Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 711/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 711/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.711/A
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. A. R.
Judecător: R. M.
Grefier: O.-C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de partea civilă ANAF – Administrația Finanțelor Publice Teleorman împotriva sentinței penale nr.39 din data de 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat F. Ș., personal, în stare de arest în altă cauză și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. E., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, intimatul-parte responsabilă civilmente .. fiind reprezentat de F. Ș., administratorul societății.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, constată că în prezenta cauză inculpatul F. Ș. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de art.6 din Legea nr.241/2005, iar la data de 07.05.2015, plenul Curții Constituționale, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Legea nr.241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale. Prin urmare, solicită amânarea cauzei până la motivarea deciziei Curții Constituționale.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat F. Ș., având cuvântul cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul Ministerului Public, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpatul F. Ș., având cuvântul, precizează că a comunicat celor de la ANAF că dorește să restituie banii, dar nu a primit nici un răspuns cu privire la acest aspect, menționând că din cauza acestui dosar care se află pe rol, s-a amânat discutarea liberării sale condiționate.
Curtea, după deliberare, având în vedere că în cauză nu a declarat apel inculpatul, ci partea civilă vizând latura civilă, apreciază că nu este incidentă în cauză decizia Curții Constituționale, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public.
La interpelarea instanței, intimatul-inculpat precizează că nu mai dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, dar este de acord că achite prejudiciul produs în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului .
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat F. Ș., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de ANAF și menținerea soluției instanței de fond, apreciind că nu se impune luarea măsurilor asiguratorii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de ANAF, în ceea ce privește solicitarea de luare a măsurilor asigurătorii, arătând că, în urma diligențelor efectuate de organele de urmărire penală din prezenta cauză, a rezultat că atât inculpatul F. Ș. cât și societatea parte responsabilă civilmente .. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, astfel că s-a apreciat că nu se pot institui măsuri asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului material creat bugetului de stat.
Intimatul-inculpatul F. Ș., personal, în ultimul cuvânt, solicită să i se comunice la locul de detenție faptul că prezenta cauză s-a soluționat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.39 din data de 27 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, art.396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 39 alin. 4 Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul F. Ș. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2866/09.10. 2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, definitivă prin necontestare la 27.10.2014 în pedepsele componente, respectiv: 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 292/15.10.2013, definitivă prin decizia penală nr. 127/22.01.2014 a Curții de Apel București, 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 96/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 874/11.03. 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu menținerea sporului de 2 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2866/09.10.2014.
În baza art. 36 alin. 1, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal de la 1969, a fost contopită pedeapsa aplicată în speță, de 3 ani și 6 luni închisoare, cu pedepsele de 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare cu menținerea sporului de 2 luni, pe care a sporit-o până la maximul special redus, de 4 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 30.01.2014 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3571/29.10. 2014 emis de Judecătoria G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa finală de 4 ani închisoare aplicată în cauză.
În baza art. 71 Cod penal anterior, art. 5 noul Cod penal, art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.”a” teza a II-a, lit.”b„ și c Cod penal anterior.
În baza art. 19 alin. 2, art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 1357 și următoarele Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente .. A., să plătească statului reprezentat prin A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești AJFP Teleorman suma de 15.343 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat cu dobânzi și accesorii pentru întârziere aferente, calculate până în ziua plății integrale, conform prevederilor Codului de Procedură fiscală.
S-a menționat că, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a sentinței, se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești Oficiului Național al Registrului Comerțului .
În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul F. Ș. este administrator al S.C. „F.” S.R.L. A., cu sediul social în municipiul A., județul Teleorman, înregistrată la O.R.C. Teleorman sub nr. J/_, CUI_, având ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat precum și activități de comerț cu amănuntul de mărfuri în cadrul punctului de lucru magazin alimentar în Piața Centrală din municipiul A..
