Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 163/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2016 în dosarul nr. 163/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 163
Ședința publică din 24.03.2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE – C. E. R.
GREFIER – R. D. C.
Ministerul Public - P. de pe C. de A. București a fost reprezentat de procuror – D. F..
Pe rol soluționarea contestației formulată de contestatorul-condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr. 9/05.01.2016 a Tribunalului București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 C.p.p., a stabilit pronunțarea la data de 24.03.2016 când a pronunțat următoarea decizie:
C.,
Prin sentința penală nr. 9/05.01.2016 a Tribunalului București, a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul C. V..
Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 229/F/2010 pronunțată la data de 13.08.2010 de C. de A. București – Secția I penală în dosar nr._, definitivă prin nerecurare, s-au dispus următoarele:
”Admite sesizarea Parchetului de pe lângă C. de A. București.
Recunoaște sentința penală nr.213/07 din 19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.4 din Zaragoza privind condamnarea cetățeanului român C. V. la pedeapsa de 4 ani și o lună închisoare și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale, sentința penală nr.204/07 din 31.05.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.7 din Zaragoza privind condamnarea aceleiași persoane la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale, sentința penală nr._ /2007 din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.5 din Zaragoza privind condamnarea aceleiași persoane la pedeapsa de un an și 15 zile închisoare și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale, sentința penală nr.108/08 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Penal nr.4 din Oviedo privind condamnarea aceleiași persoane la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale.
Dispune transferarea condamnatului C. V. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 11 ani, 4 luni și 15 zile închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale.
Deduce prevenția de la 13.02.2007 la zi.”
În baza sentinței penale, a fost emis M.E.P.I. nr. 370/2010.
II. Prin sentința penală nr. 63/P/01.04.2014 a Curții de A. C., definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoașterea cu privire la condamnatul C. V. fost N. și executarea pe teritoriul României a Hotărârii judiciare definitive și executorii din data de 11.04.2005, cu referire nr.GC – 5095/02 și nr. de dosar de note explicative 679/2004 – Hotărârea nr._ pronunțată de C. de A. din Gand Belgia, a pedepsei de 10 ani închisoare aplicată condamnatului C. V. fost N..
S-a dedus prevenția de la 11.08.2011 la zi.
În baza acestei sentințe, a fost emis M.E.P.I. nr. 55/2014.
III. Ulterior înregistrării prezentei contestații pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, prin decizia penală nr.429/31.08.2015 a Curții de A. București – Secția I penală, s-a admis contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1015/25.06.2015 a Tribunalului București – Secția I penală în dosarul penal nr._, dispunându-se:
”Desființează în totalitate sentința contestată și, rejudecând:
În baza art. 585 Cpp admite cererea de contopire formulată de petentul C. V. și, pe cale de consecință:
Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin hotărârea nr. C/1687/12 din data de 30.10.2012 a Curții de A. Gand, Camera 4, definitivă la data de 30.10.2012 și recunoscută prin sp. nr. 63/P/01.04.2014 a Curții de A. C. sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sp. nr. 213/07 din data de 19.06.2007 de Tribunalul Penal nr.4 din Zaragoza, sp. nr. 204/07 din data de 31.05.2007 de Tribunalul Penal nr.7 din Zaragoza, sp. nr._/2007 din data de 16.10.2007 de Tribunalul Penal nr.5 din Zaragoza și sp. nr.108/08 din data de 17.07.2008 de Tribunalul Penal nr.4 din Oviedo, sentințe recunoscute prin sp. nr. 229/F/13.08.2010 a Curții de A. București – Secția a II-a penală.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Codul penal din 1969 (VCP) cu aplic. art. 5 NCP contopește pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința Curții de A. Gand, recunoscută prin sp. nr. 63/P/01.04.2014 a Curții de A. C., cu pedeapsa de 11 ani 4 luni 152 zile închisoare rezultată din sentințele autorităților spaniolă și stabilită prin sp. nr. 229/F/13.08.2010 a Curții de A. București, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani 4 luni 152 zile închisoare la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, în final petentul executând 14 ani 4 luni și 152 zile închisoare.
În baza art. 36 al. 3 VCP deduce din pedeapsa rezultantă perioada 13.02.2007 la zi.
În baza art. 71 al. 1, 2 VCP interzice condamnatului executarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a) VCP pe durata executării pedepsei principale.
Anulează mandatele de executare a pedepsei emise în baza sp. nr. 229/F/13.08.2010 a Curții de A. București – Secția a II-a penală și, respectiv, sp. nr. 63/P/2014 a Curții de A. C. și dispune emiterea unui nou mandat, corespunzător prezentei.”
În baza acestei decizii s-a emis MEPI nr.2767/2.09.2015 în a cărui executare se află condamnatul (fila 13).
Tribunalul a constatat că potrivit sentinței 108/08 din data de 17.07.2008 a Judecătoriei în materie penală nr.4 Oviedo (reținută în toate hotărârile de recunoaștere și contopire ca fiind Tribunalul Penal nr.4 din Oviedo) condamnatul a fost reținut de la 13.02.2007 până la 15.02.2007 (3 zile) și arestat preventiv de la 16.02.2007 până la 16.07.2008 (517 zile), deci în total 520 zile, între 13.02.2077 și 16.07.2008 (fila 126 verso a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - atașat).
Această perioadă este identică cu cea a cărei deducere se solicită de către condamnat (aspect care rezultă inclusiv din fișa privind pe condamnat aflată la fila 249 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București – atașat, fișă comunicată în urma cererilor de asistența judiciară internațională în materie penală adresate instanțelor spaniole indicate în cererea condamnatului).
De altfel același aspect rezultă și din extrasul depus chiar de către condamnat (fila 8 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - atașat) dar și din hotărârea din 2 septembrie 2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr.1 din Aragon (fila 7 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - atașat).
Această perioadă de 520 de zile a fost însă avută în vedere de C. de A. București – Secția I penală la pronunțarea sentinței penale nr. 229/F/2010 din 13.08.2010 în dosar nr._, prin această sentință, prin care s-au recunoscut sentințele penale nr.213/07 din 19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.4 din Zaragoza, nr.204/07 din 31.05.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.7 din Zaragoza, nr._ /2007 din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Penal nr.5 din Zaragoza și sentința penală nr.108/08 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Penal nr.4 din Oviedo, deducându-se deja prevenția de la 13.07.2007 la zi.
Prin urmare, s-a concluzionat că cererea condamnatului de deducere a celor 520 de zile este vădit neîntemeiată, astfel încât, nefiind îndeplinite condițiile prev. la art.598 alin.1 lit.d C.p.p, Tribunalul a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, condamnatul C. V., solicitând, admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată în sensul deducerii din pedeapsa în executarea căreia se află a perioadei de 520 zile închisoare.
Analizând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art. 598 și 425 ind. 1 NCPP, C. reține următoarele:
Contestatorul se află în prezent, în executarea MEPI nr.2767/2.09.2015 emis în baza sentinței penale nr.1015/25.06.2015 a Tribunalului București – Secția I penală în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr.429/31.08.2015 a Curții de A. București – Secția I penală, prin care au fost contopite pedepsele aplicate acestuia în străinătate și recunoscute atât prinsp. nr. 229/F/13.08.2010 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, cât și prinsp. nr. 63/P/01.04.2014 a Curții de A. C., rezultând o pedeapsă finală de 14 ani, 4 luni și 15 zile închisoare, din care a fost dedusă perioada executată, de la 13.02.2007 la zi.
Așa cum a observat și judecătorul fondului, această perioadă este identică cu cea a cărei deducere se solicită de către condamnat, aspect care rezultă inclusiv din fișa privind pe condamnat aflată la fila 249 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București – atașat, cât și din extrasul depus chiar de către condamnat (fila 8 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - atașat).
Deși la prima vedere perioada de 520 zile închisoare a cărei deducere s-a efectuat deja prin sentința penală nr. 229/F/2010 din 13.08.2010 în dosar nr._, a Curții de A. București – Secția I penală, apare ca fiind identică cu cea dedusă prin hotărârea din 2 septembrie 2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr.1 din Aragon (fila 7 a dosarului nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - atașat), această perioadă nu putea fi avută în vedere de C. de A. București – Secția I penală la pronunțarea sentinței penale nr. 229/F/2010 din 13.08.2010 în dosar nr._, întrucât deducerea efectuată prin hotărârea din 2 septembrie 2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr.1 din Aragon este ulterioară sentinței penale de recunoaștere a Curții de A. București, Secția I penală.
În consecință, chiar dacă potrivit legii române, legea care guvernează executarea pedepsei rezultante de 14 ani, 4 luni și 15 zile închisoare pe care o are de executat contestatorul, potrivit art. 144 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, nu se poate proceda la o dublă deducere a perioadei de 520 zile închisoare, din cuprinsul deciziei Tribunalului Constituțional din Spania depusă de contestator la dosarul instanței de control judiciar la termenul de judecată din data de 22.03.2016, rezultă foarte clar că în Spania, urmarea acestei decizii a instanței de contencios constituțional, atunci când o persoană se află în același timp și în aceeași perioadă atât în executarea unei măsuri preventive cât și în executarea unui pedepse definitive, respectiva persoană beneficiază de o dublă deducere a perioadei executate în aceste condiții.
Întrucât potrivit art. 135 al. 9 lit. ii din aceeași lege instanța română care recunoaște o hotărâre străină are obligația de a deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, raportat și la faptul că perioada a cărei deducere se solicită deși coincide cu cea a cărei deducere s-a efectuat prin sentința penală nr. 229/F/2010 din 13.08.2010, a Curții de A. București, Secția I penală, nu putea fi avută în vedere la pronunțarea acestei sentințe, fiind dedusă încă o dată la un moment ulterior, prin hotărârea din 2 septembrie 2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr.1 din Aragon, care este conformă deciziei Tribunalului Constituțional din Spania, C. apreciază contestația întemeiată, sens în care o va admite.
Pentru a da eficiență celor dispuse prin hotărârea din 2 septembrie 2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr.1 din Aragon, se impune ca această hotărâre să fie recunoscută pe cale incidentală, în cauza de față, în baza art. 140 ind. 1 al. 2 și 4 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Pentru toate aceste considerente, C., în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a NCPP rap. la art. 598 NCPP, va admite contestația declarată de contestatorul condamnat C. V., împotriva sentinței penale nr. 9/05.01.2016 a Tribunalului București, va desființa sentința atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 140 ind. 1 al. 2 și 4 din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaște pe cale incidentală hotărârea din data de 02.09.2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr. 1 din Aragon.
În baza art. 598 al. 1 lit. d NCPP va admite contestația la executare formulat de contestatorul-condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr. 1015/25.06.2015 a Tribunalului București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 429/31.08.2015 a Curții de A. București, Secția I penală și în consecință, va deduce din pedeapsa finală aplicată prin această hotărâre, alături de perioadele deja deduse și perioada de 520 zile închisoare, conform hotărârii din data de 02.09.2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr. 1 din Aragon.
Totodată, va dispune anularea MEPÎ nr. 2767/02.09.2015 emis în baza hotărârii contestate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 N.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a NCPP rap. la art. 598 NCPP, admite contestația declarată de contestatorul condamnat C. V., împotriva sentinței penale nr. 9/05.01.2016 a Tribunalului București.
Desființează sentința atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 140 ind. 1 al. 2 și 4 din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaște pe cale incidentală hotărârea din data de 02.09.2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr. 1 din Aragon.
În baza art. 598 al. 1 lit. d NCPP admite contestația la executare formulat de contestatorul-condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr. 1015/25.06.2015 a Tribunalului București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 429/31.08.2015 a Curții de A. București, Secția I penală și în consecință, deduce din pedeapsa finală aplicată prin această hotărâre, alături de perioadele deja deduse și perioada de 520 zile închisoare, conform hotărârii din data de 02.09.2010 a Judecătoriei de supraveghere penitenciară nr. 1 din Aragon.
Dispune anularea MEPÎ nr. 2767/02.09.2015 emis în baza hotărârii contestate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei decizii.
În baza art. 275 al. 3 N.C.P.P., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
Suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2016.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./25.03.2016
Dosar fond nr._ -Trib. București
Jud. fond – V. F. C.
| ← Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
