Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1872/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1872/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1872/2013

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIE Nr. 1872/2013

Ședința publică de la 10 Octombrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE R. M.

Judecător D. D.

Judecător M. N.

Grefier L. B.

MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror N. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații I. F. și I. E. împotriva sentinței penale nr.207/2013 din data de 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală a amânat pronunțarea asupra cauzei penale de față, succesiv la data de 4 octombrie 2013, respectiv 10 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor formulate ,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 1 București,prin sentința penală nr.207/2013 din data de 12.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:

1. În baza art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplicarea art. 99 C.pen., art.109 C.p. și cu apl.art. 74 alin.1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit.d C.pen. condamnă pe inculpatul minor I. E., fiul lui F. și V. S., născut la data de 13.12.1995 în București, domiciliat in București, .. 70 D, sector. 1, CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă săvârșită în data de 11.09.2012.

Face aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege prev.de art. 64 al.1 lit.a C.p. de la împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art.211 al.1 și alin.2 lit.c alin.2 ind.1 lit.a C.p. cu aplicarea art.99 C.p. art.109 C.p. și cu apl.art. 74 alin.1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit.c C.pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă din 16.08.2012.

Face aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege prev.de art. 64 al.1 lit.a C.p. de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art.33 lit.a și art.34 al.1 lit.b din Codul penal, contopeste cele 2 pedepse aplicate prin prezenta, inculpatul I. E. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 12.09.2012 la 04.10.2012 .

În temeiul art.110 ind.1 C.pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. E. pe un termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C.pen.

În baza art. 86ind.3 C.p. dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind.3 al.3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a)de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului I. E. asupra disp.art.110 ind.1 alin.3, art. 86ind.4 alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform art. 110 ind.1 alin.1 teza I C.pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului este încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. E. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

2. În baza art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, b, e, i cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c C.p. și cu apl.art. 74 alin.1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit.c C.pen., art. 80 alin.1 C.pen., condamnă pe inculpatul I. F., fiul lui F. și V. S., născut la 06.11.1991, în București, domiciliat in in București, .. 70 D, sector. 1, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă săvârșită în data de 11.09.2012.

Face aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege prev.de art. 64 al.1 lit.a C.p.

În baza art.211 al.1 și alin.2 lit.c alin.2 ind.1 lit.a C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c C.p. și cu apl.art. 74 alin.1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit.b C.pen., art. 80 alin.1 C.pen., condamnă același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă din 16.08.2012.

Face aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege prev.de art. 64 al.1 lit.a C.p.

Conform art.33 lit.a și art.34 al.1 lit.b din Codul penal, contopeste cele 2 pedepse aplicate prin prezenta, inculpatul I. F. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 12.09.2012 la 04.10.2012 .

În temeiul art.86¹ C.pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. F. pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² C.pen.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. F. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86³ C.p. dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul I. F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului I. F. asupra disp.art.86⁴ C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 118 alin.1 lit.b C.pen., dispune confiscarea specială a cleștelui tip „gură de lup” folosit de inculpatul I. E. la comiterea furtului.

În baza art. 118 alin.1 lit.e C.pen., dispune confiscarea sumei de 400 lei de la inculpatul I. E. obținută prin vânzarea bicicletei.

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală ia act că în cauză părțile vătămate S. D. M. și B. P. I. V. nu s-au constituit părți civile în cauză .

În baza art.191 alin.1, 2 C.p.p., obligă inculpații la plata a câte 2500 LEI fiecare cheltuieli judiciare către stat, ce se vor achita în contul IBAN nr. RO59TREZ7035032XXX005229 cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3 București, beneficiar Judecătoria Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre ,prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 27.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

-inculpatul I. E., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), e), i) C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm.(fapta din data de 11.09.2012) și o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin.(1),(2) lit.c), alin.(2¹) lit.a) C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.(fapta din data de 16.08.2012), toate cu aplicarea art. 33 lit.a) C.p.;

-inculpatul I. F., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), b), e), i) C.p, cu aplicarea art. 75 alin.(1) lit.c) C.p. (fapta din data de 11.09.2012) și o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin.(1),(2) lit.c), alin.(2¹) lit.a) C.p. cu aplicarea art. 75 alin.(1) lit.c) C.p. (fapta din data de 16.08.2012), toate cu aplicarea art. 33 lit.a) C.p.

Prin același Rechizitoriu s-a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de numitul Ș. I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.(1) C.p.

- disjungerea cauzei și formarea unui dosar distinct în vederea continuării cercetărilor față de învinuitul ȘTEFANIDIS G.-A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de complicitate la infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), e), i) C.p.(faptele din data de 16.08.2012 și 11.09.2012), cu aplicarea art. 33 lit.a) C.p., precum și față de numitul P. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 C.p. constând în dobândirea și tranformarea bicicletelor apaținând numițilorB. P. I. V. și C. STELICĂ, biciclete descoperite în locuința acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

- disjungerea cauzei și formarea unui dosar distinct în vederea continuării cercetărilor față de inculpații I. E. sub aspectul săvârșirii a două(2) infracțiuni de furt calificat calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), e), g), i) C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm.(faptele din data de 29/30.08.2012, 08/09.09.2012) și I. F. sub aspectul săvârșirii a două(2) infracțiuni de furt calificat calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), e), g), i) C.p. cu aplicarea art. 75 alin.(1) lit.c) C.p. (faptele din data de 29/30.08.2012, 08/09.09.2012).

- disjungerea cauzei și formarea unui dosar distinct în vederea efectuării de cercetări privind comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C.p. de către ȘTEFANIDIS G.-A., respectiv dare de mită prev. de art.255 C.p. de către I. E. și I. F., precum și declinarea competenței materiale de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 28.09.2012 sub nr._ .

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut, cu privire la faptele care fac obiectul prezentului dosar, că:

1) În data de 16.08.2012, în intervalul orar 19.30-23.00, inculpații I. E. și I. F. au sustras, prin tăierea lanțului antifurt, bicicleta aparținând numitului B. P. I. V. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., din mun. București. În data de 20.08.2012, partea vătămată B. P. I. V. la văzut pe inculpatul I. E. în timp ce se plimba cu bicicleta sustrasă, solicitându-i acestuia să îi restituie bunul deoarece este proprietatea sa, moment în care a fost lovit cu palmele și pumnii de către inculpații I. E. și I. F. în scopul păstrării bunului sustras.

2) În data de 11.09.2012, în jurul orelor 13.00, inculpații I. E. și I. F. au sustras, prin tăierea lanțului antifurt, bicicleta aparținând numitei S. D. M. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., din mun. București.

Situația de fapt astfel reținută prin actul de sesizare rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

1.) Privitor la infracțiunea descrisă la pct. 1 din situația de fapt: declarațiile părții vătămate B. P. I. V.(f.nr.334, 339-344); declarațiile inculpatului I. E.(f.nr.36-39,41); declarațiile inculpatului I. F.(f.nr.42, 46,47, 253, 254), declarațiile numitului ȘTEFANIDIS G.-A.(f.nr. 115-121); declarațiile martorului P. I.(f.nr.256-260); procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare însoțite de planșe fotografice(f.nr.146-181, 183-237), procese verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză(f.nr.270-283); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către B. P. I. V.(f.nr.347-365); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către ȘTEFANIDIS G.-A.(f.nr.127-134, 240-247, 289-296); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către P. I.(f.nr.297-314), înscrisuri(f.nr.43-45, 123-126), fiind atașat la d.u.p. suportul optic tip CD nr.453/2012 conținând interceptările efectuate în cauză, transpuse în procesele verbale de redare, realizate în baza Autorizației nr.177/2012 emisă de Judecătoria Sectorului 1 București.

2.) Privitor la infracțiunea descrisă la pct. 2 din situația de fapt: declarațiile părții vătămate S. D. M.(f.nr57, 262); declarațiile inculpatului I. E.(f.nr.36-39,41); declarațiile inculpatului I. F.(f.nr.42, 46,47, 253, 254); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante însoțit de planșe fotografice(f.nr.59-74); declarațiile martorului E. M. F.(f.nr.238,239); declarațiile numitului ȘTEFANIDIS G.-A. (f.nr.115-121); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către ȘTEFANIDIS G.-A. (f.nr. 127-134, 240-247, 289-296); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către E. M. F. (f.nr.79-94); fiind atașat la d.u.p. suportul optic tip CD nr. S5P - 101/2012(f.nr.333) conținând fotografiile efectuate de organele de poliție cu ocazia constatării infracțiunii flagrante.

În cursul urmăririi penale, prin declarațiile din data de 24.09.2012 și data de 18.09.2012 părțile vătămate S. D. M. și B. P. I. V. au arătat că nu doresc să se constituie părți civile în cauză, întrucât bunurile sustrase le-au fost restituite de organele de poliție.

În cursul cercetării judecătoresti au fost audiați inculpații, care în ședința publică din 23.10.2012 au declarat că nu solicită aplicarea prev. art.320 ind.1 C.p.p., prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 C.p.p. (f.48, 49 d.i.)

La solicitarea instanței au fost atașate fișele de cazier judiciar a inculpaților (f. 37, 38 d.i.

Inculpații au depus înscrisuri în circumstanțiere.

La solicitarea instanței au fost efectuate și depuse la dosarul cauzei: Referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul București (filele 65-68 pentru inculpatul I. E., respectiv f.77-81 pentru inculpatul I. F. ).

În ședința publică din 15.01.2013 au fost audiați martorii P. T. – M. (f.103 d.i.) și P. I. (f.104 d.i.), apreciindu-se că există o imposibilitate obiectivă de audiere în calitate de martor a numitului S. G., existând un conflict intre obligatia martorului de a spune tot adevărul și dreptul la tăcere a inculpatului.

În sedința publică din 12.02.2013 a fost audiat martorul E. M. F. (f.128 d.i.), făcându-se aplicarea art. 327 alin.3 C.p.p. față de imposibilitatea de audiere a martorului D. R., au fost audiate partile vătămate B. P. I. V. (f.125-126 d.i. ) și S. D. M. (f.127 d.i.).

În sedința publică din 12.03.2013 in temeiul art.329 C.p.p instanța a luat act de renunțarea părților la audierea martorului ocular U. I. propus de inculpați.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:

1.) Pentru a reține prima situație de fapt, instanța are în vedere probele administrate atât în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile părții vătămate B. P. I. V. (f.nr.334, 339-344); declarațiile inculpatului I. E.(f.nr.36-39,41); declarațiile inculpatului I. F.(f.nr.42, 46,47, 253, 254), declarațiile numitului ȘTEFANIDIS G.-A.(f.nr. 115-121); declarațiile martorului P. I.(f.nr.256-260); procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare însoțite de planșe fotografice(f.nr.146-181, 183-237), procese verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză(f.nr.270-283); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către B. P. I. V.(f.nr.347-365); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către ȘTEFANIDIS G.-A.(f.nr.127-134, 240-247, 289-296); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către P. I.(f.nr.297-314), înscrisuri(f.nr.43-45, 123-126), cât și probele administrate în cursul judecății: declarația părții vătămate B. P. I. V. (f.125-126 d.i. ), declarația martorului P. I. (f.104 d.i.).

În acest sens, din plângerea formulată în data de 22.08.2012 de partea vătămată B. P. I. V., reiese că aceasta a sesizat în ziua respectivă organele de poliție cu privire la faptul că în data de 16.08.2012, în jurul orelor 17.30 a parcat bicicleta sa marca B twin 5.2 la . metrou Parc B. în spațiul amenajat pentru biciclete, asigurând-o cu un sistem antifurt. În jurul orelor 19.30 soția sa a trecut pe lângă stația de metrou și a constatat că bicicleta era încă acolo, iar în jurul orelor 23.00 când a mers să își ia bicicleta a constatat că acesta a fost sustrasă. În continuare, a arătat că în data de 20.08.2012, în jurul orelor 12.30 venind din oraș a ieșit din stația de metrou Parc B., moment în care și-a văzut bicicleta în posesia unui individ de etnie romă. A pornit în urmărirea acestuia până la spălătoria auto situată pe . individul s-a oprit. La spălătorie partea vătămată l-a abordat pe individul respectiv întrebându-l de unde are bicicleta și spunându-i totodată să i-o restituie deoarece a fost furată și este proprietatea sa, putând totodată mâna pe bicicletă. În aceste condiții, individul respectiv a început să îl lovească cu pumnii, spunându-i să dea drumul bicicletei. De partea individului respectiv au sărit și angajații spălătoriei care au început și aceștia să îl lovească. Între timp individul respectiv a chemat „ajutoare” la scurt timp venind cu un taxi un alt individ de etnie romă care l-a întrebat ce vrea. Partea vătămată i-a spus și acestuia că este bicicleta sa și o vrea înapoi, moment în care și acesta a început să îl lovească. Până la sosirea organelor de poliție cei doi indivizi de etnie romă au fugit, având asupra lor bicicleta sustrasă.

Din procesul verbal de recunoaștere de pe planșe fotografice, reiese că partea vătămată B. P. I. V.l-a recunoscut pe inculpatul I. E.ca fiind cel pe care l-a văzut având bicicleta asupra sa în momentulîn care a ieșit din stația de metrou Parc B.și pe inculpatul I. F. ca fiind cel care a sosit cu un taxi la solicitarea primului.

Fiind audiat, numitul ȘTEFANIDIS G.-A., agent de pază în cadrul S.C. Scorseze Security Internațional S.R.L., având ca obiectiv punctul de acces în stația de metrou Parc B., a arătat că din obiectivul său avea vizibilitate către locul special amenajat pentru biciclete, la . urmă cu aproximativ o lună și jumătate a fost abordat, în timpul serviciului, de doi frați de etnie romă (indicați în planșele fotografice ca fiind inculpații I. E. și I. F.) care locuiesc vizavi de stația de metrou spunându-i că îi vor oferi câte 20 lei, mâncare, băutură și protecție dacă pleacă pe peronul stației de metrou în momentul în care observă vreo bicicletă în locul special amenajat la . ca aceștia să o poată sustrage. În continuare a arătat că a acceptat propunerea inculpaților, iar în momentul în care cineva parca bicicleta în locul amenajat, inculpații veneau și îi spuneau să plece pe peron pentru a o putea fura. De asemenea, a arătat că inculpații aveau asupra lor un foarfece tip “gură de lup” cu care tăiau lanțul antifurt, sustragerile având loc chiar și de două ori pe zi(toate având loc numai pe tura sa), precum și că aceștia vizau numai bicicletele scumpe. După o perioadă, având în vedere înțelegerea intervenită, în momentul în care inculpații veneau la stația de metrou(observând anterior bicicletele parcate din curtea locuinței), numitul ȘTEFANIDIS G.-A. pleca pe peronul stației de metrou, revenind după 2-3 minute, timp în care bicicletele erau sustrase.

Privitor la fapta din data de 16.08.2012, ȘTEFANIDIS G.-A. a arătat că nu își mai amintește dacă a fost de serviciu (graficul privind programul de lucru arătând însă a fost de serviciu la acea dată), însă în data de 20.08.2012, un bărbat (pe care l-a indicat în persoana numitului B. P. I. V.) l-a întrebat dacă are cunoștință despre furtul bicicletei sale și în timp ce stăteau de vorbă partea vătămată i-a spus că cineva se plimbă cu bicicleta sa, arătându-i persoana respectivă. Partea vătămată a plecat în urmărirea persoanei respective, iar la scurt timp s-a întors, prezentând urme de agresiune la nivelul feței și gâtului spunându-i că a fost bătut de cel în posesia căruia se afla bicicleta împreună cu alte cunoștințe ale acestuia.

Numitul ȘTEFANDIS G.-A. a recunoscut individul care conducea bicicleta părții vătămate în data de 20.08.2012, în persoana inculpatului I. E..

Din procesul verbal de recunoaștere de pe planșe fotografice, reiese că partea vătămată B. P. I. V. la indicat și pe Ș. I. A. ca fiind una dintre persoanele care l-a agresat în data de 20.08.2012 împreună cu inculpații I. E. și I. F..

Conform mențiunilor proceselor verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare reiese că bicicleta părții vătămate a fost descoperită la locuința numitului P. I., acesta declarând că a cumpărat-o la sfârșitul lunii august de la inculpatul I. E., dându-i acestuia un telefon mobil și suma de 400 lei. În aceste condiții s-a procedat la ridicarea și predarea bicicletei, părții vătămateB. P. I. V..

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoresti, martorul P. I. a precizat că inculpatul i-a spus că bicicleta respectivă era adusă din străinătate, iar martorul nu i-a cerut mai multe amănunte.

Instanța constată că probele administrate în prezenta cauză au aptitudinea de a înlătura prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații I. E. și I. F.. Astfel, declarațiile părții vătămate privind persoana în posesia căreia se afla bicicleta în data de 20.08.2012 și violențele exercitate asupra sa se coroborează cu declarațiile numitului ȘTEFANIDIS G.-A., sustragerea bicicletei, fiind de altfel confirmată și de procesele verbale de efectuare a percheziției domiciliare la locuința martorului P. I., precum și de declarația acestuia.

Inculpații I. E. și I. F. au refuzat să facă declarații atat in cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Privitor la atitudinea procesuală a inculpaților, dreptul la tăcere, la neautoincriminare, drept cu origini în common law, în formularea clasică, presupune ca nimeni să nu fie obligat să mărturisească împotriva sa. În cauza Saunders c. Marii Britanii din data de 20 noiembrie 1996(par.68), pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că „dreptul de a nu contribui la propria incriminare presupune ca într-o cauză penală, acuzarea să-și întemeieze argumentele fără a recurge la elemente de probă obținute prin constrângere sau presiuni în disprețul voinței acuzatului”, punct de vedere exprimat și în cauza J. Murray c. Marii Britanii din 8 februarie 1996(par.45).Totodată, trebuie menționat faptul că dreptul la tăcere nu este un drept absolut(J. Murray c. Marii Britanii, par.44), astfel încât, de plano, nu este contrară Convenției tragerea unor concluzii defavorabile acuzatului care s-a prevalat de dreptul la tăcere. În acest sens, în cauza Beckles c. Marii Britanii din 8 octombrie 2002, Curtea Europeană a statuat că „dreptul la tăcere nu poate și nu trebuie să împiedice ca tăcerea acuzatului, în situații care reclamă în mod clar explicații din partea sa, să fie luată în considerare în stabilirea pertinenței probelor prezentate de acuzare”. Totodată, trebuie menționat că în dreptul intern nu există nicio prevedere legală care să interzică tragerea unor concluzii defavorabile învinuitului/inculpatului care s-a prevalat de dreptul la tăcere. Prin urmare, deși nu poate fundamenta singură sau de o manieră determinantă nicio soluție de condamnare, tăcerea poate fi avută în vedere de o manieră accesorie în sprijinul probatoriului administrat.

Inculpații I. E. și I. F. au refuzat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătoresti, să ofere orice explicație cu privire la situația de fapt din 16.08.2012, deși explicațiile acestora erau necesare, iar lipsa disponibilității de a coopera în vederea stabilirii adevărului nu poate fi ignorată.

Datele și împrejurările rezultate din restul probelor administrate în cauză cu privire la această infracțiune, coroborate cu atitudinea procesuală a inculpaților și cu modul de operare al acestora (descris în declarația învinuitului ȘTEFANDIS G.-A. și confirmat prin comiterea faptei din data de 11.09.2012 – supravegherea spațiului amenajat pentru biciclete la . metrou Parc B., din locuința aflată vizavi de stația de metrou, tăierea lanțului antifurt al bicicletelor cu un foarfece tip “gură de lup” și sustragerea acestora), conduc la concluzia dincolo de orice dubiu rezonabil că în data de 16.08.2012, în intervalul orar 19.30-23.00, inculpațiiI. E. și I. F. au sustras, prin tăierea lanțului antifurt, bicicleta numitului B. P. I. V. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., iar în data de 20.08.2012 au exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul păstrării bunului sustras.

2.) Pentru a reține a doua situație de fapt, instanța are în vedere probele administrate atât în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile părții vătămate S. D. M.(f.nr57, 262); declarațiile inculpatului I. E.(f.nr.36-39,41); declarațiile inculpatului I. F.(f.nr.42, 46,47, 253, 254); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante însoțit de planșe fotografice(f.nr.59-74); declarațiile martorului E. M. F.(f.nr.238,239); declarațiile numitului ȘTEFANIDIS G.-A. (f.nr.115-121); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către ȘTEFANIDIS G.-A. (f.nr. 127-134, 240-247, 289-296); procese verbale de recunoaștere din planșe fotografice de către E. M. F. (f.nr.79-94), cât și probele administrate în cursul judecății: declarația părții vătămate S. D. M. (f.127 d.i.), declarația martorului P. T. – M. (f.103 d.i.) declarația martorului E. M. F. (f.128 d.i.).

În acest sens, din plângerea formulată de partea vătămată S. D. M. la data de 11.09.2012 reiese că organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 12.00 a parcat bicicleta în locul special amenajat în punctul de acces al stației de metrou Parc B. fiind asigurată cu lanț și lacăt, iar când a revenit în jurul orelor 14.30 a constatat că aceasta a fost sustrasă.

Ca urmare a numeroaselor plângeri formulate privind sustragerea de biciclete din spațiului amenajat la . metrou Parc B., organele de poliție au procedat la supravegherea operativă a zonei în vederea preîntâmpinării comiterii unor astfel de fapte.

Conform mențiunilor procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante în data de 11.09.2012 în jurul orelor 12.45, la stația de metrou Parc B., în locul special amenajat se afla parcată o bicicletă asigurată cu un lanț antifurt, iar la scurt timp de aceasta s-au apropiat două persoane de sex masculin(unul în vârstă de aproximativ 18 ani, iar celălalt în vârstă de aproximativ 20 ani), primul având asupra sa o sacoșă transparentă în care se afla un foarfece tip “gură de lup”. Cei doi s-au apropiat de bicicletă, primul individ a scos foarfecele din sacoșă și tăiat lanțul antifurt, în timp ce al doilea a luat bicicleta din suport și a plecat cu aceasta, moment în care au fost surprinși și imobilizați de organele de poliție. În urma imobilizării, organele de poliție au stabilit că persoana care a tăiat lanțul antifurt se numește I. E., iar persoana care a luat bicicleta se numește I. F..

Desfășurarea evenimentelor a fost imortalizată prin fotografiere succesivă, la dosarul cauzei fiind atașat un suport optic tip CD conținând fotografiile efectuate, cele mai relevante (care surprind momentul comiterii faptei) fiind redate în planșe fotografice.

Totodată, comiterea faptei a fost observată și de martorul asistent E. M. F., descrierea prezentată de acesta fiind similară cu cea prezentată în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Fiind audiat și în cursul cercetării judecătoresti, martorul E. M. F. și-a menținut declarațiile, relatând amănunțit ce a observat și recunoscându-i pe pe cei doi inculpați prezenți în sala de judecată, ca fiind persoanele pe care l-a văzut în ziua respectivă.

Numitul ȘTEFANIDIS G.-A., fiind audiat de organele de cercetare, a declarat că în data de 11.09.2012, le-a spus inculpaților I. E. și I. F. să nu sustragă bicicleta respectivă deoarece are o presimțire rea.

Bicicleta sustrasă a fost ridicată de organele de poliție și restituită părții vătămate S. D. M..

Cu ocazia audierii de către organele de poliție, inculpații I. E. și I. F. s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Fiind audiați în fața procurorului, inculpații au declarat că în data de 11.09.2012 I. E. s-a certat cu mama și sora sa și având o criză de nervi a hotărât să fugă de acasă. În aceste condiții a traversat . la gura de metrou a stației Parc B. unde am văzut o bicicletă. S-a hotărât să o ia pentru a se plimba până îi vor trece nervii . Astfel, a tras tare de bicicletă și a scos-o din suport, dar nu am reușit să facă 3-4 metri deoarece a venit fratele său care i-a spus „pune-o înapoi”, „nu pleci nicăieri” și a luat bicicletă să o ducă înapoi la suport. În acel moment au venit niște oameni în civil care i-au imobilizat. Inculpatul I. F. a arătat că avea asupra sa, în borsetă, cuțitul descoperit de organele de poliție, deoarece în acea zi voia să meargă la pescuit, însă cu ocazia perchezițiilor efectuate la locuința acestuia nu au fost descoperite instrumente pregătite pentru o astfel de activitate.

Instanța constată că probele administrate privind infracțiunea descrisă anterior au aptitudinea de a înlătura prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații I. E. și I. F.. Astfel, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, însoțit de fotografiile realizate, se coroborează cu declarațiile martorului E. M. F., cu declarațiile părții vătămate S. D. M. și cu declarațiile numitului ȘTEFANDIS G.-A., întreg materialul probator conducând la concluzia dincolo de orice dubiu rezonabil că în data de 11.09.2012, în jurul orelor 13.00, inculpații I. E. și I. F. au sustras, prin tăierea lanțului antifurt, bicicleta numitei S. D. M. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., din mun. București.

Instanța va înlătura ca nesincere declarațiile inculpaților, întrucât nu se coroborează cu ansamblul probator expus mai sus, fiind făcute cu scopul de a se sustrage de la răspunderea penală.

Pentru aceleași considerente sus menționate, instanța constată că solicitarea inculpaților prin apărător de a se dispune achitarea acestora, nu este justificată față de ansamblul probelor administrate în cauză, care conduc la concluzia că faptele există, au fost săvârșite de inculpați, fiind dovedită vinovăția acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept:

1. Fapta inculpatului minor I. E. constând în aceea că în data de 11.09.2012, în jurul orelor 13.00 s-a deplasat împreună cu fratele său I. F. la . metrou Parc B., la locul special amenajat pentru biciclete având asupra sa un clește tip “gură de lup” cu care a tăiat lanțul antifurt cu care era asigurată bicicleta numitei S. D. M., după care bicicleta a fost luată de inculpatul I. F., cei doi părăsind împreună locul faptei cu bunul sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de furt calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), e), i) C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm.

Instanța reține incidența dispozițiilor art. 99 C.p. și urm. având în vedere faptul că la data comiterii faptei inculpatul I. E. avea vârsta de 16 ani .

Fapta din 11.09.2012 a fost comisă de inculpați în participație sub forma coautoratului întrucât cei doi și-au conjugat acțiunile, între aceștia existând coeziunea psihică de a realiza împreună elementul material al infracțiunii de furt calificat în condițiile în care inc. I. E. a realizat acțiunea de tăiere a lanțului antifurt cu care era asigurată bicicleta, iar inc. I. F. a luat bicicleta, cei doi părăsind împreună locul faptei cu bunul sustras.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de sustragere a bunului respectiv, urmarea imediată constând în scoaterea bunului din stăpânirea părții vătămate și prin aceasta crearea unui prejudiciu patrimonial.

Legătura de cauzalitate rezultă din aceea că trecerea bunului sustras în stăpânirea inculpaților este o consecință directă a acțiunii de luare, modalitatea de săvârșire a faptei fiind stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.

În privința laturii subiective, din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, rezultă că inculpații au acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelor fapte, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 litera a Cod penal.

Fapta inculpatului minor I. E. constând în aceea că în data de 16.08.2012, în intervalul orar 19.30-23.00 împreună cu I. F. a sustras bicicleta numitului B. P. I. V. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., din mun. București, prin tăierea lanțului antifurt, după care în data de 20.08.2012, în timp ce se aflau pe .. 152, sector 1, inculpatului I. E. împreună cu fratele său I. F., au exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul păstrării bunului sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.(1),(2) lit.c), alin.(2¹) lit.a) C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm.

Instanța reține incidența dispozițiilor art. 99 C.p. și urm. având în vedere faptul că la data comiterii faptei inculpatul I. E. avea vârsta de 16 ani.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, inculpații au realizat acte ce intră în conținutul elementului material al infracțiunii de tâlhărie. Astfel, inculpații au lovit-o cu palmele și pumnii pe partea vătămată, în scopul păstrării bunului sustras, împosedarea realizându-se prin îndepărtarea inculpaților de la locul săvârșirii faptei având bunul asupra lor. Luarea bicicletei s-a făcut fără consimțământul persoanei în posesia căreia se afla.

Acțiunea de luare a bunului din posesia persoanei vătămate a fost urmată de folosirea de violențe, mai exact prin lovirea cu pumnii și mâinile, în scopul păstrării bunului sustras. În acest fel se realizează și cel de-al doilea element al laturii obiective și anume, întrebuințarea de violențe.

Urmarea imediată constă în diminuarea patrimoniului părții vătămate cu bunul sustras, în imposibilitatea acesteia de a-și exercita drepturile asupra acelui bun, B. P. I. V. nemaiputând dispune de acesta, iar în plan secundar apariția unei stări de pericol referitoare la integritatea corporală a părții vătămate.

