Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 710/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 710/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.710/A
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. A. R.
Judecător: R. M.
Grefier: O.-C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul P. T. I. B. împotriva sentinței penale nr.49 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul-inculpat P.-T. I. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 15.05.2015, apărătorul inculpatului P. T. I. B., avocat L. L. a formulat o cerere de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării, în raport de momentul perfectării contractului de asistență și reprezentare juridică, respectiv 13.05.2015, transmisă prin fax către C. Registratură.
Curtea pune în discuție cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării, formulată de apărătorul inculpatului P. T. I. B., avocat L. L..
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în raport de motivul invocat, apreciază cererea formulată ca fiind neîntemeiată, întrucât dosarele, în ziua de 14.05.2015, după ora 13:00, au fost în arhivă, astfel că apărătorul avea posibilitatea studierii prezentei cauze.
Totodată, mai arată că în această cauză se impune problema incidenței deciziei nr.13/06.05.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea art.15 alin.2 raportat la art.83 Cod penal.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.356 alin.3 Cod de procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al apelantului-inculpat, de amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, întrucât în cauză s-a acordat un termen în acest sens.
De asemenea, având în vedere decizia Înaltei curți de Casație și Justiție, chiar dacă aceasta nu a fost publicată, Curtea nu apreciază necesar amânarea cauzei din moment ce nu se solicită de către parte amânarea cauzei din acest motiv.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât motivele de apel au fost depuse în scris la dosarul cauzei, la data de 09.03.2015, fiind motivat în extenso.
Astfel, cu privire la primul motiv prin care se solicită rejudecarea cauzei de către prima instanță, acesta este nefondat, întrucât nu s-a dovedit existența imposibilității de prezentare și încunoștințare a instanței, constatând astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.421 alin.2 lit.b Cod de procedură penală pentru desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la celelalte motive invocate, respectiv solicitarea de a se reține în cauză dispozițiile art.16 lit.d Cod penal – existența unei cauze justificative, starea de teamă generată de starea de ebrietate a conducătorului auto, P. o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, care a condus pe drumurile publice, deși cunoștea că avea permisul anulat, astfel că în prezenta cauză nu se poate reține vreo cauză justificativă.
Referitor la cel de al treilea motiv, respectiv solicitarea de a se reține dispozițiile Noului Cod penal, de asemenea, este apreciat ca fiind nefondat, având în vedere că instanța, a aplicat o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal cu reținerea art.396 alin.10 Cod de procedură penală, dispunând în mod întemeiat, în raport de dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.83 alin.1 din Cod penal anterior, adăugarea pedepsei de 8 luni închisoare, la pedeapsa de 4 luni aplicată în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare, sentința penală fiind în acord și cu decizia nr.13/06.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 49/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni s-au dispus următoarele:
În baza art. 335 alin. 2 C.pen. din 2009 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul P. T. I. B., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni închisoare, stabilită prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, în final inculpatul executând pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. din 2009, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 2009, pe o perioadă de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. din 2009, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 2009, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul numărul 2465/P/2012 din data de 02.10.2014, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, jud. Ialomița, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. T. I. B. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 335 alin. 2 C.pen.
Prin același act de sesizare, în baza art. 315 alin. 1 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen., s-a dispus clasarea cauzei față de suspectul V. R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui vehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care are permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 335 alin. 3 din Codul penal, întrucât fapta nu a fost săvărșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 24.11.2012, în jurul orelor 23:00, inculpatul P. T. I. B. a condus autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Urziceni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 17.05.2012, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 335 alin. 2 din Codul penal.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijlocare de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 4 d.u.p.), proces-verbal de depistare (fila 6 d.u.p.), declarații suspect/inculpat (filele 9-11, 15, 19 d.u.p.), declarații martor (filele 21-22 d.u.p.), fișă cazier judiciar (filele 12-13, 16 d.u.p.), precum și alte înscrisuri (filele 24-56 d.u.p.).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 02.10.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.11.2014, definitivă la data de 13.11.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2465/P/2012 din data de 02.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin aceeași încheiere s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. T. I. B. și s-a fixat prin rezoluția judecătorului primul termen de judecată la data de 19.01.2015, și s-a dispus citarea inculpatului în ședință publică.
