Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.461/C
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat de procuror A. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpații Ș. C. și L. I. A. împotriva încheierii din data de 3.09.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii-inculpați Ș. C. și L. I. A., personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales, avocat A. D., în baza delegației nr._ din data de 17.09.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați precizează că prezenta contestație vizează netemeinicia încheierii prin care judecătorul fondului a menținut starea de arest a inculpaților.
Consideră că toate precauțiile pe care organele judiciare le-au luat în raport cu exigențele art.202 alin.1 Cpp în legătură cu necesitatea prevenirii comiterii de noi infracțiuni de către inculpați, dar și pentru optima conservare a probelor și administrarea lor în condiții de legalitate nu se mai justifică la acest moment.
Învederează instanței că ambii inculpați au recunoscut faptele care le-au fost reținute in sarcină, fiind pe deplin conștienți de gravitatea si pericolul social al acestor infracțiuni, formulând totodată și denunțuri.
Consideră că aceste împrejurări au o relevanță în ceea ce privește evaluarea necesității menținerii stării de arest preventiv.
Solicită a se analiza posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Mai solicită a se avea in vedere că inculpatul L. I. A. nu are antecedente penale, fiind o persoană integră, iar inculpatul Ș. C. are un copil în întreținere.
Față de acestea solicită admiterea contestației formulată de cei doi contestatori.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de cei doi inculpați ca fiind nefondată.
Apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor si nu a depășit o durată rezonabilă.
Consideră că încheierea contestată este legală și temeinică, măsura arestării preventive fiind in continuare necesară pentru înlăturarea unui pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor comise, perseverența de care au dat dovadă inculpații, circumstanțele concrete, cantitatea mare de droguri de mare risc traficată contra unor sume considerabile de bani, antecedentele penale ale inculpatului Ș..
Contestatorul-inculpat Ș. C., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său ales si lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
Contestatorul-inculpat L. I. A., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său ales si lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 3 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._ 15), în baza art.362 alin. 2 din C.p.p, rap la art.208 alin.3 C.pr.pen. și art. 207 alin.4 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților: B. I., Ș. C., Coricică M. R. și L. I. A..
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la tribunal a reținut că inculpații B. I., Ș. C., Coricică M. R. și L. I. A. au fost trimiși în judecată, în stare de arest, prin rechizitoriul nr. 118/D/P/2015 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- S.C., pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000.
După ce a dezvoltat situația de fapt și a reținut încadrarea în drept, Tribunalul a constatat că, în cauză, există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată, după cum s-a reținut și în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din data de 17.04.2015, menționată în paragrafele de mai sus, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 Cod procedură penală (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
Au fost reținute, ca relevante, următoarele mijloace de probă: procese verbale de investigații, procese verbale de redare convorbiri telefonice, procese verbale de redare discuții în mediul ambiental, procese verbale de efectuare percheziții domiciliare, înregistrări audio și audio-video, R. de Constatare Tehnico - Științifică emise de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., procese verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarațiile inculpaților, înscrisuri, reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații B. I., Ș. C., Coricică M. R. și L. I. A. au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecata și, pana la acest moment, nu a existat si nu exista o cauza care împiedică exercitarea acțiunii penale.
A constatat judecătorul de la tribunal că infracțiunile cu privire la care s-a reținut anterior că există probe sunt de o gravitate evidentă, dată de natura acestora, infracțiuni de trafic de droguri, modalitatea de săvârșire, formă continuată, mai multe persoane implicate, natura drogului traficat – ecstasy, drog de mare risc, cantitatea mare a acestuia, dar și că inculpații au dat dovadă, aparent, de lipsă de autocenzură morală și de determinare, pretinsele fapte fiind comise în formă continuată, iar pentru inculpații B. I., Ș. C. și Coricică M. R. și pe fondul stării de recidivă atrasă de condamnări tot pentru fapte prev. de Legea 143/2000, respectiv inculpatul B. I. a fost condamnat la 16 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, arestat 05.10.2001, eliberat la 05.06.2013, rest rămas de executat 1582 zile, inculpatul Ș. C. a fost condamnat la 15 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, arestat 03.07.2001, eliberat la 21.08.2012, rest rămas de executat 1411 zile, precum și la o pedeapsă de 5 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Or, faptele presupus săvârșite de inculpați (trafic de droguri de mare risc – ecstasy, în formă continuată) sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, astfel că, în lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
Totodată, Tribunalul a luat în considerare frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în Municipiul București, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind grăitor în acest sens. Concluzia ce se impune imperativ este că urmarea pe care o produce asupra fiecărui consumator drogul de mare risc în discuție (ecstasy) reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
Din punctul de vedere al realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul a arătat că se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei și al săvârșirii unei alte infracțiuni, gravitatea pedepsei prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani pentru fapta comisă în forma simplă) și faptul că anterior au mai fost condamnați la pedepse considerabile pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând menținerea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză, măsura dăinuind de aproximativ cinci luni de zile).
Cu privire la circumstanțele personale invocate în apărare, Tribunalul a arătat că acestea nu prezintă relevanță juridică la momentul examinat ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătorești, vinovăția lor, vor putea fi avute în vedere de instanță la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Totodată, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a ținut seama și de gravitatea faptelor (una ridicată, față de natura și modalitatea presupusă de săvârșire, de cantitatea de drog deținută/traficată, de numărul de acte materiale), dar și de datele personale ale inculpaților.
Constatând că în cauză există probe suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de: trafic de droguri de mare risc în formă continuată, fapte pentru care au fost trimiși în judecată, că aceștia au prezentat și prezintă un pericol real pentru ordinea publică, s-a apreciat că se impune în continuare menținerea privării de liberate sub forma arestului preventiv, și nu se pot asigura garanțiile unui proces echitabil prin alte măsuri preventive mai ușoare cum ar fi măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a arătat că, luarea față de inculpații din prezenta cauză a unei măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b, d Cod procedură penală, nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au formulat contestație inculpații Ș. C. și L. I. A., fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorii inculpați – prin apărător ales – au criticat încheierea atacată pentru netemeinicie, apreciind că, în faza actuală, față de ansamblul împrejurărilor, se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu.
Analizând contestația formulată de inculpații Ș. C. și L. I. A., în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art.206 și 425 ind. 1 din Noul Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații Ș. C. și L. I. A., alături de alții, au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriul nr. 118/D/P/2015 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv.
D. urmare, în acest context, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la dispozițiile art. 242 C.p.p. și a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile necesare înlocuirii măsurii arestării preventive, în sensul că o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă.
De asemenea, Curtea arată că, judecătorul fondului a reținut activitatea infracțională, natura faptelor - infracțiuni de trafic de droguri, modalitatea de săvârșire - în formă continuată, mai multe persoane implicate, natura drogului traficat – ecstasy, drog de mare risc, cantitatea mare a acestuia, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților (contestatori în speță).
Astfel, la evaluarea acestui risc de periclitare a ordinii publice, Curtea are în vedere în special caracterul organizat și amploarea deosebită a activității infracționale la care se presupune că inculpații au participat, modul de acțiune folosit, care denotă caracterul premeditat și elaborat al acțiunilor ilicite, intervalul de timp pe parcursul căruia s-a derulat activitatea infracțională.
Sub același aspect, nu pot fi ignorate nici amploarea deosebită pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură în societatea românească actuală și nici împrejurarea că asemenea fapte constituie importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, aspecte de natură a justifica în mod rezonabil temerea că, dacă ar fi puși în libertate (indiferent de formă), inculpații ar putea relua activitatea infracțională aducătoare de beneficii considerabile în mod facil, mai ales că prin modul în care au acționat și prin repetabilitatea faptelor comise, aceștia au dat, practic, dovadă de o veritabilă specializare.
Curtea constată – în acord cu judecătorul de la tribunal - că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților Ș. C. și L. I. A. și nici nu au apărut elemente noi până la acest moment.
Totodată, arestarea preventivă a contestatorilor nu a depășit o durată rezonabilă, având în vedere stadiul procedurii, durata fiecăreia dintre cele anterioare, complexitatea cauzei față de circumstanțele cauzei, dar și circumstanțele faptice referitoare la amploarea activității inculpaților, conlucrarea și specializarea lor.
D. urmare, Curtea constată că măsura preventivă este și în prezent proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, Curtea constată că acele date ce ar putea eventual să caracterizeze pozitiv persoana acestuia nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității privării de libertate a acestora, ci în raport cu semnificația profund antisocială a conduitei reprobabile a contestatorilor din speță, perpetuată pe parcursul unei perioade de timp, măsura arestării preventive apare ca fiind, în momentul examinat, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzaților.
În sfârșit, raportându-se și la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, Curtea având în vedere natura faptelor săvârșite, specificul regimului probatoriu al acestor infracțiuni și particularitățile speciale ale victimelor acestora, care prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate, consideră că - în mod rezonabil - poate fi anticipat riscul ca, aflați în stare de libertate, inculpații Ș. C. și L. I. A. să întreprindă acțiuni de intimidare sau influențare a persoanelor care pot furniza informații importante pentru lămurirea corectă și completă a cauzei și aflarea adevărului judiciar, astfel încât, apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Față de toate aceste date, Curtea nu poate primi susținerile apărării în sensul că pericolul concret este mult diminuat, față de trecerea unei perioade de timp, pe de o parte întrucât, în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil raportat la complexitatea acestei cauze și raportat la modul în care inculpații au înțeles să-și exercite drepturile procesuale, iar pe de altă parte, prelungirea în timp a procedurilor a fost din cauza modului în care inculpații au înțeles să solicite sau nu judecarea în procedura simplificată, dar și din cauza modului în care inculpații și-au exercitat drepturile de a formula diverse cereri în materia măsurilor preventive.
Conchizând, Curtea constată că măsura arestării preventive este necesară în continuare tocmai din perspectiva administrării în continuare a probatoriului, iar suspiciunea că inculpații ar putea relua cercul infracțional este una ridicată, ținând cont de atitudinea pe care au avut-o în desfășurarea activității infracționale.
D. urmare, Curtea constată că, în mod corect, judecătorul fondului a concluzionat că, o altă măsură preventivă mai ușoară nu ar putea atinge scopurile prevăzute de art. 202 C.p.p.
În consecință, Curtea - în baza art. 425 ind. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală cu referire la art. 206 din același cod, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpații Ș. C. și L. I. A..
Constatând culpa procesuală a inculpaților, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații Ș. C. și L. I. A. împotriva încheierii din data de 3.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._ 15).
Obligă contestatorii la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE,
I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
red.V.M.T.-T.B.-S.I.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 498/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1030/2015. Curtea de... → |
|---|
