Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 50/2013

Dosar nr._

_ /2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.50

Ședința publică din data de 11.01.2013

Curtea constituită din:

Președinte: R. M.

Judecător:D. D.

Judecător: M. N.

Grefier:C.-M. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror A. C..

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat revizuient N. M. D. împotriva deciziei penale nr.4A din data de 3.12.2012, pronunțată de Tribunalul I.,Secția Penală în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat N. M. D. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu C. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._ depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului condamnat N. M. D. solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art.385/9 pct.17/2 teza a II-a,casarea sentinței penale și pe fond admiterea cererii de revizuire. Apreciază că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de revizuire și consideră că se încadrează în dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală și solicită aplicarea legii mai favorabile care a intervenit ulterior condamnării petentului,respectiv aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b cu referire la art.407,408/2 Cpp cererea de revizuire fiind inadmisibilă,iar motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor,cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Recurentul condamnat N. M. D.,având ultimul cuvânt, solicită aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp și art.74,76 Cp a recunoscut fapta în fața procurorului DNA.

CURTEA

Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:

Tribunalul I., Secția penală, prin decizia penală nr. 4/A din data de 03.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ , a respins apelul declarat de apelantul-revizuent N. M. D. împotriva sentinței penale nr. 300 din data de 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._, ca nefondat.

A obligat pe apelantul revizuient la 200 de lei cheltuieli judiciare statului (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la trezoreria B. - cod fiscal_) din care 100 de lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penale nr. 300 din data de 01.06.2012 în dosarul penal nr._ , Judecătoria Cornetu a constatat următoarele:

În baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de petentul N. M. D. privind revizuirea sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1713/28.10.2010 a Curții de Apel București- Sectia II-a Penală, ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat revizuientul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a constatat următoarele:

Prin cererea formulată de către petentul revizuient N. M. D. și adresată Judecătoriei Cornetu s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În motivarea cererii, revizuientul a aratat că nu este de acord cu pedeapsa la care a fost condamnat și dorește să beneficieze de disp. art. 320¹ Cod procedură penală, introduse prin Legii nr. 220/2010.

Prin sentința penală nr. 191 din 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de revizuire formulate de petentul N. M. D. și trimiterea acesteia la P. de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiția – Direcția Națională Anticorupție.

Au fost inaintate la dosarul cauzei, conform art. 399 alin. 5 Cod procedură civilă, concluziile P. de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiția – Direcția Națională Anticorupție privind cererea de revizuire formulată de petentul N. M. D..

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în baza art. 9, alin. 1, lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, inculpatul N. M. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului dreptul de a fi administrator la societate comercială pe o perioadă de 5 ani, pedeapsa complementară ce se execută după executarea pedepsei de 6 ani.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională De Administrare Fiscală – Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului I. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL cu sediul în comuna Vidra, ., să plătească părții civile suma de 6.231.880 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.

Prin decizia penală nr. 433/A/17.06.2010 a Tribunalului București-Secția I-a Penală, s-a admis apelul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiția – Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, interzicându-i-se inculpatului și drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.

Decizia penală nr. 1713/R/28.10.2010 a Curții de Apel București București-Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de către inculpatul N. M. D..

La data de 25.01.2012 petentul revizuient N. M. D. formulat prezenta cerere de revizuire a sentinței penale sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ .

Analizând cererea formulată, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 394 Cod procedură penală motivele invocate de revizuient neîncadrându-se în cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală sau în celelate cazuri expres și limitative prevăzute de lege, neînvocandu-se fapte sau împrejurari noi necunoscute de instanță la solutionarea cauzei și care trebuie să fie luate în considerare la individualizarea pedepsei.

Susținerea revizuientului N. M. D. că pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră, nu dovedește netemeinicia hotărârii de condamnare.

Este adevărat că în motivarea Deciziei nr. 1483/08.11.2011 a Curții Constituționale s-a stabilit că, deși prevederile art. 320¹figurează în Codul de procedură penală, acesta nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal, susceptibilă de a fi aplicată retroactiv, în cazul în care este mai blândă, operând ca o lege penală mai favorabilă, deoarece aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor.

Însă de aceste dispoziții beneficiată inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depășind momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi.

Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenție. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, că soluția dată definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa.

Curtea Constituțională a arătat, în cuprinsul deciziei nr. 1470/08.11.2011 că acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase(cauza S. P. împotriva României, cauza Ryabykh împotriva Rusiei).

În plus, dispozițiile art. 320¹Cod procedură penală nu dispun nimic în legătură cu aspectele statuate de art. 14 și 15 Cod penal referitoare la aplicarea obligatorie sau facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.

Așadar, dispozițiile art. 320¹Cod procedură penală operează numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive, ulterior neputând fi aplicate în baza principiului retroactivității legii penale mai favorabile.

Instanța a reținut totodată că eventualele critici cu privire la hotararea primei instanțe referitoare la interpretarea probelor puteau fi invocate în căile de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care faptele sau împrejurările necunoscute de instanță care să determine o revizuire, trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 394 alin 2 Cod procedură penală respectiv ca pe baza acestora să se poate dovedi netemenicia hotărârii.

Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, instanța apreciază că nu poate efectua o reanalizare a modului de interpretare a probelor de către prima instanță investită cu soluționarea fondului cauzei, (hotărârea fiind menținută în căile de atac), această instanță fiind ținută să examineze strict măsura în care motivele invocate în cererea formulată de petent se încadrează în cazurile reglementate în art. 394 Cod procedură penală.

În mod greșit a apreciat revizuientul N. M. D. admisibilitatea cererii sale, întemeiat pe dispozițiile art. 408² Cod procedură penală întrucât, potrivit acestui text de lege hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii numai dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Or, din actele cauzei rezultă că hotărârea de condamnare a inculpatului revizuient N. M. D. nu s-a întemeiat pe nicio dispoziție declarată neconstituțională.

Față de aceste considerente, în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de petentul N. M. D. privind revizuirea sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1713/28.10.2010 a Curții de Apel București- Sectia II-a Penală, ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat revizuientul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul condamnat N. M. D., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recursul a fost inregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală sub nr._ (3054/2012).

Prin decizia penală nr. 290 din data de 26.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București in dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

A recalificat calea de atac declarată de condamnatul revizuent N. M. D. ca fiind apel.

A admis exceptia necompetenței materiale a Curții de Apel București.

În baza art. 42 C.p.p. a declinat competența de soluționare a apelului declarat de condamnatul revizuient N. M. D. in favoarea Tribunalului I..

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Penala sub nr._ din data de 14.11.2012

Examinând sentința apelată conform art. 379 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal au fost interzis inculpatului dreptul de a fi administrator la societate comercială pe o perioadă de 5 ani, pedeapsa complementară ce se execută după executarea pedepsei de 6 ani.

Prin decizia penală nr. 433/A/17.06.2010 a Tribunalului București-Secția I-a Penală, s-a admis apelul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiția – Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, interzicându-i-se inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.

Prin decizia penală nr. 1713/R/28.10.2010 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală s-a respins recursul declarat de către inculpatul N. M. D..

La data de 25.01.2012 petentul revizuient N. M. D. a formulat prezenta cerere de revizuire a sentinței penale nr. 204/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ .

Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.408/2 alin.3 Cod Procedură Penală ce reglementează revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale. În concret,revizuientul solicită a i se face aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod Procedură penală și invocă decizia Curții Constituționale nr.1470/2011.

Analizând cererea formulată, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt întrunite condițiile stabilite de lege pentru promovarea căii de atac a revizuirii,dar nu cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală ci textul special menționat ca atare de revizuient.

În plus,așa cum rezultă din interpretarea gramaticală a textului art.408/2 Cod procedură penală revizuirea în aceste condiții este admisibilă doar în măsura în care hotărârea de condamnare s-ar fi întemeiat pe prevederi legale declarate neconstituționale,ceea ce nu este cazul,în speță.

Față de aceste considerente,observând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,în temeiul art.379 alin.1 litera b Cod Procedură penală Tribunalul a respins ca nefondat apelul revizuientului inculpat.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat apelantul revizuient la cheltuieli judiciare avansate de statul român, inclusiv onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul revizuient N. M. D.,care personal și prin apărătorul desemnat din oficiu,a solicitat admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art.385ind.9 pct.17/2 teza a-II-a,casarea sentinței penale și pe fond admiterea cererii de revizuire și aplicarea legii mai favorabile care a intervenit ulterior condamnării ,respectiv aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp.,precum și a dispozițiilor art.74,76 C.p.,apreciind că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de revizuire, întrucât se încadrează în dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală și a recunoscut fapta în fața procurorului DNA.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul N. M. D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.204/20.11.2009 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1713/28.10.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, arătând în esență că deși pe tot parcursul procesului penal a recunoscut toate acuzațiile ce i-au fost aduse, nu i-au fost aplicate dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, invocând decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale.

Potrivit art.394 alin. 1 C.p.p. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instantă la solutionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infractiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărîrii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune in legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, analizând motivele invocate de condamnatul-revizuient N. M. D., in sustinerea cererii sale de revizuire, anterior menționate,Curtea constată că nu se circumscriu cazurilor expres si limitativ prevăzute de art.394 alin 1 C.p.p., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie, criticile formulate de recurentul condamnatul, neregăsindu-se printre situațiile stabilite de legiuitor prin dispozițiile legale susmenționate, în care se poate face si admite o cerere de revizuire.

Revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Faptele si împrejurările noi pot constitui cauză de revizuire numai dacă pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii judecătorești, în cazul de față de condamnare, prin care s-a reținut o stare de fapt eronată.

Probele noi trebuie să aibă ca obiect elemente de bază în soluționarea procesului penal si anume împrejurări legate de existența faptei, a vinovăției făptuitorului, ori existența unei cauze de încetare a procesului penal, pe baza cărora se ajunge la o soluție total opusă.

Revizuientul condamnat N. M. D. nu face referire la nici o astfel de faptă sau împrejurare nouă,în revizuire ne fiind posibilă readministrarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei condamnate, a încadrării juridice și reindividualizarea pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat.

De asemenea,potrivit art.4082 alin.1 Cod procedură penală hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Din analiza textului de lege menționat rezultă că pentru a putea fi incidente într-o cauză dispozițiile art. 408² alin. 1 Cod procedură penală trebuie să fie îndeplinite două condiții: ca în cauză respectiva să fi fost admisă o excepție de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională și că soluția pronunțată în cauza respectivă să se fi întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 408² alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire se cere a rămas definitivă la data de 28.10.2010, anterior datei la care au intrat în vigoare dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală.

Este adevărat că prin deciziile nr. 1470/8.11.2011 și nr. 1483/08.11.2011 ale Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constată că dispozițiile art.320ind.1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reținându-se ca dispozițiile art.320ind.1 C.p.p. au un caracter mixt,fiind o instituție procesuală și o instituție de drept material care se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată atât înainte cât și după . Legii nr.202/2010,dar care au depășit momentul începerii cercetării judecătorești însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Însă aceste decizii au fost pronunțate de Curtea Constituțională după ce a rămas definitivă sentința penală nr.204/20.11.2009 a Judecătoriei Cornetu,respectiv la data de 28.10.2010 prin decizia nr.1713/R/28.10.2010 a Curții de Apel București,Secția a-II-a Penală a cărei revizuire a fost cerută de condamnatul N. M. D..

De asemenea, trebuie avut în vedere că dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală vizează reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii, putând avea prin urmare consecințe numai asupra cuantumului pedepsei aplicate și nici-un caz asupra soluției adoptate într-o cauză, respectiv condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Ori,prin calea extraordinară de atac a revizuirii se urmărește adoptarea unei soluții pe fond diametral opuse, iar motivele de revizuire trebuie să vizeze împrejurări legate de existența faptei, a vinovăției făptuitorului ori existența unor cauze de încetare a procesului penal și nicidecum împrejurări de natură să ușureze situația condamnatului și anume să aibă consecințe asupra cuantumului pedepsei aplicate.

Ca atare, nu se poate aprecia că ,într-o cauză în care s-ar face aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală, soluția de condamnare se întemeiază pe aceste prevederi legale,dispozițiile art.320¹ Cod procedură penală nevizând și neputând avea consecințe decât asupra cuantumului pedepsei aplicate.

Prin urmare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N. M. D. împotriva deciziei nr.4/A din data de 03.12.2012,pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N. M. D. împotriva deciziei nr.4/A din data de 03.12.2012,pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. M. D. D. M. N.

GREFIER

C.-M. S.

Red. și tehnored. M.N.

2 ex.

Red. R. I. P. – Tribunalul I. – Secția Penală

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI