Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1346/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1346/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1346/A
Ședința publică din data de 15.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – N. A. S.
JUDECĂTOR – T. I.
GREFIER – O. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București – este reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, dispunând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.12/18.02.2015 Judecătoria V., în temeiul dispozițiilor art. 396 alin 6 rap. la art. 16 alin 1 lit g Cpp, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art.224 alin 1 și art. 253 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
A obligat atât inculpatul P. V. cât și partea vătămată N. T. I. la plata a câte 100 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare în folosul statului.
În baza disp. Art. 224 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin 1 și art.41 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P. N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza dispozițiilor art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 41 alin.1 Cod penal a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
A făcut aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1, art.39 pct.b și art. 43 pct.5 Cod penal inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 67 C.p. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C.p. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
A obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile către partea vătămată N. T.-I..
A obligat același inculpat, în temeiul art. 274 al. 1 Noul cod de procedură penală, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
În temeiul art. 272 alin 1 din Noul cod de procedură penală onorariul integral al avocatului din oficiu – av.P. A. R., în cuantumul specificat pe delegația emisă – 600 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Teleorman.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 1416/P/2012 din data de 24.09.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților P. N. și P. V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 C.p., art.193 alin.1 și art.217 alin.1 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-au reținut următoarele: Partea vătămată N. T. I. locuiește în București, acesta deținând și un imobil casă de locuit și terenu aferent, pe raza comunei Mereni, satul Merenii de Jos, județul Teleorman.
Martorul Sindie V., care este unchiul părții vătămate și a cărui locuință se află în continuarea proprietății părții vătămate din satul Merenii de Jos, se ocupă de administrarea și gospodărirea imobilului, casă de locuit, proprietatea părții vătămate N. T.-I..
În data de 29.09.2011, martorul Sindie V. se afla în curtea părții vătămate, moment în care, cei doi inculpați aflându-se în vădită stare de ebrietate au început să arunce de la stradă, cu pietre spre casa părții vătămate și în direcția martorului Sindie V..
În continuare, după ce inculpatul P. N., s-a înarmat cu un topor din curtea sa, iar învinuitul P. V. cu un ciomag, ambii învinuiți au pătruns fără drept în curtea părții vătămate, distrugând poarta de acces în curtea locuinței acestuia cu toporul și ciomagul, încercând să-l lovească pe martorul Sindie V..
Numitul Sindie V., a fugit de frica celor doi inculpați, fiind urmărit de către aceștia prin curtea părții vătămate, până ce, în ajutorul acestuia, a sosit martorul A. A. C., care a aplanat conflictul.
Apoi, inculpații au părăsit curtea locuinței părții vătămate, continuând să amenințe pe martorul Sindie V. cu moartea și că îi dă foc la casă.
În continuare inculpații au distrus o parte din gardul împrejmuitor, al locuinței părții vătămate, confecționat din bulumaci din lemn și sârmă, trântindu-l la pământ.
Conflictul a fost aplanat prin intervenția organelor de poliție .
Referitor la infracțiunea de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen. din data de 29.10.2011, comisă de către P. N. și păun V., asupra părții vătămate N. T.-I., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit a C pr. P.. motivat de faptul că aceștia l-au amenințat pe martorul Sindie V., care nu a formulat plângere penală, iar cu privire la fapta de amenințare din data de 01.11.2011 comisă de P. V. –având aceeași parte vătămată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. h C. proc. P., întrucât a fost retrasă plângerea penală .
Partea vătămată a formulat plângere penală și pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.220 alin.1 C. pen. de către P. N. și P. V., în speță nefiind îndeplinit conținutul constitutiv al infracțiunii, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d C.pr. pen, față de sus numiții.
Cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 republicată, de către învinuiții P. N. și P. V. în cauza s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia în temeiul art. 10 lit. C. Pr. P., întrucât fapta nu a fost comisă în public și astfel lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, încercând să inducă în eroare organele de cercetare penală, prezentând o altă situație de fapt, necorespunzătoare adevărului, având în vedere probele administrate în dosar.
La termenul din data de 13.12.2015, au fost audiații inculpații, P. N. declarând că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul P. V. a recunoscut doar cu privire la faptul că a dărâmat gardul părții vătămate.
La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2012, instanța a procedat la audierea părții vătămate, care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3000 lei despăgubiri materiale, iar la termenul de judecată din data de 27.09.2013 a arătat că își retrage plângerea formulată împotriva lui P. V..
