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților, activități ce denotă un total dispreț față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială și nu în ultimul rând din atitudinea procesuală a inculpaților, care nu se consideră vinovați de comiterea faptelor și nu au loc de muncă, din care să-i câștige în mod cinstit existența, cu excepția inculpatului M. M. O., care a înțeles să-și completeze veniturile prin exploatarea sexuală a unei persoane vulnerabile. În consecință, instanța a apreciat că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, motiv pentru care, în baza art. 300/1 al. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 160 Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură menținută, pentru aceleași considerente și în cursul judecății, în temeiul art. 300/2, cu aplicarea art. 160/b Cod procedură penală, prin încheierea din data de 21 noiembrie 2011 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 976/R/25.11.2011 a Curții de Apel B. – Secția penală și pentru cauze cu minori și încheierea din data de 16 ianuarie 2012 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 20.01.2012 a Curții de Apel B. – Secția penală și pentru cauze cu minori.

În cauză au fost acordate opt termene de judecată, în care s-a dat citire actului de sesizare, s-au audiat inculpații și cele șapte părți vătămate, 16 dintre martorii propuși prin rechizitoriu și un martor propus de inculpatul B. G. Z., s-au efectuat referatele de evaluare privind pe cei patru inculpați, fiind admise și alte probe propuse de inculpați, urmând ca cercetarea judecătorească să continue cu audierea și a celorlalți martorilor propuși și admiși până în prezent.

Totodată, se constată că prin încheierea din data de 5 decembrie 2011 a Tribunalului C., în baza art. 139 al. 1 și al. 3/5, raportat la art. 145 Cod procedură penală, s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații D. Joszef A., B. G. – Z., M. M. O. și Szentgyorgyi P. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată și aceștia au fost obligați să respecte pe durata măsurii obligațiile prevăzute de art. art. 145 al. 1/1 Cod procedură penală, dispunând totodată să respecte și unele obligații prevăzute de art. 145 al. 1/2 Cod procedură penală.

Însă, împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C., care a fost admis prin decizia penală nr. 1039/R din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel B. – Secția penală și pentru cauze cu minori, casându-se încheierea atacată cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și rejudecând, s-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de cei patru inculpați cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.

Primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 20 februarie 2012, completul învestit cu judecarea cauzei, stabilind termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la primirea dosarului.

Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, la primirea dosarului, instanța a constat că există probe care justifică presupunerea rezonabilă, în sensul că inculpatul H. M. L. ar fi comis faptele pentru care este trimiși în judecată, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

Așa fiind, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, precum și faptul că menținerea arestului preventive se impune pentru protejarea cu prioritate a ordinii publice, față de gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, implicarea în activitatea infracțională și a altor persoane care se află în stare de arest preventiv, precum și vulnerabilitatea persoanelor vătămate, motiv pentru care, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, a menținut, arestarea preventivă inculpatului H. M. L., apreciind că limitarea libertății acestuia este în acord și cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art. 3002 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 160b Cod procedură penală, în baza actelor și lucrărilor din, a probatoriului administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și cea a judecății, prima instanță a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpații D. J., B. G. Z. A., M. M. O. și H. M. L. ar fi comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor, amploarea acestui fenomen infracțional, atât pe plan național cât și cel internațional, numărul mare de fapte și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor presupus a fi comise de către aceștia, prin care s-a produs o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, fiind vătămate relațiile sociale care ocrotesc libertatea de acțiune, de exprimare, de opțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și alte valori intrinseci ființei umane și anume inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea și demnitatea, dar și celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpaților, care deși nu au loc de muncă, cu excepția inculpaților M. M. O. și H. M. L., au înțeles să-și câștige existența, respectiv să-și completeze veniturile prin exploatarea sexuală a unor persoane vulnerabile, inclusiv minore, în cazul inculpaților D. J. A., B. G. Z. și M. M. O., ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la moralitatea inculpaților, astfel că în opinia instanței persoana inculpaților nu oferă nici la acest moment suficiente garanții că, odată puși în libertate, nu vor mai comite noi infracțiuni sau că nu vor încerca influențarea martorilor, care încă nu au fost audiați, ceea ce ar împiedica aflarea adevărului.

A mai reținut prima instanță că de la data de 16 ianuarie 2012, respectiv 30 ianuarie 2012, când instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei arestării preventive și a menținut arestarea preventivă a inculpaților, soluții menținute prin deciziile Curții de Apel B., nu s-au schimbat și nici nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsurii, respectiv cele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, față de care instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Însă, a mai reținut prima instanță, față de stadiul procesual în care se află prezenta cauză, inculpații beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 5/2 Cod procedură penală, art. 23 al. 11 din Constituția României și art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O., nefiind încălcate, în cauză, nici prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., care prevede dreptul inculpaților de a fi cercetați într-un termen rezonabil, sau de a fi eliberați în cursul procedurilor judiciare, termen ce trebuie apreciat în funcție de complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de organele judiciare și atitudinea inculpaților din cauză.

Așa fiind, văzând solicitarea inculpatului H. M. L. privind revocarea măsurii arestării preventive, raportate la dispozițiile art. 139 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cu care măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere, când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, instanța a apreciat, după cum s-a arătat mai sus că, nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsurii, respectiv cele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală și contrar susținerilor inculpatului, a conchis că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 2 Cod procedură penală, pentru a se putea revoca arestarea preventivă.

Tot astfel, văzând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații D. J. A., B. G. – Z. și M. M. O., precum și cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul H. M. L., instanța a constatat că sunt neîntemeiate.

Astfel, analizând probatoriului administrat până în prezent în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și cea a judecății, instanța a constatat, cum s-a mai reținut și anterior, că există indicii temeinice din care rezultă o bănuială rezonabilă în sensul că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

De asemenea, văzând dispozițiile art. 139 al. 1 Cod procedură penală, potrivit cu care „măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii”, instanța a constatat că de la data de 13 februarie 2012 când instanța s-a pronunțat asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații D. J. A., B. G. – Z. și M. M. O., în sensul respingerii lor, soluție menținută și de instanța de control, precum și de la data de 30 ianuarie 2012, când s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului H. M. L., nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, neintervenind de la aceea dată nici o modificare în cauză și în consecință, contrar susținerilor inculpaților, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 1 Cod procedură penală, pentru a se putea înlocui arestarea preventivă, cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

P. urmare, instanța a apreciat că nevinovăția și circumstanțele personale invocate de inculpați sunt apărări ce țin mai mult de soluționarea pe fond a cauzei și nu pot prevala față de ordinea publică a cărei apărare se urmărește prin măsura arestării preventive.

Prima instanță a înlăturat și apărarea inculpaților privind neaplicarea unui tratament egal prin raportare la situația inculpatei Szentgyorgyi P., având în vedere că durata unei măsuri preventive trebuie să fie corespunzătoare și trebuie să păstreze un echilibru, printre altele, și în raport de activitatea infracțională de care este acuzată fiecare persoană, astfel cum a reținut și instanța de control judiciar.

Ori, în cauză, văzând numărul de fapte pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, cât și contribuția concretă a fiecăruia la săvârșirea acestora, instanța concluzionat că inculpații nu se află în situații identice și în consecință, apreciază că, atât natura cât și durata măsurii preventive luate față de aceștia poate diferi.

II. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații după cum urmează:

Inculpatul B. G. Z. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere stadiul procesual, respectiv că urmărirea penală este finalizată, că în acest dosar au fost deja 8 termene de judecată, au fost audiați inculpații și martorii propuși prin rechizitoriu și s-au încuviințat alte probe ce urmează a fi administrate. S-a susținut că în lipsa unei hotărâri de condamnare nu se poate discuta de săvârșirea unor infracțiuni, inculpatul până la acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pericolul social trebuie să fie unul concret și nu generic, nu doar simple indicii.

Recurentul inculpat D. Jozsefa solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât, față de probatoriul administrat nu există indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute prin rechizitoriu. S-a solicitat a se avea în vedere caracterul de excepție al măsurii arestării preventive, că inculpatul beneficiază încă de prezumția de nevinovăție, precum și faptul că lăsarea acestuia în stare de libertate nu ar afecta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.

Recurentul inculpat M. M. O. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. S-a solicitat a se ține seama că inculpatul este arestat de 11 luni de zile și că prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2011 Tribunalul C. a apreciat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și că poate fi dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive; sentimentul de insecuritate provocat de săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat și-a pierdut din intensitate .

