Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1428/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1428/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1428/A
Ședința publică de la 27.10.2015
P. - I. R. B.
JUDECĂTOR – C. S.
GREFIER - D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuientul P. A.împotriva sentinței penale nr. 773/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I București în dosar nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.10.2015 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27.10.2015, când a decis;
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.773 din data de 12.05.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 459 alin. 5 C.p.p., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul P. A. împotriva sentinței penale nr. 477/01.06.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosar nr._/3/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2283/27.07.2013 a Înalta Curte de Casație și Justiție și, în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că prin cererea formulată pe rolul acestei instanțe în data de 11.03.2015, sub nr._, revizuentul P. A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 477/01.06.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosar nr._/3/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2283/27.06.2013 a ÎCCJ.
În motivarea cererii, partea a invocat faptul că au intervenit mijloace de probă noi, care nu au fost avute în vedere de către instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare, respectiv adresa nr._/16.12.2014, emisă de către Primăria Comunei Ștefăneștii de Jos.
De asemenea, revizuentul a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. f C.p.p., deoarece a fost condamnat pentru înșelăciune și îi sunt aplicabile Deciziile Curții Constituționale nr. 573/2011 și nr. 3/2014.
În drept, revizuenta a invocat dispozițiile art. 452 C.p.p. rap. la art. 453 alin. 1 lit. a, f C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 477/01.06.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosar nr._/3/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2283/27.07.2013 a ÎCCJ, revizuentul P. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 12 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 c.p. rap. la art. 215 al. 1, 2, 3, 5 V.C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 VC..p., și spălare a banilor, prev. de art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 33 lit. a V.Cod penal.
În sarcina revizuentului s-a reținut că în luna octombrie 2010 i-a ajutat pe inculpații B. D. și V. B.-A. să inducă în eroare EXIM BANK, cu prilejul încheierii contractului de credit din 22.10.2010, având ca obiect suma de 2.138.000 de lei, acordată S.C. INTERAGRO CONSTRUCT S.R.L., și a participat la împărțirea folosului obținut, iar în noiembrie 2011 i-a ajutat pe inculpații B. D. și Pîrvoi E.-D. – asociat unic și administrator al S.C. A. EXPRESS S.R.L. - să încheie cu Primăria Ștefăneștii de Jos, un contract de prestări servicii, cu prețul de 79.416,70 lei, cunoscând că această societate nu desfășoară niciun fel de activitate comercială și că respectivul contract nu poate fi executat. De asemenea, acesta a dobândit suma de 447.750 euro, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a cărei parte vătămată a fost banca EXIM BANK.
În drept, a constatat următoarele:
Potrivit art. 459 alin. 1 C.p.p., la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a acesteia. În această etapă, președintele verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 459 alin. 3 lit. a – f C.p.p. În cazul în care nu sunt întrunite aceste condiții, instanța va dispune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
În prezentul dosar, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 459 alin. 3 lit. e C.p.p., în sensul că cererea părții nu se pliază pe niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a, lit. f C.p.p.
A constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. – s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Adresa nr._/16.12.2014 emisă de către Primăria Comunei nu constituie un veritabil ,,înscris nou”, întrucât faptul că această instituție nu s-a constituit parte civilă nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Instanțele de judecată au cunoscut acest aspect, atunci când au soluționat cauza, așa cum se poate lesne vedea la fila 83 din hotărârea de condamnare de la fond (Instanța ,,va lua act că primăria Ștefăneștii de Jos nu s-a constituit partea civilă și pe cale de consecință va confisca sumele de bani obținute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părți…”).
Totodată, a apreciat că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f C.p.p. – hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 573/2011 (vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 741 V.C.p.), aceasta s-a publicat în Monitorul Oficial în data de 25.05.2011, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 477/01.06.2012 (27.06.2013). Prin urmare, s-a constatat că, contrar punctului de vedere al părții, nu se pliază pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f C.p.p. și că nu-și poate găsi aplicabilitatea în speță nici Decizia Curții Constituționale nr. 3/2014, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. a din Constituția României, prin această hotărâre s-a efectuat un control de constituționalitate ,,a priori”, și nu ,,a posteriori”.
Celelalte argumente invocate de către parte – netemeinicia hotărârii de condamnare, nu au putut fi analizate de instanță pe calea unei cereri de revizuire, deoarece această cale extraordinară de atac se limitează strict la cazurile prev. de art. 453 alin. 1 lit. a –f C.p.p. A apreciat că pe calea unei cereri de revizuire nu se poate face o reevaluare a probelor administrate în cursul procesului penal. În egală măsură, această instituție nu a putut fi folosită nici pentru a se lua act de împăcarea părților, survenită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. A. care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului declarat, arătând că prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr.536 din 30.06.2015 publicată în Monitorul oficial nr.539 din 20.07.2015, ulterior pronunțării instanței de fond, solicită desființarea acestei hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Raportat la Decizia curții constituționale care are putere de lege și care spune că articolul de lege în care se prevedea discutarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire avea loc fără citarea părților, cu încălcarea principiilor fundamentale de oralitate și contradictorialitate, Curtea Constituțională a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale și nu mai pot fi avute în vedere de către instanță.
Inculpatul a precizează că la momentul la care Tribunalul București s-a pronunțat, instanța raportându-se la dispozițiile legale în vigoare, a avut în vedere admisibilității în principiu a cererii de revizuire în lipsa aplicării principiilor fundamentale privind oralitatea și contradictorialitatea și fără citarea părților.
A considerat că s-au încălcat drepturi fundamentale ale revizuientului respectiv nu i s-a dat posibilitatea de a susține motivele de revizuire în fața instanței în condiții de contradictorialitate cu Ministerul Public, care a emis acel rechizitoriu pe baza căruia s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
A arătat că, raportat la Decizia curții constituționale care este de imediată aplicare, solicită a i se permite de a avea două grade de jurisdicție respectiv a se desființarea hotărârea și a se permite să-și susțină cererea de revizuire în fața instanței de fond.
A mai arătat că atacată nu a avut în vedere că s-a făcut un împrumut de la persoana vătămată Exim Bank de aproximativ 3.000.000 lei și că el a garantat acest împrumut cu un imobil proprietatea sa și a soției, cu o valoare de 5 ori mai mare respectiv de 2.639.000 euro. În opinia sa, el a avut numai calitatea de garant, precizând că nu a avut nici un moment intenția de a înșela unitatea bancară având în vedere bunul proprietate personală a lui și a soției sale pe care s-a instituit și acea ipotecă. Astfel, din punctul său de vedere, prezenta cerere este admisibilă în principiu, în raport de prev.art.421 lit.a N.C.pr.pen.
În susținerea admisibilității în principiu, inculpatul a arătat că a adus la dosar o . înscrisuri noi care nu au fost avute în vedere de instanța de fond respectiv acel contract de ipotecă, dovezi de la Primăria Ștefănești privind acea infracțiune de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului.
Având în vedere Decizia Curții Constituționale, inculpatul a apreciat că este greu pentru instanță să cenzureze aceste înscrisuri care vizează admisibilitatea în principiu, solicită a se da posibilitatea apărării de a avea o discuție cu Ministerul Public în contradictoriu, în fața instanței de fond.
A arătat că, în condițiile în care se va trece peste dispozițiile Curții Constituționale, solicită a se avea în vedere aceste fapte și înscrisuri noi care sunt depuse la dosarul cauzei și cu privire la care solicită a fi avute în vedere sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de revizuire, inculpatul arătând totodată, că acele înscrisuri nu au existat la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței de apel, ci doar la dosarul instanței de fond.
În raport de aceste argumente noi, inculpatul a apreciat că cererea de revizuire este admisibilă, solicitând ca hotărârea instanței de fond să fie desființată și să-i fie aplicată o pedeapsă de achitare în raport de faptele și înscrisurile noi ce au fost aduse la cunoștința instanței.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca apelul formulat de condamnatul P. A. este nefondat, si urmeaza a-l respinge ca atare.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
In speta, se constata ca motivele invocate de revizuient nu se incadreaza in nici unul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de textul legal sus-aratat, situatie in care in mod corect prima instanta i-a respins cererea ca inadmisibila.
Astfel, din lecturarea motivelor de revizuire, Curtea observa ca apelantul a inteles sa se prevaleze de cazurile prevazute de art.453 alin. 1 lit.a si f Cod proc. pen., si anume de existenta unor imprejurari noi care sa nu fi fost cunoscute de instante la pronuntarea solutiei in cauza si care sa dovedeasca netemeinicia acestei hotarari, respectiv de existenta unei prevederi legale (art.74 ind.1VCP) declarata neconstitutionala dupa ce hotararea de condamnare a devenit definitiva.
Cu referire la primul caz invocat de revizuient, Curtea retine ca, pentru a concluziona asupra admisibilității cererii de revizuire, instanța trebuie să cerceteze dacă cererea se întemeiază pe o faptă sau împrejurare nouă pentru instanțele care au soluționat cauza.
Practica judiciară a evidențiat că faptele sau împrejurările „noi” în înțelesul legii se referă la faptele probatorii și nu la mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate. În acest sens, nu pot fi considerate „noi” acele mijloace de probă care sunt propuse în completarea dovezilor deja administrate și, in plus, descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată.
Altfel spus, revizuirea intemeiata pe cazul prevazut de art.453 alin.1 lit.a C.pr.pen. poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar nu mijloace de probă noi, nefiind posibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probatiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanta si nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat.
Raportat la cele menționate Curtea reține că revizuientul nu invocă existența unei împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, de apel sau de recurs la momentul condamnării acestuia. Astfel, se constata ca adresa nr._/16.12.2014 emisă de către Primăria Comunei Stefanestii de Jos (din cuprinsul careia rezulta ca institutia nu s-a constituit parte civila in dosarul de fond) nu atesta o imprejurare noua in sensul textului legal, întrucât pe de o parte inscrisul prezentat nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, iar pe de alta parte instanțele care au soluționat cauza in fond si in caile de atac au cunoscut acest aspect, asa cum se poate observa din cele mentionate la fila 83 din hotărârea de condamnare (Instanța ,,va lua act că primăria Ștefăneștii de Jos nu s-a constituit partea civilă și pe cale de consecință va confisca sumele de bani obținute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părți…”), dispunandu-se prin urmare confiscarea sumei de 79.300 lei provenita din contractul incheiat cu Primaria Ștefăneștii de Jos, solutie mentinuta de instanța de apel si cea de recurs.
Cu referire la cazul prevazut de art.453 alin.1 lit. f C.pr.pen. invocat de revizuient (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate), Curtea observa, in acord cu instanța de fond, ca decizia Curții Constituționale nr. 573/2011 (vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 741 V.C.p.) s-a publicat în Monitorul Oficial în data de 25.05.2011, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 477/01.06.2012 (27.06.2013), astfel incat dispozițiile art.453 alin.1 lit. f C.pr.pen. nu sunt incidente in speța.
In ce priveste Decizia Curții Constituționale nr. 3/2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea articolului I punctul 2 și articolului II punctul 5 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative, privind modificarea articolului 74/1 din actualul Cod Penal, respectiv a articolului 309 indice 1 din noul Cod Penal (dispoziții care reglementează o cauză de reducere și de înlocuire a pedepselor pentru anumite infracțiuni, denumite generic „infracțiuni prin care s-a produs un prejudiciu evaluabil în bani”, Curtea retine ca nici in aceasta situatie nu este incident cazul de revizuire prevazut de art.453 alin.1 lit.f C.pr.pen., deoarece prin decizia mentionata instanța de contencios constitutional a efectuat un control de constituționalitate ,,a priori” conform art.146 lit.a din Constitutie (inainte de promulgarea actului normativ in care se regaseste dispozitia in cauza), textul invocat de inculpat nefiind nici un moment in vigoare pentru a se prevala de efectele acestuia.
De asemenea, in mod corect instanța de fond a constatat ca împăcarea părților nu poate surveni in procedura revizuirii, textul art.159 alin.3 din actualul Cod penal dispunand ca aceasta poate produce efecte numai daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei (potrivit art.132 alin.2 VCP, pana la ramanerea definitiva a hotararii), momente procesuale care, in speța, au fost in mod evident depasite.
Cu referire la aspectele invederate de condamnat in cadrul judecatii in apel – nulitatea sentinței primei instanțe pe considerentul ca nu a fost citat la termenul la care s-a pus in discutie admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire –, Curtea retine ca la data pronuntarii sentinței apelate (12.05.2015) instanța de fond a respectat intocmai dispozițiile art.459 alin.2 C.pr.pen., solutionand in mod corect cererea fara a dispune citarea condamnatului, aceste prevederi fiind declarate neconstituționale ulterior, prin decizia CCR nr.506/30.06.2015 publicata in Monitorul Oficial la 20.07.2015. Or, din moment ce efectele deciziei Curții Constitutionale devin obligatorii pentru instanțe numai de la data publicarii in Monitorul Oficial, operand asadar numai pentru viitor iar nu si ex tunc, se constata ca sentința penala atacata nu poate fi contestata sub aspectul prezentat, desfasurarea procedurii judiciare in fata instanței de fond fiind conforma cu dispozițiile legale incidente la data respectiva.
Referitor la înscrisurile prezentate de condamnat prin aparatorul sau ales in fata instanței de apel (contract de ipoteca nr.12/25.10.2010, contract de credit nr.10 din 22.10.2010), se constata ca acestea nu sunt înscrisuri noi, fiind cunoscute de instanțe la momentul solutionarii cauzei pe fond, asa cum a retinut de altfel si judecatorul care, prin sentința penala nr.1155/11.04.2014 data in dosarul nr._, rămasa definitiva, i-a respins condamnatului o alta cerere de revizuire indreptata împotriva aceleiasi sentințe penale.
F. de cele expuse, vazand ca cererea de revizuire a condamnatului P. A. este indamisibila, solutia instantei de fond fiind legala si temeinica sub toate aspectele, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat Panoschi C..
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul P. A. și, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul P. A. împotriva sentinței penale nr.773/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe apelantul – revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. R. B. C. S.
Grefier,
D. P.
Red: I.R.B./23.03.2016
Tehnored:V.D./ 5 ex./19.11.2015
T.B.S1– jud.A.G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1311/2015. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
