Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 848/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.848/Co
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. M.
GREFIER – C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnat M. R. împotriva sentinței penale nr. 2348/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat M. R. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales Lacrima C. cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al contestatorului condamnat M. R. depune la dosar motivele de apel.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat M. R. susține oral motivele de apel formulate în scris, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, deducerea din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate aplicată prin sentința penală nr.555/2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosar nr._/3/2009, a perioadei de detenție preventivă de la data de 03.02.2011 până la 06.04.2014 executată în baza MAP nr.31/31.01.2011 emis de Tribunalul București - Secția I penală în dosar nr._/3/2011, pentru săvârșirea unei fapte concurente, și punerea deîndată în libertate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate ca nefondată și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Contestatorul condamnat M. R., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său, solicitând admiterea contestației.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.2348 din 24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în temeiul disp. art. 599 C.p.p. rap.la art.597 C.p.p., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul M. R..
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.09.2014, sub nr._, condamnatul M. R. a formulat cerere, calificată contestație la executare, prin care a solicitat în raport de disp.art.72 alin.1 C.p. punerea în libertate cu începere de la 05.08.2014, pentru următoarele considerente:
In dosarul penal nr._/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 26 aprilie 2011, casat cu trimitere spre rejudecare de către Curtea de Apel București la data de 14 februarie 2014 și reînregistrat la data de 9 aprilie 2014, sub nr._/3/2011*, a fost arestat în baza MAP nr. 31/31.01.2011, emis de Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penală, la data de 03.02.2011 la zi.
În aceeași cauza a mai fost reținut preventiv 24 de ore din 27.01.2011 ora 13.21 până la data de 28.01.2011 ora 13.21.
A fost pus in libertate sub control judiciar la data de 7 mai 2014, măsura instanței fiind definitivă la data de 10 mai 2014 după 3 ani 2 luni și 10 zile.
Măsura punerii în libertate sub control judiciar nu a putut fi executată deoarece, anterior, la data de 7 aprilie 2014, s-a emis mandatul de executare a pedepsei în baza sentinței penale nr. 555/F din 2 iulie 2013, definitivă prin decizia penală nr.444/A din 7 aprilie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._/3/2009 de Tribunalul București.
In dosarul penal nr._/3/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 17 decembrie 2009, a fost cercetat în stare de libertate, fiind condamnat definitiv la data de 7 aprilie 2014, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare prin privare de libertate, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 07.04. 2014.
Faptele săvârșite în cele două cauze sunt concurente, arestarea preventivă fiind dispusă la data de 03.02.2011 într-o cauză, iar prima condamnare definitivă fiind cea din 7 aprilie 2014, dispusă în cea de a doua cauză.
In raport cu prevederile art. 72 alin 1 din Codul penal, inculpatul a apreciat că prevenția executată în cauza nr._/3/2011*, pe rolul Tribunalului București, constituie un drept câștigat și se impune deducerea acesteia din condamnarea aplicată definitiv de 3 ani și 6 luni închisoare, concurenta celor două infracțiuni fiind evidentă și, pe cale de consecință punerea acestuia în libertate cu începere de la 4 august 2014.
Din analiza materialului probator existent la dosar a constatat, potrivit dispozițiilor art.72 alin.1 C.p. nu sunt incidente prezentei cauze, iar perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp sau separat pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
Din analiza acestor dispoziții legale în raport de situația petentului condamnat M. R., instanța a constatat că nu-și găsesc aplicarea pentru ca acest text are în vedere situația în care condamnatul a fost urmărit sau judecat în același timp sau separat pentru mai multe infracțiuni concurente, dispunându-se alte soluții decât cea de condamnare (o soluție de stingere a procesului penal).
Condamnatul se află în executarea unei pedepse emise prin sentința penală nr.555/2013 a Tribunalului București.
In prezent este cercetat într-un alt dosar penal, respectiv dosarul nr._/3/2011*, casat cu trimitere spre rejudecare, dosar în care inculpatul s-a aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.31/31.01.2011, până la data de 07.05.2014, când judecătorul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, măsura rămasă definitivă.
La momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în alt dosar, este posibil ca perioada de arest preventiv pe care a executat-o în dosarul nr._/3/2011* să fie supusă analizei și eventual dedusă fie în temeiul disp.art.72 alin.1 C.p. în cazul în care se pronunță o altă soluție decât condamnarea, fie aplicându-se dispozițiile legale referitoare la instituția contopirii pedepselor în situația unei noi condamnări. Aceste explicații înlătură ideea acreditată de apărare că ar fi posibilă executarea de două ori a unei pedepse de către petentul condamnat M. R..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. R. care a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și deducerea din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.555/2013 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2009, a perioadei de detenție preventivă de la data de 03.02.2011 până la 06.04.2014 executată în baza MAP nr.31/31.01.2011, emis de Tribunalul București - Secția I penală în dosar nr._/3/2011, pentru săvârșirea unei fapte concurente, și punerea deîndată în libertate.
Contestația petentului condamnat nu este întemeiată și va fi respinsă în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cu referire la art.598 și art.599 C. pr. pen.
În mod justificat instanța de fond a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.72 din vechiul Cod penal, deoarece inculpatul se află în executarea unei pedepse unde are o sancțiune definitivă, respectiv pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 555/2013 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2009, iar în celălalt dosar, respectiv în dosarul nr._/3/2011 nu a fost judecat definitiv, dosar unde s-a aflat în stare de arest preventiv și a fost pus în libertate sub control judiciar.
Urmează a se face aplicarea disp. art.72 C. pen. după soluționarea definitivă a ambelor dosare și în funcție de soluția ce va fi dată, se va deduce durata de arest preventiv ori în cadrul unei proceduri de contopire, ori pe calea unei contestații la executare.
Așa fiind, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu sunt motive pentru desființarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul M. R. împotriva sentinței penale nr. 2348/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ și îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,
D. M.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./18.11.2014
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1303/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 113/2015. Curtea de... → |
|---|
