Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1349/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1349/A
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: L. S.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarate de către inculpatul ALINȚĂ F. împotriva sentinței penale nr. 1663 din data de 28.08.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat Alință F., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat C. V., în substituirea avocat H. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/05.10.2015, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului și eliminarea sporului de pedeapsă, având în vedere poziția sa procesuală, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către inculpatul Alință F., ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că judecătorul fondului a dat dovadă de clemență față de inculpat, întrucât a aplicat acestuia pedeapsa minimă prevăzută de lege, redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.penală pentru fiecare dintre cele două fapte săvârșite, în condițiile în care în data de 17.01.2013 când a săvârșit cea de a doua faptă, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier din care a rezultat vătămarea unor persoane și avarierea unui alt autovehicul.
În ce privește solicitarea apărării privind înlăturarea sporului de pedeapsă, pune concluzii de respingere, având în vedere că instanța de fond a menținut sporul aplicat inculpatului printr-o altă hotărâre de condamnare.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de către inculpat, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, dar și a modalității de executare.
Apelantul-inculpat Alință F., având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1663 din data de 28.08.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 5 București - Secția I Penală a schimbat, în baza art.386 alin.1 Cod pr.penală, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului Alință F. [fiul lui T. și al lui L., născut la 09 ianuarie 1992, CNP:_, deținut în Penitenciarul București Jilava] din două infracțiuni prev.de art.335 alin.1 Cod penal cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal în două infracțiuni prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic art.33 lit.a din Codul penal de la 1969 cu aplic art.5 Cod penal.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul Alință F. la 8 luni închisoare (faptă din data de 23.12.2012).
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic art.5 Cod penal, art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare (fapta din data de 17.01.2013).
În baza art.85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2061/08.08.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București definitivă prin nerecurare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele contopite prin această sentință, respectiv:
-8 luni închisoare, aplicată în baza art 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art. 3201 Cod pr.penală ( fapta din data de 28.03.2012),
-8 luni închisoare, aplicată în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art. 3201 Cod pr.penală ( fapta din data de 22.07.2012),
-8 luni închisoare, aplicată în baza art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic.art. 3201 Cod pr.penală ( fapta din data de 03.10.2012),
- 8 luni închisoare, aplicată în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art. 3201 Cod pr.penală (fapta din data de 09.11.2012).
A fost menținută anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 868/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ definitivă prin nerecurare și repunerea în individualitatea lor a pedepselor contopite în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, respectiv:
- 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art. 3201 Cod pr.penală (fapta din data de11.06.2010),
-8 luni închisoare, aplicată în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art. 3201 Cod pr.penală (fapta din data de 15.03.2012),
- 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.3201 Cod pr.penală (fapta din data de 25.06.2012).
Conform art.36 alin.2 din vechiul Cod penal, art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, au fost contopite pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
A fost menținut sporul de 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.2061/08.10.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București, astfel că, în final i s-a dat spre executare inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea dispozițiilor art.71, 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, pe situația de fapt, că la data de 23.12.2012 inculpatul Alintă F. a condus autoturismul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare AR-_, pe Calea Ferentari din București și, fiind oprit în trafic de către polițiștii din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere.
La data de 17.01.2013, inculpatul Alință F., fără a fi obținut între timp permis de conducere, a condus același autoturism pe . București și, la un moment dat, a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr._, care circula regulamentar în fața inculpatului. Din impact a rezultat avarierea celor două autovehicule, precum și vătămarea corporală a numiților C. A. O., V. A. M. M. și R. D. Ninel.
Numiții V. A. M. M. și R. D. Ninel au declarat că nu depun plângere penală pentru vătămările suferite iar numitul C. A. O. a depus plângere penală pentru infracțiunea de vătămare corporală iar conform certificatului medico-legal nr.A._ a rezultat că a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de depistare întocmit la data de 23.12.2012 de lucrători de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră, procesul-verbal de verificare în baza de date a Brigăzii de Poliție Rutieră, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 17.01.2013, declarațiile martorilor C. A. O., S. A. M., G. I. C., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.
În fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat soluționarea cauzei în procedura simplificată.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat și legea aplicabilă, în condițiile intervenirii unei succesiuni de legi penale de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea definitivă a acestora, în conformitate cu dispozițiile art.5 Cod penal, instanța a apreciat că legea mai favorabilă este Codul penal anterior întrucât, deși limitele pedepsei sunt aceleași în ambele reglementări, în cauză există un concurs de infracțiuni iar sancționarea acestuia este mai favorabilă în reglementarea anterioară care prevede modalitatea cumulului juridic cu aplicarea unui spor facultativ.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului Alință F., care, la datele de 23.12.2012 și 17.01.2013 a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prev.de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere, pentru fiecare dintre acestea, pericolul social concret rezultat din modalitatea de săvârșire precum și perseverența infracțională dovedită de inculpat în săvârșirea unor fapte de aceeași natură, dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, inculpatul recunoscând în totalitate faptele comise.
Totodată, având în vedere sentințele penale depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat și deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.2061/8.08.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București rămasă definitivă prin nerecurare, în cauză fiind incidente dispozițiile art.85 din vechiul Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Alință F. prin care a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în cauză și eliminarea sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii, în raport de poziția sa procesuală, de recunoaștere și regret a faptelor comise.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că la datele de 23.12.2012 și respectiv 17.01.2013 a condus autoturismul proprietate personală, cu nr.de înmatriculare AR -_ pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere – cărora le-a dat și în drept o justă încadrare juridică, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive a două infracțiuni prev.de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța de control judiciar constată că judecătorul cauzei pe fond a coroborat și interpretat, în mod judicios și corect, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pronunțând o soluție temeinică și legală de condamnare a inculpatului Alință F., vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiind dovedită dincolo de orice dubiu. De altfel, apelantul inculpat nici nu a formulat critici sub aspectul situației de fapt reținute, cauza fiind soluționată în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, în condițiile art.374 alin.4 Cod pr.penală, inculpatul recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește pedepsele aplicate pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, Curtea constată că dozarea a fost una mai mult decât justă, chiar clementă, în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege la care s-a ajuns în urma aplicării art.396 alin.10 Cod pr.penală, prin raportare atât la gravitatea faptei cât și la periculozitatea infractorului, cu atât mai mult cu cât în data de 17.01.2013 când a săvârșit cea de a doua faptă, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier din care a rezultat vătămarea unor persoane și avarierea unui alt autovehicul.
Totodată, Curtea constată că prima instanță a dat relevanța cuvenită tuturor criteriilor legale de individualizare a pedepsei, inclusiv poziției procesuale de recunoaștere a comiterii faptei care a primit relevanța cuvenită în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală neputând fi reținută drept circumstanță atenuantă.
O reducere a cuantumurilor pedepselor aplicate în cauză inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni nu poate fi primită câtă vreme criteriile generale de individualizare au fost evaluate în mod plural iar acestea se regăsesc în pedepsele aplicate, în cauză nejustificându-se reținerea de circumstanțe atenuante care să permită coborârea sub minimul special prevăzut de lege, pedepsele astfel dozate fiind apte să satisfacă atât prevenția specială cât și prevenția generală și să conducă la îndreptarea și reinserția apelantului inculpat.
De altfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu se află nici pe de departe la primul conflict cu legea penală, inculpatul suferind anterior și alte condamnări la pedepse cu închisoarea, tot pentru comiterea infracțiunii de conducere fără permis, acesta beneficiind în trecut, în două rânduri, de beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Curtea nu va primi nici solicitarea inculpatului de eliminare a sporului de pedeapsă, acesta nefiind aplicat ca urmare a contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză ci prin sentința penală nr.2061/2013 a Judecătoriei sector 5 București, rămasă definitivă prin nerecurare și intrată în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul Alința F. care, conform art.275 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, urmând ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, potrivit Protocolului nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului Alință F. împotriva sentinței penale nr.1663 din data de 28 august 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. L. S.
GREFIER,
E. V.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.4/30.10.2015
Judecătoria sector 5 București – judecător A. I.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1346/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 503/2015.... → |
|---|
