Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 503/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.503/C
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 453/25.08.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în
ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat D. S., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R. G. D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/ 05.10.2015, aflată la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei decizii în sensul celor menționate de condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât instanța de fond, în mod corect, a apreciat că în cauză este contestată modalitatea de contopire a unor pedepse, contopire efectuată prin hotărârea Tribunalului București nr.1545/23.05.2015 care are autoritate de lucru judecat și în nici un caz nu este vorba de un incident apărut ulterior pronunțării acestei hotărâri, astfel nefiind aplicabile nici condițiile prev. de art.598 lit.d C.p.p. așa cum s-a precizat ulterior și nici condițiile art.598 lit.c C.p.p. cum a indicat condamnatul inițial.
De asemenea, arară că petentul-condamnat a mai formulat o cerere similară ce a făcut obiectul sentinței penale nr.2397/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitivă prin decizia nr.834/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, astfel apreciind că dacă instanța de fond ar fi avut cunoștință de această împrejurare ar fi respins contestația ca inadmisibilă.
Contestatorul-condamnat D. S., având cuvântul, susține oral memoriul pe care îl depune la dosarul cauzei, solicitând admiterea contestației, anularea mandatului în executarea căreia se află și punerea sa de îndată în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.453 din 25 august 2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția penală a respins excepția de necompetență teritorială și în temeiul art.598 alin.1 lit.d C.p.p. a respins contestația la executare formulată de către petentul condamnat D. S. (fiul lui F. si F., născut la data de 29.09.1967, deținut în Penitenciarul G.), ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petentul condamnat D. S. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr.1545/23.05.2014 pronunțată de Tribunalul București.
În ședința din data de 05.08.2015, petentul a invocat dispozițiile art.598 lit.c C.p.p. apreciind că există un aspect de drept care împiedică executarea pedepsei de 10 ani, 4 luni si 1327 de zile închisoare pe care o execută in baza M.E.P.Î. nr.3072 emis de Tribunalul București, precizând, în mod expres, că nu dorește ca obiectul cererii sa fie întemeiat pe dispozițiile art.595 C.p.p., deoarece i-a fost aplicată legea penală mai favorabilă cu ocazia judecării cererii de contopire în urma căreia s-a stabilit pedeapsa pe care o execută, însă a înțeles să conteste tehnica de aplicare a legii penale mai favorabile, tehnică care a fost aplicată în mod eronat în cadrul soluționării cererii de contopire, motiv pentru care solicită să i se aplice, în mod corect, legea penala mai favorabilă în cadrul contestației la executare întemeiată pe art.598 lit.c C.p.p.
Față de temeiul invocat, respectiv art.598 alin.1 lit.c C.p.p., instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului G., având în vedere dispozițiile art.598 alin.2 C.p.p. care stabilesc competența în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută (în speță Tribunalul București).
Verificând actele dosarului, instanța a apreciat însă că petentul a solicitat aplicarea unei pedepse în alte limite și o deducere corectă a pedepsei deja executate, motiv pentru care cauza a fost repusă pe rol pentru clarificarea temeiului legal al contestației la executare formulată în cauză.
Astfel, în ședința publică din data de 18.08.2015 petentul condamnat D. S. a arătat că este nemulțumit de hotărârea de contopire a Tribunalului București deoarece au fost aplicate greșit dispozițiile art.39 C.p., nu i s-a dedus perioada de 13 luni deja executată și i-a fost contopită o perioadă executată integral.
In aceste condiții, avocatul desemnat în cauza a arătat instanței că temeiul legal al contestației la executare este cel prevăzut de art.598 lit.d C.p.p., temei legal cu care petentul condamnat a fost de acord.
Analizând actele dosarului si dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1545/23.05.2015, Tribunalul București a admis, în parte, cererea de contopire formulată de petentul D. S. și a dispus ca în final să execute pedeapsa de 12 ani, 7 luni si 19 zile închisoare, pe lângă care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b V.C.p. pe o durata de 783 de zile.
Prin decizia penală nr.562/CO/01.08.2014 Curtea de Apel București - Secția a II-a Penala a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală nr.1545/23.05.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală si, rejudecând, a înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si b V.C.p. pe o durata de 783 zile, din cadrul operațiunii de descontopire a pedepsei aplicate prin sentința penala nr.55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău. S-a făcut aplicarea art.5 C.p. si, in consecinta, in baza art.40 alin.2 rap. la art.39 alin.1 lit.b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.55/D/2012/06.03.2012 a Tribunalului Bacău - Secția penală, definitivă prin decizia penala nr.1166 din 02.04.2014 a Î.C.C.J. si nr.684/28.06.2011 a Judecătoriei Constanta, definitivă prin decizia penală nr.712/P/2012/2.09.2011 a Curții de Apel C. - Secția penală, în sensul că a aplicat petentului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni si 1305 de zile închisoare. În temeiul art.43 alin.2 C.p. s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 5 ani, 9 luni si 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani, 7 luni si 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.179/04.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 04.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința penală nr.371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 06.02.2014), în final condamnatului dându-i-se spre executare pedeapsa de 10 ani, 4 luni si 1327 zile închisoare. În baza art.45 alin.1 C.p., i s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d si g C.p. pe o perioada de 4 ani. În baza art.45 alin.5 i s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a si b C.p. S-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 01.02.2014 si de la 04.04.2014 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Față de motivul invocat - aplicarea greșită a dispozițiilor art.39 C.p. – instanța a apreciat că nu poate fi admisă contestația la executare formulată, avându-se în vedere că prin aceasta se tinde a se soluționa o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat.
