Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 55/2015

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.55/A

Ședința publica de la 14.01.2015

P. - D. L.

JUDECĂTOR – I. T.

GREFIER - S. N.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A., de inculpații P. V. și P. F. și de partea civilă C. A. împotriva sentinței penale nr.135/24.06.2014 pronunțate de Judecătoria A., în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 06.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 14.01.2015, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.135 din 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria A., în baza art. 396 alin1, 5 raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală au fost achitați inculpații P. V. și P. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal (față de partea civilă C. A.).

În baza art. 397 alin.1 C. pr. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A..

În baza art. 215 alin.1 și 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul P. V., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (față de partea civilă G. D.).

În baza art. 215 alin.1 și 3 Cod penal a fost condamnată inculpata P. F. (fostă M.), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (față de partea civilă G. D.).

În baza art. 66 alin.1 lit. a, b, d Cod penal s-a interzis inculpaților ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a alege pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit. a, b și d Cod penal s-a interzis inculpaților ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa funcții care implică exercițiul autorităților de stat și de alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 alin.1 raportat la art. 1357 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 274 C. pr. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria A. la data de 05.11.2013 în dosarul nr. 1563 P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților P. V. și P. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal.

S-a reținut că inculpații în cursul lunii noiembrie 2010, a indus-o în eroare pe partea vătămată C. A. cu prilejul încheierii unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare a unui imobil, cauzându-i astfel un prejudiciu de 80.000 lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere penală persoană vătămată; înscrisuri O.C.P.I. Teleorman, Primăria comunei Nanov; sentințe civile și încheieri ale Judecătoriei A.; declarații parte vătămată;declarații martori;declarații inculpați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 07.11.2013 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 28.03.2014, definitivă judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestora s-a procedat la audierea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. Totodată, au fost audiate părțile civile, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei și proba cu martorii P. L., R. I., L. D. și P. M..

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că la data de 19.11.2010, partea vătămată C. A., însoțită de martorul R. I., s-a întâlnit cu inculpații P. V. și P. F. la B.N.P. N. D. din ., ocazie cu care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub numărul 2434/19.11.2010.

În cadrul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, partea vătămată are calitatea de promitent cumpărător, iar învinuiții de promitenți-vânzători, obiect al acesteia fiind imobilul casă de locuit și terenul aferent aparținând celor doi învinuiți, bunuri imobile situate în ..

La momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, partea vătămată a achitat integral prețul în sumă de 80.000, urmând ca la data de 19.01.2011, să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.

Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat că, în data de 19.11.2010, inculpații P. V. și P. F. au primit de la partea vătămată C. A. suma de 80.000 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor ce urmau a fi cumpărate, urmând ca, până la data de 19.01.2011, să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, învinuiții neavând întocmită documentația cadastrală pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Inculpații P. V. și P. F. și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară la numărul 20.261 UAT Nanov, prin încheierea nr. 23.401/26.11.2010 emisă de O.C.P.I. Teleorman și, refuzând să se prezinte la notar în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, partea vătămată a notat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare în cartea funciară, astfel cum rezultă din încheierea nr. 25.724/07.12.2010.

La data de 19.01.2011, inculpații, după ce au fost notificați prin Biroul Executorului Judecătoresc H. S. C., s-au prezentat la B.N.P. N. D. din ., însă contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a fost perfectat, deoarece învinuitul P. V. a precizat că nu posedă acte de identitate valabile.

Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 26.01.2011, numitul G. D. M., nepotul inculpaților, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții P. F. și P. V., Judecătoria A. să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, acesta susținând că, la data de 05.06.2009, a cumpărat un imobil și terenul aferent de la rudele sale, care nu s-au mai prezentat pentru încheierea actelor în formă autentică.

Deși în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare s-a menționat că promitenții vânzători au declarat că imobilele nu au mai fost înstrăinate, nu sunt grevate de comandamente, servituți, ipoteci sau alte sarcini reale și nu fac obiectul vreunui litigiu la instanțele de judecată, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că cei doi învinuiți au ascuns părții vătămate că imobilul și terenul aferent au fost înstrăinate către numitul G. D. M., partea vătămată fiind indusă în eroare cu prilejul încheierii contractului, în așa fel încât fără această eroare nu ar mai fi încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare și nu mai suferea prejudiciul în sumă de 80.000 lei, fiindu-i prezentată ca adevărată o faptă mincinoasă.

Așa cum a fost menționat în plângerea penală, partea vătămată a reclamat faptul că inculpații P. V. și P. V., precum și făptuitorul G. D. M., au antedatat înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță”, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la înșelăciune.

Partea vătămată C. A. a susținut cele reclamate și cu ocazia cercetării efectuate în dosarul nr._, înregistrat la Judecătoria A., ce are ca obiect acțiunea formulată de G. D. M., proces civil în care a avut calitatea de intervenient.

Prin sentința civilă nr. 3446/14.09.2011, Judecătoria A. a respins ca nefondate acțiunile formulate de numiții G. D. M. și C. A..

Înscrisul reclamat de partea vătămată ca fiind fals reprezintă un înscris sub semnătură privată, și nu unul oficial.

Din probele existente la dosarul cauzei nu s-a putut stabili că între numitul G. D. M. și cei doi inculpați ar fi existat o înțelegere cu privire la chitanța de mână încheiată de inculpat cu acesta, pentru a-i ajuta să o înșele pe partea vătămată.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator în cauză atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpaților P. V. și P. F. constatând inducerea în eroare a părții vătămate D. G. cu prilejul încheierii unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare a unui imobil cauzându-i acestuia un prejudiciu de 10.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase comisă cu prilejul încheierii unui contract de promisiune de vânzare-cumpărare.

Acțiunea inculpaților realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune, urmarea imediată constând în producerea unui prejudiciu material în paguba părții civile D. G..

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din activitatea de inducere în eroare ce a avut ca urmare producerea prejudiciului.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune față de partea civilă C. A., instanța a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, în cauză neexistând prejudiciul în sarcina sa.

Chiar din declarația părții civile C. A. a rezultat că acesta se află în proprietatea imobilului ce a făcut obiectul promisiuni de vânzare-cumpărare dintre părți.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe raportat la partea civilă D. G., conform dispozițiilor art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,m precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată precum și valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs și consecințele infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria A., inculpații P. V. și P. F. și partea civilă C. A..

În motivele de apel depuse în scris de P., s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpaților P. V. și P. F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în ceea ce privește partea civilă C. A. și că în mod greșit aceeași inculpați au fost condamnați pentru aceeași faptă de înșelăciune, în dauna părții civile G. D. M., însă fără a fi sesizată.

În consecință, s-a solicitat de către P., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și condamnarea inculpaților cu privire la partea civilă C. A. pentru fapta de înșelăciune pentru care s-a și emis actul de sesizare; înlăturarea condamnării acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile G. D. M., deoarece instanța de fond nu a fost sesizată prin rechizitoriu și cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni.

Inculpații P. V. și P. F., prin apărător ales, au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, precum și a modalității acesteia de executare, care să fie o măsură neprivativă de libertate, apreciind că scopul avut în vedere poate fi atins și fără ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție, în penitenciar.

Partea civilă C. A. a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, în sensul că:

- în mod greșit s-a stabilit că numitul G. D. M. are calitate de parte vătămată;

- în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților reținându-se cu totul o altă situație de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu;

- inculpații trebuiau condamnați în urma plângerii făcute de partea civilă C. și nu în baza plângerii făcută de G. D. M..

În consecință, C. A. a solicitat și admiterea cererii de constituire ca parte civilă.

Inculpații au precizat că nu doresc să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel constată că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate C. A. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, dar a fost condamnat de către prima instanță pentru fapta de inducere în eroare a numitului G. D., nepotul inculpaților, faptă ce nu a fost reținută în rechizitoriu. Prin urmare, prima instanță în mod greșit a depășit limitele sesizării sale, pronunțându-se cu privire la o faptă pentru care P. nu dispusese trimiterea în judecată. În raport de aceste considerente, Curtea va dispune înlăturarea dispoziției de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna lui G. D. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii, precum și pe cea de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile către numitul G. D. întrucât privesc o faptă cu privire la care instanța nu a fost sesizată.

Cu privire la soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna părții civile C. A., Curtea apreciază că este greșită pentru considerentele care urmează:

La data de 19.11.2010, partea vătămată C. A., însoțită de martorul R. I., s-a întâlnit cu inculpații P. V. și P. F. la B.N.P. N. D. din ., ocazie cu care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub numărul 2434/19.11.2010.

În cadrul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, partea vătămată a avut calitatea de promitent cumpărător, iar inculpații de promitenți-vânzători, obiect al acesteia fiind imobilul casă de locuit și terenul aferent aparținând celor doi învinuiți, bunuri imobile situate în ..

Ulterior, inculpații P. V. și P. F. și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară la numărul 20.261 UAT Nanov, prin încheierea nr. 23.401/26.11.2010 emisă de O.C.P.I. Teleorman și, refuzând să se prezinte la notar în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, partea vătămată a notat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare în cartea funciară, astfel cum rezultă din încheierea nr. 25.724/07.12.2010.

La data de 19.01.2011, inculpații, după ce au fost notificați prin Biroul Executorului Judecătoresc H. S. C., s-au prezentat la B.N.P. N. D. din ., însă contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a fost perfectat, deoarece inculpatul P. V. a precizat că nu posedă acte de identitate valabile.

Fiind audiați, inculpații P. V. și P. F. au declarat că înscrisul sub semnătură privată, respectiv „chitanță”, încheiat cu G. D. M., reflectă realitatea, acesta fiind întocmit la data de 05.06.2009, însă martorul L. D. a precizat că a fost contactat în anul 2011 pentru a semna această chitanță și a refuzat întrucât a constatat că era datată 2009. Totodată, această susținere a inculpaților este infirmată de mențiunile incluse în antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat de notar, din care rezultă că inculpații au declarat că imobilele nu au mai fost înstrăinate, nu sunt grevate de comandamente, servituți, ipoteci sau alte sarcini reale și nu fac obiectul vreunui litigiu la instanțele de judecată.

În raport de aceste probe, rezultă că inculpații, după ce au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu C. A. au încercat mai multe modalități de a evita finalizarea contractului de vânzare-cumpărare, invocând diverse motive: nu au întabulat dreptul de proprietate, nu au documentația cadastrală, nu au acte de identitate valabile, astfel încât partea civilă a fost nevoită să solicite instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Aceste încercări s-au finalizat cu invocarea de către inculpați a faptului că imobilul era vândut încă din 2009 numitului G. D., nepotul lor, prezentând în acest scop o chitanță antedată, după cum rezultă din declarația martorului L. D..

Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză s-au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați, astfel încât se impune condamnarea acestora în raport de dispoz. art. 396 alin. 2 Cpp.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă au fost în vigoare două legi penale, Codul Penal din 1969 (cu modificările aferente până la data de 01.02.2014) și legea nr. 286/2009 (si legea de punere in aplicare a NCP). Cu privire la instituțiile relevante aplicabile în cauză, cele două legi cuprind dispoziții diferite, în raport de care instanța de apel va identifica și aplica legea penală mai favorabilă pentru fiecare inculpat in parte și în raport de decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale care a precizat expres că în aplicarea art. 5 NCp nu este permisă combinarea dispozițiilor succesive din legile penale.

În prezenta cauză, instanța constată că legea nouă a modificat pedepsele pentru infracțiunea săvârșită de inculpați (de la 6 luni la 3 ani închisoare față de închisoare de la 1-15 ani închisoare), astfel încât legea penală mai favorabilă este Noul Cod Penal care prevede limite de pedeapsă mai mici.

Art. 74 NCp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Curtea apreciază că în raport de noile limite stabilite de legiuitor, de circumstanțele faptelor: prin acțiunea celor doi inculpați care au încercat ulterior în mod repetat să nu își îndeplinească obligațiile civile asumate în fața notarului public, de cuantumul mare al prejudiciului produs, dar reparat ca urmare a faptului că partea civilă se află în posesia imobilului și de circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt la o vârstă relativ înaintată, au încercat să se sustragă de la răspunderea penală încercând să acrediteze ideea exploatării de către partea civilă a unor dificultăți financiare, o pedeapsă orientată peste minimul special prevăzut de legea nouă este de natură a corespunde gravității faptelor și periculozității sociale a celor doi inculpați.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de recuperarea prejudiciului, de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt la primul contact cu legea penală și având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra personalității inculpaților, neexistând dovezi că aceștia nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertății, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca aceștia să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă că inculpații sunt persoane care vor manifesta în viitor dispreț față de legea penală și care nu ar putea înțelege gravitatea faptelor decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate este corecta.

Curtea apreciază că pe durata termenului de încercare în care inculpații să facă dovada că se pot îndrepta și fără privarea de libertate, se impune exercitarea unui control din partea organelor judiciare și administrative pentru a se asigura nu numai că aceștia respectă măsurile de supraveghere, dar și că prestează o muncă neremunerată în folosul comunității.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă C., Curtea apreciază că prejudiciul moral invocat de către aceasta, constând în stresul la care a fost supus, fiind nevoit să formuleze cereri de sechestru și de chemare în judecată, nu se află în legătură de cauzalitate directă cu acțiunea inculpaților de inducere în eroare, astfel încât o va respinge ca neîntemeiată.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria A., de apelanții inculpați P. V. și P. F. și de apelanta parte civilă C. A. împotriva sentinței penale nr. 135/24.06.2014 a Judecătoriei A..

Va desființa în parte sentința apelată și rejudecând în fond, în baza art. 5 NCp:

În baza art. 386 Cpp va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților P. V. și P. F. din cea prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p. din 1968 în cea prev. de art. 244 alin. 1 Ncp

În baza art. 244 alin. 1 NCp cu aplic. art. 5 NCp.va dispune condamnarea inculpaților P. V. și P. F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna părții civile C. A.).

În baza art. 91 NCp va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpații vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpații vor presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la Primăria Nanov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.

În baza art. 404 al. 2 C.p.p., se va atrage atenția inculpaților că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

Se va înlătură dispoziția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna lui G. D. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii și de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile către numitul G. D..

Va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A..

În baza art. 276 alin. 1 Cpp va obliga inculpații la plata sumei de 500 de lei fiecare cheltuieli judiciare către persoana vătămată C. A..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit avocaților din oficiu ai inculpaților în cuantum de câte 300 de lei se va avansa din fondul MJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria A., de apelanții inculpați P. V. și P. F. și de apelanta parte civilă C. A. împotriva sentinței penale nr. 135/24.06.2014 a Judecătoriei A..

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând în fond, în baza art. 5 NCp:

În baza art. 386 Cpp schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților P. V. și P. F. din cea prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p. din 1968 în cea prev. de art. 244 alin. 1 Ncp

În baza art. 244 alin. 1 NCp cu aplic. art. 5 NCp. condamnă inculpații P. V. și P. F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna părții civile C. A.).

În baza art. 91 NCp, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpații trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 404 al. 2 C.p.p., atrage atenția inculpaților că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

Înlătură dispoziția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna lui G. D. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii.

Înlătură dispoziția de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile către numitul G. D..

Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A..

În baza art. 276 alin. 1 Cpp obligă inculpații la plata sumei de 500 de lei fiecare cheltuieli judiciare către persoana vătămată C. A..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii..

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocaților din oficiu ai inculpaților în cuantum de câte 300 de lei se avansează din fondul MJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

D. LupașcuIsabelle T.

GREFIER,

S. N.

Red. I.T./15.01.205

Dact. A.L. 2 ex.

Jud. A. – jud.: I. M.C.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 80/2014. Curtea de...		Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI