Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 504/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 504/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 31 mai 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: M. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea vătămată B. I. împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 23 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sf.G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 mai 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 31 mai 2012.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 16/23.01.2012, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sf. G., în baza art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul B. P. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal inculpatul a pierdut drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
A obligat inculpatul la plata către partea civilă S. Județean de Urgență „Dr.F. K.”, cu sediul în mun. Sf. G. . jud. C., a sumei de 3807,14 lei plus dobânda legală calculată până la plata integrală a sumei,cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.
A constatat că partea vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.09.2010 inculpatul, partea vătămată și martorul B. S. au consumat alcool la domiciliul martorului din . acest fond între primii doi s-a iscat un conflict, inculpatul fiind nemulțumit de faptul că partea vătămată nu a fost de acord să-i permită să bea din sticla sa cu băutură.
În atare situație, inculpatul a fost invitat să părăsească domiciliul martorului și să se deplaseze la domiciliul său, însă auzind că nu mai este alcool, inculpatul a început să amenințe cu bătaia pe partea vătămată, cei doi începând să se lovească reciproc.
D. urmare, inculpatul a fost dat afară de martorul B. S., însă după câteva minute acesta a revenit la domiciliul martorului, amenințându-l pe partea vătămată cu bătaia, motiv pentru care, conform depoziției martorei L. E. (fila 27), partea vătămată s-a ascuns sub o plapumă lângă pat, pentru a nu fi găsit de inculpat.
Inculpatul a intrat în casa martorului, căutându-o pe partea vătămată, acesta din urmă ieșind de sub plapuma sub care se ascunsese și întrebându-l pe inculpat de ce vrea sa îl bată, între cei doi iscându-se o altercație fizică, martorul B. S. dându-i pe aceștia afară în curte, aici inculpatul și partea vătămată continuând să se îmbrâncească.
La un moment dat, inculpatul a luat o piatră și a aruncat-o spre partea vătămată, lovindu-l pe acesta în zona ochiului stâng, cauzându-i acestuia imediat o hemoragie puternică, partea vătămată fiind transportată la S. Județean Sf. G., fiind ulterior internat, conform actelor aflate la filele 52-60 dosar, în perioada 05.09._10.
Potrivit certificatului medico-legal aflat la fila 15 dosar, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire directă activă cu corp dur, leziunile necesitând 90-95 de zile de îngrijiri medicale, putând data din 05.09.2010, menționându-se și faptul că gradul de invaliditate sau infirmitate va putea fi stabilit la 6-8 luni de la eliberarea prezentului act, printr-un raport de expertiză medico-legală.
D. urmare, în cauză a fost efectuat și un raport de constatate medico-legală (fila 17), concluziile acestuia stabilind că partea vătămată prezintă glob ocular stâng dezorganizat post plagă corneosclerală cu pierdere de substanță și pierderea definitivă a vederii ochiului stâng, aceasta constituind infirmitate fizică permanentă în legătură de cauzalitate directă cu traumatismul suferit la data de 04/05.09.2010.
Starea de fapt astfel reținută a rezultat din materialul probatoriu administrat, fiind de altfel recunoscută și de inculpat, astfel cum s-a constatat și din declarațiile sale, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.
Inculpatul a recunoscut fapta, precizând însă că a fost provocat de partea vătămată, susținere care însă nu se coroborează cu restul probelor administrate, atât partea vătămată, cât și martorii audiați în cursul procesului penal - B. S., L. E., menționând faptul că inculpatul a fost cel care a început discuția în contradictoriu, pe fondul consumului de alcool, dar și pe fondul faptului că partea vătămată nu a mai vrut să-i dea inculpatului să consume alcool - aspect care însă nu poate constitui o provocare în sensul prevederilor art. 73 lit. b Cod penal, susținerile inculpatului în sensul că ar fi fost ținut de martorul B. S. și lovit de partea vătămată necoroborându-se cu mijloacele de probă administrate.
Astfel, partea vătămată a învederat faptul că inculpatul a început să adreseze injurii, părăsind într-un final domiciliul martorului, revenind însă ulterior, motiv pentru care partea vătămată s-a ascuns sub pat, sub o plapumă, inculpatul amenințându-l pe acesta că dacă îl va găsi îl va omorî, ulterior inculpatul începând să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii.
Susținerile părții vătămate s-au coroborat cu depoziția martorei L. E., aceasta învederând faptul că, nemulțumit de faptul că partea vătămată nu a mai vrut să-i dea inculpatului băuturi alcoolice, inculpatul l-a amenințat pe acesta cu bătaia, ulterior a fost dat afară din casă de martorul B. S., inculpatul revenind și amenințându-l din nou cu bătaia pe partea vătămată care se ascunsese sub o plapumă.