Astfel, s-a arătat că, nu se poate dispune pe calea unei contestații la executare contopirea pedepselor aplicate condamnatului în baza unui alt temei legal, respectiv în baza dispozițiilor prevăzute de vechiul cod penal, cu consecințele ce decurg din aceasta sub aspectul pedepsei, solicitarea condamnatului neputând fi considerată incident intervenit în cursul executării pedepsei.
Privitor la susținerile petentului în sensul că prin hotărârea de contopire nu i s-a dedus perioada de 13 luni deja executată și i-a fost contopită o perioadă executată integral s-a reținut că acestea au fost avute în vedere de către Curtea de Apel București la momentul la care a pronunțat decizia nr.562/CO/01.08.2014, instanța de control judiciar arătând în decizie faptul că nu s-a mai reținut concursul de infracțiuni prin raportare la pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr.179/04.04.2005 a Tribunalului G., ci recidiva, efectuându-se contopirea cu restul rămas neexecutat, motiv pentru care din pedeapsa rezultantă nu s-a mai scăzut perioada executată în baza sentinței penale nr.179/04.04.2005 a Tribunalului G.. Totodată, Curtea de Apel București a avut în vedere si sentința penală nr.371/01.02.2014 prin care Judecătoria Ploiești a constatat integral executată pedeapsa condamnatului D. S. și a dispus punerea acestuia în libertate, sentință invocată în prezenta contestație raportat la care condamnatul a apreciat că trebuie să fie pus în libertate, întrucât nu i s-a dedus toată perioada deja executată.
S-a mai arătat că hotărârea nr.1545/23.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - prin care au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului D. S. - este definitivă și intrată în puterea lucrului judecat, așa încât, dacă s-ar admite contestația la executare raportat la speța dedusă judecății, s-ar admite o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce este inadmisibil, pe calea contestației la executare putând fi invocate numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a putea fi puse în discuție legalitatea si temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea si fără a se putea ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei, situație ce nu se regăsește speță.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul D. S. prin care a solicitat admiterea contestației, anularea mandatului în executarea căreia se află și punerea sa de îndată în stare de libertate.
Examinând hotărârea contestată prin prisma criticii formulate, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Contestația la executare atât în vechea cât și în noua reglementare procesual penală (art.598 și următ. din noul Cod pr.penală) reprezintă un mijloc procedural de rezolvare a incidentelor ivite pe parcursul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești. Ea nu este și nici nu are caracterul unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii definitive de condamnare.
Astfel că, în mod corect prima instanță a arătat că nu poate cenzura hotărârea instanței care a efectuat contopirea pedepselor condamnatului, referitor la nededucerea perioadei de 13 luni deja executată, confrom susținerilor petentului, întrucât acestea au fost avute în vedere de către Curtea de Apel București la momentul la care a pronunțat decizia nr.562/CO/01.08.2014, instanța de control judiciar arătând în decizie faptul că nu s-a mai reținut concursul de infracțiuni prin raportare la pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr.179/04.04.2005 a Tribunalului G., ci recidiva, efectuându-se contopirea cu restul rămas neexecutat, motiv pentru care din pedeapsa rezultantă nu s-a mai scăzut perioada executată în baza sentinței penale nr.179/04.04.2005 a Tribunalului G.. Totodată, Curtea de Apel București a avut în vedere si sentința penală nr.371/01.02.2014 prin care Judecătoria Ploiești a constatat integral executată pedeapsa condamnatului D. S. și a dispus punerea acestuia în libertate, sentință invocată în prezenta contestație raportat la care condamnatul a apreciat că trebuie să fie pus în libertate, întrucât nu i s-a dedus toată perioada deja executată.
Ca atare, în acest cadru procesual nu pot fi puse în discuție aspecte care țin de fondul cauzei, cum sunt cele invocate de petentul condamnat care, deși invocă drept temei dispozițiile cuprinse în art.598 lit.d Cod pr.penală, în fapt tinde la modificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat – prin aceea că solicită ca toate pedepsele să-i fie contopite în baza unui alt temei legal, respectiv a dispozițiilor prevăzute de vechiul Cod penal în condițiile în care instanța de judecată, verificând incidența legii penale mai favorabile, a stabilit că aceasta este noua reglementare și a contopit pedepsele aplicate condamnatului pentru faptele aflate în concurs stabilind pedeapsa rezultantă și finală în raport și de starea de recidivă în care a fost comisă una dintre aceste fapte.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică urmând ca în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală să fie respinsă, ca nefondată, contestația declarată de condamnat, soluție în raport de care, conform art.275 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr.453/25.08.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 130 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/26.10.2015
T.G. – judecător C. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1349/2015.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