La primul termen de judecată din data de 19.01.2015, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevalându-se de disp. art. 375 C.proc.pen..
La același termen de judecată, instanța, în temeiul art. 375 alin. 2 și art. 377 alin. 1 C.pr.pen., a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
La data de 04.02.2015, la solicitarea instanței, Biroul Executări Penale al Judecătoriei Pitești a înaintat copia sentinței penale nr. 1863/17.05.2012 privind pe inculpatul P. T. I. B., pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, cu mențiuni privind data și modalitatea rămânerii definitive (filele 22-23 dosar instanță).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.11.2012, în jurul orelor 23:00, inculpatul P. T. I. B. a condus autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Urziceni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 24.10.2012.
Din procesul – verbal de depistare atașat la fila 6 d.u.p., reiese că în data de 24.11.2012, în jurul orelor 23:00, organele de poliție rutieră au procedat la oprirea în trafic a conducătorului autoutilitarei marca Ford cu nr. de înmatriculare_, inculpatul P. T. I. B., care se deplasa pe . municipiul Urziceni, județul Ialomița, solicitându-i documentele personale și ale autovehiculului. Au fost prezentate doar documentele autovehiculului, iar după ce a fost legitimat și verificat în baza de date a poliției, s-a constatat că inculpatul figurează cu permisul de conducere anulat din data de 24.10.2012, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, autovehiculul fiindu-i încredințat spre conducere de către suspectul V. R. Ș..
Fiind audiat, suspectul V. R. Ș. a declarat că la data de 24.11.2012, în jurul orelor 22:00, s-a întâlnit cu inculpatul P. - T. I. - B., cu numiții M. S. G., P. C. și Agrioloaiei N., hotărând împreună să meargă în .. Au plecat cu autovehiculul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, luând-o pe D.N. 2 către municipiul Urziceni, județul Ialomița. După ce a condus circa 20 km a oprit la o stație de carburanți, de unde și-a cumpărat o doză de bere la 0,5 l, pe care a băut-o, iar când au plecat, la volan s-a urcat inculpatul P. - T. I. - B.. În jurul orelor 23:00, au ajuns în municipiul Urziceni și în timp ce circulau pe . fost opriți de organele de poliție, care i-au solicitat documentele personale și ale mașinii. Cu ocazia controlului s-a constatat că inculpatul P. -T. I. - B. figura cu permisul de conducere anulat și a fost condus la sediul poliției pentru cercetări.
Suspectul V. R. Ș. a mai declarat că nu a cunoscut că acesta are permisul de conducere anulat și nici nu i-a spus înainte de a se urca la volan (fila 15 d.u.p.).
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul P. T. I. B. a declarat că la data de 24.11.2012, în jurul orelor 22:00, s-a întâlnit cu suspectul V. R. Ș., cu numiții M. S. G., P. C. și Agrioloaiei N., hotărând împreună să meargă în .. Au plecat cu autovehiculul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, condus de suspectul V. R. Ș., luând-o pe D.N. 2 către municipiul Urziceni, județul Ialomița. După ce acesta a condus circa 20 km, a oprit la o stație de carburanți, de unde și-a cumpărat o doză de bere la 0,5 litri, pe care a băut-o, iar când au plecat, la volan s-a urcat inculpatul. În jurul orelor 23:00, au ajuns în municipiul Urziceni și în timp ce circulau pe . fost opriți de organele de poliție, care i-au solicitat inculpatului documentele personale și ale mașinii. Cu ocazia controlului și a verificării în bazele de date i s-a comunicat că figurează cu permisul de conducere anulat, fapt recunoscut și de inculpat, și a fost condus la sediul Poliției Mun.Urziceni pentru cercetări. Autovehiculul cu nr._ i-a fost încredințat de suspectul V. R. Ș., întrucât acesta consumase băuturi alcoolice neputând conduce mașina, însă acesta nu a cunoscut că inculpatul are permisul de conducere anulat, întrucât nu i-a spus. A mai declarat inculpatul că recunoaște și regretă fapta comisă (filele 9-11, 19 d.u.p.).
Din adresa nr._ din 28.12.2012 a I.P.J. Argeș - Serviciul Rutier (fila 25 d.u.p.), rezultă că inculpatul P.-Tomecu I.-B. figurează în evidențe că a posedat permis de conducere auto categoria B, ., care a fost anulat la data de 24.10.2012, în baza sentinței penale nr. 1863/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 11.06.2012 și art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 R., iar la data de 24.11.2012 nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Măsura aplicată i-a fost comunicată inculpatului cu adresa nr._ din 24.10.2012, acesta având cunoștință că nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât la data reținerii permisului de conducere auto, respectiv 02.08.2011, i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație (fila 26 d.u.p.)
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 4 d.u.p.), proces-verbal de depistare (fila 6 d.u.p.), declarații suspect/inculpat (filele 9-11, 15, 19 d.u.p.), declarații martor (filele 21-22 d.u.p.), fișă cazier judiciar (filele 12-13, 16 d.u.p.), precum și alte înscrisuri (filele 24-56 d.u.p.).
Instanța reține că fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având permisul de conducere anulat reținută în sarcina inculpatului este recunoscută de către acesta (declarații suspect/inculpat - filele 9-11, 19 dosar urmărire penală și filele 15-16 dosar instanță).
În drept, fapta inculpatului P. T. I. B., care la data de 24.11.2012, în jurul orelor 23:00, a condus autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Urziceni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 24.10.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 335 alin. 2 C.pen..
Deși fapta a fost comisă la data de 24.11.2012 (sub incidența Codului penal din 1969), instanța apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute atât de art. 335 alin. 2 C.pen. din 2009, cât și de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, sunt aceleași, însă, prin aplicarea dispozițiilor Noului Cod penal, nu se reține starea de recidivă, deoarece condamnarea anterioară pe care inculpatul a suferit-o a fost la o pedeapsă de 8 luni închisoare, care nu atrage incidența art. 41 C.pen. din 2009, potrivit căruia hotărârea anterioară de condamnare trebuie să fie la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.
În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, acesta este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 24.11.2012, în jurul orelor 23:00, autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Urziceni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 24.10.2012.
În ceea ce privește urmarea imediată, aceasta este reprezentată de o stare de pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, atât în calitate de pietoni, cât și de conducători auto.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din modul de săvârșire a infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, poziția psihică a inculpatului se caracterizează prin vinovăție, sub forma intenției.
La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. din 2009, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest sens, instanța reține că legiuitorul prevede pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având permisul de conducere anulat pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În opinia instanței, pedeapsa amenzii penale nu ar fi de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, întrucât prin fapta sa, inculpatul a pus în pericol siguranța proprie, a celorlalți participanți la trafic, dar și a pietonilor. Ca atare, pedeapsa închisorii este justă și proporțională.
Prin urmare, conform art. 396 alin. 2 C.proc.pen., constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având permisul de conducere anulat.
Instanța a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen., potrivit căruia inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Se au în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, din care rezultă că inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, este de profesie electrician, fiind o persoană sociabilă și ajutătoare, conform înscrisurilor de la filele 43-52 dosar de urmărire penală.
Pe baza criteriilor de individualizare judiciară enumerate mai sus, instanța a condamnat pe inculpatul P. T. I. B. la pedeapsa de 4 luni închisoare (minimul prevăzut de lege) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prev. și ped. de disp. art. 335 alin. 2 C.pen. din 2009 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., apreciind ca această pedeapsă este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța mai reține că inculpatul P. T. I. B. a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012 (filele 22-23 dosar instanță). Infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 24.11.2012, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012: ,, (1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
Așadar, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012, regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Potrivit art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969: ,, Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”.
Sentința prin care s-a dispus condamnarea anterioară a rămas definitivă la data de 11.06.2012, astfel cum rezultă din referatul întocmit de grefierul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Pitești (fila 23 dosar instanță), termenul de încercare de 2 ani și 8 luni a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii – 11.06.2012.
Infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.11.2012, în cursul termenului de încercare, motiv pentru care suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată anterior a fost revocată.
În prezent, termenul de încercare a expirat, însă art. 83 C.pen. din 1969 stabilește că pentru revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei este necesar să se pronunțe o hotărâre de condamnare, chiar după expirarea acestui termen de încercare. În plus, infracțiunea dedusă judecății a fost atât săvârșită, cât și descoperită în interiorul termenului de încercare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni închisoare, stabilită prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, în final inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare.
Totodată, în baza art. 67 alin. 1 C.pen. din 2009, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 2009, pe o perioadă de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. din 2009, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 2009, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În acest context, instanța reține că în ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nicio restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și în consecință incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1. În prezenta cauză, instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, având în vedere natura faptei penale săvârșite de către inculpat.
Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul P. T. I. B..
În motivarea apelului se solicită, în esență, trimiterea cauzei spre rejudecare, achitarea inculpatului, reținerea ca lege penală mai favorabilă a Codului penal în vigoare și aplicarea pedepsei amenzii.
Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate de inculpat și din oficiu, însă în limitele dispozițiilor privind procedura simplificată, Curtea constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat.
În motivarea apelului se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece judecarea cauzei s-a făcut în lipsa inculpatului la ultimul termen de judecată, afirmând că acesta s-a aflat în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința instanța cu privire la acest aspect.
Curtea constată că inculpatul nu a dovedit existența imposibilității de prezentare și încunoștințare a instanței; de altfel, nu a indicat nici măcar în motivele de apel care a fost motivul imposibilității de prezentare și nici cauza care l-a împiedicat să înștiințeze instanța de judecată despre imposibilitatea sa de prezentare.
Se observă că inculpatul a fost prezent la termenul din data de 19.01.2015, a fost audiat și a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate, precizând că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind acordat termen pentru a se depune la dosar sentința penală nr. 1863/17.05.2012 a Judecătoriei Pitești. La termenul acordat la data de 23.02.2015 inculpatul nu s-a mai prezentat, astfel că instanța a procedat la soluționarea cauzei, având în vedere faptul că inculpatul a precizat expres că nu dorește să angajeze un avocat, iar asistența juridică nu era obligatorie conform art. 90 C.p.p.
Se observă că inculpatul nu a depus o cerere de amânare a cauzei, iar în fața instanței de apel nu a precizat în ce a constat imposibilitatea de prezentare și de înștiințare a instanței cu privire la acest aspect. Mai mult, în fața instanței de apel inculpatul nu s-a prezentat la cele două termene acordate în cauză, acesta solicitând în scris amânarea cauzei la termenul din 17.04.2015, în vederea angajării unui apărător ales. Se observă că la termenul următor a fost depusă o cerere de către avocatul ales – același care a redactat motivele de apel – care a invocat împrejurarea că ar fi fost angajat la data de 13.05.2015, motiv pentru care solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării.
Curtea a respins cererea de amânare a cauzei, având în vedere dispozițiile art. 356 al. 3 C.p.p. conform cărora în cursul judecății persoana vătămată și părțile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat și pregătirea apărării, termen ce a fost acordat la cererea inculpatului. De asemenea, în condițiile în care motivele de apel au fost formulate de același avocat care a fost angajat după acordarea termenului de judecată, Curtea constată că avocatul cunoaște dosarul, iar cea de-a doua cerere de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării este nefondată și constituie un abuz de drept procesual.
De asemenea, prima instanță în mod legal a procedat la soluționarea cauzei în lipsa asistenței juridice, atâta vreme cât asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie potrivit art. 90 C.p.p.
Se constată că nu sunt incidente dispozițiile art.421 alin.2 lit.b Cod de procedură penală astfel că nu se impune desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum solicită inculpatul.
Relativ la cel de-al doilea motiv de apel, prin care se solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 al. 2 C.p.p., Curtea constată pe de o parte că judecata în primă instanță a avut loc conform procedurii simplificate, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei așa cum este descrisă în rechizitoriu, iar pe de altă parte că argumentele invocate în cererea de apel nu pot fi luate în considerare. Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.
Inculpatul a arătat că ar fi decis să conducă autoturismul în cauză deoarece persoana care îl condusese până la acel moment, martorul V. R., ar fi băut o doză de bere, doar teama excesivă determinându-l pe inculpat să conducă autoturismul.
Curtea constată că acest argument nu poate fi reținut, chiar dacă ar fi real, întrucât inculpatul cunoștea consecințele faptelor sale, cu atât mai mult cu cât anterior fusese condamnat definitiv pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, acesta a condus pe drumurile publice, deși cunoștea că avea permisul anulat, astfel că nu poate susține că nu a avut intenția de a încălca legea, ori că ar exista o cauză justificativă. De altfel, inculpatul nici nu a putut preciza care ar fi cauza justificativă prevăzută de lege, incidentă în privința sa.
Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu procesul verbal de depistare a inculpatului, aspecte necontestate de inculpat în calea de atac.
Referitor la cel de al treilea motiv, respectiv solicitarea de a se reține dispozițiile Noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă, și acesta este nefondat, având în vedere faptul că, potrivit legii vechi, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012 constituie conform legii vechi prim termen al recidivei postcondamnatorii, în timp ce potrivit Codului în vigoare o asemenea pedeapsă nu poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii. Or, în aceste condiții, și având în vedere limitele pedepsei închisorii, identice în ambele legi, în mod temeinic prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă.
În plus, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, a continuat să încalce legea, săvârșind același tip de infracțiuni, pedeapsa amenzii apare ca vădit insuficientă și ineficientă. Prima instanță a apreciat în mod temeinic că în privința inculpatului nu se poate dispune pedeapsa amenzii, conform Codului penal în vigoare, având în vedere antecedentele sale penale, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012.
Nu se poate aplica o pedeapsă mai redusă, având în vedere că instanța a aplicat o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal cu reținerea art.396 alin.10 Cod de procedură penală, constând în minimul special redus prevăzut de lege – de altfel, același și în Codul penal 1969, nefiind incidente circumstanțe atenuante pentru ca pedeapsa să fie redusă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, instanța de fond a dispus în mod întemeiat, în raport de dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.83 alin.1 din Cod penal anterior, adăugarea pedepsei de 8 luni închisoare, la pedeapsa de 4 luni aplicată în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare, sentința penală fiind în acord și cu decizia nr.13/06.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 396 al. 10 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 al. 10 C.p.p.
Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 335 al. 2 C.p. minimul special al pedepsei închisorii este de 6 luni, iar maximul de 3 ani închisoare.
Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 4 luni închisoare și mai mari de 2 ani.
În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
Curtea constată că reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, ori modificarea modalității de individualizare nu sunt justificate. Curtea apreciază că gravitatea faptei în concret nu este una redusă, având în vedere natura faptei și urmarea produsă.
Totodată, se constată din verificarea fișei de cazier judiciar a inculpatului că acesta a mai suferit condamnări, iar fapta dedusă judecății este săvârșită în cursul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012, astfel că, față de antecedentele penale ale inculpatului și față de gravitatea în concret a faptei se constată că pedeapsa aplicată de prima instanță, în cuantum minim prevăzut de lege, este redusă față de circumstanțele săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în raport de dispozițiile art. 15 din legea 187/2013, potrivit cărora regimul suspendării condiționate se aplică și după . noului cod, precum și față de Decizia nr.1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.495/12.07.2011, Curtea constată că singura modalitate de executare a pedepsei care se poate dispune în privința inculpatului este executarea în regim de detenție, ulterior revocării suspendării pedepsei aplicate prin nr. 1863 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 11.06.2012 nefiind posibilă suspendarea executării pedepsei cumulate.
Totodată, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea 187/2013, în contextul în care a reținut Codul penal în vigoare ca fiind lege mai favorabilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.-T. I. B. împotriva sentinței penale nr. 49/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelantul inculpat la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.-T. I. B. împotriva sentinței penale nr. 49/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
Președinte Judecător
R. A. A. R. M.
GREFIER
O. C. B.
Red. RM
2 ex/17.06.2015
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
