Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 590/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 590/CO
Ședința publică din data de 12.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. Amaryl.
Pe rol se află pronunțarea cu privire la contestația declarată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr. 213/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 04.08.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de 12.08.2014, când a hotărât următoarele:
Curtea,
Asupra apelului de fata,
Prin sentinta penala nr. 213/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, in baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a fost admisa contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 de pe lângă P. G. privind pe condamnatul S. C., fiul lui D. și E., născut la data de 18.02.1972 - în prezent aflat în P. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 a Tribunalului București, secția II, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 25.10.2006 a Curții de Apel București.
În baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a,b, e din Noul Cod penal, a fost redusa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e, din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului S. C. de la 10 ani la 5 ani.
S-a dispus anularea MEPI nr. 1127 din 28.10.2006 emis de Tribunalul București secția a II penală și emiterea unui nou mandat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 pronunțată de Tribunalul București secția a II penală, inculpatul S. C. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175, lit. i Cod penal raportat la art. 176 lit. d Cod penal.
În baza art. 211 lit. a, e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare .
În baza art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 25 de ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 2 lit. a, b, c, d și e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 13 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a și conform art. 34 lit. a Cod penal si s-a dispus ca inculpatul să execute detențiunea pe viață.
S-a facut aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 22.09.2000 la 28.03.2001.
În conformitate cu art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e Cod penal, pe o perioadă de 10 ani.
Prima instanta a constatat ca infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174-175 lit. i Cod penal raportat la art. 176 lit. d Cod penal, are corespondent în art. 189 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 25 de ani sau detențiunea pe viață, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. a, e, are corespondent în art. 233 Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, are corespondent în art. 218 alin. 4 Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 18 ani, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. a, b, c, d, e Cod penal, are corespondent în art. 234 alin. 1 lit. a, c și d Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, prima instanta a analizat aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă și aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni și la recidiva postcondamnatorie.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, s-a analizat limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. a Cod penal, limită maximă pe care a comparat-o cu pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul.
Totodată, s-a retinut că, în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. De aceea, în art. 13 din Codul penal este folosită expresia legea mai favorabilă și nu dispozițiile mai favorabile ale unei legi.
În speță, prima instanta a retinut că în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. a, e Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, se situează peste limita maximă prevăzută de art. 218 alin. 4 Noul Cod penal cu aplicarea art. 43 alin. 1 Noul Cod Penal, ce este de 7 ani închisoare, pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969, se situează peste limita maximă prevăzută de art. 218 alin. 4 Noul Cod penal cu aplicarea art. 43 alin. 1 Noul Cod Penal, ce este de 18 ani închisoare, pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. art. 211 alin. 2 lit. a, b, c, d, e Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal 1969, se situează peste limita maximă prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. a, c și d Noul Cod penal cu aplicarea art. 43 alin. 1 Noul Cod Penal, ce este de 10 ani închisoare, sens în care s-ar impune reducerea acestora la maximul prevăzut de Noul Cod Penal, însă tribunalul reține că infracțiunile pentru care a fost condamnat intimatul, au fost săvârșite în concurs, reglementat în Noul Cod Penal de art. 39.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa după cum urmează: când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiunea pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață.
Având în vedere dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a) Cod penal, prima instanta a constatat că și în cazul reducerii pedepselor menționate mai sus la maximul prevăzut de Noul Cod Penal, cuantumul pedepsei pe care ar urma să o execute intimatul nu s-ar modifica, aceasta rămânând în continuare detențiunea pe viață.
S-a retinut însă că intimatul condamnat beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Cod penal, cu privire la durata pedepsei complementare, care a fost stabilită prin hotărârea de condamnare la 10 ani, iar în prezent, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani astfel incat, in baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a,b, e din Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e, din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului S. C. de la 10 ani la 5 ani.
Impotriva acestei sentinte a declarat contestatie P. de pe langa Tribunalul G., motivele fiind cele expuse, in esenta, de reprezentantul Ministerului Public in fata instantei de control judiciar, astfel cum ele au fost consemnate in incheierea de sedinta din 04.08.2014.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 c.p.p, Curtea constată urmatoarele:
Prima instanta a constatat in mod corect ca, in privinta pedepselor principale si in privinta pedepsei rezultante a detentiunii pe viata aplicate condamnatului S. C. prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 a Tribunalului București, secția II, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 25.10.2006 a Curții de Apel București nu se poate dispune aplicarea art. 6 din noul cod penal cu efectul reducerii acestora deoarece, cuantumul pedepsei rezultante pe care ar fi de executat nu s-ar modifica, rămânând în continuare detențiunea pe viață.
Este insa intemeiata critica Ministerului Public privind faptul ca, in mod gresit, prima instanta, a dispus in baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a,b, e din Noul Cod penal, reducerea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e, din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului S. C. de la 10 ani la 5 ani.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 6 cod penal, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Cu privire la aceasta chestiune, se constata faptul ca, prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 a Tribunalului București, secția II, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 25.10.2006 a Curții de Apel București, in conformitate cu art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, e Cod penal, pe o perioadă de 10 ani, pedepsa complementara care are corespondent în art. 66 lit. a, b, d, f si g Cod penal nu in art. 66 lit. a,b, e din Noul Cod penal cum gresit a retinut prima instanta.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va admite, in baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p., contestația formulata de P. de pe langa Tribunalul G., impotriva sentintei penale nr. 213 din 10.03.2014 pronuntata de Tribunalul G. in dosarul nr._, va desfiinta sentința penală contestata și, in rejudecare, va admite sesizarea Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 la P. G. privind pe condamnatul S. C., procedand astfel cum se va vedea mai jos in dispozitiv.
Vazand si disp. art. 275 alin. 3 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestatia formulata de P. de pe langa Tribunalul G. impotriva sentintei penale nr. 213 din 10.03.2014 pronuntata de Tribunalul G. in
dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestata și rejudecând:
Admite sesizarea Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 la P. G. privind pe condamnatul S. C., în prezent aflat în P. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 a Tribunalului București, secția II, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 25.10.2006 a Curții de Apel București.
In baza art. 6 alin. 6 Cod penal, constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, e, din Codul penal din 1969 pe o perioada de 10 ani, aplicata condamnatului S. C. prin sentința penală nr. 966 din 12.09.2006 a Tribunalului București, secția II, definitivă prin decizia penală nr. 1449 din 25.10.2006 a Curții de Apel București, are corespondent în art. 66 lit. a, b, d, f si g Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
Dispune anularea MEPI nr. 1127 din 28.10.2006 emis de Tribunalul București secția a II penală și emiterea unui nou mandat conform dispozitiilor prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul aparatorului din oficiu desemnat intimatului condamnat S. C. in faza judecatii contestatiei, in cuantum de 100 lei, se suporta din fondurile M.J.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 12.08.2014.
P.
G. C. A.
Grefier
S. V. V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta O.G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 581/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1453/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