Din analiza coroborată și sistematică a probelor existente în cauză, a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpații P. N. și P. V. au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Situația de fapt reținută in rechizitoriu s-a probat cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: declarații parte vătămată, declarații inculpate, declarații martori, acte medicale.
La termenul de judecată din data de 03.12.2012, instanța a dispus în baza art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, pentru inculpați din art. 192 alin. 1 și 2 și art. 217 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal, în art. 224 alin.1 Cod penal și art. 253 alin 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, pentru inculpatul P. N. și în art. 224 alin.1 Cod penal și art. 253 alin 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, pentru inculpatul P. N..
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art.224 alin 1 și art. 253 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale atacate, iar în urma rejudecării să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică în sensul criticilor formulate.
În acest sens, a arătat că apelul propriu vizează nelegalitatea sentinței penale atacate ca urmare a aplicării unei pedepse inculpatului P. N., în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Totodată, a susținut că inculpatului P. N. i-au fost aplicate o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar în urma aplicării dispozițiilor art. 38 și art. 39 din codul penal, pedeapsa rezultantă trebuia să fie de 10 luni, nicidecum de 1 an, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Astfel, parchetul a apreciat că se impune admiterea apelului, urmând a se dispune diminuarea pedepsei aplicate inculpatului, de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, parchetul a arătat că acesta vizează nelegalitatea sentinței penale atacate ca urmare a omisiunii instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 43 alin 1 și 2 raportat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 2/09/01.2008, rămasă definitivă la data de 11.11.2008.
În acest sens, a arătat că faptele din prezenta cauză au fost comise la 29.09.2011, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2/2008, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, și pentru că din executarea acestei pedepse a fost liberat condiționat la 25.01.2011, a rămas un rest de executat de 389 de zile.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin 1 și 2 din codul penal, urma ca instanța de fond să adauge la rezultanta din prezenta cauză restul de pedeapsă de 389 zile închisoare neexecutate potrivit liberării condiționate.
Cel de-al treilea motiv de apel vizează nelegalitatea încheierii de ședință din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V., cea prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței penale nr. 12/18.02.2015, în sensul că rezultanta aplicată inculpatului P. N. este de 10 luni închisoare și de 1 an. În acest sens, a apreciat că această îndreptare este nelegală, întrucât nu viza o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 278 Cpp, ci a vizat însăși pedeapsa aplicată inculpatului P. N..
Totodată, a arătat că o pedeapsă nelegală nu poate fi îndreptată printr-o încheiere de îndreptare de eroare materială, ci doar prin intermediul unei căi de atac devolutive.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, în raport de starea de recidivă, a apreciat că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului, dar raportat la limitele de pedeapsă apreciază că legea mai favorabilă este noul cod penal.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul formulat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Ascultat în ședința publică din data de 18.09.2015, inculpatul P. N. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața prime instanțe. Cu toate acestea, inculpatul nu a formulat apel în cauză, ceea ce denotă o atitudine atipică surprinzătoare, dublat de faptul că în primă instanță acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.
Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt ce este fundamentată pe probatoriul administrat în cursul procesului penal, în baza căruia a constatat vinovăția inculpatului, dispunând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.224 alin.1 Cod penal ( violare de domiciliu) și art.253 alin.1 Cod penal (distrugere), însă în conținutul sentinței penale s-au strecurat aspecte ce vizează nelegalitatea, invocate în apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria V..
Prima instanță, în mod greșit, a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, ci nu în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât la o simplă analiză a referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei V. reiese că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.2/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria V. definitivă prin decizia penală nr.134/A/11.11.2008 a Tribunalului Teleorman la pedeapsa de 3 ani închisoare. A fost emis MEPI nr.2/06.02.2009, iar executarea pedepsei a început la data de 19.02.2009, expirând la data de 18.02.2012, însă prin sentința penală nr.129/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București inculpatul a liberat condiționat la data de 25.01.2011 cu un rest neexecutat de 389 de zile. Infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite la data de 29.09.2011, deci înăuntrul termenului de supraveghere al liberării condiționate, care, așa cum s-a precizat, expira la data 18.02.2012.
În consecință, Curtea va constata că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite de inculpatul P. N. în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv înăuntrul termenului de supraveghere al liberării condiționate, situație față de care sunt opozabile dispozițiile art.104 alin.2 Cod penal, cu raportare la art.41 alin.1 comb.cu art.43 alin.2 Cod penal, în sensul obligativității revocării liberării condiționate și executării restului de pedeapsă alături de pedeapsa stabilită prin prezenta decizie.
De asemenea, în mod greșit a procedat prima instanță când, prin încheierea din 25.02.2015, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței penale nr.12/18.02.2015 în sensul de a se înscrie în mod corect pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P. N., de 10 luni închisoare, în loc de un an închisoare, întrucât, potrivit art.278 alin.1 Cod procedură penală, această procedură de îndreptare poate fi aplicată numai în cazul erorilor materiale evidente și nicidecum în situația în care pedeapsa nu a fost stabilită în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale, chiar dacă este vorba de un calcul greșit al sporului prevăzut de art.39 Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei conform art.74 Cod penal, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, scopul urmărit și realizat, caracterizările depuse la dosar și celelalte acte în circumstanțiere, vârsta, starea de sănătate, etc.
Curtea, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului are în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de către acesta, atitudinea nesinceră în fața organelor judiciare și împrejurarea că este tatăl a 6 copii minori.
Nu trebuie neglijată la individualizarea pedepsei starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârșite infracțiunile deduse judecății, aspecte care induc convingerea că inculpatul a avut o atitudine sfidătoare față respectarea regulilor de conviețuire socială și, implicit, a ordinii de drept.
Concluzionând, se constată că prima instanță a făcut o corectă și pertinentă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere, ce urmează a fi menținute de către Curte.
Astfel, motivele de apel invocate de P. de pe lângă Judecătoria V. sunt întemeiate cu privire la ambele aspecte, respectiv atât cu referire la stare de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârșite faptele, cât și cu referire la încheierea de îndreptare eroare materială, prin care a fost modificat dispozitivul sentinței penale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă JUDECĂTORIA V., va desființa, în parte, sentința penală nr.12/18.02.2015 pronunțată de JUDECĂTORIA V. și în totalitate încheierea din data de 25.02.2015 și rejudecând:
Va constata că inculpatul P. N. a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.
Va descontopi pedepsele de 8 luni închisoare și 6 luni închisoare pe care le va pune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art.38 alin.1 C.p și art.39 alin.1 lit.b și art.41 alin 1 C.p combinat cu art. 43 alin. 2 C.p pedeapsa rezultantă fiind de 10 luni închisoare.
În baza art.104 alin 2 C.p rap la art. 41 alin 1 C.p combinat cu art. 43 alin. 2 C.p. va revoca liberarea condiționată acordată inculpatului P. N. prin sentința penală nr.129 a Judecătoriei sector 4 București și va dispune executarea restului de pedeapsa de 389 zile alături de pedeapsa de 10 luni stabilită prin prezenta decizie.
Inculpatul P. N. va executa pedeapsa rezultantă de 10 luni și 389 zile închisoare cu privare de libertate.
Va lua act că parte civilă Necsutu T. I., în ședința publică din 18.09.2015, a renunțat la acțiunea civilă promovată în cauză și va înlătura dispoziția privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă JUDECĂTORIA V., va desființa, în parte, sentința penală nr.12/18.02.2015 pronunțată de JUDECĂTORIA V. și în totalitate încheierea din data de 25.02.2015 și rejudecând:
Constată că inculpatul P. N. a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.
Descontopește pedepsele de 8 luni închisoare și 6 luni închisoare pe care le pune în individualitatea lor.
Face aplicarea art.38 alin.1 C.p și art.39 alin.1 lit.b și art.41 alin 1 C.p combinat cu art. 43 alin. 2 C.p pedeapsa rezultantă fiind de 10 luni închisoare.
În baza art.104 alin 2 C.p rap la art. 41 alin 1 C.p combinat cu art. 43 alin. 2 C.p. revocă liberarea condiționată acordată inculpatului P. N. prin sentința penală nr.129 a Judecătoriei sector 4 București și dispune executarea restului de pedeapsa de 389 zile alături de pedeapsa de 10 luni stabilită prin prezenta decizie.
Inculpatul P. N. va executa pedeapsa rezultantă de 10 luni și 389 zile închisoare cu privare de libertate.
Ia act că partea civilă Necsutu T. I. a renunțat la acțiunea civilă promovată în cauză și înlătură dispoziția privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. S. N. I. T.
GREFIER,
O. P.
Red. A.S.N./ 21.10.2015
Tehnored.V.D./5 ex./20.10.2015
Jud.V. – jud.S.O.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1349/2015.... → |
|---|
