Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1401/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1401/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

Decizia penală nr. 1401/A

Ședința publică din data de 22 octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – I. C.

JUDECĂTOR – C. B.

GREFIER – R. S.

Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. D..

Pe rol, judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata M. F. A. împotriva sentinței penale nr. 2479/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta inculpată M. F. A. personal, in stare de arest si asistată de avocat ales C. P., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, emisă de Baroul București, lipsă fiind intimata parte vătămată P. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul apelantei inculpate M. F. A. arată că apelanta a lua cunoștință de hotărârea de condamnare la data de 1.09.2014, dată la care a fost pus in executare mandatul de executare a pedepsei închisorii, moment de la care a avut la dispoziție 10 zile pentru a formula apel.

In subsidiar, formulează cerere de repunere in termenul de declarare a apelului, urmând a se avea in vedere împrejurarea că inculpata nu se afla pe teritoriului statului Român și nu a avut posibilitatea să formuleze apel.

Reprezentantul Ministerului Public, in ceea ce privește cererea de repunere in termenul de declarare a apelului, solicită respingerea acesteia inculpata nefiind in imposibilitatea de a declara apel, comunicarea către aceasta făcându-se la adresele indicate de către aceasta.

Față de data formulării apelului solicită respingerea acestuia ca fiind tardiv formulat.

Apărătorul apelantei inculpate M. F. A. arată că din procesele verbale întocmite de către organele de poliție la adresa din Râmnicu Sărat rezultă faptul că inculpata nu mai locuia efectiv la acea adresă. Cu privire la adresa din . faptul că inculpata încă din 2003 nu mai locuit la acea adresă, organele de cercetare penală interzicându-i să locuiască la acea adresă.

Apelanta inculpată M. F. A., având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul său. De asemenea, arată că in anul 2004 a cerut și un cazier judiciar, cazier in care nu era menționat faptul că ar fi fost cercetată in vreo cauză.

Totodată, arată că nu s-a sustras cercetărilor.

CURTEA

Asupra prezentului apel.

Prin sentința penală nr. 2479/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr. _ s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 182 alin.1,2 vechiul Cod penal condamnă pe inculpata M. F. A., fiica lui A.-L. și M., născută la data de 28.03.1983, în București, domiciliată în București, ..6, ., sector 3, CNP_1și fără forme legale în sector 4, București, .. 33, . de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (faptă din 26.04._03)

În baza art. 71 vechiul C.pen. cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b vechiul C.pen pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 189 alin.1,2 vechiul C.pen condamnă pe inculpata M. F. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă din 26.04._03)

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b vechiul C.pen. contopește pedepsele de 6 ani închisoare și 7 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 vechiul C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 01.05.2003.

În baza art. 397 C. proc.pen. raportat la art.25 C.proc.pen. cu referire la art. 998-999 vechiul C.civ admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. (fostă I.) E., domiciliată în sector 4, București, . și fără forme legale în sector 5, București, Calea Ferentari, nr. 72, . pe inculpata M. F. A. la plata catre partea civila a sumei de 15 000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1, alin.2 C. proc. pen. obligă pe inculpată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București întocmit în dosarul de urmărire penală cu nr._/P/2007 din data de 02.04.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, dar în lipsă, a inculpatei M. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit.d noul C.pen și infracțiunea de lipsire de libertate prev. dea rt. 25 alin.1, 3 lit.c noul C.pen, ambele cu aplic. art. 38 alin.1 noul C.pen.și art. 5 noul C.pen..

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată, proces- verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, înscrisuri, procese- verbale de identificare după fotografie, declarații martori, raport de expertiză medico-legală, declarații inculpată.

Persoana vatamata P. (fostă I.) E. s-a constituit parte civilă pentru suma de 25 000 euro cu titlu de daune morale.

Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

În perioada 26.04._03 inculpata, împreună cu P. R. I. și S. F. Paneluța a lipsit-o în mod ilegal de libertate pe persoana vătămată P. E. și a supus-o unor suferințe fizice și psihice care i-au pus în pericol sănătatea și au dus la întreruperea cursului sarcinii pe care o avea.

Situatia de fapt este fundamentata de mijloacele de proba administrate in cauza. Astfel, derularea evenimentelor astfel cum a fost reținută de organele judiciare reiese pe de o parte din declarația inculpatei care recunoaște că a bătut-o pe persoana vătămată P. E., cu toate că observase că aceasta este însărcinată, dar pretinde că a făcut acest lucru sub amenințarea martorului P. R. I. (f.49 d.u.p.). Totodată, inculpata recunoaște că a urinat pe persoana vătămată și nu i-a permis să părăsească locuința, însă pretinde că a acționat astfel de teama martorului sus-amintit.

Martora S. F.- Panseluța (f.55) confirmă că inculpata a lovit-o cu pumnii și picioarele până i-a umflat ochii, i-a spart un pahar în cap persoanei vătămate și a urinat pe aceasta și că a tăiat-o cu un ciob de sticlă, fiind prima dintre ei care a procedat astfel. Nu numai că martora nu susține varianta inculpatei conform căreia martorul P. ar fi determinat-o prin amenințări să procedeze astfel, ci arată că inculpata era cea care a amenințat-o pe ea să o lovească pe P. E.. Aceeași martoră arată că ea și inculpata au tuns-o ulterior pe persoana vătămată. Martora a recunoscut-o pe inculpată de pe planșele foto (f. 171 d.u.p.)

Potrivit declarațiilor persoanei vătămate P. E.(f. 74-78), inculpata a bătut-o mai multe zile la rând și i-a spus că este stăpâna ei și că nu-i va da voie să mai plece de acolo sau o vor duce într-o pădure unde o vor îngropa de vie. În plus, conform declarației sale, în timpul cât martorul P. părăsea imobilul, cheia rămânea la inculpată care rămânea cu ea. Persoana vătămată a mai arătat că inculpata a tuns-o și a obligat-o să aibă relații sexuale orale cu celelalte fete din casă, iar atunci când îi venea rău din cauza loviturilor primite, era introdusă în apă rece. Persoana vătămată a recunoscut-o pe inculpată de pe planșele foto (f. 308 d.u.p.)

Potrivit declarației martorului P. R. I. (f.84) atunci când acesta pleca de acasă persoana vătămată rămânea cu inculpata. Totodată, martorul confirmă că inculpata a lovit-o pe P. E., însă nu pentru că ar fi obligat-o el.

Potrivit martorei C. M., sora persoanei vătămate, aceasta a venit la locuința ei, fiind bătută, având fața neagră și tunsă pe cap și i-a spus că la data de 26.04.2003 a fost băgată într-un autoturism de P. R.-I. și dusă la el acasă unde a fost agresată fizic și sexual.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală (f.70-73) persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu un corp dur, leziuni care s-au putut produce în perioada 26.04-29.04.2003, traumatism care a dus la întreruperea cursului normal al sarcinii. Prin completarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală s-a stabilit că politraumatismul suferit de persoana vătămată în ansamblu a determinat întreruperea cursului sarcinii, fără a se putea face distincție între loviturile aplicate de inculpată și cele aplicate de martora S. F. Panseluța. De altfel, duritatea loviturilor aplicate reiese neîndoielnic din planșele foto (f.160 d.u.p) ale persoanei vătămate, aceasta având ochii tumefiați din cauza loviturilor primite.

Pe cale de consecință, din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, fiind săvârșită cu vinovăție de către inculpata M. F. A..

În drept, prin actul de sesizare a instanței, faptele inculpatei M. F. A. care, în perioada 26.04._03, împreună cu P. R. I. și S. F. Paneluța a lipsit-o în mod ilegal de libertate pe persoana vătămată P. E. și a supus-o unor suferințe fizice și psihice care i-au pus în pericol sănătatea și au dus la întreruperea cursului sarcinii pe care o avea au fost încadrate juridic ca reprezentând infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 194 alin.1 lit.d noul C.pen și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin.1,3 lit.c noul C.pen .

Cu privire la acest aspect, instanța reține că la termenul din 02.07.2014 a fost formulată de reprezentantul Ministerului Public cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit.d noul C.pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin.1,3 lit.c noul C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin.1 noul C.pen. și toate cu aplic. art. 5 noul C.pen. în infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1,2 vechiul Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.1,2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 33 lit.a vechiul C.pen.și art. 5 noul Cod penal.

Instanța constată că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 din N.C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Instanța constată că în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, dispozițiile vechiului Cod penal sunt mai favorabile. Instanța reține că limitele de pedeapsă sunt mai favorabile potrivit noului Cod penal care pedepsește infracțiunea de vătămare corporală cu închisoarea de la 2 la 7 ani față de vechiul Cod penal care prevede ca limite de pedeapsă închisoarea de la 2 la 10 ani, iar infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cu închisoare între 3 și 10 ani față de închisoarea între 7 și 15 ani.

Cu toate acestea instanța observă că în ceea ce priveste tratamentul pluralitatii de infractiuni, legea mai favorabila este vechiul Cod penal in virtutea articolului 33 C.pen. urmand a se aplica sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, in vreme ce potrivit art. 39 din noul Cod penal concursul de infractiuni ar impune un tratament sanctionatoriu mai aspru cu aplicarea celei mai grele pedepse la care se adauga spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Prin urmare, la stabilirea legii penale mai favorabile în ansamblu rezultă că aceasta nu poate fi decât legea veche, respectiv vechiul Cod penal.

Prin urmare, instanța urmează a admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit.d noul C.pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin.1,3 lit.c noul C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin.1 noul C.pen. și toate cu aplic. art. 5 noul C.pen. în infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1,2 vechiul Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.1,2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 33 lit.a vechiul C.pen.și art. 5 noul Cod penal.

În drept fapta inculpatei care în perioada 26.04._03 împreună cu P. R. I. și S. F. Paneluța a pricinuit integrității corporale a persoanei vătămate P. E. vătămări și care a dus la întreruperea cursului sarcinii pe care o avea va fi încadrată juridic ca reprezentând infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1, 2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 noul C.pen.

Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma acțiunii de lovire exercitată asupra persoanei vătămate. Urmarea imediată a acestei fapte a fost reprezentată de pierderea sarcinii de către persoana vătămată, iar legătura de cauzalitate există între fapta inculpatei și urmarea imediată a infracțiunii, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală. Sub aspectul laturii subiective, acțiunea a fost realizată de inculpată cu vinovăție sub forma praeterintentiei, aceasta fiind conștientă de faptul că persoana vătămată este însărcinată, având în vedere că sarcina sa era de 27-28 săptămâni .

În drept fapta inculpatei care în perioada 26.04._03 împreună cu P. R. I. și S. F. Paneluța a lipsit de libertate pe persoana vătămată P. E. va fi încadrată juridic ca reprezentând infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin.1, 2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 noul C.pen

Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma acțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a persoanei vătămate căreia nu i s-a permis să părăsească imobilul. Urmarea imediată a acestei fapte a fost reprezentată de lipsirea de libertate de mișcare a persoanei vătămate vreme de mai multe zile, iar legătura de cauzalitate există între fapta inculpatei și urmarea imediată a infracțiunii. Sub aspectul laturii subiective, acțiunea a fost realizată de inculpată cu vinovăție sub forma intenției directe, aceasta urmărind ca persoana vătămată să nu beneficieze de libertatea sa de mișcare.

Față de toate aceste împrejurări, instanța urmează a condamna pe inculpata M. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1, 2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 noul C.pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin.1, 2 vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 noul C.pen

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța va avea în vedere următoarele criterii și aspecte:

Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 vechiul Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, urmările produse) cât și de circumstanțele personale ale inculpatei M. F. A., care nu este cunoscută cu antecedente penale, instanța urmează a valorifica toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.

Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește modul de săvârșire a infracțiunilor instanța are în vedere că acesta relevă o periculozitate socială deosebit de ridicată a inculpatei care a profitat de faptul că persoana vătămată se afla într-o postură în care nu putea opune niciun fel de rezistență fizică prin lipsirea sa de libertate în imobilul martorului P., acționând împreună cu martorii P. și S..

Acțiunile pe care le-a realizat inculpata sunt unele care au fost menite să o umilească pe persoana vătămată, acesta fiind tunsă la piele pe motiv că ar avea păduchi, tăiată cu ciobul de sticlă, lovită în cap cu un pahar și urinându-se pe ea. În plus, loviturile aplicate de inculpata M. F. au fost de o severitate extremă, aceasta lovind cu pumnii și picioarele până când i-a tumefiat ochii persoanei vătămate, aceasta prezentând leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de circa 16-18 zile. De altfel, agresivitatea extremă cu care inculpata a aplicat loviturile s-a desfășurat asupra unei persoane despre care a putut observa că este însărcinată și care în plus era bolnavă psihic, suferind de oligofrenie de la vârsta de 3 ani. În final, instanța reține că traumatismele provocate persoanei vătămate au dus la pierderea sarcinii.

Mai mult, instanța nu poate să nu remarce cinismul inculpatei care odată ce și-a dat seama de gravitatea loviturilor aplicate persoanei vătămate a sunat la salvare pretinzând că ea a fost victima unei agresiuni și solicitând sfaturi, fără să intenționeze vreo clipă să o prezinte pe persoana vătămată cadrelor medicale pentru a-i administra un tratament adecvat. De altfel, remediul pe care inculpata l-a găsit în momentul în care persoanei vătămate i se făcea rău de la lovituri a fost să o introduca pe aceasta în apă rece.

De asemenea, instanța reține că inculpata a avut o atitudine oscilantă pe parcursul fazei de urmărire penală, recunoscând doar unele dintre acțiunile pe care le-a exercitat, iar ulterior s-a sustras cercetărilor nemaifiind găsită. În plus, instanța observă că inculpata nu a demonstrat că ar conștientiza gravitatea faptelor sale și a încercat să se disculpe de activitatea sa infracțională, susținând că martorul P. ar fi obligat-o să procedeze astfel sub imperiul amenințărilor, aspecte ce sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.

În stabilirea cuantumului pedepselor pentru infracțiunile săvârșite, precum și a modalității de executare a acesteia, instanța are în vedere că doar pedepse ridicate care să fie executate în regim de detenție sunt apte să determine o schimbare în comportamentul inculpatei și să conducă la reeducarea sa.

Astfel, în temeiul art. 182 alin.1,2 vechiul Cod penal va condamna pe inculpata M. F. A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (faptă din 26.04._03)

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal „în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.

Astfel cum s-a arătat anterior, instanța a stabilit că legea mai favorabilă inculpatei este vechiul cod penal motiv pentru care pedepsele accesorii aplicabile acesteia vor fi cele stabilite de vechiul cod penal.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, instanța reține că de vreme ce inculpata nu este capabilă sa se conformeze normelor legale, nu este eligibilă pentru a exercita functii publice sau care implica exercitiul autoritatii de stat si care prin pozitia de autoritate si prestigiu pe care o confera presupun o conduita morala desavarsita.

De aceea, instanta urmeaza ca în baza art. 71 vechiul C.pen. cu aplic. art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 sa interzică inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b vechiul C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 189 alin.1,2 vechiul C.pen va condamna pe inculpata M. F. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă din 26.04._03)

În baza art. 71 vechiul C.pen. cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b vechiul C.pen pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b vechiul C.pen. va contopi pedepsele de 6 ani închisoare și 7 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 vechiul C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 01.05.2003.

In legatura cu partea civila P. E., instanta observa ca acesta s-a constituit parte civila cu suma de 25 000 euro reprezentand daune morale. Instanta constată că in raport cu partea civila în prezenta cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele legale menționate, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpată (respectiv infracțiunile de vătămare corporală gravă și lipsire de libertate în mod ilegal), existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părții civile, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu (rezultand din probele administrate), precum și vinovăția inculpatei ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia (sub forma praeterintenției, respectiv a intenției directe)

In ceea ce priveste daunele morale, instanta retine ca potrivit art. 998-999 vechiul C.civ. (legea în vigoare la data săvârșirii faptei), orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe aceia din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Totodată, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. Instanta are in vedere ca in acest moment cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenta in sistemul juridic roman nu este izvor de drept, cu exceptia deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a hotararilor CEDO si CJUE. In absenta unor criterii legale pe baza carora sa se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale acestea urmeaza a fi stabilite de instanta de judecata in raport cu consecintele negative suferite de victima infracțiunii, importanta valorilor lezate, intensitatea si consecintele traumei fizice si psihice suferite, in ce masura i-a fost afectata situatia familiala, sociala si profesionala.

Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 referitor la despagubirile ce reprezinta daune morale a statuat ca despagubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul ca acestea nu se probeaza, ci se stabilesc de instanta de judecata prin evaluare. In acest scop pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectiva ori pentru a nu se ajunge la o imbogatire fara just temei este necesar sa fie luate in considerare suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savarsita de inculpat, precum si de toate consecintele acesteia, asa cum rezulta din actele medicale ori din alte probe administrate. Inalta Curte a mai apreciat ca intinderea raspunderii civile delictuale nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind acela al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta inculpatului.

Instanta considera ca astfel cum rezulta din probele existente la dosarul cauzei, suferintele fizice, dar și psihice suportate de partea civila pe perioada în care a fost lipsită de libertate și supusă unor agresiuni de către inculpată au fost de intensitate ridicata. Desi nu se poate cuantifica cu exactitate un astfel de prejudiciu instanta considera ca este incontestabila suferinta partii civile care a fost supusă unor tratamente menite să o umilească, dar și să îi afecteze integritatea corporală. De altfel, acțiunile inculpatei și-au atins obiectivul de vreme ce părții civile i s-au produs leziuni care au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale. De altfel, instanța nu poate să nu remarce că cel mai grav prejudiciu a fost acela al pierderii unei sarcini avansate pe care o avea partea civilă, pierdere ireparabilă și provocată exclusiv de traumatismele exercitate asupra sa.

De aceea, în baza art. 397 C. proc.pen. raportat la art.25 C.proc.pen. cu referire la art. 998-999 vechiul C.civ instanța va admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. (fostă I.) E. si va obliga pe inculpata M. F. A. la plata catre partea civila a sumei de 15 000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva hotărârii a declarat apel inculpata, la data de 11 septembrie 2014.

Cauza având ca obiect calea de atac declarată în cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, cu numărul_ și prin termen de judecată la data de 16 octombrie 2014.

Ulterior, în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, ocazionate de împrejurarea că soluționarea ei depindea de soluția ce urma a fi dată în dosarul nr._/4/2014* al Judecătoriei Sector 4 București, având ca obiect cererea aceleiași inculpate de redeschidere a procesului.

Prin sentința penală nr. 1194 din data de 19 mai 2015, pronunțată în dosarului cu numărul de mai sus, instanța de fond a dispus următoarele:

În baza art. 469 alin. 4 din C.p.p. rap. la art. 466 alin. 2 C.p.p., respinge ca inadmisibilă cererea petenta condamnată M. F. A., fiica lui A. L. și M., născută la data de 28.03.1983 în Bucuresti, CNP_, cu domiciliul în Bucuresti, ..6, ., sector 3, cu reședința în București, ..33, ., ., în prezent deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor, de redeschidere a procesului penal.

În baza art. 275 alin. 2 C0 od pr.pen., obligă petenta condamnată la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

09.2014, sub nr._/4/2014, depusă de avocat P. C., petenta condamnată M. F. A. a solicitat redeschiderea procesului penal soluționat prin sentința penală nr. 2479/09.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București (dosar nr._ ), hotărâre prin care i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu executare, în regim de detenție.