De asemenea, există o legătură de cauzalitate între săvârșirea faptei și rezultatul socialmente periculos.

Cu privire la latura subiectivă, din declarațiile inculpaților și ale părții vătămate precum și din modul de săvârșire a infracțiunii reiese că inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției directe, atât în ce privește acțiunea principală, cât și cea adiacentă, inculpații urmărind de la început deposedarea părții vătămate de bunul în cauză, în scopul însușirii pe nedrept, motivul violențelor exercitate de acesta asupra părții vătămate fiind tocmai păstrarea bunului sustras.

Instanța constată dovedită vinovăția inculpatului I. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, constată că aceste fapte sunt stabilite și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.

Conform art.100 C.p. pentru a stabili consecințele răspunderii penale a inculpatului minor - în ce măsură față de inculpat se impune luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse, instanța va avea în vedere:

- gradul de pericol social al infracțiunilor (reliefat din modul concret de săvârșire a acestora);

- stadiul dezvoltării fizice și intelectuale a inculpatului I. E.; condițiile concrete oferite de familie pentru dezvoltare (astfel cum au fost reținute în expunerea situației de fapt, cu referire la referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune).

Cu privire la persoana inculpatului minor I. E. instanța reține următoarele:

În cauză, pentru inculpatul minor I. E., s-a întocmit un referat de evaluare de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București – filele 65-68 dosar instanță, din care rezultă următoarele aspecte:

Minorul are 5 frați, provine dintr-o familie unită, stabilă, cu un nivel de trai decent, lipsit de datorii, a absolvit 7 clase, iar la data efectuării referatului de evaluare nu frecventa cursurile vreunei școli.

Dintre factorii de natură să influențeze in mod negativ conduita viitoare a inculpatului, s-au menționat: abandonul școlar, timpul liber in exces, nesiguranța veniturilor realizate de tatăl său, dat fiind faptul că ele nu sunt produsul unei activități prestate într-o maniera exclusiv legală, neasumarea responsabilității pentru faptele comise.

Din categoria factorilor de natură să inhibe reiterarea conduitei infracționale pe viitor, s-au menționat: susținerea financiară și morală din partea părinților, existența unei locuințe stabile, faptul că se află la prima abatere.

S-a concluzionat că singura resursă personală a minorului care să poată constitui o pârghie necesară unei evoluții comportamentale este reprezentată de faptul că se află la prima abatere.

Resursele de tip familial constau in sprijinul financiar și moral din partea părinților inculpatului, aceștia oferindu-i sprijinul lor și în aceste momente.

În cazul de față, școala reprezintă o resursă comunitară, în condițiile in care se va materializa reînscrierea inculpatului într-o unitate de învățamânt din . doua șansă ”, în vederea continuării studiilor obligatorii necesare în procesul de reintegrare. O altă resursă comunitară poate fi reprezentată de instituțiile care oferă cursuri de calificare profesională de mecanic auto, în cazul în care minorul va dobândi o calificare profesională ceea ce ar ajuta in reintegrarea sa in societate.

Concluzionând, având in vedere resursele personale, familiale și comunitare identificate sus menționate, consilierul de probațiune a apreciat că ele pot acoperi nevoile sale de tip criminogen, doar in cazul în care minorul se va reînscrie la școală, va urma un curs de calificare profesională și va beneficia in continuare de sprijinul familiei sale.

În consecință, având în vedere reacția limitativă față de normele de conviețuire, tentația inculpatului spre procurarea mijloacelor materiale prin săvârșirea unor fapte ilicite, faptul că inculpatul nu frecventează cursurile niciunei școli, că nu are un loc de muncă, instanța va aplica inculpatului I. E. câte o pedeapsă penală pentru faptele săvârșite, considerând că aplicarea unor măsuri educative față de acesta nu ar fi suficientă.

Având în vedere cele expuse, instanța va aplica inculpatului, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanța reține pericolul social al fiecărei infracțiuni, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, față de împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei din 11.09.2012. De asemenea, instanța va lua în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului și vârsta acestuia la data săvârșirii faptei, dar și lipsa antecedentelor penale, aspect care urmează a fi reținut ca circumstanță atenuantă judiciară.

În raport de considerentele expuse mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie constituie sancțiuni corespunzătoare pentru inculpatul I. E. în cauza de față, pedepsele astfel aplicate fiind reduse ca efect al reținerii apl. art. 74 alin.1 lit.a rap. la art. 76 alin.1 lit.d C.pen. și art. 109 C.pen. în favoarea inculpatului.

Constatând că cele două infracțiuni au fost savârșite în concurs real, conform art.33 lit.a și art.34 al.1 lit.b din Codul penal, va contopi cele 2 pedepse aplicate prin prezenta, inculpatul I. E. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

Din perspectiva aplicării acestei pedepse accesorii, instanța are în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.51/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în sensul că pedepsele accesorii sunt aplicabile inculpatului minor, iar executarea va începe de la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în cursul executării pedepsei.

În baza art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive în prezenta cauză din data de 12.09.2012 la 04.10.2012 față de împrejurarea că inculpatul au fost reținut și apoi cercetat în stare de arest preventiv.

În ceea ce privește modalitatea de executare instanța se va orienta, față de considerentele de mai sus, spre executarea sub supraveghere, apreciind că în acest mod, sub atenta supraveghere a consilierilor, scopul pedepsei va putea fi atins, fără ca inculpatul să fie izolat de societate.

În temeiul art.110 ind.1 C.pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. E. pe un termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C.pen.

În baza art. 86ind.3 C.p. va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind.3 al.3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul I. E. trebuie să respecte următoarele obligații:

a)de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatului I. E. asupra disp.art.110 ind.1 alin.3, art. 86ind.4 alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform art. 110 ind.1 alin.1 teza I C.pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului este încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. E. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

2. Fapta inculpatului I. F. constând în aceea că în data de 11.09.2012, în jurul orelor 13.00, având asupra sa un cuțit, s-a deplasat împreună cu fratele său I. E. la . metrou Parc B., la locul special amenajat pentru biciclete, acesta din urmă având asupra sa un clește tip “gură de lup” cu care a tăiat lanțul antifurt ce asigura bicicleta numitei S. D. M., după care I. F. a luat bicicleta și s-a urcat pe aceasta, cei doi inculpați părăsind împreună locul faptei cu bunul sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de furt calificat prev. de art. 208 alin.(1)-art. 209 alin.(1) lit.a), b), e), i) C.p.

Având în vedere faptul că inculpatul I. F. a comis fapta împreună cu fratele său I. E. în vârstă de 16 ani, în încadrarea juridică s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 75 alin.(1) lit.c) C.p.

Fapta inculpatului I. F. constând în aceea că în data de 16.08.2012, în intervalul orar 19.30-23.00 împreună cu inculpatul I. E. a sustras bicicleta numitului B. P. I. V. ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la . metrou Parc B., din mun. București, prin tăierea lanțului antifurt, după care în data de 20.08.2012, în timp ce se aflau pe .. 152, sector 1, inculpatului I. F. împreună cu fratele său E., au exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul păstrării bunului sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.(1),(2) lit.c), alin.(2¹) lit.a) C.p.

Având în vedere că inculpatul I. F. a comis fapta împreună cu fratele său I. E. în vârstă de 16 ani, în încadrarea juridică s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 75 alin.(1) lit.c) C.p.

De asemenea, există o legătură de cauzalitate între săvârșirea faptei și rezultatul socialmente periculos.

Instanța constată dovedită vinovăția inculpatului I. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, constată că aceste fapte sunt stabilite și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, apreciat de instanță ca fiind minim având in vedere și valoarea prejudiciului cauzat. De asemenea, instanța va lua în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului și faptul că inculpatul au avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei din 11.09.2012. De asemenea, instanța va lua în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului și lipsa antecedentelor penale, aspect care urmează a fi reținut ca circumstanță atenuantă judiciară.

Referitor la persoana inculpatului I. F., instanța mai reține din referatul de evaluare depus la dosarul cauzei la filele 78-81, că inculpatul provine dintr-o familie organizată, compusă din 8 persoane, părinții s-au ocupat de creșterea și îngrijirea inculpatului și a fraților săi, inculpatul a absolvit Colegiul Tehnic Media, dar nu a promovat examenul de bacalaureat, iar de la absolvirea liceului nu a avut loc de muncă și nici preocupări constructive.

În concluzie, consilierului de probațiune a arătat că factorii de natură să influențeze negativ evoluția inculpatului sunt reprezentați, în primul rând de implicarea sa în mai multe acte infracționale și existența unui pattern, acesta în cazul în care se va dovedi participarea sa și in comiterea celorlalte infracțiuni.

De asemenea, consilierul de probațiune a apreciat că atitudinea de neasumare a responsabilității poate constitui un factor negativ.

În același poate fi avută in vedere și atitudinea hiperprotectivă a mamei in condițiile în care este posibil ca tocmai acest comportament să fi favorizat reluarea comportamentului infracțional, dar și de această dată poate fi reținut ca factor care să influențeze negativ evoluția sa dacă se va stabili vinovăția lui I. F. cu privire la toate actele infracționale.

Factorii de natură să influențeze pozitiv inculpatul sunt reprezentați de desfășurarea unei activități remunerate și de dorința de a promova examenul de bacalaureat și învățarea limbii engleze, dar până in prezent inculpatul nu a întreprins demersuri în acest sens.

De asemenea, inculpatul și-a manifestat mulțumirea față de situația financiară, însă aceasta nu a constituit un impediment în implicarea sa in acte antisociale.

Din analiza datelor furnizate, s-a putut observa preponderența factorilor negativi.

Analiza datelor expuse anterior, a relevat faptul că inculpatul dispune de resursele interne limitate necesare înregistrării unei evoluții comportamentale, dacă se va dovedi implicarea în mai multe acte antisociale fiind in acest structurat un comportament infracțional.

Cu privire la resursele interne ale inculpatului de a proceda la o schimbare în comportamenul său, acestea sunt reprezentate de faptul că inculpatul desfășoară activități lucrative, dar pot fi avut în vedere faptul că pană în prezent nu a întreprins nici un demers în vederea punerii în aplicare a planurilor de viitor și anume promovarea examenului de bacalaureat și învățarea limbii engleze. La nivel familial, se poate observa că este sprijinit moral, de părinții săi dar atitudinea hiperprotectivă a mamei nu poate conduce la o schimbare în comportamentul inculpatului, în acest caz fiind necesară o atitudine mai fermă și o supraveghere strictă.

Consilierul de probațiune a concluzionat că se pot înregistra rezultate pozitive în situația inculpatului dacă va desfășura în continuare activități lucrative, va fi supravegheat strict de către familie, va conștientiza care sunt consecințele încălcării legii penale și nu în ultimul rând promovarea examenului de bacalaureat deoarece aceasta favorizează accesul pe piața forței de muncă și, de asemenea, pregătirea examenului se poate constitui într-o modalitate de limitare a timpului liber excesiv pe care il are la dispoziție.

În raport de considerentele expuse mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie constituie sancțiuni corespunzătoare pentru inculpatul I. F. în cauza de față, pedepsele astfel aplicate fiind reduse ca efect al reținerii apl. art. 74 alin.1 lit.a, art. 80 alin.1 C.pen. în favoarea inculpatului.

Constatând că cele două infracțiuni au fost savârșite în concurs real, conform art.33 lit.a și art.34 al.1 lit.b din Codul penal, va contopi cele 2 pedepse aplicate prin prezenta, inculpatul I. F. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții EDO în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, instanța va interzice inculpaților doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. față de care aceștia s-au făcut nedemni a le mai exercita.

Față de aceste aspecte, instanța va face în cauză aplicarea art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

In baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada retinerii și a arestării preventive de la 12.09.2012 la 04.10.2012, față de împrejurarea că inculpatul I. F. au fost reținut și apoi cercetat în stare de arest preventiv.

Față de circumstanțele personale ale inculpatului I. F., executarea pedepsei în regim de detenție apare ca fiind o măsură prea aspră care nu va duce la îndreptarea condamnatului. Instanța apreciază că rolul de constrângere și scopul pedepsei pot să fie realizate și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ceea ce implică atenționarea inculpatului I. F. asupra posibilității revocării acestei măsuri în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în termenul de încercare ce va fi stabilit și exercitarea unor măsuri de supraveghere corespunzătoare de natură a conduce la îndreptarea inculpatului astfel încât acesta să nu mai comită alte infracțiuni în viitor.

În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind.1 C.pen., instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. F. pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² C.pen.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. F. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86³ C.p. va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul I. F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatului I. F. asupra disp.art.86⁴ C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 118 alin.1 lit.b C.pen., va dispune confiscarea specială a cleștelui tip „gură de lup” folosit de inculpatul I. E. la comiterea furtului.

În baza art. 118 alin.1 lit.e C.pen., va dispune confiscarea sumei de 400 lei de la inculpatul I. E. obținută prin vânzarea bicicletei.

În ceea ce privește acțiunile civile, instanța urmează ca, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, să ia act că în cauză părțile vătămate S. D. M. și B. P. I. V. nu s-au constituit părți civile, întrucât bunurile sustrase le-au fost restituite de către organele de poliție.

În baza art.191 alin.1, 2 C.p.p., obligă inculpații la plata a câte 2500 LEI fiecare cheltuieli judiciare către stat ( din care câte 2000 lei reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs,în termenul legal, inculpații I. E. și I. F. care,personal și prin apărătorul ales,au solicitat admiterea recursurilor în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d), casarea încheierii recurate și pe fond,referitor la infracțiunea reținută la pct.1 din rechizitoriu cu privire la inculpatul I. E. pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în acest sens, arătând că elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt dovedite, cu atât mai mult cu cât infracțiunea în sine nu există, iar legătura de cauzalitate dintre întâlnirea incidentală a inculpatului I. E., fratele său I. F. și partea vătămată în parc, la o perioadă lungă de timp, de la care se prezumă că ar fi sustras bicicleta, nu se poate reține în cauză, că manifestarea inculpaților față de atitudinea agresivă a părții vătămate a determinat acea firească reacție, în contextul în care partea vătămată s-a repezit la minor,iar în subsidiar, în condițiile în care se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice promovate de Ministerul Public la unul dintre termenele anterioare în cele două infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 Cod penal, respectiv de furt prevăzută de art. 208-209 Cod penal, să se ia act de lipsa plângerii prealabile pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 Cod penal,iar cu privire la infracțiunea de furt, recunoscută de minor,analizarea modalitatea de săvârșire a infracțiunii și aplicarea unei pedepse orientate către minimul general, dând eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, cu reținerea art. 74, respectiv art. 76 Cod penal,iar cu privire la infracțiunea de furt comisă de inculpatul major, să se constate că nu se poate reținerea comiterea acesteia.

Cu referire la infracțiunea reținută la pct. 2 din rechizitoriu, cu privire la inculpatul I. F.,s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, faptele nefiind imputabile acestuia, în contextul în care nu există nici-o probă sau indiciu care să demonstreze o participare directă sau indirectă a inculpatului la aceste infracțiuni de furt,iar cu privire la inculpatul I. E. redozarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse orientate sub minimul special cu reținerea dispozițiilor art. 74, art. 76 Cod penal și să se dea eficiență dispozițiilor art. 81 Cod penal, apreciind că scopul de reeducare și reintegrare socială a inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă neprivativă de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, Curtea constată că recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:

I.Cu privire la fapta din data de 16.08.2012

Potrivit art. 211 alin.1 Cod penal constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă al cărei element material este format din două acțiuni conjugate și anume acțiunea de furt care este acțiunea principală și acțiunea de constrângere care este acțiunea adiacentă.

Această legătură a determinat pe legiuitor să unească activitățile incriminate distinct în Codul penal în conținutul uneia și aceleiași infracțiuni complexe de tâlhărie,neputându-se reține existenței infracțiunii de tâlhărie dacă acțiunea de constrângere s-a produs cu mult timp după ce făptuitorul și-a însușit bunul.

Acțiunea adiacentă a elementului material al infracțiunii de tâlhărie,respectiv violența,amenințarea sau punerea în stare de inconștiență sau neputință se realizează numai dacă a servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori pentru a asigura scăparea făptuitorului.

În prezenta cauză, din probele administrate rezultă, fără dubiu, că bicicleta aparținând părții vătămate B. P. I. V. ,ce se afla parcată în locul special amenajat pentru biciclete de la stația de metrou Parc B. din municipiul București, a fost sustrasă la data de 16.08.2012 numai de inculpatul I. E., materialul probator administrat nefiind în măsură să conducă la concluzia că la comiterea acestei fapte a participat, în vreun fel și fratele său, inculpatul I. F..

Astfel, din declarațiile părții vătămate B. P. I. V., procesele verbale de recunoaștere după planșa foto și planșele foto anexă rezultă că la data de 20.02.2012 l-a văzut pe inculpatul I. E. cu bicicleta sa, mergând pe aceasta, a încercat să o recupereze, însă a fost lovit de inculpatul I. E., precum și de inculpatul I. F. ce a fost chemat de fratele său la fața locului.

De asemenea, din declarația martorului P. I., procesul verbal de recunoaștere după planșa foto și planșa foto anexă,procesul verbal de percheziție domiciliară, rezultă că bicicleta părții vătămate B. P. I. V. i-a fost dată martorului de inculpatul I. E. la sfârșitul lunii august 2012 în schimbul unui telefon mobil și a sumei de 400 lei, fiind găsită de organele de poliție cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

În contextul celor arătate, Curtea apreciază că probele anterior menționate dovedesc cu certitudine sustragerea bicicletei părții vătămate B. P. I. V. din loc public însă numai de către inculpatul I. E..

În ceea ce-l privește pe inculpatul I. F., numai împrejurarea că la un interval de 4 zile de la data comiterii furtului, respectiv la 20.08.2012, la solicitarea fratelui său a venit în locul în care se afla acesta și partea vătămată și a exercitat acte de violență asupra părții vătămate nu este în măsură să justifice reținerea în sarcina sa participarea la însușirea fără drept a bicicletei părții vătămate.

Totodată, nici declarația martorului Ștefanidis G. A. nu este elocventă în acest sens, acest martor oferind informații cu privire la un anumit mod de operare al celor doi inculpați, însă nu rezultă nici-o dată concretă cu privire la fapta din data de 16.08.2012 și eventuala participație a inculpatului I. F. la sustragerea bicicletei părții vătămate B. P. I. V..

Cu privire la această faptă cei doi inculpați s-au prevalat de dreptul la tăcere.

În opinia Curții, probele administrate anterior menționate nu sunt în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție în ceea ce-l privește pe inculpatul I. F. și să susțină acuzațiile aduse și o soluție de condamnare.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei din data de 16.08.2012, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind.1 lit. a C.pen., neputându-se reține, în raport cu modalitatea de desfășurare a evenimentelor,anterior descrisă și dovedită prin materialul probator administrat comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În condițiile în care bunul a fost sustras la data de 16.08.2012, iar violențele au fost exercitate la data de 20.08.2012, este evident că între acțiunea principală – furtul și acțiunea adiacentă – constrângerea nu există acea legătură prevăzută de lege pentru existența infracțiunii de tâlhărie.

În acest context, Curtea ,în baza art.334 C.p.p.,va schimba încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind.1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în cazul inculpatului I. E. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.p. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. în cazul inculpatului I. F..

În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. f C.p.p.va dispune încetarea procesului penal față de inculpații I. E. și I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.1 C.pen. ,întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

De asemenea,pentru considerentele anterior expuse ,Curtea,în baza art.11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. c C.p.p.,va dispune achitarea inculpatului I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen.,întrucât fapta din data de 16.08.2012 nu a fost săvârșită de acesta.

În baza art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art.99 C.p. art.109 C.p. și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a rap. la art. 76 alin.1 lit. c C.pen.va condamna pe inculpatul I. E. la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru fapta din 16.08.2012.

II.Cu privire la fapta din data de 11.09.2012

Curtea constată că instanța de fond a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților I. E. și I. F..

Din probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție și planșele foto anexă, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto anexă, plângerea și declarațiile părții vătămate S. D. M., declarațiile martorilor P. T. M., Ștefanidis G. A. și E. M. F. rezultă, fără dubiu,că inculpatul I. F., în data de 11.09.2012, în jurul orelor 13.00, având asupra sa un cuțit, s-a deplasat împreună cu fratele său minor I. E. la . metrou Parc B., la locul special amenajat pentru biciclete, acesta din urmă având asupra sa un clește tip “gură de lup” cu care a tăiat lanțul antifurt ce asigura bicicleta părții vătămate S. D. M., după care I. F. a luat bicicleta și s-a urcat pe aceasta, cei doi inculpați părăsind împreună locul faptei cu bunul sustras,fiind surprinși de organele de poliție.

În cursul urmăririi penale,inculpatul I. E. a recunoscut comiterea acestei fapte, însă a negat participația fratelui său, evident în scopul exonerării acestuia de răspunderea penală, inculpatul I. F. având o atitudine nesinceră,în fața instanței de fond cei doi inculpați prevalându-se de dreptul la tăcere.

Însă materialul probator existent la dosarul cauzei anterior menționat dovedește cu certitudine comiterea faptei din data de 11.09.2012 de către cei doi recurenți inculpați în modalitatea reținută și descrisă de instanța de fond în hotărârea recurată.

Astfel,deși în ceea ce-l privește pe inculpatul I. F., inculpatul I. E. a declarat că fratele său i-a spus să pună bicicleta înapoi și a luat bicicleta pentru a o pune în suport, moment în care au apărut organele de poliție, variantă susținută și de inculpatul I. F., din procesul verbal de constatare a infracțiunii și planșa foto anexă rezultă că de bicicleta respectivă s-au apropiat ambii inculpați, că inculpatul I. E. a tăiat lanțul cu care era asigurată bicicleta, iar inculpatul I. F. a scos-o din suport, s-a așezat în șa și a plecat cu respectiva bicicletă fiind interceptați de lucrătorii de poliție, asupra inculpatului I. F. fiind găsit un cuțit cu lama cu lățimea de aproximativ 2 cm și lungimea de aproximativ 12 cm.

De asemenea, din declarațiile martorului E. M. F. rezultă că i-a văzut pe cei doi inculpați mergând spre rastelul de biciclete unde erau mai multe biciclete, că unul dintre ei s-a urcat pe bicicletă, iar celălalt mergea pe lângă el, urmându-l în pas normal, că a văzut anterior comiterii faptei că ducea o pungă în mână, iar după încătușarea de către organele de poliție o foarfecă mare jos.

În contextul celor arătate, Curtea apreciază că în mod justificat s-a reținut comiterea faptei din data de 11.09.2012 de ambii inculpați, fiind pe deplin dovedită atât vinovăția inculpatului I. E., cât și vinovăția inculpatului I. F., probele anterior menționate fiind apte să susțină și să justifice soluția de condamnare a acestora pentru fapta de furt calificat din data de 11.09.2012.

În ceea ce privește pedepsele aplicate,Curtea apreciază că, aplicând inculpatului I. E. o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art.99 C.p. art.109 C.p. și cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a rap. la art. 76 alin.1 lit. c C.pen pentru fapta din 16.08.2012, menținând pedepsele de 1 an închisoare,respectiv de 2 ani închisoare pentru fapta de furt calificat din data de 11.09.2012 stabilită de instanța de fond pentru inculpatul I. E. și,respectiv inculpatul I. F. și dispunând, în baza art.110 ind.1 C.pen., suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei celei mai grele de 1 an și 5 luni închisoare în cazul inculpatului I. E. pe un termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C.pen.și, în temeiul art.86 ind. 1 C.pen., suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare în cazul inculpatului I. F. pentru fapta din data de 11.09.2012 pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.86 ind.2 C.pen. ,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorilor acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.

În prezenta cauză,la stabilirea și aplicarea acestor pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Curtea are în vedere, pe de o parte, natura și gravitatea faptelor comise,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora( în loc public,pe timp de zi, ceea ce denotă o mare îndrăzneală,la un interval scurt de timp în cazul inculpatului I. E.,de două persoane împreună la fapta din 11.09.2012,inculpatul I. F. având asupra sa un cuțit și împreună cu fratele sau minor),astfel cum au fost anterior menționate,precum și urmările produse.

Pe de altă parte, Curtea ține cont de atitudinea procesuală nesinceră a celor doi recurenți inculpați și de împrejurarea că aceștia nu au cooperat cu organele judiciare.

Curtea apreciază că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea celor doi recurenți inculpați a vreunei alte circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art.74 Cod penal și nici să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante deja reținute de instanța de fond ,împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, impunând aplicarea pedepselor anterior menționate ,care,în opinia Curții, sunt în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.

Referitor la pedepsele accesorii,Curtea constată că au fost corect stabilite de instanța de fond,în raport de natura faptelor săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie (ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar si decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d C.p.p.,va admite recursurile declarate de inculpații I. E. și I. F. împotriva sentinței penale nr.207/2013 din data de 12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art.334 C.p.p.va schimba încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind.1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în cazul inculpatului I. E. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.p. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. în cazul inculpatului I. F..

În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. f C.p.p.va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul I. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.,întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. f C.p.p.va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c C.pen.,întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

În baza art.11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. c C.p.p.va dispune achitarea inculpatului I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen.,întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta( fapta din data de 16.08.2012)

În baza art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art.99 C.p. art.109 C.p. și cu apl. art. 74 alin.1 lit. a rap. la art. 76 alin.1 lit. c C.pen. va condamna pe inculpatul I. E. la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru fapta din 16.08.2012.

Va face aplicarea art.71 și art.64 lit. a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p. de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art.33 lit. a și art.34 al.1 lit. b din Codul penal,va contopi cele 2 pedepse aplicate inculpatului I. E. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art.110 ind.1 C.pen.,va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului I. E. pe un termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C.pen.

În baza art. 86ind.3 C.p.va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind.3 al.3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarea obligație:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.359 C.pr.pen.va atrage atenția inculpatului I. E. asupra dispozițiilor art.110 ind.1 alin. 3, art. 86 ind.4 alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform art. 110 ind. 1 alin.1 teza I C.pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului va fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen.va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. E. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 11.09.2012 la 04.10.2012 .

În temeiul art.86 ind. 1 C.pen.,va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. F. pentru fapta din data de 11.09.2012 pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86 ind. 2 C.pen.

În baza art. 86 ind. 3 C.p.va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul I. F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.359 C.pr.pen.va atrage atenția inculpatului I. F. asupra dispozițiilor art.86 ind. 4 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen.va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. F. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 11.09.2012 la 04.10.2012 .

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d C.p.p. admite recursurile declarate de inculpații I. E. și I. F. împotriva sentinței penale nr.207/2013 din data de 12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art.334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind.1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. în cazul inculpatului I. E. și din infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1 și alin.2 lit. c alin.2 ind. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 C.p. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. și art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. în cazul inculpatului I. F..

În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. f C.p.p. dispune încetarea procesului penal față de inculpatul I. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.,întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. f C.p.p. dispune încetarea procesului penal față de inculpatul I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c C.pen.,întrucât lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

În baza art.11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art.10 alin.1 lit. c C.p.p. dispune achitarea inculpatului I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen.,întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta( fapta din data de 16.08.2012)

În baza art. 208 alin.1,art.209 alin.1 lit. e C pen. cu aplicarea art.99 C.p. art.109 C.p. și cu apl. art. 74 alin.1 lit. a rap. la art. 76 alin.1 lit. c C.pen. condamnă pe inculpatul I. E. la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru fapta din 16.08.2012.

Face aplicarea art.71 și art.64 lit. a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p. de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art.33 lit. a și art.34 al.1 lit. b din Codul penal, contopește cele 2 pedepse aplicate inculpatului I. E. urmând să execute in final pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art.110 ind.1 C.pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului I. E. pe un termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C.pen.

În baza art. 86ind.3 C.p. dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind.3 al.3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului I. E. asupra disp.art.110 ind.1 alin. 3, art. 86 ind.4 alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform art. 110 ind. 1 alin.1 teza I C.pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului este încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. E. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 11.09.2012 la 04.10.2012 .

În temeiul art.86 ind. 1 C.pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. F. pentru fapta din data de 11.09.2012 pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86 ind. 2 C.pen.

În baza art. 86 ind. 3 C.p. dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul I. F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acestea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului I. F. asupra disp.art.86 ind. 4 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului I. F. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 11.09.2012 la 04.10.2012 .

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. M. D. D. M. N.

GREFIER

L. B.

Red. M.N.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. E. Z.– Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală

← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 80/2014. Curtea de... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1872/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1872/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI