Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 11112/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1703/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 294/ CO
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Camelia Bogdan
Grefier: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul N. A. împotriva sentinței penale nr. 628/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns pentru contestatorul-condamnat apărătorul desemnat din oficiu, avocat Chiorsacu A., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5443 din data de 14.05.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, și apărătorul ales, avocat C. L. M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 22.04.2015, emisă de Baroul București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că persoana condamnată a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită soluționarea prezentei cauze în lipsa sa, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia, și acordă onorariul parțial în cuantum de 50 de lei.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 597 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, urmând a se avea în vedere împrejurarea că de la momentul liberării condiționate a condamnatului și până la data împlinirii pedepsei condamnatul nu a mai săvârșit nicio faptă penală, astfel că în cauză se depășise data la care se consideră executată pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect constatându-se faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 61 din Codul penal din 1969, din actele dosarului rezultând că cele două fapte pentru care contestatorul a fost condamnat sunt concurente.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 628/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul N. A., ca neîntemeiată; în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 598 C.pr.pen., se poate face contestație contra executării hotărârii penale în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, c) când s-a ivit vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare sau d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
I. Prin sentința penală nr. 744/30.11.2011 a Judecătoriei Râmnicu V. - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._ (39-51), definitivă prin nerecurare la data de 31.07.2012, petentul-condamnat N. A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.pen. (1969), astfel:
- în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (1969) și art. 3201 C.pr.pen. (1968) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată în perioada ianuarie-martie 2014;
- în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (1969) și art. 3201 C.pr.pen. (1968) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică în formă continuată în perioada ianuarie-martie 2014;
- în baza art. 85 C.pen. (1969), a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate acestuia prin sentința penală nr. 146/25.01.2006 a Judecătoriei Râmnicu V., pronunțată în dosarul nr._/2004, modificată prin decizia penală nr. 205/A/20.09.2006 a Tribunalului V. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 220/R/10.04.2007 a Curții de Apel Pitești, pronunțate în același dosar pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. (1969) în perioada decembrie 2013;
- în baza art. 33 lit. a și b și art. 34 lit. b C.pen. (1969) s-a constatat că faptele de mai sus sunt concurente, petentului condamnat aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare;
- s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 187/14.12.2010 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2294/07.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în același dosar, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele componente în cuantum de 7 luni închisoare și 3 ani și 3 luni închisoare aplicate pentru comiterea la data de 12.11.2010 a infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.pen. (1969);
- în baza art. 40 C.pen. (1969), art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35-36 C.pen. (1969) s-au contopit cele două pedepse menționate în paragraful ce precede cu pedeapsa rezultantă în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, fiindu-i stabilită petentului condamnat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 3 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.pen. (1969), sporită cu 3 luni, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.pen. (1969);
S-a emis M.E.P.Î. nr. 1073/2011 din data de 31.07.2012, petentul-condamnat începând executarea pedepsei la data de 12.11.2010, pedeapsă care urma a expira la data de 11.05.2014.
Prin sentința penală nr. 169/21.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._ (f.78-82), definitivă prin nerecurare la data de 25.01.2013, s-a dispus liberarea condiționată a petentului-condamnat din executarea pedepsei de mai sus.
La data de 26.01.2013 petentul-condamnat a fost liberat condiționat, cu un rest de executat de 470 zile.
II. Prin sentința penală nr. 154F/01.03.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 (88-128), definitivă prin decizia penală nr. 421/A/17.03.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pronunțată în același dosar, petentul-condamnat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. (1969), astfel:
- în baza art.215 alin. 1, 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (1969) și art. 3201 C.pr.pen. (1968) a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată în perioada aprilie 2014-aprilie 2015;
- în baza art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. (1968) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat în perioada aprilie 2014-aprilie 2015;
- în baza art. 33 lit. a și b și art. 34 lit. b C.pen. (1969) s-a constatat că faptele de mai sus sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 146/25.01.2006 a Judecătoriei Râmnicu V., pronunțată în dosarul nr._/2004, modificată prin decizia penală nr. 205/A/20.09.2006 a Tribunalului V. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 220/R/10.04.2007 a Curții de Apel Pitești, pronunțate în același dosar (1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. (1969) în perioada decembrie 2013) și sentința penală nr. 744/30.11.2011 a Judecătoriei Râmnicu V., Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 31.07.2012 (2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (1969) în perioada ianuarie-martie 2014; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (1969) în perioada ianuarie-martie 2014) petentului condamnat dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 3 luni închisoare sporită cu 3 luni, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. (1969).
S-a dedus prevenția de la 12.11.2010 (data începerii executării pedepsei) la 26.01.2013 (data punerii în liberare condiționată).
Așadar, contrar susținerilor petentului-condamnat, Tribunalul a constatat că în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 3 C.pen. (1969) în acord cu care dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat [Nota bene! efectiv, nu restul rămas neexecutat] se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.
S-a emis M.E.P.Î. nr. 285/2015 din data de 17.03.2015, petentul-condamnat începând executarea pedepsei la data de 18.03.2015, pedeapsă care urmează să expire la data de 02.07.2016.
În susținerea contestației analizate, s-au mai invocat dispozițiile art. 61 alin. 1 teza a I-a C.pen. (1969), potrivit cărora pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.
Și în accepțiunea Noului Cod penal, art. 106 din acesta, în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Or, s-a mai arătat, în aplicarea dispozițiilor legale enunțate mai sus, petentul-condamnat nemaisăvârșind nicio infracțiune în termenul de încercare (de supraveghere) al liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 169/21.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._ (f.78-82), definitivă prin nerecurare la data de 25.01.2013, din executarea pedepsei în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare stabilite acestuia prin sentința penală nr. 744/30.11.2011 a Judecătoriei Râmnicu V. - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 31.07.2012, pedeapsa stabilită acestuia prin sentința penală nr. 154F/01.03.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 (88-128), definitivă prin decizia penală nr. 421/A/17.03.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pronunțată în același dosar, pentru fapte concurente, se consideră executată.
Raționamentul invocat nu poate fi primit. Astfel, după cum chiar în paragraful ce precede s-a arătat, cele două pedepse, chiar în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare fiecare (consecință a faptului că prin ultima sentință penală de condamnare nu i s-a mai aplicat petentului condamnat niciun (alt) spor) sunt distincte, cea din urmă stabilită urmând a se executa separat, după deducerea perioadei deja executate din prima, care în cauză, după cum pe larg în cele de mai sus s-a arătat, a avut loc.
Nimic împiedică însă petentul condamnat a beneficia de dispozițiile legale reglementând liberarea condiționată și din executarea acestei din urmă pedepse în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 154F/01.03.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 (88-128), definitivă prin decizia penală nr. 421/A/17.03.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pronunțată în același dosar, o dată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 100 și urm. C.pen.
Împotriva acestei sentințe, în data de 27.04.2015, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea minutei sentinței, condamnatul N. A. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 13.05.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 1703/2015).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și, pe fond, rejudecând, să se constate că a executat integral pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 154/F/01.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2002, definitivă prin decizia penală nr. 421/A/17.03.2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 285/17.03.2015.
În considerentele sentinței penale nr. 154/F/01.03.2013 s-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin această sentință – săvârșite în perioada aprilie 2004-aprilie 2005 – au fost comise în concurs real cu faptele pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 744/30.11.2011, pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. - Secția Penală în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31.07.2012 – aceste din urmă fapte fiind comise în anul 2004.
De asemenea, prin sentința penală s-a dedus, conform art. 88 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, perioada executată de la data de 12.11.2010 până la data de 26.01.2013, când contestatorul a fost liberat condiționat, în baza sentinței penale nr. 169/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 25.01.2013 prin nerecurare.
Dispoziții legale incidente
În temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, corespunzător art. 40 alin. 3 C.pen., în cazul concursului de infracțiuni, în ipoteza particulară determinată de existența unei hotărâri de condamnare definitive la data pronunțării unei alte hotărâri de condamnare pronunțate pentru infracțiuni concurente, perioada executată din pedeapsa aplicată anterior se scade din durata pedepsei rezultante aplicate pentru infracțiunile concurente.
În baza art. 61 alin. 1 teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, corespunzător art. 106 C.pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberarea condiționată până la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.
Analiza motivelor de contestație
Raportând dispozițiile legale sus-menționate în prezenta cauză, Curtea constată că perioada dedusă, de la 12.11.2010 până la 26.01.2013, a fost executată de către contestator în baza a două pedepse aplicate prin sentințe penale pentru fapte săvârșite în concurs real de infracțiuni, în cauză fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, corespunzător art. 40 alin. 3 C.pen.
În acest context, Curtea reține că în cauză s-a dedus, în mod corect, perioada efectiv executată de către contestator, în arest preventiv și ulterior în penitenciar.
Așadar, este evident că perioada de la data de 26.01.2013, când contestatorul a fost liberat condiționat, și până la data de 11.05.2014, când se consideră executată pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare – ce reprezintă restul de 470 de zile rămas neexecutat din această pedeapsă – nu poate fi luată în considerare în calculul perioadei ce trebuie dedusă, întrucât nu a fost efectiv executată.
Împrejurarea că, potrivit art. 61 alin. 1 teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, corespunzător art. 106 C.pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberarea condiționată până la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune, nu este de natură a invalida raționamentul juridic anterior expus, ci prezintă relevanță doar din perspectiva calculului termenului de reabilitare (de drept sau judecătorească).
În consecință, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. d C.pr.pen., întrucât nu există nicio cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin urmare, Curtea reține că în mod corect a apreciat prima instanță asupra faptului că, în aplicarea art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, ceea ce se scade din durata pedepsei rezultante aplicate pentru fapte concurente este perioada efectiv executată din pedeapsa rezultantă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că solicitarea condamnatului de constatare a faptul că în cauză a intervenit o cauză de stingere a pedepsei este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că sentința penală contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 597 alin. 7 și 8 C.pr.pen. cu referire la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat N. A. împotriva sentinței penale nr. 628/20.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 597 alin. 7 și 8 C.pr.pen. cu referire la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat N. A. împotriva sentinței penale nr. 628/20.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
29.05.2015 / 2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: C. G.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 703/2015.... → |
|---|
