Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1311/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1311/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1311/A

Ședința publică de la 8 octombrie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror L. P..

Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA și de inculpatul F. C. împotriva sentinței penale nr.142 din 11 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelantul inculpat F. C. – personal și asistat de apărător din oficiu, avocat P. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și intimatul inculpat F. P. A. - personal și asistat de apărător din oficiu, avocat Chițeanu R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte civilă S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat și intimatului inculpat dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva lor, aceștia arată că își mențin declarațiile date anterior și nu doresc să dea declarație suplimentară în fața Curții.

Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin motivele de apel se critică sentința penală pronunțată de Judecătoria Oltenița pentru aspecte de nelegalitate. Astfel, instanța de fond a reținut dispozițiile art.37 din vechiul Cod penal față de starea de recidivă a inculpatului F. P. A., fără a reține că acesta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani, dispusă prin sentința penală nr.632 din 19.10.2010 – definitivă la data de 01.11.2010. De altfel, în mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu cea din sentința penală nr.632/2010, în condițiile în care aceasta reprezintă primul termen al recidivei. Fapta din prezenta cauză este concurentă doar cu cea din sentința penală nr.936 - definitivă la 18.12.2012, iar prin această ultimă sentință nu s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei din sentința penală nr.632/2010. In consecință, apreciază că în respectarea dispozițiilor RIL-ului nr.42/2008, instanța de fond trebuia să contopească în temeiul art.36 alin.2 din vechiul Cod penal pedepsele aplicate prin sentința nr.632/2010 – definitivă la data de 01.11.2010 și prin sentința penală nr.936 - definitivă la 18.12.2012, iar pedeapsa rezultantă că o contopească – în temeiul dispozițiilor art.39 alin.1 din vechiul Cod penal cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, pedeapsa astfel rezultantă neputând fi dată decât cu executare.

Conchizând, solicită admiterea apelului parchetului astfel cum a fost susținut.

Apărătorul apelantului inculpat F. C., având cuvântul, critică sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei rezultante, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport cu contribuția inculpatului la comiterea faptei - acesta fiind complice, cu poziția procesuală a acestuia, de recunoaștere si regret a infracțiunii comise, cu împrejurarea că lucra la acel moment și lucrează și în prezent în construcții fără forme legale, iar concubina sa este însărcinată.

Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și redozarea pedepsei aplicate.

Apărătorul intimatului inculpat F. P. A., având cuvântul, solicită respingerea apelului parchetului, apreciind că instanța de fond a individualizat în mod corect pedeapsa și a reținut în mod corect că există un concurs real de infracțiuni, menținând suspendarea executării pedepsei aplicată anterior. În continuare, face referire la circumstanțele personale ale inculpatului și arată că acesta și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au fost impuse, a participat la cursuri, in prezent are două locuri de muncă, pe care le onorează de fiecare dată și este singurul întreținător al familiei – formată din soția sa, ce nu are loc de muncă și 3 copii.

Față de aceste aspecte, solicită menținerea hotărârii instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul F. C., arătând că în prezenta cauză a fost condamnat la o pedeapsă orientată la minimul special, cu aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Apelantul inculpat F. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul său, arătând că soția sa este însărcinată, iar mama și tatăl său sunt grav bolnavi.

Apelantul inculpat F. P. A. având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului parchetului.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA ,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.142 din 11 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în baza art.48 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d și alin.3 lit.c din noul Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, art.374 alin.4 Cod de procedură penală și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpatul F. C. în termenul de încercare de 5 (cinci) ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010.

În baza art.83 din vechiul Cod penal rap. la art.15 al.2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, la care inculpatul F. C. a fost condamnat prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită în speță, urmând ca inculpatul F. C. să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 88 din vechiul Cod penal și art.404 alin.(4) lit.a) Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. C. o zi de prevenție, din data de 09.08.2010, conform Sentinței penale nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._._ .

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.(1) lit.a) și b) din noul Cod penal, a fost interzisă inculpatului F. C. - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.66 alin.(1) lit.a) și b) din noul Cod penal, a fost interzisă inculpatului F. C. - ca pedeapsă complementară - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.

Prin aceeași sentință penală, în baza art.386 Cod de procedură penală cu aplic. art.5 din noul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. P. A. din infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d și alin.3 lit.c din noul Cod penal – reținută prin Rechizitoriu, în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i și alin.3 lit.c din vechiul Cod penal.

În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i și alin.3 lit.c din vechiul Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, art.374 alin.4 Cod de procedură penală și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. P. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.85 din vechiul Cod penal rap.la art.15 alin.2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului F. P. A. prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul F. P. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare prin Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010.

În baza art.865 din vechiul Cod penal rap.la art.16 alin.2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului F. P. A. prin Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății, săvârșită de inculpatul F. P. A., este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior:

- la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012;

- la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de:

a) 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin 1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007;

b) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007;

c) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007;

d) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007.

În baza art.36 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.33 lit.a din vechiul Cod penal și art.34 lit.b din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, a fost contopită pedeapsa aplicată în speță, respectiv de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i și alin.3 lit.c din vechiul Cod penal, cu pedepsele aplicate prin:

i) Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, respectiv de: a) 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007; b) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007; c) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007; d) 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007; și

ii) Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010, respectiv de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, g și i din vechiul Cod penal, săvârșită în noaptea de 08/09.08.2010.

În final, s-a dispus ca inculpatul F. P. A. să execute o singură pedeapsă, respectiv pe cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.861 din vechiul Cod penal și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal rap. la art.862 din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 (șase) ani, ce constituie termen de încercare calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010.

În baza art.863 alin.1 lit.a-d din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul F. P. A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.863 alin.3 lit.a din vechiul Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului F. P. A. să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

S-au pus în vedere inculpatului F. P. A. dispoz.art.864 din vechiul Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau nerespectarea măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor la care este supus, determină revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.1 din vechiul Cod penal raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a fost interzis inculpatului F. P. A. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii conform art.71 alin. ultim din vechiul Cod penal.

În baza art. art.397 alin.(1) Cod de procedură penală raportat la art.23 alin.2 și alin.3 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în C., .. 89A, Județul C. și au fost obligați inculpații F. P. A. și F. C., în solidar, la plata sumei de 3.124,8 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin sustragerea sistemului de ventilație.

În temeiul art.112 lit.b din noul Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul F. C. a obiectelor folosite la săvârșirea infracțiunii, și anume: o șurubelniță.

În baza art.274 alin.(1) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații F. P. A. și F. C. la plata sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26.03.2012, în jurul orei 14,30, inculpații F. P. A. și F. C. (frați) s-au deplasat în extravilanul orașului Budești. În apropierea . o cabină electrică pe acoperișul căreia era montat un ventilator metalic pe care au hotărât să-l sustragă. În acest scop, inculpatul F. P. A. a urcat pe acoperiș și a desprins ventilatorul din sistemul de fixare, inclusiv prin lovire cu piciorul, drept urmare acesta desfăcându-se în două componente pe care le-a aruncat pe sol. A coborât apoi de pe acoperiș și, împreună cu F. C., a părăsit locul faptei, fiecare dintre inculpați având asupra sa câte o componentă a ventilatorului.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații și le-au însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.

Cu privire la încadrarea în drept a faptelor inculpaților, judecătorul fondului a arătat următoarele:

Referitor la inculpatul F. C., s-a reținut aceeași încadrare juridică a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în sensul că fapta reținută în sarcina sa realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.48 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d și alin.3 lit.c din noul Cod penal.

Cu privire la inculpatul F. P. A., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d și alin.3 lit.c din noul Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 din noul Cod penal, reținându-se în Rechizitoriu că la data de 26.03.2012, în jurul orei 15,00, cu complicitatea lui F. C., a sustras sistemul de ventilație al unei cabinei electrice (PTAB 2429 PIC Vasilați) situate pe marginea DJ 301, componentă a rețelei electrice ce alimentează localitățile Gălbinași, Plătărești, Fundeni.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, s-a constatat ca dispozițiile art.5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că incidența acestui text de lege trebuie să se facă global și nu pe instituții autonome.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului F. P. A. și hotărârile judecătorești rezultate din fișa de cazier judiciar, respectiv Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, și Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010, instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de noul Cod penal, se află în concurs cu alte infracțiuni pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv.

Pentru acest motiv, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, reținând că vechea reglementare este mai favorabilă acestuia sub aspectul regulilor privind concursul de infracțiuni, dar raportat și la pedeapsa spre care urmează a se orienta.

Astfel, s-a reținut că chiar dacă, potrivit noului Cod penal, minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracțiunea dedusă judecății, raportat la art.396 Cod de procedură penală, este de 2 ani închisoare, potrivit regulilor concursului de infracțiuni, sporul de 1/3 este obligatoriu, or, potrivit vechiului Cod penal, sporul este facultativ, iar minimul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea dedusă judecății, raportat la art.396 Cod de procedură penală, este de 2 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, s-a constatat că în cazul în care instanța ar aplica prevederile noului Cod penal, pedeapsa finală ce ar fi aplicată inculpatului ar fi mai mare decât pedeapsa ce urmează să fie aplicată potrivit vechiului Cod penal.

Față de aceste considerente, în baza art.386 Cod de procedură penală cu aplic. art.5 din noul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. P. A., din infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d și alin.3 lit.c din noul Cod penal – reținută prin Rechizitoriu, în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i și alin.3 lit.c din vechiul cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului F. C., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 din noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului F. P. A., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările comiterii faptei, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului.

În concret, judecătorul fondului a reținut gravitatea faptelor săvârșite, situațiile particulare ale celor doi inculpați și anume faptul că aceștia nu sunt la primul contact cu legea penală, fapt care rezultă din fișele de cazier judiciar ale acestora.

De asemenea, la stabilirea pedepsei în cazul inculpatului F. C., s-a avut în vedere faptul că acesta a acționat în calitate de complice, având un aport mai mic decât autorul infracțiunii.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, judecătorul fondului a reținut că referitor la inculpatul F. C., acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel că a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F. P. A., instanța de fond a arătat că potrivit art.861 din vechiul Cod penal, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani, respectiv 3 ani în caz de concurs de infracțiuni, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art.38 din vechiul Cod penal, iar instanța a apreciat, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Din această perspectivă judecătorul fondului a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât în raport cu persoana inculpatului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, cu posibilitățile de îndreptare ale acestuia, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate, iar condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că partea civilă E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 3.124,8 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin sustragerea sistemului de ventilație, iar inculpații F. P. A. și F. C. au declarat, pe rând, că recunosc pretențiile civile ale acesteia și sunt de acord să le plătească.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. și a dispus obligarea inculpaților F. P. A. și F. C., în solidar, la plata sumei de 3.124,8 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin sustragerea sistemului de ventilație.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Oltenița (la data de 18 iunie 2015) și inculpatul F. C. (la data de 15 iunie 2015).

Cererile de apel formulate în cauză au fost înaintate de Judecătorie și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 01 iulie 2015.

În cursul judecării apelurilor, în aplicarea dispozițiiloe art.420 alin.4 Cod de procedură penală, fiind întrebați în mod explicit, ambii inculpați au precizat că nu doresc să dea o nouă declarație în fața Curții, ci își mențin declarațiile date anterior, prin care au arătat că recunosc și regretă fapta comisă.

Potrivit motivelor scrise de apel (filele 4-6 d.a.) și concluziilor orale din dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), P. a criticat sentința penală atacată, pe motiv de nelegalitate, în sensul că deși instanța de fond a reținut în privința inculpatului F. P. A. incidența prevederilor art.37 lit.a din vechiul Cod penal, referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.632 din 19.10.2010 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă la data de 01.11.2010, ulterior, în mod greșit a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză ar fi concurentă cu cele sancționate prin această sentință penală, în realitate fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza pendinte fiind concurentă doar cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.936/2012 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă la data de 18.12.2012, în baza căreia ar fi trebuit să se dispună anularea suspendării executării pedepsei din sentința penală nr.632/2010, astfel că, în aplicarea dispozițiilor deciziei nr.42/2008 pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, instanța de fond trebuia mai întâi să contopească în temeiul art.36 alin.2 din vechiul Cod penal, pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.632/2010, definitivă la data de 01.11.2010 și nr.936/2012, definitivă la data 18.12.2012, iar apoi pedeapsa rezultantă astfel stabilită să o contopească, în temeiul dispozițiilor art.39 alin.1 din vechiul Cod penal, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, pedeapsa astfel rezultată neputând fi suspendată sub supraveghere din pricina neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.861 și următoarele Cod penal, ci executată doar în regim de detenție.

La rândul său, inculpatul apelant F. C., care a beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător desemnat de instanță din oficiu, prin intermediul susținerilor orale din dezbateri, a invocat faptul că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat prin sentința apelată este prea severă în raport cu contribuția minimă pe care a avut-o la comiterea faptei deduse judecății, în calitatea sa de complice, cu poziția procesuală sinceră, de recunoaștere si regret al infracțiunii comise, cu împrejurarea că la momentul comiterii faptei, ca de altfel și în prezent are loc de muncă, lucrând în construcții fără forme legale, iar situația sa familială este una dificilă, din pricina faptului că părinții săi sunt bătrâni și bolnavi, iar concubina sa este însărcinată.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată de către P. de pe lângă Judecătoria Oltenița este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează, în timp ce apelul promovat de către inculpatul F. C. este nefundat.

Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei (în mod complet și just evaluat) și o încadrare juridică legală, aspecte care, de altfel, nici nu au fost contestate prin intermediul celor două căi de atac declarate în cauză.

Astfel, Curtea reține ca fiind dovedită, mai presus de orice îndoială, fapta inculpaților F. P. A. și F. C., care la data de 26 martie 2012, în jurul orei 15.00, acționând primul în calitate de autor și cel de-al doilea în calitate de complice, au sustras sistemul de ventilație al unei cabine electrice (PTAB 2429 PIC Vasilați) situată pe marginea DJ 301, componentă a rețelei electrice ce alimentează localitățile Gălbinași, Plătărești, Fundeni.

De asemenea, Curtea constată că faptele reținute în sarcina celor doi inculpați sunt încriminate atât prin dispozițiile Codului penal din 1968, cât și prin dispozițiile noului Cod penal, intrat în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014, iar în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, așa cum corect a observat și judecătorul fondului, în aplicarea prevederilor art.5 din noul Cod penal, în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr.372 din data de 20 mai 2014), în cazul inculpatului F. P. A., datorită diferențelor semnificative pe care le presupune modul de sancționare a formelor pluralității de infracțiuni privitoare la recidiva postcondamnatorie și la concursul real de infracțiuni, legea veche îi este mai favorabilă acestuia, pe când în cazul inculpatului F. C., din perspectiva regimului juridic sancționator al infracțiunii de care acesta se face vinovat, noua reglementare este mai avantajoasă pentru situația lui.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului F. P. A., Curtea găsește întru-totul întemeiată critica de nelegalitate invocată de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița pe care și-o însușește în considerarea următoarelor argumente:

Din examinarea fișei de cazier judiciar a acestui inculpat (fila 75 d.f.), precum și a hotărârilor atașate la dosarul cauzei (filele 54-58 și 79-87 d.f.), Curtea reține că prin sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin neapelare la 03.11.2010, inculpatul F. P. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată conform art.81, 82 din Codul penal anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal anterior, comisă în noaptea de 08/09.08.2010.

Ulterior, prin sentința penală nr.936/27.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, inculpatul F. P. A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile art.861 și următoarele din vechiul Cod penal, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.290 din vechiul Cod penal și uz de fals, prev. de art.291 din vechiul Cod penal, toate săvârșite în perioada 2006-2007,

În raport cu data rămânerii definitive a celor două sentințe penale anterior menționate, fapta dedusă judecății în cauza pendinte, comisă la data 26 martie 2012, apare ca fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin neapelare la 03.11.2010, ceea ce în aplicarea prevederilor art.83 din vechiul Cod penal ar atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei și cumularea aritmetică a acestora, și, totodată, apare ca aflându-se în concurs real de infracțiuni cu faptele ce au făcut obiectul judecății în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr.936/27.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, ceea ce potrivit art.85 din Codul penal anterior, ar determina anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate prin această din urmă sentință și realizarea cumulului juridic al pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, iar la rândul lor infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.632/19.10.2010 și nr.936/27.02.2012 ale Judecătoriei sector 6 București sunt concurente între ele, ceea ce ar fi impus ca odată cu pronunțarea sentinței nr.936/27.02.2012, potrivit art.85 din Codul penal anterior, să se fi dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.632/19.10.2010 și contopirea acestor pedepse.

Față de cele anterior precizate, rezultă așadar că, în mod greșit prima instanță a considerat că toate aceste infracțiuni reținute în sarcina inculpatului F. P. A. ar fi concurente între ele, cu atât mai mult cu cât, reținuse ea însăși incidența prevederilor art.37 lit.a din vechiul Cod penal, în privința infracțiunii obiect al judecății.

Pentru rezolvarea unei astfel de situații juridice, rezultând din incidența concomitentă a dispozițiilor legale privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și la anularea suspendării sub supraveghere a executării unei alte pedepse, este pe deplin aplicabil raționamentul juridic pe care înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite l-a expus în considerentele Deciziei nr.42/13.10.2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în M.of. nr.204/31.03.2009, potrivit căruia, în respectarea principiului legalității pedepsei, instanța trebuie să aplice cu prioritate soluția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, care intervine datorită unei cauze anterioare preexistente suspendării condiționate a executării pedepsei, sancționând tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă și care astfel face să dispară temeiul regimului sancționator special (cumul aritmetic), prev. de art.83 alin.1 teza finală Cod penal, pentru revocarea suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse.

În aplicarea acestui algoritm, Curtea constată că săvârșirea de către inculpatul F. P. A. în cursul anului 2006-2007 a infracțiunilor de înșelăciune în convenții, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.936/27.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, era de natură a atrage anularea, conform art.85 din Codul penal anterior a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, astfel că pedepsele aplicate prin aceste sentințe penale trebuie contopite prin aplicarea tratamentului juridic sancționator specific concursului de infracțiuni, prev. de art.36 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.33 lit.a și art.34 lit.b din vechiul Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Totodată, dat fiind faptul că înlăturarea prin anulare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București determină în mod implicit imposibilitatea revocării aceluiași beneficiu ca urmare a comiterii infracțiunii dedusă judecății în cauza de față înăuntrul termenului de încercare stabilit prin această sentință și, ca atare, face să dispară temeiul regimului sancționator special (cumul aritmetic), prev. de art.83 alin.1 teza finală Cod penal anterior, Curtea constată că modalitatea de sancționare a acestei pluralități de infracțiuni este aceea specifică recidivei postcondamnatorii, prevăzută prin dispozițiile art.39 alin.1 din vechiul Cod penal cu referire la art.33 lit.a și 34 lit.b din același cod, astfel că, prin aplicarea acestui tratament juridic sancționator, pedeapsa de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința apelată pentru o infracțiune comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de o condamnare anterioară, inclusă într-un concurs de infracțiuni, se va contopi cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru această din urmă pluralitate infracțională, rezultând o pedeapsă finală de executat de 3 ani închisoare.

În privința aceluiași inculpat, contrar celor hotărâte de instanța fondului, Curtea mai constată că datorită neîndeplinirii condiției prev. de art.861 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, constând în aceea ca inculpatul să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepția cazurilor care potrivit art.38 din vechiul Cod penal nu atrag starea de recidivă, situație ce nu se regăsește în speță, nu este legal posibilă nici acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse rezultante anterior menționate, singura modalitate de executare a acesteia fiind executarea efectivă în regim de detenție.

Trecând la examinarea solicitării inculpatului apelant F. C., de reducere a duratei pedepsei închisorii la care a fost condamnat în primă instanță, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.

Sub acest aspect, Curtea reține că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa (reduse cu o treime, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală) sunt de 2 ani (limita minimă) și 7 ani și 4 luni (limita maximă), astfel că pedeapsa stabilită prin sentința penală apelată, de 2 ani închisoare, este egală cu însuși minimul special.

Această pedeapsă reflectă în mod adecvat, potrivit criteriilor de individualizare prevăzute în art.74 alin.1 din noul Cod penal, atât gravitatea infracțiunii (săvârșită cu îndrăzneală, în plină zi și într-un spațiu public, împreună cu fratele său), cât și periculozitatea socială a inculpatului (care, pe lângă condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București pentru săvârșirea, tot împreună cu fratele său, a infracțiunii de complicitate la furt calificat și care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta din prezenta cauză, în anul 2013 a mai fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 70 de zile, și de către autoritățile judiciare britanice, pentru comiterea unor fapte de furt, ceea ce dovedește nu doar perseverență din partea inculpatului în sfera ilicitului penal, dar și o adevărată specializare infracțională a acestuia, astfel că o sancționare relativ mai severă a acestuia este necesară, atât cu caracter punitiv, cât și pentru corijarea comportamentului său, în vederea recuperării și reintegrării lui sociale).

Conduita procesuală sinceră a inculpatului a fost valorificată de prima instanță prin acordarea beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală (reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă) și nu poate primi un efect mai mare decât cel care a condus la stabilirea unei pedepse situată la minimul special, câtă vreme ea nu a făcut decât să confirme ceea ce probatoriul cauzei evidenția cu prisosință.

De asemenea, pretinselor probleme familiale cu care se confruntă inculpatul nu le poate fi atribuit vreun efect atenuant de răspundere penală, câtă vreme acestea nu au fost în măsură să genereze un efect inhibitor asupra predispoziției sale infracționale.

Față de toate considerentele anterior expuse și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive legale de desființare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost contestate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.

Totodată apelul declarat de inculpatul F. C. urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.

Întrucât se află în culpă procesuală prin respingerea apelului propriu, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, apelantul inculpat F. C. va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în timp ce cheltuielile judiciare, ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului, vor rămâne în sarcina statului potrivit art.275 alin.3 Cod de procedură penală,

Conform art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică pentru ambii inculpați, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.142/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița - Secția Penală, în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului F. P.?OR A. prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.36 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.33 lit.a și art.34 lit.b din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului F. P. A. prin Sentința penală nr.936/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2012, definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, respectiv pedepsele de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007, 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.288 alin.1 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007, 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal rap la art.290 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007 și 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 2006-2007, cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul nr._._, definitivă prin neapelare la data de 02.11.2010 pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, g și i din vechiul Cod penal, săvârșită în noaptea de 08/09.08.2010, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art.39 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal contopește pedeapsa principală rezultantă anterior menționată cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit.i și alin.3 lit.c din vechiul Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal, art.5 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe durata căreia, în temeiul art.71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a și b teza a II-a din vechiul Cod penal.

În temeiul art.88 din vechiul Cod penal deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, din data de 09 august 2010, conform Sentinței penale nr.632/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._._ .

Dispune înlăturarea dispoziției din sentința apelată privitoare la aplicarea față de inculpatul F. P. A. a dispozițiilor art.861 și următoarele Cod penal, referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul apelant F. C. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

În temeiul art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 360 de lei, pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. C. C. C.

GREFIER,

G. A. I.

red./t.red. jud.C.C.

ex.6

red. jud.C.O.G.-Jud.Oltenița

← Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 1304/2015. Curtea...  Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1428/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1311/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI