Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1635/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1635/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1635
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr.483 din data de 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 3.12.2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.483 din data de 24.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 228 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul G. Ș. la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de la 02.07.2015 la 03.07.2015.2015, iar în temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin ordonanța nr. 8428/P/2015 din 03.07.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
În temeiul art. 20 C.pr.pen., s-a luat act că persoana vătămată G. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin recuperare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 2 iulie 2015, în jurul orei 13:00, în timp ce se afla în Pasajul B. Obor, inculpatul G. Ș. a sustras un telefon mobil marca SAMSUNG GALAXY CORE 2, din geanta de mână persoanei vătămate G. M..
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G. Ș. întrunește - pe latură obiectivă și subiectivă - elementele constitutive ale infracțiunii de furt, faptă prev. de art. 228, alin. 1, din Codul penal.
A reținut instanța de fond că din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, întrucât acesta a suferit multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mari de 1 an, pedepse ce au fost executate sau considerate ca executate la data săvârșirii faptei deduse judecății și pentru care nu a intervenit reabilitarea sau nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare și prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor stabilită de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv: împrejurările și modul de comitere al faptei, gradul de pericol social concret, mijloacele folosite, antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond, în temeiul art. 20 C.pr.pen., a luat act că persoana vătămată G. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin recuperare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul G. Ș..
Ministerul Public a arătat pe larg, în scris, motivele prezentei căi de atac (filele 5 și 6 dosar C.A.B.), criticând sentința atacată pentru netemeinicie, vizând aplicarea pedepselor complementare și, respectiv accesorii prev. de art.67 alin.1 Cod penal, iar cu ocazia dezbaterilor orale, a extins motivele de apel, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
La primul termen de judecată acordat aleatoriu în data de 26 noiembrie 2015, inculpatul G. Ș., fiind prezent personal, a arătat că își retrage apelul.
Potrivit art.415 alin.1 Cod procedură penală, „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își poate retrage apelului declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.”
În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere declarația inculpatului G. Ș. (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea apelului formulat de acesta și constatând culpa procesuală a apelantului, va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată de procuror este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Însă, în speță, Curtea constată că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G. Ș. de către instanța fondului nu a fost efectuată corespunzător, astfel că va acorda netemeinicia hotărârii instanței sub aspectul greșitei proporționalizări a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei principale, cât și sub aspectul pedepselor complementare și accesorii.
Potrivit art. 74 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deși judecătorul a reținut aceste criterii, nu a aplicat o pedeapsă just individualizată, în special în raport cu gradul de pericol social al faptei comise, scopul urmărit, prejudiciul produs, situația juridică a inculpatului, în aceste condiții pedeapsa aplicată, de numai 9 luni închisoare, nefiind de natură a-și realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
Având în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, Curtea constată că judecătorul fondului, la stabilirea pedepsei, a dat dovadă de multă clemență și a luat în considerare, cu precădere, doar anumite date referitoare la persoana inculpatului, urmând ca prin admiterea prezentei căi de atac, să fie îndreptată această situație.
Curtea apreciază că, în ceea ce privește împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de către inculpatul G. Ș., acestatia au săvârșit în loc public și pe timpul nopții câte o infracțiune contra integrității corporale sau sănătății, respectiv contra ordinii și liniștii publice.
Modalitatea de săvârșire a faptei, împotriva unei persoane de sex feminin, în vârstă de 50 de ani, într-un loc public, extrem de circulat (Pasajul B. Obor), în miezul zilei (în jurul orei 1300), starea de recidivă a inculpatului G. Ș., urmarea produsă, dar și cea care s-ar fi putut produce, pedeapsa aplicată, ca limită, este deosebit de ușoară, nefiind aptă să realizeze scopul pedepselor penale, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, Curtea constată că inculpatul G. Ș. la data comiterii faptei era în vârstă de 37 de ani, deși necăsătorit are 5 copii minori, neșcolarizat, fără loc de muncă și consumator de droguri (potrivit propriilor declarații), este recidivist, dovedind perspective reduse de reintegrare socială.
D. urmare, față activitatea infracțională a inculpatului G. Ș. raportată la criteriile generale de individualizare, Curtea constată că se impune aplicarea unei pedepse mai severe, astfel că va majora pedeapsa aplicată la 2 ani închisoare.
Totodată, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, Curtea, În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, k rap. la art. 67 Cod Penal, va aplica inculpatului G. Ș. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de Stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o durată de 5 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art. 65 Cod Penal, vor fi interzise aceleași drepturi ca pedeapsa accesorie de la rămânerea definitivă a sentinței, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii aplicate.
În raport cu toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, va desființa în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând, va proceda în sensul celor anterior menționate.
Întrucât hotărârea urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.483 din data de 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând, majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului G. Ș. de la 9 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului G. Ș. exercițiul drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1, lit. a, b, h, k Cp, pentru o durată de 5 ani.
Aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1, lit. a, b, h, k Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul G. Ș. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata a 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în apel.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.4
red.M.C.Vârșescu-Jud.Sect.2
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
