Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1765/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1765/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1765/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1765 / A
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 403 din data de 04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de libertate, și asistat de apărătorul ales, avocat Ș. N., care depune în ședință împuternicirea avocațială nr._ din data de 17.12.2015 emisă de Baroul I., aflată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelantului-inculpat faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat, personal,având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Apărătorul apelantului-inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de către apărătorul apelantului-inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea acestui mijloc de probă.
Curtea, după deliberare, încuviințează, în baza art. 420 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 100 alin. 2 și 3 C.pr.pen., pentru apelantul-inculpat proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, pe care o constată administrată prin depunerea la dosar a unui set de înscrisuri constând în două caracterizări, precum și o adeverință de salariat și un contract individual de muncă (ultimele înscrisuri depuse în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul).
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, să fie aplicată inculpatului pedeapsa amenzii penale, urmând a se avea în vedere alcoolemia mică cu care acesta a fost depistat, atitudinea sinceră a acestuia, precum și faptul că are un loc de muncă, lucrând ca șofer.
Depune motivele de apel formulate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind stabilită pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și cu privire la modalitatea de executare, urmând a se avea în vedere circumstanțele săvârșirii infracțiunii, respectiv producerea unui accident, precum și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre minim cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere este suficientă.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele :
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 403/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul P. V. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 C.pen., care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău sau Primăriei Dofteana, pe o perioadă de 60 zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Un exemplar al sentinței se comunică Serviciului de Probațiune Bacău.
În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a mai dispus ca sentința să se comunice, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I. care va proceda potrivit art. 97 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pena., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță). Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 de lei, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat, potrivit art. 272 C.pr.pen., din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5521/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că inculpatul a condus în data de 06.09.2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6, în localitatea B., având nivelul concentrației alcoolice în sânge de 1,50 g‰.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: declarațiile inculpatului și ale martorului D. A. L., buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.06.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
La termenul din data de 04.11.2015 s-a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 C.pr.pen., privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare.
La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 06.09.2014, în jurul orei 03:00, inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe DN 6, pe raza orașului B., jud. I., în timp ce avea o îmbibație alcoolică de peste o,8o g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,50 g‰ la ora 04:05 și 1,30 g‰ la ora 05:05, provocând astfel un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.
Situația de fapt este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare (f. 6-7 d.u.p.); buletinul de analiză toxicologică nr. 1814 înaintat de I.N.M.L. “M. Minovici” București cu adresa nr. A12/7645/22.10.2014 (f. 9 d.u.p.); bonul etilotest (f. 10 d.u.p.); cererea de analiză, examen clinic și procesul-verbal de recoltare probe biologice (f. 11-13 d.u.p.); declarația martorului D. A. L. (f. 18 d.u.p.) și declarațiile inculpatului (f. 15-16 d.u.p., respectiv f. 43 dosarul instanței).
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii rezultă că în data de 06.09.2014, în jurul orei 03:10, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Rutier au fost sesizate cu privire la producerea unui eveniment rutier pe DN 6 pe raza orașului B., jud. I., soldat doar cu pagube materiale, în care au fost implicate două autovehicule.
Din cercetări a rezultat că evenimentul rutier a fost generat de conducătorul autoturismului marca Dacia L. cu nr._, respectiv inculpatul.
Întrucât emana vapori de alcool în aerul expirat, inculpatului i s-a solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat. În acest context, inculpatul a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, în urma cărora s-a stabilit că acesta a avut la ora 04:05, o alcoolemie de 1,50 g‰, iar la ora 05:05, o alcoolemie de 1,30 g‰.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei precizând că anterior producerii evenimentului rutier a consumat băuturi alcoolice, respectiv 500 ml de bere și țuică.
Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, a reieșit cu certitudine săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care în data de 06.09.2014, în jurul orei 03:00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe DN 6, pe raza orașului B., jud. I., având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier, raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție indirectă.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, s-a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, s-a ținut cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
În același sens, art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, s-au avut în vedere toate circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta.
În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a produs un eveniment rutier, aspect ce atrage constatarea că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol sporit, având în vedere numărul mare al accidentelor de circulație din ultimul timp, printre ale căror cauze principale se află și conducerea unui autovehicul de către conducătorul auto după ce, în prealabil, a consumat alcool.
Totodată, s-a constatat că, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, la individualizarea pedepsei, s-a ține seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, are studii medii, un loc de muncă stabil și este integrat în societate (aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei), astfel încât șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional sunt relativ reduse.
Ținând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol sporit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, pe de altă parte, prima instanță i-a aplicat acestuia pedeapsa închisorii orientată spre minim.
Sub aspectul regimului sancționator, Codul penal prevede, în cazul formei tip, posibilitatea aplicării amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii.
În opinia primei instanțe, pedeapsa amenzii penale nu ar fi de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, întrucât fapta inculpatului de a circula cu un vehicul pe drumurile publice, având o alcoolemie peste limita legală, prezintă o gravitate sporită prin raportare la urmările care s-au produs, inculpatul punând în pericol siguranța proprie și a celorlalți participanți la trafic. În acest sens, s-a evocat și numărul mare de accidente, inclusiv cu victime, care sunt produse zilnic din cauza persoanelor care consumă băuturi alcoolice și conduc în această stare, fiind imperios necesar a se descuraja faptele de a conduce vehicule sub influența alcoolului.
Ca atare, prima instanță a apreciat că pedeapsa închisorii este justă și proporțională.
Întrucât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În context, s-a apreciat că solicitarea inculpatului, prin apărător, de renunțare la aplicarea pedepsei, cu consecința sancționării sale doar cu un avertisment, în condițiile art. 80-81 C.pen., este nefondată, întrucât, pe de o parte, infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate atât de redusă cât să justifice o astfel de clemență (de altfel, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a și generat un eveniment rutier, fiind astfel produs chiar rezultatul ce legea dorește a fi evitat - anume accident rutier), iar, pe de altă parte, absența unei pedepse este vădit inoportună.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 18.11.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpatul P. V. a declarat apel pe care l-a motivat atât oral, cât și în scris (motivele de apel expuse în practicaua prezentei decizii, precum și motivele aflate la filele 10-12 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 19.11.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Inculpatul a apreciat că sentința penală apelată este netemeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate de către prima instanță.
În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat că în prezent lucrează în funcția de asamblor-montator pe șantier, în diferite locuri, în funcție de lucrările contractate de către societatea angajatoare. A mai menționat că în urma pedepsei aplicate de către prima instanță va fi legat de județul Bacău unde îi va fi greu să își găsească un loc de muncă. Din acest ultim punct de vedere, inculpatul a arătat că muncește foarte mult pentru a se întreține, deoarece veniturile familiei sale sunt foarte mici.
Inculpatul a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței fapta săvârșită și are un loc de muncă stabil.
În raport de împrejurările mai sus-expuse, inculpatul a apreciat că scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale.
În consecință, inculpatul a solicitat ca, în urma reaprecierii mijloacelor de probă administrate, instanța de control judiciar să dispună înlocuirea pedepsei aplicate de către prima instanță cu pedeapsa amenzii penale.
În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 408 și urm. C.pe.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 04.11.2015, apelantul-inculpat a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică nr. 1814 înaintat de I.N.M.L. “M. Minovici” București cu adresa nr. A12/7645/22.10.2014, bonul etilotest; cererea de analiză, examen clinic și procesul-verbal de recoltare probe biologice și declarația martorului D. A. L., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelantul-inculpat.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel s-a administrat, potrivit art. 420 alin. 5 C.pr.pen. rap la art. 100 alin. 2 și 3 C.pr.pen., proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia inculpatul a depus la dosar două caracterizări, precum și o adeverință de salariat și un contract individual de muncă (ultimele înscrisuri depuse în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul) (înscrisuri aflate la filele 13-18 din prezentul dosar).
În drept
Curtea constată că fapta reținută în sarcina apelantului-inculpat întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Individualizarea judiciară și modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către prima instanță
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, că apelantul-inculpat a condus un autoturism pe drumurile publice fiind sub influența alcoolului, dovedind nu numai un potențial pericol social al faptei, cât mai ales un pericol social concret, privit dintr-o dublă perspectivă, constând în aceea că inculpatul a avariat nu numai autovehiculul pe care îl conducea, dar și un alt autovehicul, evenimentul rutier fiind așadar soldat numai cu pagube materiale.
În contextul factual anterior prezentat, Curtea apreciază că apelantul-inculpat a dat dovadă de un grad relativ ridicat de pericol social concret, întrucât nu numai că a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, prin aceea că a condus autovehiculul fiind în stare de ebrietate, dar a și cauzat un accident de circulație soldat cu avarierea a două autoturisme (al său și al martorului D. A. L.), demonstrând, așadar, lipsă de respect și o atitudine de indiferență față de dreptul la integritate fizică și psihică al celorlalți participanți la trafic, fie conducători ai autovehiculelor, fie pietoni.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 13 din dosarul nr._ /2014 al Judecătoriei Cornetu), Curtea reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării pedepsei amenzii penale sau al reținerii circumstanțelor atenuante, atitudinea procesuală adoptată de către inculpat, de recunoaștere a faptei comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de către Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, de 8 luni închisoare, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii în cauză a art. 396 alin. 10 C.pr.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelantul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
Așadar, având în vedere ansamblul aspectelor de ordin faptic anterior prezentate, Curtea apreciază că în cauză aplicarea amenzii penale nu este de natură a garanta îndeplinirea scopului, deopotrivă preventiv și sancționator, al pedepsei.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că în mod just a dispus prima instanță suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere a cărui durată a fost stabilită la minimul de 2 ani prevăzut de lege, apreciind, astfel, că prin îndeplinirea obligațiilor impuse de lege a fi respectate de către inculpat pe durata termenului de supraveghere este garantată îndeplinirea scopului pedepsei de prevenție nu atât generală, cât mai ales specială, având în vedere, cu precădere, consecințele faptei săvârșite de către inculpat.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a individualizat prima instanță cuantumul pedepsei principale aplicate, a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere, durata termenului de supraveghere fiind stabilită în mod proporțional cu necesitatea garantării scopului pedepsei și a creării convingerii instanței că apelantul-inculpat va conștientiza pe deplin însemnătatea deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală, pe care, deopotrivă, le-a periclitat și vătămat.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P. V. împotriva sentinței penale nr. 403/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., în raport de culpa procesuală a apelantului-inculpat stabilită ca urmare a soluției de respingere a apelului ce va fi pronunțată în cauză, va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat P. V. împotriva sentinței penale nr. 403/04.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
21.12.2015 / 2 ex.
Judecătoria Cornetu
Dosar nr._
Judecător Fond: Livișor D.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 23/2016.... → |
|---|
