Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 232/C
Ședința publică de la 7 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea contestațiile formulate de contestatorii inculpați D. A. I., R. R. A. și R. D. A. împotriva încheierii de ședință din data de 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat contestatorii inculpați: D. A. I. – personal și asistat de apărător ales, avocat T. A., R. R. A. – personal și asistat de apărător ales, avocat G. A. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și R. D. A. – personal și asistat de apărător ales, avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul contestatorului inculpat R. R. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri in circumstanțiere, respectiv certificate de naștere ale copiilor minori ai inculpatului – în fotocopie și decizia nr._ din 08 mai 2014 din dosarul nr._ privind aprobarea acordării indemnizației de creștere copil conform O.U.G. nr.111/2010 Opțiunea II.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei solicitate.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisurilor precizate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului inculpat D. A. I., având cuvântul, apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii controlului judiciar, raportat la faptul că față de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara la data de 29.01.2014, măsură ce a fost înlocuită apoi cu măsura controlului judiciar și față de faptul că din cei 43 de inculpați, clientul său a fost singurul față de care s-a luat măsura obligării de a nu prăsi țara, apreciindu-se rolul său decorativ in comiterea infracțiunii de spălare de bani de către unchiul său, infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată inculpatul fiind cea de complicitate la spălare de bani. Apreciază că instanța de fond a făcut o analiză globală și nu o analiză pentru fiecare inculpat in parte și arată că de la data luării măsurii au trecut 480 de zile, perioadă în care inculpatul s-a prezentat de fiecare dată în fața organului de urmărire penală și in fața instanței de judecată, neobstrucționând nici desfășurarea urmăririi penale și nici a cercetării judecătorești. De asemenea, susține că cel pe care îl apără nu a formulat niciodată o cerere în afara cazului în care instanța a pus în discuție măsura preventivă a controlului judiciar.
Mai susține faptul că inculpatul prin circumstanțele personale pe care le are prezintă garanție pentru instanță că revocarea controlului judiciar este o măsură dreaptă. In acest sens, precizează că inculpatul provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale, este student la medicină dentară – astfel cum rezultă și din înscrisurile atașate, caracterizări care evidențiază un tânăr liniștit, apreciat în societate și preocupat să se instruiască în profesia pe care și-a ales-o. Inculpatul dorește să participe la diverse cursuri de instruire organizate atât în țară, cât și în străinătate, dorește să se angajeze în afara orelor de curs, dar nu poate datorită restricțiilor impuse.
În final, a solicitat să se constate că în cazul inculpatului D. A. I. nu se mai impune menținerea măsurii controlului judiciar sens în care a solicitat revocarea acestei măsuri. A depus și concluzii scrise.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și a se dispune ridicarea măsurii controlului judiciar.
Apărătorul contestatorului inculpat R. R. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar.
Solicită a se observa că instanța de fond a procedat la o sumară analiză și la o analiză globală a tuturor inculpaților și nu la analizarea fiecărui inculpat in parte, astfel cum a fost luată măsura. Solicită a se constata că împotriva inculpatului, în data de 29.01.2014 a fost luată măsura de a nu părăsi țara, transformată ulterior, după . Noului Cod penal în aceea a controlului judiciar. În continuare, susține că de la luarea măsurii, contestatorul s-a prezentat de fiecare dată în fața organului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, neîmpiedecând nici desfășurarea urmăririi penale și nici a cercetării judecătorești. De asemenea, arată că prin actul de sesizare pentru inculpat s-a dat o soluție de clasare și s-a modificat rechizitoriul prin acel proces-verbal de rectificare prin care acestuia i s-au clasat anumite fapte, iar pentru alte fapte s-a menționat că din eroare au fost trecute în actul de sesizare a instanței. Prin urmare, măsura inițială a fost luată având în vedere toate acele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului care la momentul actual nu mai subzistă.
