Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1187/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1187
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. C..
Pe rol, se află pronunțarea apelului formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.200 din data de 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 24 septembrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.200 din data de 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 396 al.6 N.C.P.P. rap. la art.16 al.1 lit. g N.C.P.P. și la art. 231 al. 2 N.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 al. 2 N.C.P. cu aplic. art. 41 al. 1 N.C.P., ca urmare a împăcării acestuia cu partea civilă D. V. .
A fost condamnat inculpatul D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,prev. de art. 228 al. 1-229 al.1 lit. d și al.2 lit. b N.C.P. cu aplic. art. 35 al. 1 N. C.P., cu aplic. art. 41 al. 1 N. C.P. și cu aplic. art. 396 al.10 N.C.P.P., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 67 al.1 N.C.P., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a,b N.C.P., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei aplicate prin prezenta.
În baza art.65 al. 1 N.C.P., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b N.C.P..
În baza art. 72 al.1 N.C.P., s-a dedus din pedeapsa aplicată în speță perioada reținerii de 24 h din data de 22.04.2015 la 23.04.2015 și arestării preventive de la 4.05.2015 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului D. I..
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat și inculpatul D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1-229 al.1 lit. d și al.2 lit. b N.C.P. cu aplic. art. 35 al. 1 N.C.P. și cu aplic. art. 396 al.10 N.C.P.P., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 67 al.1 N.C.P., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b N.C.P. pe o durată de 2 ani,de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În art.65 al.1 N.C.P., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b N.C.P.
În baza art. 91-92 N.C.P., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 N.C.P., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 93 N.C.P., s-a pus în vedere inculpatului: - să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei . folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile.
S-a dispus ca serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Călărași să ia măsurile necesare, conform art. 94 al.3 N.C.P., pentru executarea de către inculpat a obligațiilor mai sus prevăzute.
În baza art. 72 al.1 N.C.P., s-a dedus din pedeapsa aplicată în speță, perioada reținerii de 24 h din data de 22.04.2015 la 23.04.2015, iar în baza art. 399 al. 1 rap. la art. 241 al. 1 lit. b N.C.P.P., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul D. V. prin Ordonanța pronunțată la data de 23.04.2015 în dosarul nr. 1150/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
În baza art.25 N.C.P.P. rap. la art.397 N.C.P.P. și la art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă cererea de despăgubiri civile, așa cum a fost precizată, formulată de partea civilă I. E. și luând act de acordul inculpaților îi obligă, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 3.500 lei, cu acest titlu.
În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit. d N.C.P.P. și în baza art. 274 al. 2 N. C.P.P., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
1. În perioada decembrie 2014- aprilie 2015, inculpații D. I. și D. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pătruns în mod repetat în locuința persoanei vătămate I. E. din . Călărași, de unde au sustras mai multe bunuri (două frigidere, un aragaz cu butelie aferentă, un televizor color, 30 de litri de vin) creându-i un prejudiciu în valoare de aproximativ 2.000 lei;
2. În data de 23.04.2015, în jurul orei 23:30, inculpatul D. I. a agresat-o pe persoana vătămată D. V., lovind-o cu pumnii în zona feței, cauzându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații și le-au însușit, solicitând judecarea cauzei, în procedura simplificată.
Probele se află la dosar, iar instanța de fond le-a individualizat și analizat pe larg.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit. d și alin.2 lit. b din C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 41 alin.1 C.p. (pentru inculpatul D. I.) și prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit. d și alin.2 lit. b din C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.(pentru inculpatul D. V.).
Cu privire la fapta prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., instanța de fond a constatat că la termenul de judecată din data de 18.06.2015, persoana vătămată D. V. și inculpatul D. au înțeles să se împace, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Instanța a reținut pentru inculpatul D. I. săvârșirea faptei în stare de recidivă postexecutorie, față de faptul că prin sentința penală nr. 79/2012 a Judecătoriei Călărași rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/2012 a C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 2.04.2013, cu un rest rămas neexecutat de 254 zile.
Întrucât a comis cu intenție fapta din speță, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare, după considerarea ca executată a pedepsei mai sus menționate, care este mai mare de 1 an, mai înainte de a fi reabilitată, s-a reținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile prev. art. 41 al. 1 C.p.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modalitățile concrete în care le-au săvârșit, respectiv pe timp de noapte, în mod repetat, în grup, scopul urmărit, anume acela de a face rost de bani, valoarea modică a prejudiciului cauzat care însă nu a fost acoperit, dar și circumstanțele personale ale acestora, respectiv faptul că au recunoscut comiterea faptelor, regretând consecințele produse.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. I., instanța de fond a mai avut în vedere faptul că a fost condamnat în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, că nu are nicio ocupație și implicit nici venituri spre deosebire de inculpatul D. V., care nu este cunoscut cu antecedente penale și este angajat, câștigându-și existența în mod onest.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, instanța de fond a arătat că se impune pentru inculpatul D. I. regimul de detenție, apreciind că orice altă modalitate de executare a pedepsei este insuficientă pentru corijarea comportamentului acestuia, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă, iar pentru inculpatul D. V. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței, ținând cont că acesta se află la prima încălcare a legii penale, că pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani, că a avut o conduită procesuală bună, având reale posibilități de a se îndrepta, iar în plus și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a admis cererea de despăgubiri civile, așa cum a fost precizată, formulată de partea civilă I. E. și, luând act de acordul inculpaților, au fost obligați, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 3.500 lei, cu acest titlu, având în vedere faptul că prin faptele lor ilicite, inculpații au produs, cu vinovăție, un prejudiciu părții civile, care nu a fost recuperat, existând legătură de cauzalitate între faptele comise și prejudiciul cauzat, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii lor civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul D. I., fără să arate în scris care sunt motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde, având în vedere atitudinea de recunoaștere și de regret a acestuia.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul D. I. este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpaților, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Astfel, cu privire la inculpatul D. I., s-a reținut că, în perioada decembrie 2014- aprilie 2015, împreună cu inculpatul D. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pătruns în mod repetat în locuința persoanei vătămate I. E. din . Călărași, de unde au sustras mai multe bunuri (două frigidere, un aragaz cu butelie aferentă, un televizor color, 30 de litri de vin), creând un prejudiciu în valoare de aproximativ 2.000 lei.
Inculpatul a recunoscut întocmai situația de fapt reținută prin actul de sesizare, acesta prevalându-se de disp. art. 375 Cod procedură penală.
La alegerea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, dar și recunoașterea faptei, făcându-se aplicarea art.396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciind că în cauză nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante.
Inculpatul D. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, acesta săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie.
Pedeapsa astfel stabilită este orientată către minimul special al textului de incriminare, ținând cont de împrejurarea că actele materiale de furt calificat au fost comise prin escaladare și efracție, pe o durată de 5 luni, în timpul nopții, în dauna aceleiași părți vătămate.
Totodată, Curtea constată că, deși ambii inculpați au fost de acord acoperirea pagubei și au fost obligați ca atare, până în prezent, prejudiciul nu a fost recuperat.
În mod corect, a fost avut în vedere caracterul premeditat la faptei, precum și faptul că inculpatul are două condamnări anterioare pentru furt calificat și o scoatere de sub urmărire penală cu amenda administrativă.
Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim penitenciar, ce a fost aplicată, apare deci ca fiind corect individualizată, prima instanță dând relevanța cuvenită stării de recidivă postexecutorie și alegând corect modalitatea de executare a acesteia.
Constatând, deci, că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.74 Cod penal, dar și a celor prev.de art.396 Cod procedură penală, Curtea – în temeiul art.421 pct.1, lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței nr.200 din data de 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.200 din data de 2.07.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă pe apelantul D. I. Ia plata a 500 Iei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 sept 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.6
red.D.E.E.-Jud.Călărași
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1511/2015. Curtea de... | Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Decizia nr. 1673/2015.... → |
|---|
