Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 113/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 113/A
Ședința publică din data de 26.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de revizuentul C. V. împotriva sentinței penale nr. 2495/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul – revizuent C. V. personal, adus de la locul de deținere, P. R. și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Danoiu D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/15.01.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul apelantului – revizuentsolicită admiterea apelului, arătând că încheierea a cărei revizuire o solicită este nelegală deoarece s-a dispus confiscarea tuturor bunurilor ridicate, în condițiile în care nu toate bunurile au făcut obiectul infracțiunii. Solicită să se constate că cererea de revizuire este admisibilă, cazul de revizuire fiind cel prevăzut de art. 459 pct. 3 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea apelului, ca nefondat, deoarece aspectele pe care le invocă inculpatul, referitor la hotărârea instanței de fond, sunt critici de nelegalitate a acesteia, care puteau fi invocate prin căile de atac ordinare, nu prin intermediul unei revizuiri, astfel cum a constatat în mod corect și instanța fondului. Prin urmare, solicită să se constate că respingerea cererii de revizuire este fondată.
Apelantul – revizuent,având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, precizând că o parte a bunurilor confiscate nu au făcut obiectul infracțiunii, motiv pentru care solicită restituirea acestora.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2495 din 15.10.2014, Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul C. V. (fiul lui natural și E., născut la data de 25.12.1983, deținut în P. R.) privind revizuirea încheierii de ședință din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1817/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, obligându-l pe acesta să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut că, prin adresa înregistrată la data de 14.08.2014, cu numărul_ Curtea de Apel București a înaintat Tribunalului București, cererea formulată de condamnatul C. V. privind revizuirea încheierii de ședință din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1817/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
În motivarea cererii petentul a arătat că instanța de fond a comis o eroare judiciară prin aceea că a dispus confiscarea în totalitate a bunurilor în condițiile în care aceste bunuri trebuiau restituite, întrucât nu au făcut obiectul infracțiunilor deduse judecății.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că prin încheierea de ședință din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1817/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a îndreptat omisiunea vădită strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale nr.286/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2937/01.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și în baza art.279 rap. la art.278 Cod procedură penală, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. V. a tuturor bunurilor depuse la Camera de Corpuri Delicte conform dovezilor . nr._ și nr._.
S-a reținut că, potrivit art. 453 alin.1 lit.a Cod procedură penală revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Din interpretarea textului de lege arătat a rezultat că acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Tribunalul a constatat, pe de o parte, că împrejurarea invocată de petent a fost cunoscută de instanțe la soluționarea cauzei, iar pe de altă parte că, prin această împrejurare nu se tinde a se dovedi nevinovăția condamnatului ci, reanalizarea situației cu privire la bunurile confiscate și restituirea acestora, ceea ce nu constituie, potrivit legii, caz de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul-condamnat C. V., care a reiterat susținerea privind nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite și confiscarea tuturor bunurilor ridicate de la acesta.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin cererea de revizuire formulată de condamnatul C. V. se susține, în esență, că modalitatea în care prima instanță a procedat la confiscarea bunurilor ridicate de la condamnat în cursul urmăririi penale, prin pronunțarea unei încheieri de înlăturare a omisiunii vădite, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale în executarea căreia se află, este nelegală.
Curtea amintește că pe calea revizuirii nu se poate tinde la rejudecarea cauzei decât în cazurile expres și limitativ enumerate de Codul de procedură penală, altfel, pe calea revizuirii, s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat al unei hotărâri definitive într-un mod nepermis de lege.
Având în vedere că motivele expuse pe calea revizuirii sunt aceleași motive expuse în calea de atac a apelului exercitată de condamnat împotriva încheierii pronunțate la data de 04.04.2014 de Tribunalul București –Secția I Penală, cale de atac ce a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 817 din data de 24.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București –Secția I Penală, revizuirea de față constituie în fapt, un „apel deghizat”, ce tinde la rejudecarea căii de atac ordinare, ceea ce excede scopului în care revizuirea este reglementată, context în care respingerea ca inadmisibilă a cererii de către prima instanță este temeinică și legală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – revizuent C. V., pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul exercitat de apelantul revizuient C. V. împotriva sentinței penale nr.2495/15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./24.02.2015
Thred. 3 ex.
T.B.S. 1 – jud. T.A
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 848/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