De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză, care a evidențiat că nu există niciun prejudiciu care să-i fie imputat clientului său. mai mult, solicită a se observa că, deși parchetul a descris un mecanism infracțional intre societăți comerciale, administratori ce au scos niște bani, au emis facturi, inculpatul R. nu are nicio legătură cu acest lucru, iar fapta comisă și recunoscută încă de la începutul urmăririi penale constă în aceea că a lucrat la unele dintre acele firme – la negru – și a emis facturi pentru serviciile prestate. Au fost depuse la dosar dovezile filmelor turnate, a clip-urilor turnate, serviciile fiind prestate, iar singura vină ce i se poate imputa contestatorului este că a lucrat „la negru” pe una dintre firmele evazioniste. Acesta nu poate influența in niciun fel desfășurarea procesului penal, nu a avut calitate de administrator, nu poate modifica în niciun fel cursul procesului penal, cu atât mai mult cu cât a avut o atitudine constantă, de recunoaștere. Susține că pentru complicii la spălare de bani se menține măsura controlului judiciar, iar pentru cei care sunt autori nu s-a luat nicio măsură. În încheiere, precizează că inculpatul R. R. A. este căsătorit și are în întreținere 4 copii minori, este o persoană responsabilă, care se preocupă de creșterea și educarea copiilor, iar natura meseriei impune deplasări în toată țara pentru a găsi locații de filmare – activitate îngrădită prin aceea că trebuie să se prezinte în permanență în fața organelor de urmărire penală.
Apărătorul contestatorului inculpat R. D. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar, dat fiind aptul că această măsură nu se mai impune, nemaisubzistând temeiurile ce au stat la baza luării acesteia.
În continuare, arată că achiesează la concluziile formulate de antevorbitorul său și arată că s-a modificat rechizitoriul prin procesul-verbal de rectificare, prin care inculpatului i s-au clasat anumite fapte, iar pentru alte fapte s-a menționat că din eroare au fost trecute în actul de sesizare a instanței. Prin urmare, măsura inițială a fost luată având în vedere toate acele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului care la momentul actual nu mai subzistă.
De asemenea, susține că, în sarcina contestatorului s-a reținut comiterea infracțiunii de complicitate la spălare de bani, acesta nu are nicio calitate, nu este salariat, nu este administrator, singurul lucru pe care l-a făcut fiind acela că, la rugămintea unui coleg, a încasat o sumă de bani infimă ce i se cuvenea coinculpatului și a remis-o acestuia, fără niciun fel de altă participare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la faptul că s-a invocat egalitatea de tratament cu ceilalți inculpaților din cauză, consideră că răspunderea penală este personală, iar faptul că pentru un alt inculpat s-a dispus o altă măsură sau nu s-a dispus nicio măsură, nu înseamnă că toți ceilalți inculpați trebuie să beneficieze de același tratament.
S-a mai invocat faptul că motivarea instanței este una globală și sumară, dar apreciază că încheierea este motivată și fiind o încheiere prin care s-a dispus cu privire la o măsură preventivă, aceasta a fost în mod corect motivată, este descrisă fapta reținută în sarcina fiecărui inculpat și motivele pentru care instanța a considerat că se impune menținerea măsurii preventive.
Faptul că, printr-un proces-verbal, parchetul a mai restrâns întinderea acuzațiilor și cuantumul prejudiciului, este o greșeală recunoscută în mod firesc de către parchet și îndreptată prin respectivul proces-verbal.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, acestea vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, în situația în care vor fi găsiți vinovați.
Față de amploarea fenomenului infracțional, de numărul mare de persoane implicate, de modul extrem de bine pus la punct în care s-a acționat, consideră că în mod corect instanța de fond a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpați.
Față de cele mai sus expuse, solicită respingerea contestațiilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate, pe care o consideră legală și temeinică.
Contestatorul inculpat D. A. I., având ultimul cuvânt, arată că nu este necesară menținerea măsuri controlului judiciar raportat la faptul că de 1 an și 3 luni a respectat cu strictețe toate obligațiile impuse, este student, stă cu chirie în București, iar părinții nu îi mai pot oferi ajutor financiar. Mai arată că este student la facultatea de Medicină dentară și nu poate participa la anumite experiențe între facultăți, activități extrașcolare, schimburi de experiență, deoarece nu poate părăsi țara. Solicită admiterea contestației și ridicarea măsurii controlului judiciar.
Contestatorul inculpat R. R. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, arată că lucrează în cinematografie, este director de locație, iar principala sa activitate este să identifice și să gestioneze locurile de filmare, ceea ce presupune o plecare permanentă din localitate, inopinată, pe un timp nedeterminat. Mai arată că măsura controlului judiciar îl obstrucționează în realizarea activității sale și îi aduce prejudicii financiare, fiind singurul întreținător al familiei, dat fiind faptul că soția sa se află în concediu pentru creșterea copilului.
