Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 414/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 414/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 414/2013
DOSAR NR._
(_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
SENTINȚĂ PENALĂ nr. 414/F
Ședința din Camera de Consiliu de la 19.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
GREFIER - C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiată pe dispozițiile art.162 alin.4 din Legea nr.302/2004 rep., privind persoana condamnată M. A., în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 587/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 16.06.2010 și rămasă definitivă la 10.07.2010, sentinței penale nr. 740/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 30.09.2010 și rămasă definitivă la 14.12.2010, sentinței penale nr. 700/2011 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 23.11.2011 și rămasă definitivă la 02.02.2012, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru condamnatul M. A., apărător din oficiu, av. Serni V., cu delegație la dosar (fila 18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost realizată procedura de notificare a persoanei condamnate, precum și faptul că s-a atașat dosarul nr._, în care s-a emis un alt MEPI pe numele persoanei condamnate.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 302/2004, persoana condamnată este cetățean român, este îndeplinită condiția dublei incriminări, așa încât solicită recunoașterea sentinței penale nr. 587/2010 din data de 16.06.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 10.07.2010, a sentinței penală nr. 740/2010 din data de 30.09.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 14.12.2010, a sentinței penale nr. 700/2011 din data de 23.11.2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 02.02.2012, și transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării acestor pedepse.
De asemenea, arată că persoana condamnată M. A. a mai avut o altă condamnare care a fost recunoscută și în privința căreia s-a dispus transferul prin sentința penală nr. 221/ 29.05.2010 a Curții de Apel București, persona condamnată aflându-se în executarea acelei pedepse, motiv pentru care nu se impune deducerea vreunei perioade executate.
Apărătorul din oficiu al condamnatului M. A. arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea efectuării transferului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată la Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în data de 04.09.2013 sub nr._ (_ ), în conformitate cu dispozițiile art. 162 al. 4 din Legea nr.302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 587/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 16.06.2010 și rămasă definitivă la 10.07.2010, sentinței penale nr. 740/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 30.09.2010 și rămasă definitivă la 14.12.2010, sentinței penale nr. 700/2011 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 23.11.2011 și rămasă definitivă la 02.02.2012, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului M. A. pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia.
În sesizare s-a făcut referire la faptul că pe numele persoanei condamnate a mai fost emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii de către Curtea de Apel București Secția a II-a Penală ca urmare a recunoașterii unei alte sentințe penale de condamnare și dispunerii transferării persoanei condamnate în România în vederea continuării executării pedepsei.
Au fost atașate la dosar: adresa_/28.06.2013 a Ministerului Justiției – Direcția D. Internațional și Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art.162 din Legea nr.302/2004, extras din Codul penal român privind infracțiunile corespunzătoare celor pentru care numitul M. A. a fost condamnat în Italia, adresa nr._/15.07.2013 emisă de Ministerul Afacerilor Interne, adresa nr._/12.07.2013 emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date referitor la domiciliul din România al persoanei condamnate, extras din legislația penală italiană referitor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, formularul conținând consimțământul pentru transfer al persoanei condamnate și adresa autorităților italiene în acest sens, ordinul de executare a pedepselor concurente emis la 23.03.2012 de P. de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, sentințele penale de condamnare, în limba italiană și traduse în limba română.
Persoana transferabilă a fost notificată prin Ministerul Justiției, aceasta semnând personal notificarea emisă de instanță.
Curtea, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr._ ( 1492/2012) în care s-a pronunțat sentința penală nr. 221/29.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate în România în vederea executării unei pedepse de 12 ani închisoare și 4000 Euro amendă.
Curtea, în raport de înscrisurile de la dosar, reține în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, transferarea uneipersoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat că numitul M. A. este fiul lui natural și A., născut la data de 25.03.1989 în orașul Băneasa, județul C., cu domiciliul în ., ., titular al cărții de identitate . nr._, eliberată la data de 27.09.2007 de către SPCLEP Câmpulung și are atribuit CNP_. De asemenea, acesta este titularul pașaportului nr._ emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului D. la data de 29.06.2006.
Prin urmare, este cetățean român cu domiciliul în România, fiind astfel îndeplinită fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art.3 lit.a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a din Legea nr.302/2004 republicată.
Prin sentința penală nr. 587/2010 din data de 16.06.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 10.07.2010, s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de 1 lună și 10 zile închisoare și 40,00 Euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 56, 624, 625 pct. 7 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că numitul M. A., minor fiind, a încercat la data de 28.05.2005 la Milano să sustragă o pereche de adidași și două bluze aflat într-un container cu haine uzate ale asociației Caritas, fapta fiind comisă în public, întrucât containerul menționat se afla pe o stradă publică, și rămânând în faza de tentativă datorită unor împrejurări independente de voința persoanei condamnate.
Prin sentința penală nr. 740/2010 din data de 30.09.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 14.12.2010, s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni închisoare și 60,00 Euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 624-56 și art. 625 pct. 7 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că numitul M. A., minor fiind, cu scopul de a obține un folos, a comis în public, la data de 05.07.2005, în Locate Varesino, acțiuni destinate fără echivoc intrării în posesia unei biciclete, proprietatea unei persoane rămase neidentificate, nereușind datorită intervenției forțelor de ordine.
Prin sentința penală nr. 700/2011 din data de 23.11.2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 02.02.2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni și 20 de zile închisoare și 80,00 Euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110, 624, 625 pct. 2 și 7 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că în complicitate, cu scopul de obține un folos, la data de 26.04.2006 la Milano, numitul M. A., minor fiind, a intrat fără drept în posesia unei motociclete MBK Booster, cu . 3WW447144, aparținând lui Tigano Stefani Mochele, prin acțiuni de violență asupra bunului.
Sentințele penale fiind definitive, se constată îndeplinită condiția prev. de art.3 lit.b din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.143 lit.b din Legea nr.143/2004.
În cauză este îndeplinită și condiția dublei incriminări prev. de art.143 lit.e din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, întrucât faptele reținute în sarcina persoanei condamnate își au corespondentul în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat prevăzută de:
- art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. ( în cazul condamnării prin sentința penală nr. 587/2010 din data de 16.06.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 10.07.2010);
- art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. (în cazul condamnării prin sentința penală nr. 740/2010 din data de 30.09.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano);
- art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. a, e, i C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen ( în cazul condamnării prin sentința penală nr. 700/2011 din data de 23.11.2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano).
Totodată, Curtea constată că felul și durata pedepsei sunt compatibile cu legislația română, astfel încât nu este necesară conversia acesteia în raport de dispozițiile art. 157- art. 159 din Legea nr. 302/2004 republicată, Italia oricum excluzând expres procedura conversiei, prin declarația dată, în temeiul dreptului acordat de art. 3 par. 3 din Convenția de la Strasbourg.
Persoana condamnată și-a exprimat consimțământul cu privire la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele italiene într-un penitenciar din România, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d din Legea nr. 302/2004, republicată.
În ceea ce privește durata pedepsei pe care o are de executat persoana condamnată, Curtea constată că sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 3 lit. c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004 rep., cu precizările ce se vor arăta în continuare.
Astfel, prin sentința penală nr. 221/29.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._ ( 1492/2012), rămasă definitivă la data de 18.07.2012 prin nerecurare, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința din data de 19.11.2008 pronunțată de Judecătorul pentru Audiere Preliminară – Tribunalul Milano definitivă la data de 17.11.2010 prin decizia nr._/10 a Înaltei Curți de Casație Secția a VII-a prin care M. A. a fost condamnat la pedepsele de 12 ani închisoare și 4.000 euro amendă.
S-a constatat că persoana condamnată a fost arestată începând cu data de 04.12.2007, a beneficiat de 270 de zile de eliberare anticipată prin ordonanța biroului de supraveghere din Milano din data de 18.04.2011 și s-a dispus transferarea condamnatului M. A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepselor de 12 ani închisoare și 4.000 euro amendă, deducându-se din pedeapsa închisorii perioada executată de la 04.12.2007 la zi.
În baza sentinței penale menționate a fost emis un mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 268/20.07.2012, însă persoana condamnată nu a fost transferată în România, întrucât la data de 23.03.2012 a fost emis de P. de pe lângă Tribunalul ordinar Milano ordinul de executare a pedepselor concurente care include, pe lângă pedeapsa aplicată prin sentința penală din data de 19.11.2008, și alte trei sentințe penale definitive de condamnare, respectiv cele cu privire la care autoritățile italiene solicită recunoașterea în prezenta cauză: sentința penală nr. 587/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 16.06.2010 și rămasă definitivă la 10.07.2010, sentința penală nr. 740/2010 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 30.09.2010 și rămasă definitivă la 14.12.2010, sentința penală nr. 700/2011 emisă de Tribunalul pentru Minori Milano la 23.11.2011 și rămasă definitivă la 02.02.2012.
În baza acestui ordin de executare a pedepselor concurente autoritățile italiene au formulat solicitarea din prezenta cauză, care a fost înregistrată la Ministerul Justiției la data de 28.06.2013 și transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pe data de 04.07.2013, deci după pronunțarea sentinței penale nr. 221/29.05.2012 de către Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală.
Față de aceste aspecte, având în vedere că deja s-a dispus transferarea în România persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare și 4000 Euro amendă, respectiv că prin sentințele penale de condamnare a căror recunoaștere se cere în prezenta cauză s-au aplicat pedepse care sunt fiecare mai mici de 6 luni închisoare, dar că potrivit art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004 rep. transferul poate avea loc în cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni, Curtea apreciază că nu există impedimente în recunoașterea și punerea în executare a celor trei sentințe penale de condamnare.
Instanța va dispune și punerea în executare a sancțiunilor pecuniare aplicate, în raport de dispoz. art. 233 și urm. din Legea nr. 302/2004 rep. și Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24.02.2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, având în vedere și decizia nr. 3/12.03.2012 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
D. urmare, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004 rep., Curtea, constatând că în raport de situația socială și familială a persoanei condamnate, continuarea executării pedepsei în România va favoriza reinserția socială a acestuia, dar având în vedere și faptul că referitor la aceeași persoana condamnată s-a dispus deja transferarea în România printr-o altă sentință penală definitivă, fiind emis MEPI nr. 268/20.07.2012, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și va recunoaște:
- sentința penală nr. 587/2010 din data de 16.06.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 10.07.2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de 1 lună și 10 zile închisoare și 40,00 Euro amendă;
- sentința penală nr. 740/2010 din data de 30.09.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 14.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni închisoare și 60,00 Euro amendă;
- sentința penală nr. 700/2011 din data de 23.11.2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 02.02.2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni și 20 de zile închisoare și 80,00 Euro amendă.
Va dispune transferarea condamnatului M. A., fiul lui natural și A., născut la data de 25.03.1989 în orașul Băneasa, jud. C., CNP_, într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepselor de:
-1 lună și 10 zile închisoare și 40,00 Euro amendă;
-două luni închisoare și 60,00 Euro amendă;
-două luni și 20 de zile închisoare și 80,00 Euro amendă.
Curtea constată că nu este necesară deducerea vreunei perioade executate în baza sentințelor penale menționate, întrucât ceea ce a executat deja persoana condamnată s-a dedus prin sentința penală nr. 221/29.05.2012 a Curții de Apel București, fiind emis MEPI nr. 268/20.07.2012.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște:
- sentința penală nr. 587/2010 din data de 16.06.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 10.07.2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de 1 lună și 10 zile închisoare și 40,00 Euro amendă;
- sentința penală nr. 740/2010 din data de 30.09.2010 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 14.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni închisoare și 60,00 Euro amendă;
- sentința penală nr. 700/2011 din data de 23.11.2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori Milano, rămasă definitivă la 02.02.2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A. la pedeapsa de două luni și 20 de zile închisoare și 80,00 Euro amendă;
Dispune transferarea condamnatului M. A., fiul lui natural și A., născut la data de 25.03.1989 în orașul Băneasa, jud. C., CNP_, într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepselor de:
-1 lună și 10 zile închisoare și 40,00 Euro amendă;
-două luni închisoare și 60,00 Euro amendă;
-două luni și 20 de zile închisoare și 80,00 Euro amendă.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru condamnat și de la pronunțare pentru Ministerul Public.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 50/2013. Curtea... → |
|---|
