Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 3095/93/2012
DOSAR NR._
(3017/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.53/A
Ședința publică de la 14.01.2015
P. - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul R. (fost M.) A. I. împotriva sentinței penale nr.336/14.04.2014, pronunțate Tribunalul Ilfov – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 14.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.336/F din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția penală, a fost condamnat inculpatul M. A. I., cercetat în stare de libertate (fiul lui C. și V., născut la data de 27.08.1983 în București, identificat cu CNP_, fără antecedente penale, cu domiciliul în București, Șoseaua Giurgiului nr. 123, ., sector 4, fără forme legale în Popești Leordeni, ., .), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma omisiunii, în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. b și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1968.
În temeiul art. 12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În temeiul art. 5 C. pen. și art. 81 C.pen. din 1968 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului M. A. I. pe o durată de 3 ani, care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1968 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. din 1968 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968 cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În baza art. 397 alin. 1 și art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 1357, art. 1327 și art. 1382 NCC, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Ilfov și a fost obligat inculpatul M. A. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . D. SRL, la plata sumei de 5.372 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
În temeiul art. 11 din Legea nr.241/2005 rap. la art. 397 alin. 2 și art. 249 alin. 5 C. pr. pen. a fost menținut sechestrul asigurător instituit de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu asupra părților sociale deținute de inculpatul M. A. I. la . D. SRL, CUI_, J_, prin Ordonanța nr. 3993/P/2011 din data de 05.12.2011, până la concurența sumei de 5.372 lei.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, s-a impus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
În baza art. 2 și art. 6 din OG nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov în vederea înscrierii în cazierul fiscal.
În baza art. 274 C.pr.pen. a fost obligat, în solidar, inculpatul și partea responsabilă civilmente . D. SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2143/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. de la 1969.
S-a mai dispus, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b C. pr. pen. de la 1968 rap. la art. 10 lit. a C. pr. pen. de la 1968, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului M. A. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr.241/2005.
Se reține că în data de 10.06.2011 a fost înregistrată la O.R.C. Ilfov, sub nr. J_, . SRL având ca obiect principal de activitate cod CAEN 4619- intermedieri în comerțul cu produse diverse și doi asociați, respectiv inculpatul M. A. I. cu cota de 95% din capitalul social și fratele său, M. S. A. cu cota de 5% din capitalul social; administrator unic al societății a fost, de la înființare până în prezent, inculpatul M. A. I..
În această calitate, de asociat și administrator unic, în perioada 01- 17 septembrie 2011, inculpatul M. A. I. a efectuat, în numele societății FK F. D. SRL, mai multe operațiuni de vânzare-cumpărare cu produse diverse, omițând să dispună înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 9 facturi fiscale prin care a vândut către . produse în valoare totală de 39.310 lei fără TVA, 48.744,95 lei inclusiv TVA, după cum urmează: factura fiscală nr. 0001/01.09.2011 în valoare de 5.375,90 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0002/02.09.2011 în valoare de 3.420,69 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0003/03.09.2011 în valoare de 2.126,92 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0008/09.09.2011 în valoare de 1.439,99 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0009/10.09.2011 în valoare de 1.445,39 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0010/12.09.2011 în valoare de 464,99 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0017/13.09.2011 în valoare de 19.016,02 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0011/13.09.2011 în valoare de 55,80 lei inclusiv TVA, factura fiscală nr. 0012/ 17.09.2011 în valoare de 15.399,25 lei inclusiv TVA.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza urmăririi penale s-a concluzionat că valoarea taxelor și impozitelor către stat aferente operațiunilor de vânzare neînregistrate în contabilitatea . SRL menționate în cele ce preced este de 15.724 lei, din care:
- 9.435 lei taxă pe valoare adăugată;
- 6.290 lei impozit pe profit.
Starea de fapt astfel reținută a reieșit din probele administrate pe parcursul procesului penal. Fiind audiat atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. A. I. a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute de Tribunal, recunoașterea sa coroborându-se în întregime cu ansamblul probator administrat, respectiv cu procesele-verbale, înscrisurile și documentele contabile ale . SRL și . și raportul expertizei contabile judiciare efectuat în faza urmăririi penale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul M. A. a susținut că ”am luat cunoștință de concluziile raportului de expertiză (…), recunosc săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina mea ...” pentru ca, în cursul cercetării judecătorești, să-și nuanțeze declarațiile arătând că ”(...) în legătură cu cele 9 facturi fiscale în valoare de 400 mii lei la care se face referire în rechizitoriu, arăt că este posibil ca acestea să se fi rătăcit sau să fie vorba de facturi proforme, întrucât nu mi s-a adus la cunoștință numărul și data emiterii acestor facturi fiscale. În perioada respectivă, în 2011, eu eram acela care făceam evidența primară având în vedere că administram societatea comercială de multă vreme, mă ocupam și de evidența primară propriu-zisă ...”; că inculpatul Meticariu A. I. a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este cercetat a rezultat și din faptul că, în cursul cercetării judecătorești, cu chitanța . nr._, emisă de Trezoreria Ilfov la data de 15.02.2013 a achitat către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Ilfov suma de 15.725 lei, reprezentând valoarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat în baza celor 9 facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea societății pe care o administra.
S-a mai reținut de către instanță că, în drept, fapta inculpatului M. A. I. care, în calitate de administrator unic al . SRL, a omis să evidențieze în contabilitate 9 facturi fiscale în valoare totală de 48.745 lei emise în perioada 01-17.09.2011 către clientul . sustrăgându-se, astfel de la plata către bugetul de stat a sumelor de 9.435 lei taxă pe valoare adăugată și 6.290 lei impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.
Tribunalul a mai reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. 2 C. pen. de la 1969, acesta realizând la intervale scurte de timp și în îndeplinirea aceleiași rezoluții infracționale 9 acte materiale distincte care realizează conținutul material al infracțiunii de evaziune fiscală.
Întrucât de la momentul comiterii infracțiunii a avut loc o succesiune de acte normative care definesc infracțiunea continuată și stabilesc regimul său sancționator (în Codul penal din 1969, aplicabil până la 31.01.2014 - prev. art. 41 alin. 2, în timp ce în actualul Cod penal unitatea infracțiunii continuate este definită de prev. art. 35 alin. 1, iar regimul său sancționator este prev. de prev. art. 36 alin. 1) în speță, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 5 alin. 1 C. pen. privind legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei în condițiile prevăzute de dispozițiile Deciziei nr._ / HP/P a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, stabilindu-se, astfel, că prevederile vechiului Cod penal constituie, în cauză, lege penală mai favorabilă.
Cu privire la calitatea inculpatului M. A. I. de subiect activ al infracțiunii reținute în sarcina, s-au adus următoarele precizări:
Infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, au fost caracterizate printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligația de a conduce evidențele financiar-contabile.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, nefiind făcută distincție între administratorul de fapt și cel de drept, inculpatul M. A. I. fiind administratorul de drept al . SRL.
În acest context, deținând controlul asupra situației de drept relevante fiscal a persoanei juridice și în raport cu activitățile efectiv desfășurate în numele . SRL, inculpatului M. A. I. îi revenea obligația de a organiza evidențele contabile, de a înregistra toate operațiunile comerciale efectuate în cursul lunii septembrie 2011 și de achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat.
Neîndeplinirea acestor obligații, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atrage răspunderea inculpatului M. A. I. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. de la 1969.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M. A. I. pentru infracțiunea comisă, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv limitele de pedeapsă- închisoare de la 2 la 8 ani, gradul de pericol social al faptei comise reflectat în modul concret de comitere (expus în detaliu în cele ce preced), urmarea produsă și cea care se putea produce raportat la împrejurările comiterii faptei (producerea unor prejudicii materiale substanțiale bugetului de stat, precum și faptul că acestea au fost recuperate, în mare parte), mobilul și scopul pentru care aceasta a fost comisă (obținerea unor avantaje financiare nelegale prin eludarea, cu știință, a achitării obligațiilor fiscale datorate statului), precum și împrejurarea că inculpatul este o persoană integrată adecvat în comunitate, fără a înregistra abateri comportamentale de-a lungul timpului și nu are antecedente penale, a dat declarații sincere în cursul procesului penal, contribuind, astfel, la stabilirea adevărului judiciar în cauză și a reparat cea mai mare parte a prejudiciului produs, împrejurări reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. de la 1969, cărora li s-a dat eficiență în sensul prev. art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. de la 1969.
Pentru considerentele expuse, inculpatului M. Alini I. i s-a aplicat pedeapsa închisorii, apreciată a fi aptă să realizeze exigențele de reeducare și prevenție, aceasta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, sub forma omisiunii, în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. b și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – instanța a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.
Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului M. A. I. care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr.187/ 2012 și art. 71 alin. 1 C. pen. de la 1969.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul M. A. I., față de lipsa antecedentelor penale și regretul manifestat față de săvârșirea faptei și urmările acesteia, se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei și, îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale art. 81 C.pen. de la 1969, instanța de fond a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. de la 1969. A fost dispusă și suspendarea pedepselor accesorii.
Cu privire la latura civilă, în baza art. 397 alin. 1 și art. 19 C. pr. pen., instanța de fond a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Ilfov s-a constituit parte civilă în cauză, în termenul legal, respectiv în faza de urmărire penală, solicitând, conform ultimelor precizări, obligarea inculpatului la plata sumei de 5.372 lei reprezentând cuantumul accesoriilor calculate la prejudiciul în valoare de 15.725 lei de la momentul producerii lui și până la data achitării sale integrale.
Se mai arată că prejudiciul produs părții civile este consecință directă a faptei comise, cu intenție, de către inculpat, faptă care a concurat la producerea acestuia, iar acest prejudiciu este cert, actual și nu a fost reparat în integralitate, părții civile fiindu-i achitată doar valoarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat în baza celor 9 facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea societății pe care o administra.
Apreciind acțiunea civilă formulată ca fiind întemeiată, Tribunalul a admis-o, cu consecința obligării, în solidar, a inculpatului M. A. I. cu partea responsabilă civilmente . D. SRL, la plata sumei de 5.372 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
În temeiul art. 11 din Legea nr.241/ 2005 rap. la art. 397 alin. 2 și art. 249 alin. 5 C. pr. pen., instanța de fond a menținut sechestrul asigurător instituit de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu asupra părților sociale deținute de inculpatul M. A. I. la . D. SRL, CUI_, J_, prin Ordonanța nr. 3993/P/2011 din data de 05.12.2011, până la concurența sumei de 5.372 lei.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, iar în baza art. 2 și art. 6 din O.G. nr.75/2001, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov în vederea înscrierii în cazierul fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul R. (fost M.) A. I., care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea, pe motiv că nu există probe din care să rezulte vinovăția sa. În mod subsidiar a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru motivele arătate în continuare.
Pe baza probatoriului administrat în cauză (respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de control efectuate la sediile sociale și la punctele de lucru ale ., . SRL, . SRL, ., ., ., . și . SRL; procesele-verbale de control efectuate la sediile sociale și la punctele de lucru ale . SRL, . SRL, . SRL, . sau .; procesul-verbal de control efectuat la sediul social al . SRL; procesele-verbale de verificare ale . SRL în evidența plătitorilor de TVA; raportul VIES nr. 3910 din 16.09.2011; raportul expertiză contabilă; adresa emisă de A. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov privind declarațiile fiscale depuse de către . SRL; adresa emisă de A. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov) instanța de fond a stabilit corect situația de fapt care, în esență, constă în următoarele:
În cursul lunii septembrie 2011, în calitate de administrator al . SRL, a omis să evidențieze în actele contabile ale societății un număr de 9 facturi fiscale, prin care a vândut către . produse în valoare de 39.310 lei fără TVA, respectiv 48.744,95 lei cu TVA, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a unui impozit pe profit și TVA în cuantum total de 15.725 lei.
Vinovăția inculpatului este probată îndeosebi cu facturile respective, procesele-verbale de control efectuate la . D. SRL și ., raportul de expertiză contabilă și declarațiile date de către inculpat în faza de urmărire penală și la instanța de fond.
Revenirea în apel a inculpatului asupra declarațiilor inițiale nu justifică aprecierea că nu ar fi comis infracțiunea ce i se impută.
Din probele menționate mai sus rezultă fără echivoc faptul că, cele 9 facturi au fost identificate ca fiind emise de . D. SRL, că acestea au fost înregistrate în contabilitatea ., care a întocmit și N.I.R.-uri pentru marfa livrată și că acele facturi au ca termen de achitare perioada cuprinsă între 01.10.2011 și 29.10.2011.
Susținerile inculpatului în sensul că aceste facturi nu sunt „facturi fiscale”, că sunt simple hârtii imprimate, care nu sunt semnate, ștampilate și certificate pentru conformitate cu originalul, că au fost ridicate ilegal de la . nu sunt de natură să-l exonereze de răspundere penală în condițiile în care facturile respective au fost înregistrate în contabilitatea ., ele atestă existența operațiunilor comerciale derulate între cele două societăți, iar expertiza nu pune în evidență faptul că nu ar fi valabile.
Nici declarația martorei J. T. V., audiată la instanța de apel, nu furnizează elemente în sensul nevinovăției inculpatului.
Nu sunt întemeiate nici acele critici care vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și absența intenției, în cauză fiind pe deplin probată omisiunea inculpatului de a evidenția în actele contabile ori în alte documente legale operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, acesta – în calitate de administrator al societății – acționând cu intenție.
Așadar, Curtea constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, astfel că se justifică soluția de condamnare.
Întrucât de la data săvârșirii faptei și până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit o nouă lege penală, devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Comparând conținutul reglementărilor succesive prin raportare concretă la datele speței, în mod corect a apreciat instanța de fond că este mai favorabilă inculpatului legea veche, îndeosebi din perspectiva formei continuate a infracțiunii, a circumstanțelor atenuante și a modalității de executare a pedepsei.
Astfel, în raport de fapta descrisă mai sus inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. de la 1968.
Reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.b C. pen. de la 1968 se justifică din perspectiva datelor ce caracterizează persoana inculpatului, precum și a faptului că a reparat cea mai mare parte a prejudiciului cauzat.
Fapta comisă de către inculpat, prin conținutul ei concret, prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de aplicare a unei sancțiuni administrative, cu atât mai mult cu cât prejudiciul nu a fost integral acoperit.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor legale, argumentând convingător aspectele avute în vedere. Pedeapsa de 1 an închisoare, ce a fost aplicată inculpatului, este just proporționalizată, fiind aptă să realizeze scopurile prevenției speciale și ale celei generale.
De asemenea, circumstanțele personale reținute justifică aprecierea că inculpatul poate fi reeducat și fără privare de libertate, sancțiunea aplicată fiind un avertisment sever în sensul corijării comportamentului său, fiind astfel justificată suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Și celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, măsurile impuse de aplicarea art.81 C. pen. de la 1968, latura civilă, măsura asigurătorie, comunicarea hotărârii definitive, cheltuielile judiciare) au fost în mod legal și temeinic soluționate, nefiind identificate motive de desființare ale hotărârii care să fie invocate din oficiu.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul R. (fost M.) A. I..
Onorariul pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 lei, și se va avansa din bugetul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. (fost M.) A. I. împotriva sentinței penale nr.336/14.04.2014, pronunțate Tribunalul Ilfov – Secția penală, în dosarul nr._ .
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
Proces-verbal
pentru d-na jud. T. I. aflată în C.O.,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./26.01.2015
T. Ilfov – jud.: A. N.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... → |
|---|
