Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.498/CO
Ședința publică de la 23.09.2015
Curtea constituită din:
P. - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul I. B. împotriva sentinței penale nr. 1011/24.06.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 15.09.2015 și apoi pentru astăzi, 23.09.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1011/24.06.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul I. B. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.06.2015, petentul I. B. a formulat contestație la executarea pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor și tăinuire, în executarea căreia se află în Penitenciarul Rahova.
În motivarea cererii petentul a precizat că a fost condamnat în Italia și au existat mai multe ordonanțe emise de magistratul pentru supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere Milano/P. Milano, iar prin sentința de recunoaștere a hotărârii pronunțată în Italia nu au fost luate în calcul ordonanțele de 405 zile de reducere a pedepsei la data transferului său în România.
În ședința din 24.06.2015, petentul a precizat că în raport de motivările din cererea introductivă la instanță, solicită ca pe calea contestației la executare să se ia în calcul pedepsele aplicate - cele 405 zile cât s-a aflat în detenție în Italia - zile care să fie scăzute din totalul pedepsei de 13 ani închisoare.
Examinând cererea de contestație la executare formulată de petent, tribunalul a concluzionat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit s.p.nr.231/25.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis, conform disp.art 153 alin.13 din Lg 302/2004, sesizarea parchetului C. și s-a dispus recunoașterea s.p.nr._/11 din 09.11.2001, pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, privind pe cetățeanul român I. B. și s-a dispus executarea in România a pedepsei de 4 luni închisoare și 140 de euro amendă.
S-a constatat, totodată, că prin s.p.nr. 207/18.05.2012 a Curtea de Apel București Secția I-a Penală, s-a dispus recunoașterea s.p.nr. 23/2009 din 29.01.2009 a Judecătorului pentru audiență preliminară din cadrul Tribunalului din Sandrio definitivă la 13.01.2014 și transferarea condamnatului I. B. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare si 200 euro amendă.
În final, în raport de cele două condamnări, prin hotărârea de executare s-a dispus executarea în România de către condamnatul I. B. a pedepselor aplicate prin ambele hotărâri străine astfel recunoscute, în final acesta având de executat pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și respectiv 340 euro amendă.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la 18.12.2007 la zi.
S-a precizat că solicitarea petentului vizează reducerea acestei pedepse de 13 ani și 4 luni închisoare, cu perioada de 405 zile, cât a susținut petentul că ar fi muncit, cât s-a aflat in detenție în Italia, perioadă ce a fost scăzută ca atare din pedeapsa finală, situație ce a fost apreciată ca fiind inadmisibilă pe calea contestației la executare.
A avut în vedere judecătorul cauzei că aceasta este o situație în care hotărârea este recunoscută de Curtea de Apel București în baza disp.art 153 alin.13 din Lg.302/2004, prin această hotărâre deducându-se perioada prevenției executată in Italia.
De asemenea, acesta a mai avut în vedere și împrejurarea că solicitarea petentului condamnat vizează practic un regim de detenție din care urmează a fi scăzute zile de muncă, cerere ce nu a putut fi soluționată pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație condamnatul I. B., criticând sentința pentru aceea că, în mod greșit prima instanță a respins cererea acestuia de deducere a celor 405 zile închisoare, pe baza muncii prestate și a conduitei, în acest sens fiind și decizia nr. 15/22.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .
A solicitat admiterea contestației și deducerea unui număr de 405 zile de închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. 1 litera c C.p.p.
Au fost depuse, în susținerea contestației, o . înscrisuri și anume, sentința penală nr. 169/2015 a Judecătoriei Iași, ordonanța 2013 /365 de eliberare anticipată emisă la 11.01.2013 de Oficiul de Supraveghere din Milano, ordonanța 2011/4972, emisă la 6.07.2011 de Oficiul de Supraveghere din Milano, ordonanța 5898/012 emisă la 18.07.2012 de Oficiul de Supraveghere din Milano, ordonanța 2013/5523 emisă la 2.07.2013 de Oficiul de Supraveghere din Milano.
Examinând contestația formulată de condamnatul I. B., Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Art. 17 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, prevăd că, executarea unei pedepse este reglementată de legea statului de executare. Autoritățile statului de executare sunt singurele competente, sub rezerva alin. 2 și 3, să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată.
Potrivit alin. 2, autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată, în legătură cu pedeapsa în privința căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească, din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată.
Potrivit alin. 3, la cerere, autoritatea competentă a statului de executare informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la dispozițiile aplicabile în ceea ce privește posibila eliberare înainte de termen sau condiționată . Statul emitent poate fi de acord cu aplicarea acestor dispoziții sau poate retrage certificatul.
Potrivit alin. 4, statele membre pot prevedea că, orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiționată să poată lua în considerare acele dispoziții din dreptul național indicate de statul emitent în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul al eliberare înainte de termen sau condiționată într-un anumit moment.
Potrivit art. 144 din Legea 302/2004, atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România . Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român cât și de statul de emitent.
Legislația în vigoare nu permite nici scăderea efectivă din pedeapsă a perioadei considerate ca executată de statul de condamnare și nici echivalarea aceleiași pedepse ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în temeiul art. 100 din Noul Cod penal, care reglementează instituția liberării condiționate.
Echivalarea aceleiași perioade ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate nu poate fi realizată în prezent deoarece legislația națională –Legea 302/2004, nu cuprinde dispoziții care să permită luarea în considerare a acelor dispoziții din dreptul național al statului de condamnare în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiționată într-un anumit moment.
Art. 17 alin. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI permite statului de executare să includă în legislația națională astfel de dispoziții, însă Legea 302/2004, nu a fost modificată în acest sens.
În plus, în interpretarea art. 17 din Decizia Cadru 2008/909/JAI și art. 144 din Legea 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 15/22 mai 2015, pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România .
Față de toate aceste considerente, contestația formulată de condamnat, nu poate fi primită, pentru considerentele expuse de instanța de control judiciar, care vor înlocui considerentele instanței de fond.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 425/1 alin.7 litera b C.p.p., contestația formulată de condamnat va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul – condamnat I. B. împotriva sentinței penale nr. 1011/24.06.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul penal nr._ .
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 130 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2015.
Președinte,
L. N.-C.
Grefier,
S. N.
Red.C.N.L.
Tehnored.V.D./5 ex.
T.B.S1 – jud.I.P.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1188/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