Totodată, martorul B. S. (fila 26) a menționat faptul că întrucât partea vătămată a refuzat să-i mai dea inculpatului băuturi alcoolice, între cei doi a început o ceartă, inculpatul și partea vătămată lovindu-se reciproc, după care inculpatul a luat o piatră și a aruncat-o spre partea vătămată, lovind-o pe aceasta.
Pe baza întregului material probatoriu, în sensul celor reținute, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, în drept ,fapta acestuia care la data de 03/04.09.2010, pe fondul consumului de alcool, a aruncat cu o piatră spre partea vătămată, lovindu-l pe acesta în zona ochiului stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat 90-95 de zile de îngrijiri medicale, dar și pierderea definitivă a vederii ochiului stâng, stare ce constituie infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al.2 Cod penal, pentru comiterea acestei infracțiuni inculpatul urmând a răspunde penal, instanța nereținând scuza provocării în favoarea inculpatului, apreciind, pe baza materialului probatoriu la care s-a făcut referire, faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitățile de comiterea faptei, respectiv pe timp de noapte, pe fondul consumului de alcool, nemulțumit de faptul că partea vătămată nu a mai dorit să-i dea inculpatului băuturi alcoolice, la domiciliul martorului B. S., inculpatul părăsind la un moment dat locuința martorului, dar revenind ulterior și căutându-l pe partea vătămată care se ascunsese sub pat, inculpatul amenințându-l cu bătaia pe acesta, urmarea produsă, concretizată în prejudiciul deosebit de important cauzat părții vătămate, acesta pierzându-și vederea ochiului stâng, aspect ce reprezintă infirmitate fizică permanentă, partea vătămată fiind o persoană în vârstă de 21 de ani, acesta având o familie, învederând că este tatăl a cinci copii minori, pe fondul handicapului suferit acesta neputând lucra pentru a-și putea întreține familia, gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comise, dar și persoana și conduita inculpatului, acesta fiind o persoană în vârstă de 21 de ani, care, deși nu are condamnări anterioare, a fost sancționat contravențional de multe ori, aspecte care rezultă din fișa de cazier judiciar, una dintre fapte fiind chiar o infracțiune de lovire sau alte violențe, inculpatul prezentându-se în fața instanței de judecată, recunoscând totuși comiterea faptei, instanța având în vedere și aspectele cuprinse în referatul de evaluare întocmit, reținându-se că acesta nu dispune de resurse individuale optime în vederea realizării schimbării comportamentale, reținându-se și faptul că pot fi reținuți însă ca factori pozitivi, ce pot descuraja un comportament infracțional, faptul că inculpatul nu este dependent de consumul de băuturi alcoolice sau de alte substanțe halucinogene și prezintă atașament față de familie, acesta având o relație de concubinaj, fiind și tatăl a trei copii minori.
Pentru aceste considerente, în baza art. 182 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, instanța a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs partea vătămată B. I., hotărâre criticată pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare.
În motivare recurentul a arătat că nu s-a dat eficiență circumstanțelor reale ale faptei, respectiv că ambele părți au consumat băuturi alcoolice, după care inculpatul l-a lovit, chiar l-a căutat pentru a duce la bun sfârșit ., cauzându-i o infirmitate permanentă, faptă ce trebuie să atragă un regim sancționator corespunzător.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 al. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul formulat este nefondat.
Starea de fapt a fost corect reținută în deplină concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică răspunde textului legal, arătat de art. 182 Cod penal, respectiv inculpatul B. P. a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Astfel, în procesul-verbal de consemnare a plângerii datat 4.09.2010, partea vătămată B. I. a reclamat faptul că, numitul B. P. în urma unor certuri l-a lovit cu o piatră în zona ochiului (fila 7 dosar urmărire penală).
În declarația olografă, B. I. a prezentat în amănunt modul în care a fost agresat de către inculpat „ s-a năpustit asupra mea în casa unchiului meu, m-a lovit atât de tare, încât nu m-am putut ridica în picioare … din casă m-a târât până în curte … după ce a văzut că sunt neputincios, a luat un corp dur cu care mi-a scos ochiul stâng” (fila 8 dosar urmărire penală) … leziunile provocate în urma incidentului au necesitat un număr de 90 – 95 zile îngrijiri medicale (fila 13 dosar urmărire penală).
Așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1689/A2/428 din 21.09.2010 emis de Serviciul de Medicină Legală C., numitul B. I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire directă activă cu corp dur, leziunile traumatice necesitând 90 – 95 zile de îngrijiri medicale și pot data din 5.09.2010 (fila 15 dosar urmărire penală).
Infirmitatea fizică permanentă a părții vătămate constă în glob ocular stâng dezorganizat post plaga corneosclerală cu pierdere de substanță și pierderea definitivă a vederii ochiului în legătură de cauzalitate cu tratamentul suferit la data de 4/5.09.2010 (fila 17-18 dosar urmărire penală).
Audiat fiind, inculpatul B. P. a recunoscut că l-a lovit pe B. I. „în curte am început să ne lovim reciproc, acesta a luat un par, iar eu am fugit în drum … am luat o piatră de jos, ocazie cu care l-am lovit peste ochiul stâng” (fila 20 dosar urmărire penală, filele 23 – 24 dosar urmărire penală).
Prezent la fața locului a fost martorul B. S. care a arătat organelor de urmărire penală împrejurările în care partea vătămată a fost lovită de inculpat „în curte s-au trântit și s-au îmbrâncit, la un moment dat, B. P. a luat o piatră din drum cu care a aruncat și l-a nimerit pe B. I. în ochi … am chemat salvarea”. (filele 25 – 26 dosar urmărire penală)
Despre cele întâmplate a avut cunoștință și martora L. E., B. P. auzind că nu mai este alcool, l-a amenințat cu bătaia pe B. I. … ajunși în curte au continuat să se bată și să se trântească, B. P. a început să arunce cu pietre, l-am auzit pe B. I. că îl doare ochiul, am văzut că îi curge sânge din ochi și este lovit tare”. (filele 27 – 29 dosar urmărire penală)
În fața instanței de judecată, inculpatul a prezentat împrejurările în care l-a vătămat pe B. I., solicitând a se face aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, susținând însă că a fost provocat, susținere care nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Ca atare, în data de 3/4.09.2010, pe fondul consumului de alcool inculpatul B. P. l-a lovit cu o piatră pe B. I. în ochiul stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat 90-95 de zile de îngrijiri medicale și pierderea definitivă a vederii ceea ce constituie infirmitate fizică permanentă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal, text de lege reținut și de către instanța de fond.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, inclusiv limitele speciale ale pedepsei reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod procedură penală.
În mod judicios în raport de modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul B. P. acționând cu intenție în ceea ce privește fapta de vătămare și fiind în culpă față de consecința mai gravă produsă prin punerea părții vătămate într-o stare anormală de inferioritate, judecătorul fondului a apreciat gradul de pericol social concret, iar dozarea pedepsei constituie o aplicare coroborată a tuturor criteriilor de individualizare arătate în art. 72 Cod penal.
În aceste condiții, observând limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății redusă cu 1/3 conform textului de lege menționat, curtea constată că acel cuantum de 3 ani închisoare aplicat inculpatului B. P. este expresia valorificării tuturor elementelor ce caracterizează fapta comisă, inclusiv a circumstanțelor personale ale acestuia.
Astfel, au fost avute în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar și concluziile referatului de evaluare întocmit de consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune în conformitate cu care B. P. „nu este dependent de consumul de băuturi alcoolice sau de alte substanțe halucinogene și prezintă atașament față de familie” (fila 74 dosar judecătorie).
Evaluând toate aceste circumstanțe, atât reale, cât și personale, instanța de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei, stabilind un cuantum corespunzător fără a fi orientată spre minimul special și fără privare de libertate.
Cu referire la conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, se remarcă împrejurarea că acesta a recunoscut în mod constant că l-a lovit cu piatra în ochiul stâng pe recurent, astfel încât motivele de netemeinicie invocate la instanța de control judiciar sunt nefondate.
Mai mult, stabilirea unui termen de încercare de 5 ani constituie o perioadă de „verificare” a conduitei infracționale a inculpatului întrucât o eventuală încălcare a unei norme penale va atrage aplicarea art. 83 Cod penal, cu consecințele sale.
De precizat, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată, a fost aleasă judicios fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în art. 81 Cod penal.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată B. I. împotriva sentinței penale nr. 16/2012 a Judecătoriei Sf. G., hotărâre ce urmează a fi menținută.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ce includ și onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată B. I. împotriva sentinței penale nr.16/23.01.2012 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosar nr._ .2011, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare către stat.
Obligă partea vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. F. A. M. M. F.
Grefier
D. S.
Red.AM/15.06.2012
Tehnoredactat D.S./18.06.2012/2 ex.
Jud.fond. M.G.M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 61/2012.... → |
|---|