La data de 25.01.2011, lucrători de specialitate din cadrul Gărzii Financiare – Secția Teleorman au efectuat un control la .. A., societate administrată de inculpatul F. Ș., control având ca tematică „monitorizarea operativă a realizării veniturilor bugetare – sprijinirea autorităților fiscale”, în ceea ce privește impozitele și contribuții la fondurile speciale, cu reținere la sursă, reținute de la angajați și nevirate în termenul legal de 30 de zile de la reținere.
Prin sesizarea penală nr._ din data 25.01.2011, Garda Financiară Secția Teleorman a solicitat tragerea la răspundere penală și efectuarea de cercetări față de inculpatul F. Ș., sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea 241/2005, comisă de acesta în calitate de administrator al .. A..
Din verificarea documentelor contabile ale societății în cauză, respectiv fișa sintetică totală transmisă de A.F.P. A., conform procesului verbal nr. 317/25.01.2011 încheiat de comisari din cadrul Gărzii Financiare – Secția Teleorman, a rezultat că firma administrată de inculpatul F. Ș. figurează cu debite către bugetul consolidat al statului în ceea ce privește sume cu stopaj la sursă.
Astfel, conform procesului – verbal nr. 317/25.01.2011 încheiat de comisari din cadrul Gărzii Financiare – Secția Teleorman, s-a stabilit că în perioada anilor 2006 – 2009, inculpatul F. Ș. a reținut și nu a virat, în termenul legal, la bugetul consolidat al statului obligații fiscale cu reținere la sursă în cadrul .. A., în sumă totală de 36.035 lei, din care: 14.601 lei – impozit pe venit din salarii, 12.392 lei – C.A.S. asigurați, 8.707 lei – C.A.S.S. asigurați și 335 lei – șomaj asigurați, restanțe înregistrate până la data de 31.12.2010.
În perioada 2006 – 2009 .. A. a desfășurat activitatea cu un nr. de mediu de 3 angajați, din a doua jumătate a anului 2009 nemaiavând angajați. În această perioadă, au fost întocmite ștate de plată, înregistrate în contabilitatea societății și declarate la bugetul de stat, însă sumele reținute cu stopaj la sursă nu au fost achitate integral.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza de urmărire penală de către dl. expert contabil C. L. G., suma totală ce reprezintă stopaj la sursă calculat, reținut, înregistrat declarat și nevirat către bugetul statului de la salariații . A. în perioada 2006-2009 este de 15.343 lei, reprezentând impozit pe venit din salarii (6.206 lei), CAS asigurați (5.363 lei), CASS asigurați (3.723 lei) și șomaj asigurați (51 lei). Suma de 20.692 lei reprezintă accesorii calculate până la 24.01.2011.
Conform aceluiași raport de expertiză contabilă, necontestat de către inculpat în faza de cercetare penală, suma de 15.343 lei, reprezintă impozite și contribuții cu reținere la sursă calculate, reținute, înregistrate, declarate și nevirate către bugetul de stat de la salariații .. A. în perioada 2006-2009, fără accesoriile aferente.
Din studierea aceluiași raport de expertiză, a rezultat că, în anul 2007, societatea administrată de inculpat calculează și plătește efectiv salarii personal în sumă totală de 34.938 lei, reține efectiv, faptic și scriptic sume reprezentând impozite și contribuții de natura celor cu stopaj la sursă în sumă totală de 12.240 lei, din care 4.642 lei sunt aferente anului 2006. Pe întreaga perioada a anului 2007, inculpatul a dispus de lichidități bănești, raportat la obligațiile pe care le avea de achitat ca stopaj la sursă, respectiv în contul casă a avut disponibilități, a încasat suma de 197.598 lei, și având un sold final de 39.591 lei. De asemenea, tot pe anul 2007, inculpatul a deținut și rulat de asemenea sume importante de bani prin bancă, a încasat 88.068 și a efectuat plăți în valoare de 87.652 lei.
Pentru anul 2008, conform aceluiași raport științific, societatea calculează și plătește efectiv salarii personal în sumă de 13.150 lei, reține efectiv, faptic și scriptic sume cu titlu de impozite și contribuții de natura acelora care fac obiectul stopajului la sursă, pe care nu le plătește, și astfel se ajunge ca suma totală a datoriilor la finele anului 2008 să fie de 15.343 lei, din care 3.103 lei sunt aferente anului 2007.
În această perioadă, pe parcursul anului 2008, conform documentelor contabile verificate de expertul contabil, societatea a dispus de sume importante de bani, a avut tot timpul disponibilități în casă, a făcut încasări în valoare de 190.450 lei și după efectuarea plăților în sumă de 84.436 lei a rămas un sold de 106.013,89 lei. Acest sold existent în casă ar fi fost mai mult decât suficient pentru a se achita datoria fată de bugetul statului.
Concluzia finală a expertului contabil este una foarte clară și precisă, documentată științific și cuprinde precizarea că în momentul reținerii sumelor de bani cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, precum și în termen de 30 de zile de la scadență, .. A. avea disponibil pentru plata sumelor către bugetul statului. Mai mult, cel puțin pe perioada anilor 2007 și 2008, societatea administrată de inculpat avea suficiente lichidități pentru a plăti aceste datorii.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză încă din faza de urmărire penală, comunicat inculpatului și necontestat, mai statuează că în privința obligațiilor fiscale bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 15.343 lei (stopaj la sursă).
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul F. Ș. a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că datorează sume de bani la bugetul de stat cu titlu de stopaj la sursă, însă a invocat faptul că nu a achitat aceste rețineri nu cu intenție, ci din cauză că nu ar fi avut lichidități disponibile.
Instanța de fond a reținut ca fiind evident că această apărare a inculpatului nu are un fundament probator, atâta timp cât întregul material probator, respectiv concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, adus la cunoștința sa și pe care și le-a însușit, sunt în sens contrar, reliefând destul de clar faptul că cel puțin la anumite date și perioade pe parcursul anilor 2007 și 2008 societatea administrată de inculpat a avut suficiente lichidități pentru a plăti datoriile cumulate la bugetul de stat cu titlu de stopaj la sursă.
Sub același aspect, inculpatul a recunoscut și în fata instanței că avea disponibilități în perioada 2007-2009, întrucât luase un credit pe numele societății, înțelegând să nu conteste nici la momentul procedural examinat raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală.
De asemenea, inculpatul nu a contestat în niciun fel temeinicia probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, astfel că instanța de fond le-a avut în vedere la deliberare.
Ca atare, luând în considerare concluziile raportului de expertiză contabilă, recunoașterea inculpatului, instanța de fond a constatat că existau disponibilități bănești la anumite perioade și date, pe parcursul anilor 2007-2009, pentru achitarea datoriilor către bugetul de stat cu titlu de stopaj la sursă, astfel că se poate concluziona că inculpatul F. Ș. a comis infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată, aceste sume de bani fiind reținute atât scriptic, în documentele contabile ale societății, cât și faptic.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului F. Ș. întrunește, obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
A arătat instanța de fond că, în raport cu prevederile art. 5 Noul Cod penal, astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, față de incidența stării de recidivă postexecutorie reținută în cauză, în raport și cu împrejurarea că potrivit noii legi tratamentul sancționator al recidivei este mai aspru, prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în aplicarea și a prev. art. 10 din Legea nr.187/2012, legea penală mai favorabilă inculpatului în concret și în ansamblu este Codul penal anterior de la 1969.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a mai avut în vedere și faptul că, prin comportamentul său procesual, inculpatul a dovedit că regretă comiterea acestei fapte și și-a recunoscut vinovăția, fiind de acord și cu plata prejudiciului către partea civilă.
Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, din fișa de cazier judiciar (fila 50 dosar) reieșind că acesta a mai suferit și alte condamnări în trecut pentru același gen de fapte, fiind condamnat atât pentru fapte de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, fapte de înșelăciune, infracțiuni prevăzute în Legea nr.59/1934, precum și că fapta din speță a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.
În raport cu sentința penală nr. 402/20.02.2004 a Judecătoriei G., prin care au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare și 1 an închisoare, cu aplicarea unui spor de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare fiind executată în perioada 14.06._07, față de împrejurarea că termenul de reabilitare raportat la pedeapsa cea mai grea din cadrul cumulului juridic nu s-a împlinit la momentul comiterii infracțiunii în prezenta cauza (în aplicarea deciziei în RIL nr. 3/2009), instanța de fond a reținut starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal 1969.
În concret, având în vedere cuantumul real al prejudiciului generat bugetului consolidat al statului în sumă de 15.343 lei, precum și faptul că inculpatul și-a manifestat acordul de a despăgubi partea civilă, analizând echilibrat criteriile de individualizare menționate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa între limitele speciale reduse ca efect al recunoașterii, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală (stopaj la sursă), prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1969, și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
În raport cu existența stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal 1969, incidentă în speță, în temeiul art. 39 alin. 4 Cod penal anterior, s-a aplicat mai întâi o pedeapsă la maximul special redus cu o treime, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în final, rezultând 3 ani si 6 luni închisoare.
Constatând că fapta comisă în speță este în concurs cu faptele pentru care au fost contopite pedepsele prin sentința penala nr. 2866/09.10.2014 a Judecătoriei G., definitivă prin necontestare la 27.12.2014, în raport cu dispozițiile art. 36 alin.2 din Cod penal anterior, a fost clarificată situația juridică a inculpatului, potrivit dispozitivului sentinței.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că prin sesizarea penală din 25.01.2011, partea civilă Garda Financiară Secția Teleorman, în numele Statului Român, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 36.035 lei, reprezentând prejudiciul fiscal cauzat bugetului general consolidat al statului prin fapta prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.
În cuprinsul plângerii penale, Garda Financiară a detaliat componența sumei de 36.035 lei, reprezentând cele patru categorii de contribuții fiscale care nu au fost virate de inculpat la bugetul statului, respectiv: contribuția salariaților la asigurările sociale - 12.392 lei, contribuția angajaților pentru asigurări sociale de sănătate – 8.707 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj - 335 lei și impozitul pe veniturile din salarii – 14.601lei.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert C. L. G., s-a reținut că bugetul statului a fost prejudiciat prin fapta inculpatului cu suma totala de 15.343 lei, fără a cuprinde și accesorii, raport științific pe care instanța l-a validat și l-a avut în vedere.
Față de împrejurarea că a fost stabilită răspunderea penală a inculpatului F. Ș., administrator al .. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005, constând în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a contribuției la fondurile speciale cu reținere la sursă, în temeiul art. 19 alin. 2, art. 397 alin.1 C.pr.penală, art. 998 999 cod civil 1864, judecătorul fondului a admis acțiunea civilă și a obligat pe inculpat - în solidar cu partea responsabilă civilmente .. - să plătească statului reprezentat de ANAF DGRFP Ploiești AJFP Teleorman suma de 15.343 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului consolidat al statului, stabilit si determinat prin raportul de expertiză contabilă, precum și dobânzi și accesorii pentru întârziere aferente, calculate până la ziua plătii integrale, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.
Judecătorul fondului a constatat că, în urma diligentelor efectuate de către organele de urmărire penală în faza de anchetă, nici inculpatul F. Ș., nici societatea - parte responsabilă civilmente .. A. - nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, astfel încât nu se pot institui măsuri asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului material creat bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel partea civilă ANAF–Administrația Finanțelor Publice Teleorman, solicitând instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei la care acesta a fost obligat către partea civilă.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală în raport de dispozițiile art.11 din Legea nr. 241/2005 .
Examinând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art.11 din Legea nr. 241/2005 instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de această lege, însă, în speță, s-a constatat imposibilitatea luării acestora.
Astfel, în urma verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale, a rezultat faptul că nici inculpatul F. Ș. și nici partea responsabilă civilmente .. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă ANAF – Administrația Finanțelor Publice Teleorman împotriva sentinței penale nr. 39/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe apelant la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă ANAF – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței penale nr. 39/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe apelant la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. A. R. R. M.
GREFIER
O. C. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.5/12.06.2015
jud.M.I.M.-Jud.A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 729/2015. Curtea... → |
|---|