Recurentul inculpat H. M. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive motivat de faptul că temeiul care a determinat luarea și menținerea arestului preventiv – art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu se mai justifică; Tribunalul C. a făcut o analiză globală, fără a analiza și fără a indica necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. final Cod procedură penală, nefiind analizată nici contribuția fiecărui inculpat; în cursul cercetării judecătorești, la dosar s-a primit răspunsul autorităților din Germania, din care rezultă că pentru persoanele care lucrau în localul Mata H. se plăteau 25 euro/zi ca impozit la organele financiare, fiind considerată o activitate legală în Germania; la acel local au fost efectuate controale și cu acea ocazie părțile vătămate au fost legitimate și s-a constatat că părțile vătămate se aflau acolo cu consimțământul lor; în același sens este și declarația martorului P. S., care a relatat că partea vătămată E. cunoștea motivul pentru care pleca în Germania, aceasta chiar în prezența sa accesând site-ul localului. De asemenea, declarația mamei părții vătămate este relevantă, arătând că partea vătămată cunoștea motivul pentru care urma să meargă în Germania.

În subsidiar, recurentul a menționat că înțelege să reitereze cererea formulată și în fața instanței de fond, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpatului, respectiv localitatea Tășnad, județul Satu M., întrucât temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a modificat pentru următoarele argumente. S-a solicitat a se avea în vedere data de la care inculpatul este arestat, cât și principiul egalității de tratament juridic, circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de faptul că acesta este susținut de familie și are 1 copil de 2 ani în întreținere.

III. Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele invocate de către recurenți, Curtea constată că este fondat doar recursul declarat de către inculpatul M. M. O., pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea 8/03.06.2011 a Tribunalului C., fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:

D. J. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiuni”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/200, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al.1, 3 din Legea nr. 678/2001, „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1 din Legea nr.678/2001, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 (două fapte) și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- B. G.-Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (trei fapte), „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 (două fapte), „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 (trei fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- M. M. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de „constituirea unui grup în vederea comiterii de infracțiunii”, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1, 3 din Legea nr.678/2001 (două fapte), „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 (șase fapte) și „fapta de a utiliza serviciile prevăzute la art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de minori”, prevăzută de art. 14¹din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- H. M. L., pentru săvârșirea a două infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzute de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Inculpatul H. M. L. este arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 22/9. dec. 2011, care a fost pus în executare la data de 11.12.2011.

Temeiurile arestării preventive le-au reprezentat dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și cele ale art. 148 lit. f cod procedură penală.

În acest stadiu procesual, potrivit art. 300 ind. 2 Cod procedură penală este necesar a se verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate.

Curtea constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile arestării preventive.

Astfel, în ceea ce privește probele sau indiciile temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele care sunt reținute în sarcina lor, temeiul prevăzut de art. 143 Cod procedură penală, acestea rezultă din interpretarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate G. A. (f. 134-138, 142-143 V.I), Mihaly R. T., minoră, (f.181-185, 188 -190 V.I.), O. T. E. (f.201-201 V.I.), F. B. Zsuzsnna (f.211-212 V.I.) și M. M. M. (f.218-219 V.I.), declarațiile martorilor B. N. (f. 269-271, 273-274 V.I.), Csavar K. (f.282, 283), T. A. (f.289), I. I. (f.291-292) și O. M. M. (f.293), procesul – verbal de certificare și redare în formă scrisă a înregistrărilor audio a comunicațiilor purtate de inculpatul D. J. A. de la postul telefonic cu nr._ și notele de redare a convorbirilor (f. 1-200 V.IV), declarațiile inculpaților B. G. Z. (f.39-44, 49-51, 64-67 V.II) și M. M. O. (f. 81-83, 87-93, 98-102 V.II), coroborate cu declarațiile inculpatului D. J. A. (f.13-14, 18-22, 25-28 V.II) și ale inculpatului H. M. L. (Volum I., dosar de urmărire penală 40/D/P/2011 filele 123-124, 127) .

Criticile inculpaților cu privire la nevinovăția lor nu pot fi valorificate în această fază a procedurii.

La acest moment procesual, faptele ce au dat naștere suspiciunii rezonabile nu trebuie sa fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare care trebuie să existe la un moment procesual ulterior (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii).

Așadar, nu trebuie stabilită vinovăția unei persoane la comiterea unei infracțiuni, acesta fiind scopul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, în urma cărora trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. contra Italiei), nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei), astfel încât nu poate fi primită susținerea apărării.

Cât privește condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică este implicit, deoarece prin natura lor faptele de care sunt acuzați inculpații au rezonanță negativă și, în plus, pericolul concret are o existență legată de timp, iar probele administrate, prin raportare la complexitatea cauzei, demonstrează că lezarea ordinii de drept apare ca actuală.

Inculpații au mai invocat faptul că durata arestării preventive a depășit durata termenului rezonabil.

Din acest punct de vedere, cu privire la situația inculpaților B. și D., aceștia se află în stare de arest preventiv din data de 03.06.2011, respectiv inculpatul H. din data de 9.12.2011, măsura privativă de libertate nedepășind o durată rezonabilă în sensul jurisprudenței CEDO, raportat la gradul de complexitate al cauzei, ppresupusa participație a inculpaților, numărul inculpaților implicați numărul victimelor infracțiunii de trafic de persoane sau minori, în speță, încadrându-se în dispozițiile legii interne și fiind în acord cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la cererile inculpaților D. și B. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea sau țara și cererea inculpatului H. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, așa cum s-a arătat anterior este incident în continuare temeiul de arestare prevăzut de art. 143 Cod procedură penală,dar și temeiul prevăzu de art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpații fiind cercetați pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor de care sunt acuzați că le-ar fi săvârșit ,acelea de trafic de persoane, relațiile cărora s-au adus atingere prin aceste infracțiuni; circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor, numărul, natura și gravitatea acestora, ce rezultă din modalitatea în care inculpații au conlucrat pentru derularea activității infracționale, cooperare care a fost esențială pentru a asigura desfășurarea activității infracționale; mijloacele folosite pentru a înșela, a intimida părțile vătămate pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților, activități ce denotă o lipsă totală de respect față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială .

Toate aceste aspecte, dovedesc faptul că, în privința acestor trei inculpați subzistă în continuare temeiurile de arestare.

Inculpatul H. a mai invocat și aspecte de ordin personal, respectiv faptul că are un copil minor în întreținere, însă acest aspect prin el însuși nu poate conduce la constatarea că temeiurile de arestare s-ar fi schimbat, având în vedere și considerentele ce au fost expuse anterior.

De asemenea, împrejurarea invocată de recurentul inculpat H. în sensul că autoritățile germane au considerat activitatea localului pe care îl administra inculpatul ca fiind una legală nu poate echivala cu o probă a lipsei de vinovăție și nu lipsește de conținut temeinicia indiciilor că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Nu se poate aprecia nici că tratamentul juridic aplicat inculpaților este diferit, prin raportare la soluția dispusă în privința inculpatei Szentgyorgy P., dat fiind că surata și natura măsurii preventive se apreciază în concret, pentru fiecare inculpat în parte, raportat la activitatea infracțională care i se impută.

În consecință, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților B., D. și H. subzistă și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, menținerea acestei măsuri fiind justificată și pentru judecarea în bune condiții a cauzei, în vederea aflării adevărului.

Cât privește cererea inculpatului H. M. L. privind revocarea măsurii arestării preventive, față de dispozițiile art. 139 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cu care măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere, când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, pentru considerentele expuse anterior Curtea constată că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsurii, respectiv cele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 2 Cod procedură penală, pentru a se putea revoca arestarea preventivă.

Cu privire la recursul declarat de către inculpatul M. M. O., Curtea constată că este fondat și că în privința acestuia se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Potrivit art. 136 al. 8 Cod procedură penală, alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Inculpatul M. M. O. a fost arestat prin încheierea nr. 8/03.06.2011 a Tribunalului C., temeiurile de arestare preventivă fiind cele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală.

Așa cum s-a arătat anterior și în privința acestui inculpat subzistă încă dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, respectiv bănuiala legitimă în sensul comiterii infracțiunilor de care este acuzat.

În privința temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală Curtea constată că s-a atenuat, având în vedere activitatea infracțională de care este bănuit acest inculpat. Este evident că durata unei măsuri preventive trebuie să fie corespunzătoare și să păstreze un echilibru și în raport de activitatea infracțională de care este acuzată o persoană. Având în vedere că pretinsa activitate infracțională de care este bănuit acest inculpat este cu mult mai redusă față de a celorlalți inculpați, urmează a admite recursul declarat de către inculpatul M. M. O. și în baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, mun. Sf. G., județul C., prevăzută de art.145 Cod procedură penală, fără încuviințarea instanței.

Măsurile de supraveghere și obligațiile pe care le are de îndeplinit acest inculpat, sunt garanții suficiente în sensul unei bune desfășurări a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente și văzând prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și art. 385 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va admite recursul declarat de către inculpatul M. M. O. împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2012 a Tribunalului C. pe care o va casa, cu privire la respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului M. M. O., dispusă prin încheierea nr. 8 din data de 3 iunie 2011 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, mun. S. G., județul C., prevăzută de art.145 Cod procedură penală, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145 alin 1 ind 1 Cod procedură penală se va impune inculpatului M. M. O. să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul- mun. S. G., județul C. și să respecte programul de supraveghere întocmit de acest organ de poliție;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați din cauză, cu părțile civile, părțile vătămate, martorii din această cauză sau rudele acestora;

În temeiul art. 145 alin. 3 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință, a măsurii sau a obligațiilor care i-au fost stabilite, această măsură se va înlocui cu măsura arestării preventive.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului M. M. O., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Copia prezentei încheieri se va comunica inculpaților, poliției, jandarmeriei și poliției comunitare a localităților de domiciliu, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Vor fi menținute restul dispozițiilor încheierii recurate.

Se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații B. G. Z., D. J. A. și H. M. L. împotriva aceleiași încheierii de ședință.

În temeiul art. 190 Cod procedură penală onorariul interpretului de limbă maghiară în cuantum de 70 lei ce se cuvine doamnaei interpret K. K. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art.189 C.pr.pen. se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B. a sumei de 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cauză pentru inculpații B. G. Z., D. J. A. și M. M. O., sumă ce se include în cheltuielile judiciare.

În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați recurenții B. G. Z. și D. J. A. la plata sumei de câte 200 lei fiecare și inculpatul recurent H. M. L. la plata sumei 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, aceștia aflându-se în culpă procesuală.

Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de către inculpatul M. M. O. împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2012 a Tribunalului C. pe care o casează, cu privire la respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 139 alin 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului M. M. O., dispusă prin încheierea nr. 8 din data de 3 iunie 2011 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, mun. S. G., județul C., prevăzută de art.145 Cod procedură penală, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145 alin 1 ind 1 Cod procedură penală impune inculpatului M. M. O. să respecte următoarele obligații:

1. să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

2. să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul - mun. S. G., județul C. și să respecte programul de supraveghere întocmit de acest organ de poliție;

3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați din cauză, cu părțile civile, părțile vătămate, martorii din această cauză sau rudele acestora;

În temeiul art. 145 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință, a măsurii sau a obligațiilor care i-au fost stabilite, această măsură se va înlocui cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului M. M. O., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Copia prezentei încheieri se comunică inculpaților, poliției, jandarmeriei și poliției comunitare a localităților de domiciliu, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații B. G. Z., D. J. A. și H. M. L. împotriva aceleiași încheierii de ședință.

În temeiul art. 190 Cod procedură penală onorariul interpretului de limbă maghiară în cuantum de 70 lei ce se cuvine doamnei interpret K. K. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art.189 Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B. a sumei de 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cauză pentru inculpații B. G. Z., D. J. A. și M. M. O., sumă ce se include în cheltuielile judiciare.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții B. G. Z. și D. J. A. la plata sumei de câte 200 lei fiecare și inculpatul recurent H. M. L. la plata sumei 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. D. O. B. A. M.

Grefier

D. S.

red.OB/03.04.2012

tehnoredact.DS/03.04.2012

jud.fond.M. E.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRASOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR._

din 20 martie 2012

C Ă T R E

CURTEA DE APEL B.

- Serviciul contabilitate -

Vă înaintăm alăturat extrasul de pe dispozitivul deciziei penale nr. 213/R din data de 14 martie 2012 pronunțată de această curte de apel, cu solicitarea de a lua măsurile legale ce se impun în vederea efectuării plății onorariului interpretului de limba maghiară K. K..

PREȘEDINTE

M. D.

Grefier

D. S.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 232/2012. Curtea...		Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 504/2012.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BRAŞOV