În motivare, petenta a arătat că a fost judecată în lipsă, nefiind legal citată și, ca atare, neavând cunoștință nici de existența dosarului pe rolul instanței de judecată și nici de dosarul de urmărire penală, în care nu a fost audiată. Petenta a susținut că începând cu anul 2003 locuiește efectiv în Italia unde s-a căsătorit (în anul 2005), obținând cetățenia acestei țări începând cu anul 2008. De asemenea, petenta a susținut că organele de urmărire penală puteau, cu minime eforturi, să ceară informații despre ea atât la serviciul de evidență a populației, cât și la poliția de frontieră, dat fiind că a plecat din țară anterior eliminării vizelor și intrării României în Uniunea Europeană (01.01.2007).

La cerere s-au atașat copii de pe înscrisuri emise de autorități din Republica Italia (decret de acordare a cetățeniei italiene din 23.05.2008, act de identitate, certificat de căsătorie, acte de studii).

Prin sentința penală nr. 3878/06.11.2014 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._/4/2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petenta condamnată M. F. A..

Prin decizia penală nr. 313/A/24.02.2015 a Curții de Apel București – Secția II Penală a fost admis apelul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr. 3878/06.11.2014 a Judecătoriei Sector 4 București, sentința fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleaiși instanțe.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Sector 4 București sub nr._/4/2014* din data de 08.04.2015.

A fost atașat provizoriu și dosarul de fond nr._ al Judecătoriei Sector 4 București.

În cauză s-a dispus, conform art. 468 alin. 1 Cpp, citarea petentei condamnate și a părții civile P. E. (fostă I.).

În ședința publică din 19.05.2015 instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a prezentei cereri, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința penală nr. 2749/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 182 alin.1,2 vechiul Cod penal condamnă pe inculpata M. F. A., fiica lui A.-L. și M., născută la data de 28.03.1983, în București, domiciliată în București, ..6, ., sector 3, CNP_1și fără forme legale în sector 4, București, .. 33, . de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (faptă din 26.04._03)

În temeiul art. 189 alin.1,2 vechiul C.pen condamnă pe inculpata M. F. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă din 26.04._03)

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b vechiul C.pen. contopește pedepsele de 6 ani închisoare și 7 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 vechiul C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 01.05.2003.

În baza art. 397 C. proc.pen. raportat la art.25 C.proc.pen. cu referire la art. 998-999 vechiul C.civ admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. (fostă I.) E., domiciliată în sector 4, București, . și fără forme legale în sector 5, București, Calea Ferentari, nr. 72, . si obligă pe inculpata M. F. A. la plata catre partea civila a sumei de 15 000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1, alin.2 C. proc. pen. obligă pe inculpată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”.

Conform referatului Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 4 București, sentința penală arătată a rămas definitivă prin neapelare la data de 19.08.2014.

La data de 19.08.2014 au fost emise ordinul de interzicere a părăsirii teritoriului României și mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3666/2014/19.08.2014, fiind apoi emis mandatul european de arestare nr. 11/27.08.2014 în baza căruia petenta a fost arestată de autoritățile judiciare italiene la data de 29.08.2014, astfel cum rezultă din comunicarea Biroului Național Interpol.

Ulterior încarcerării, la data de 11.09.2014, petenta a exercitat (prin avocat) calea de atac a apelului (judecarea apelului având termen la data de 28.05.2015 – la Curtea de Apel București – Secția II Penală).

În prezent, petenta este încarcerată în Penitenciarul Târgșor în vederea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3666/2014/19.08.2014 emis de Judecătoria Sector 4 București.

Potrivit art. 466 alin 2 Cpp, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul. Cerințele enumerate de acest text constituie condiții de admisibilitate a unei cereri de redeschidere a procesului.

În cauza de față instanța constată că nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții în contextul în care petenta a fost legal citată, inclusiv cu mandate de aducere, atât la domiciliu (București, .. 6, .. 10, sector 3), cât și la adresa unde locuia fără forme legale (București, .. 33, .. 4, .), fiind citată și prin afișare, precum și prin ANP, DGPMB și IGPR.

Totodată, pe parcursul urmăririi penale, se constată că inculpatei i-au fost aduse la cunoștință învinuirile și dreptul la apărare pentru infracțiunile de lipsire de liberate și vătămare corporală gravă, la datele de 01.05.2003 și 04.08.2003 (f. 44 d.u.p.), la aceleași date aceasta dând și declarații (f. 325 - 329 d.u.p.), aspecte ce denotă că a avut cunoștință de proces. Faptul că ulterior acestor declarații inculpata a parasit teritoriul României, nesocotind obligația de a încunoștiința organul judiciar impusă de art. 177 alin. 3 Vechiul C.pr. pen. (actualmente 259 alin. 2 C. pr. pen.), nu poate fi considerată o lipsă justificată, ci o acțiune de sustragere de la urmărirea penală și apoi de la judecată. A admite soluția contrară ar însemna ca petentei să i se recunoască posibilitatea de a se prevala de propria turpitudine pentru a obține vocația la redeschiderea procesului penal.

De asemenea, instanța constată că petenta, care a fost reținută pentru o zi în cauza cerută a fi rejudecată (a se vedea ordonanța emisă de organele de poliție la data de 01.05.2003 - f. 330 d.u.p.), nu a făcut dovada că și-ar fi desemnat un apărător care să o reprezinte, câtă vreme o astfel de persoană nu s-a prezentat în cursul procesului, în etapa procesuală a judecății petenta fiind reprezentată de un apărător din oficiu.

În aceste condiții, nu se poate reține faptul că petenta nu ar fi avut cunoștință de procesul penal demarat împotriva sa, pasivitatea sa ori ignoranța sa privind respectarea legii neputând constitui temeiuri al redeschiderii procesului penal.

În lumina argumentelor de fapt și de drept anterior menționate, cererea petentei apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, conform art. 469 alin. 4 Cpp rap. la art. 466 Cpp.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1250 din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel București, Secția I penală, prin care s-a respins ca nefondat apelul inculpatei.

La termenul din 22.10.2015, s-a pus în discuție tardivitatea apelului, în raport de împrejurarea că deși inculpatei i-a fost comunicată minuta hotărârii la 15 iulie 2014 (filele 52-56 dosar de fond), apelul a fost declarat în 11 septembrie 2014 (fila 2 dosar de apel).

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.385³ Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este tardiv și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art.410 Cod procedură penală: „Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicare”.

Se constată că acest termen de decădere nu a fost respectat de către apelantă, care a declarat apel la 11.09.2014, mult după data împlinirii termenului.

Împrejurarea invocată, potrivit căreia hotărârea i-a fost comunicată la adrese unde nu mai locuia, prin intermediul unui vecin cu același nume, nu poate fi luată în considerare, întrucât, potrivit art. 108 alin. 2 lit. b Cod proc.pen., incupatei îi incumba obligația comunicării unei adrese reale, în cazul schimbării celor pe care le-a indicat în cursul urmăririi penale.

Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 411 Cod proc. pen., care impun pentru admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii ordinare de atac dovedirea existenței unei cauze temeinice de împiedicare, câtă vreme inculpata nu a dovedit o asemenea cauză.

Având în vedere cele expuse,Curtea, în temeiul art. 411 alin. 1 C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de În temeiul art. 411 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta-inculpată M. F. A..

În baza art. 421 pct. 1 lit. a teza I C.pr.pen., Curtea va respinge, ca tardiv, apelul formulat de apelanta-inculpată M. F. A. împotriva sentinței penale nr. 2479/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelanta-inculpată la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 411 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta-inculpată M. F. A..

În baza art. 421 pct. 1 lit. a teza I C.pr.pen., respinge, ca tardiv, apelul formulat de apelanta-inculpată M. F. A. împotriva sentinței penale nr. 2479/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelanta-inculpată la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR

I. C. C. B.

GREFIER,

R. S.

Red./Tehnored./I.C./2 ex/23.10.2015

Judecătoria Sector 4 București/Jud. L. Z.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 503/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1420/2015.... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1401/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1401/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI