Recuzare (art. 51 C.p.p./art.67 NCPP). Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 2773/87/2014/a15
Dosar nr._
3006/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.420/C
Ședința publică din data de 24.08.2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. C.-M.
Grefier: I. C.-M.
.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul BÎȚICĂ A. F. împotriva încheierii din data de 11.08.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul cu numărul_ 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat de avocat ales C. I. și de avocat din oficiu, delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea ia act de încetarea delegației avocatului din oficiu prin prezentarea avocatului ales al contestatorului-inculpat, cu acordarea onorariului parțial în cuantum de 50%.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al contestatorului-inculpat, având cuvântul, susține că a formulat contestație împotriva încheierii din data de 11.08.2015 pronunțată de judecătorul D. care a soluționat cererea de recuzare în lipsa dosarului de fond, aspect care reiese din faptul că pe fond în cauză s-a acordat termen pentru lipsa dosarului.
Susține că deși cererea de recuzare a fost formulată pe data de 30 iulie, s-a fixat termen pentru soluționarea cererii de recuzare la data de 03 august (când de altfel nu s-a pronunțat nici o încheiere), în final cererea soluționându-se prin încheierea din data de 11.08.2015, cu toate că textul legal prevede că se soluționează în cel mult 24 de ore. În raport de acestea, soluționarea cererii de recuzare s-a făcut cu încălcarea normelor imperative ale art. 268 alin. 1 Cod de procedură penală, sub sancțiunea decăderii și constatării nulității.
Reprezentantul Ministerului Public menține concluziile puse în dosarul anterior nr._ 4/a14 și anume că prezenta contestație este inadmisibilă, impunându-se a fi respinsă.
Contestatorul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, susține că a formulat o altă cerere de recuzare, dar că cererea din data de 04.08.2015 vizează motive noi.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
La data de 17.08.2015 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția I penală, sub număr de dosar_ contestația formulată de inculpatul Bâțică A. F., prin apărător ales, împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2015 din dosarul penal_ 4 al Tribunalului Teleorman.
În cuprinsul contestației s-au invocat nelegalitatea și netemeinicia încheierii de ședință, arătându-se că judecătorul s-a pronunțat în lipsa dosarului cauzei, deci fără probe. În plus, în susținerea orală a contestației, s-a arătat și că cererea a fost soluționată cu depășirea termenului de 24 de ore prevăzut de art. 68 al. 5 Cpp, nerespectare care atrage sancțiunea decăderii din exercitarea dreptului, din aceasta decurgând și nulitatea tuturor actelor realizate.
Analizând contestația formulată, Curtea reține că prin încheierea de ședință din data de 11.08.2015 s-a dispus în baza art. 70 al. 1, 2 Cpp trimiterea la completul de judecată a cererii privind recuzarea procurorului de ședință iar în baza art. 67 al. 5 Cpp s-a dispus trimiterea la completul de judecată a cererii derecuzare a judecătorului cauzei cu privire la motivele deja invocate și soluționate prin încheierea din data de 03.03.2015.
În baza art. 67, 68 Cpp a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de inculpatul Bîțică cu privire la judecătorul cauzei în raport de restul motivelor invocate în cererea de recuzare.
Prin urmare, contestația vizează o încheiere de ședință prin care, pe de o parte, s-a dispus o soluție cu privire la cererea de recuzare formulată de inculpat, și, pe de altă parte, soluții de trimitere la judecătorul apreciat ca fiind competent să soluționeze restul cererilor formulate de inculpat.
În motivarea contestației s-a invocat existența unor motive de nulitate a acestei încheieri.
Fără a analiza pertinența acestor susțineri vizând existența unor cauze de nulitate sau nu, Curtea arată că, și în măsura în care ar exista încălcări ale legii care ar atrage o astfel de sancțiune, invocarea acestora nu se poate realiza în orice moment al procesului penal și în fața oricărei instanțe, fiind supusă regulilor stabilite prin Codul de procedură penală.
În speță, inculpatul a formulat cale de atac – contestație împotriva unei încheieri de ședință. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 al. 1 Cpp calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. În speță, nu există nici o prevedere legală expresă care să permită formularea unei contestații împotriva încheierilor de ședință prin care s-au pronunțat soluțiile indicate mai sus.
Dimpotrivă, în ceea ce privește soluția vizând respingerea cererii de recuzare, art. 68 al. 7 Cpp prevede expres că încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. Prin urmare, textul de lege nu numai că nu prevede calea de atac a contestației dar precizează că încheierea nu ar putea fi atacată cu nicio cale de atac, aceasta semnificând că nu ar putea fi utilizată o cale de atac separată, încheierea urmând cadrul general menționat de art. 408 al. 2 Cpp privind posibilitatea atacării cu apel o dată cu fondul. Astfel, inculpatul va putea invoca în fața instanței superioare motivele de nulitate vizând această încheiere însă doar la momentul soluționării cauzei în primă instanță, o dată cu formularea apelului împotriva sentinței ce va fi pronunțată.
Față de toate acestea, Curtea constată că formularea unei contestații împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de recuzare nu este permisă de lege.
Aceeași este concluzia și cu referire la soluțiile vizând trimiterea restul cererii formulate către completul investit cu soluționarea cauzei, neexistând nici un text legal care să permită atacarea separată cu contestație.
După cum s-a arătat mai sus, nulitățile unor acte realizate în cursul judecății în primă instanță ar putea fi invocate fie în fața completului învestit cu soluționarea cauzei, fie în faza de apel, atâta timp cât nu există vreo dispoziție expresă care să permită formularea separată a contestației.
Față de toate acestea, constatând că nu exista posibilitatea formulării unei căi de atac separate – contestație, împotriva soluțiilor dispuse prin încheierea din data de 11.08.2015, Curtea va respinge contestația formulată ca inadmisibilă.
În baza art. 275 al. 2 Cpp va obliga contestatorul la plata sumei de 165 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 65 lei onorariu parțial apărător desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. a rap. la art. 4251 al. 1 Cpp și art. 68 al. 7 Cpp respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul BÎȚICĂ A. F. împotriva încheierii din data de 11.08.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul cu numărul_ 4.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă contestatorul la 165 lei cheltuieli judiciare către stat din care 65 lei onorariu parțial apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.08.2015.
PreședinteGrefier
M. C.-MARILENAION C.-M.
Red./Dact. MCM
21.09.15 2 ex.
Jud. fond: D. L., Tb. Teleorman
| ← Şantajul (art.207 NCP). Sentința nr. 137/2015. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1026/2015. Curtea de... → |
|---|