Contestatorul inculpat R. D. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, lucrează tot in domeniul cinematografiei si are aceeași situație ca si antevorbitorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._/_), s-au dispus următoarele:
I. În baza art.362 Cod de procedură penală cu referire la art.208 alin.5 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar/controlului judiciar pe cauțiune față de inculpații: N. T. C., P. C. N., R. A. A. M., C. M., V. N.-L., C. C. V., CHISUCOV L., S. A. D., I. M., P. V. I., MARCOV R. A., S. M. M., B. D., S. F., C. A. C., BEȘTOIU B. I., N. A., Ș. G., R. V. M., C. R. V., BĂDINA E. C., D. I. M., S. C. G., D. D., D. A. I., R. R. A., R. D. C., S. D. I., V. S. – G., N. C. și C. M..
În baza art.362 Cod de procedură penală cu referire la art.208 alin.5 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar/controlului judiciar pe cauțiune față de inculpații anterior menționați.
II. A fost admisă cererea formulată de inculpatul N. A. și s-a încuviințat părăsirea temporară a țării, în perioada 27.04._15, în vederea efectuării controalelor medicale la Spitalul Universitar din Liege, Belgia, menținând măsura controlului judiciar.
III. A fost admisă cererea formulată de inculpatul C. A. C. și s-a încuviințat părăsirea temporară a țării, în perioada 05.05._15, în vederea deplasării la Köln, Germania, în interesul S.C. EUROMOBILA PROD S.R.L., menținând măsura controlului judiciar.
IV. S-a încuviințat pentru petentul S. R.-L. efectuarea de fotocopii de pe ordonanța din data de 27.01.2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului nr.71 situat în București, ., ., ..
V. A fost respinsă cererea formulată de petentul D. C. MIRONEL de înlocuire a măsurii asigurătorii a sechestrului cu măsura popririi asigurătorii.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că există în continuare suspiciunea rezonabilă, în sensul art.202 alin.1 Cod de procedură penală, cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor care fac obiectul dosarului, sens în care au fost avute în vedere procese-verbale de sesizare–ANAF și documente anexă; adrese D.G.A.F. privind estimarea prejudiciului; raport de expertiză contabilă și fiscală + documentație anexă; raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică; procese-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale de percheziție informatică; procese-verbale de recunoaștere după planșe foto; documente Oficiul Registrului Comerțului și informații ITM; documente de evidență contabilă (jurnale, bilanțuri contabile, balanțe de verificare, facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii etc.); declarații fiscale; dosare juridice și rulaje conturi bancare, date privind IP-uri utilizate pentru servicii „internet banking”; adresă constituire parte civilă; procese-verbale de redare convorbiri telefonice și în mediu ambiental; declarații martori; înregistrări audio – video ridicate de la unitățile bancare; procese verbale de redare a înregistrărilor audio video privind ședințele LPF; listing-uri telefonice; planșe foto efectuate cu ocazia perchezițiilor domiciliare; declarații suspecți/inculpați.
Cu privire la menținerea măsurii preventive a inculpaților, judecătorul de la Tribunal a apreciat că, la momentul procesual analizat, scopul măsurii poate fi atins în continuare prin menținerea acesteia.
Referitor la scopul măsurilor preventive, judecătorul fondului a reținut că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, din modul în care aceștia au acționat – în mod organizat, având fiecare un rol bine determinat la nivelul fiecărui segment al activității infracționale, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, din caracterul repetat, respectiv premeditat al faptelor, dar și din perseverența și specializarea infracțională a inculpaților relevată de numărul mare de acte materiale, dar și de notele de redare a convorbirilor telefonice.
Pe de altă parte, s-a apreciat că din modalitatea de comitere a pretinselor infracțiuni care este una elaborată, inculpații lucrând pe paliere bine determinate, cu atribuții concrete, aceasta în actualele condiții de instabilitate financiară, în condițiile crizei economice mondiale, care dă posibilitatea grupărilor din sfera criminalității economico-financiare să speculeze instabilitatea bugetară, dar și din creșterea alarmantă a acestui gen de infracțiuni în condițiile socioeconomice actuale; rezultă că măsura preventivă este justificată. Un alt aspect deosebit de important avut în vedere la conturarea presupuselor fapte reținute în sarcina inculpaților îl constituie suma substanțială cu care se presupune că au înșelat bugetul consolidate al statului.
S-a mai reținut că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, modalitatea de comitere și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o măsură preventivă, pericolul pentru ordinea publică fiind suficient să existe chiar si numai în zona percepției societății asupra manierei în care autoritățile acționează pentru stoparea fenomenului infracțional, în scopul de a descuraja eventuale alte comportamente ilicite similare și în scopul de a restaura încrederea în actul de justiție.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cum sunt comportamentul anterior săvârșiri faptelor, lipsa antecedentelor penale, situația familială, recunoașterea sau nu a faptelor etc., s-a constatat că acestea au fost avut în vedere, conform art.202 alin.1 Cod procedură penală, la alegerea măsurii preventive și, totodată, vor fi avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, dacă se va stabili vinovăția inculpaților.
În raport cu toate elementele expuse mai sus, judecătorul de la Tribunal a apreciat că nu se justifică revocarea măsurilor preventive luate față de inculpați, întrucât măsurile de supraveghere enumerate de dispozițiile art.215/art.218 Cod procedură penală, sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații și față de persoana acestora, realizând scopul acestora instituit prin art.202 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a apreciat că perioada măsurii preventive a controlului judiciar/controlului judiciar pe cauțiune nu a depășit termenul rezonabil, astfel încât aceasta să devină nejustificată, din acest punct de vedere ținându-se seama de complexitatea cauzei determinată de numărul mare de inculpați, de volumul impresionant al înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, de numărul martorilor, cazuistica pusă în discuție, perioada de timp în care s-a derulat presupusa activitate infracțională fiind necesar un efort conjugat al organelor de anchetă pentru descoperirea întregii rețele infracționale.
Judecătorul de la Tribunal a mai constatat că măsura controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzelor aduse și respectiv cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, în raport cu particularitățile cauzei, respectiv activități economice ilicite cu consecința diminuării bazei impozabile și a prejudicierii bugetului de stat. De asemenea, s-a apreciat că măsura în discuție este necesară pentru a înlătura starea de pericol pe care inculpații îl prezintă la acest moment pentru ordinea publică.
Cât privește împrejurarea că față de inculpați au fost luate măsuri asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului, iar alți inculpați invocă împrejurarea că au achitat prejudiciul reținut în sarcina lor prin rechizitoriu, Tribunalul a mai arătat (încă odată), că măsurile asigurătorii au drept scop recuperarea prejudiciului, bineînțeles dacă vinovăția lor va fi dovedită, iar plata prejudiciului are relevanță sub aspectul laturii civile a cauzei, pe când măsurile preventive au menirea de a asigura prezența inculpaților la procedurile judiciare ce se desfășoară împotriva lor.
În aceeași argumentație, au fost reținute și solicitările de revocare a măsurii preventive ale inculpaților care doresc, ca în faza cercetării judecătorești, să uzeze de dispozițiile art.374 alin.4 Cod de procedură penală, întrucât nu există numitor comun între dreptul inculpaților reglementat de dispoziția legală mai sus menționată și scopul măsurilor preventive, cu atât mai mult cu cât există obligația restrictivă de a nu comunica unii cu alții.
Totodată, judecătorul de la Tribunal a constatat că față de inculpați a fost luată măsura preventivă cu cel mai mic grad de restrângere a libertății de mișcare, iar apărările în sensul că nu mai există pericol pentru societate, au fost apreciate ca excedând dispozițiilor legale în materie, respectiv art.211 alin.1 Cod de procedură penală, care impune această măsură numai din perspectiva dispozițiilor art.202 alin.1 Cod de procedură penală, referitoare la scopul măsurilor preventive, aspect de care judecătorul a ținut seama, motivarea acestei măsurii neavând în vedere dispozițiile art.223 alin.2 teza finală.
Legat de aceste susțineri, au mai fost avute în vedere și dispozițiile art.53 din Constituția României, revizuită, care reglementează restrângerea unor libertăți motivată de desfășurarea instrucției penale.
În acest sens, Tribunalul a apreciat că prezența inculpaților la desfășurarea procesului penal, în cadrul căruia pot să-și exercită pe deplin drepturile recunoscute de lege, este în favoarea inculpaților, care, în raport cu complexitatea cauzei penale, este nu numai necesară, dar se și impune.
De asemenea, s-a avut în vedere că prin impunerea obligației de a nu lua legătura unii cu alți, direct sau indirect, este asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, în ceea ce privește apărările formulate de inculpați, de modificare a programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, în sensul relaxării supravegherii, motivate de circumstanțe personale, judecătorul de la Tribunal - în raport cu dispozițiile art.215 alin.1 lit.c Cod de procedură penală cu referire la art.82 din Legea nr.253/2013 - a constatat că inculpații trebuie să se adreseze organului de poliție care a întocmit planul de supraveghere.
Cât privește cererile formulate de inculpații N. A. și C. A. C., de încuviințare a părăsirii teritoriului țării în perioada 27.04._15, respectiv 05.05._15, Tribunalul le-a apreciat ca fiind întemeiate, în raport cu motivele invocate.
În acest sens, s-a reținut că pentru inculpatul N. A. anterior a mai fost admisă o astfel de cerere, justificată de analizele medicale efectuate în Belgia pentru o suferință medicală care în țară nu beneficiază de tratament medical adecvat, iar medicul său curant se află Belgia, inculpatul reîntorcându-se în România la expirarea perioadei acordate, motiv pentru care a fost încuviințată cererea și s-a permis părăsirea țării pentru perioada 27.04._15.
Pentru inculpatul C. A. C., s-a solicitat părăsirea țării în perioada 05.05._15, justificând necesitatea prezenței sale la o expoziție internațională de mobilă, fapt ce i-ar permite oportunitatea încheierii de contracte favorabile societății sale și care are un astfel de profil.
Apreciind în sens pozitiv conduita inculpatului pe parcursul prezentei cauze, persoana acestuia care nu denotă dezinteres față de proces și faptul că nu există niciun dubiu care să conducă la concluzia că prin părăsirea țării urmărește sustragerea de la cercetarea judecătorească, Tribunalul a încuviințat cererea și a permis părăsirea țării pentru perioada 05.05._15.
Cu privire la cererile formulate de petentul S. R.-L. și de către D. C. MIRONEL, judecătorul de la Tribunal a reținut următoarele:
Cererea formulată de petentul S. R.-L. a fost apreciată ca fiind întemeiată, petentul justificând un interes în solicitarea de fotocopiere a ordonanței respective, prin procedura de licitație publică imobiliară, motiv pentru care a încuviințat efectuarea de fotocopii de pe ordonanța din data de 27.01.2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului nr.71 situat în București, ., ., ..
În privința cererii formulate de petentul D. C. MIRONEL, Tribunalul a reținut, în esență, că se solicită ca, prin suma de 13.000 euro, acesta să se substituie sechestrului asigurător impus de procuror inculpatului C. M. pentru suprafața de teren în cauza ce a format obiectul unui antecontract de vânzare cumpărare dintre petent și inculpat.
Totodată, s-a reținut, potrivit art.249 și urm Cod de procedură penală, că măsurile asigurătorii se instituie asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, excepția reprezentând-o măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse când se pot institui asupra bunurilor în proprietatea sau posesia altor persoane.
Din rechizitoriul întocmit de procuror, judecătorul de la Tribunal nu a reținut ca în privința petentului D. C. MIRONEL să existe dispoziția de trimitere în judecată a acestuia, astfel încât, în ipoteza admiterii cererii sale s-ar ajunge la situația în care o persoană față de care nu există un raport juridic de drept penal să fie obligată să plătească o sumă de bani pentru un altul.
Or, în raport cu dispozițiile legale amintite, s-a considerat că o astfel de cerere este inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au formulat contestație inculpații D. A. I. (la data de 27 aprilie 2015), R. R. A. (la data de 24 aprilie 2015) și R. D. A. (la data de 28 aprilie 2015), prin cereri formulate în numele acestora de către apărătorii lor aleși.
Contestațiile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 05 mai 2015.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpații contestatori, care au beneficiat de asistența juridică a apărătorilor lor aleși, au solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe motiv că, după aproximativ 1 an și jumătate de la luarea acesteia, au încetat temeiurile care au determinat-o, iar scopurile urmărite prin dispunerea ei au fost deja atinse, menținerea acestei măsuri, a cărei durată a depășit deja o limită rezonabilă, fiind de natură a le afecta în mod nejustificat și vătămător libertatea de mișcare și dreptul la muncă, cu consecințe negative atât pentru desfășurarea activității lor profesionale, cât și pentru ceilalți membri ai familiilor lor.
În susținerea acestei cereri, inculpatul contestator R. R. A. a prezentat înscrisuri cu privire la situația sa familială.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele anterior menționate, Curtea constată că, în speță, contestațiile cu judecarea cărora a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea reamintește că potrivit art.208 alin.5 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în tot cursul judecății, instanța este datoare să verifice, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acesteia, dispozițiile art.207 alin.3-5 din același cod aplicându-se în mod corespunzător.
Conform art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care o justifică, aceasta este menținută, iar, potrivit art.207 alin.5 din același cod, când se constată că, dimpotrivă, au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia, se dispune revocarea ei.
De asemenea, potrivit art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile procedurale anterior citate, întocmai judecătorului fondului, Curtea constată, pe de o parte, că, în speță, nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpaților sub puterea sa.
În acest sens, Curtea subliniază că ulterior momentului în care a rămas definitivă cea din urmă încheiere prin care instanța a verificat legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive, în cauză nu au intervenit elemente probatorii noi, apte să determine, în mod obiectiv, reconsiderarea presupunerii rezonabile a săvârșirii de către inculpații contestatori a infracțiunilor grave ce au determinat trimiterea lor în judecată și au justificat plasarea lor sub control judiciar, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, măsura preventivă a controlului judiciar este și în prezent justificată de un scop legitim, se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este, în continuare, necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (în condițiile în care cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă).
Curtea găsește ca vădit nefondate susținerile celor trei inculpați contestatori, în sensul că, prin menținerea controlului judiciar, aceștia ar fi vătămați în exercitarea activității lor profesionale, care presupune deplasarea în diferite locații din țară ori chiar în străinătate, întrucât, pe de o parte, o astfel de vătămare nu a fost în concret probată, ci doar generic afirmată, iar, pe de altă parte, inculpații au deplină libertate de mișcare pe întreg teritoriul țării, conform voinței proprii, singura condiționare fiind determinată de respectarea obligațiilor de a se prezenta, la datele fixate, în fața instanței de judecată și, respectiv, a organului de poliție desemnat cu supravegherea lor. În cât privește interdicția de a părăsi țara, Curtea reamintește că o astfel de interdicție, prin care este doar restricționată, iar nicidecum anihilată, libera circulație, nu are un caracter absolut, inculpații contestatori putând solicita și obține oricând, pentru motive temeinice, încuviințarea instanței de a părăsi temporar, pe o perioadă determinată și cu o anume destinație, teritoriul țării, procedură de care au uzat deja, în aceeași cauză, și alți inculpați (N. A. și C. A. C.), cărora, chiar prin încheierea atacată, li s-a acordat o astfel de permisiune.
De asemenea, contrar susținerii inculpaților contestatori, se constată că durata controlului judiciar se menține în limita legală prevăzută de art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală și, totodată, chiar luând în considerare măsura preventivă pe care a substituit-o după . noului Cod de procedură penală, nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere gravitatea acuzațiilor, complexitatea extrem de ridicată a cauzei și diligența manifestată de către prima instanță pentru desfășurarea procedurilor legale cu respectarea deplină a drepturilor părților.
Astfel fiind, Curtea nu identifică, în speță, motive pertinente care să justifice, potrivit solicitării inculpaților contestatori, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, care se menține, și în prezent, legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, neconstatând, nici din oficiu, motive de desființare a încheierii atacate, din perspectiva dispozițiilor referitoare la inculpații D. A., R. R. A. și R. D. A., Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de aceștia.
Conform art.275 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, inculpații contestatori, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.206 Cod de procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați D. A., R. R. A. și R. D. A. împotriva încheierii de ședință din data de 23 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 4.
În temeiul art.275 alin.2 și 4 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorii inculpați la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 mai 2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud.D.T.-T.B.-S.I.P.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
