Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 712/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.712/A
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul G. I. împotriva Sentinței penale nr.2668 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul intimat inculpat G. I., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, domnul avocat Luțeanu G., din cadrul Baroului C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (atașată la fila 28 din dosar) și de apărător desemnat din oficiu, avocat N. D., în baza delegației nr._/2015, eliberată de Baroul București (atașată la fila 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu ca urmare a prezentării apărătorului ales al apelantului intimat inculpat G. I..
Fiind întrebat de Curte, apelantul intimat inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, afirmând că își mențin declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității acesteia, apreciind că în mod greșit s-a aplicat regimul sancționator al pluralității intermediare și nu cel prevăzut de art.83 din vechiul Cod penal rap.la art 15 din Legea nr.187/2012, având în vedere și răspunsul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată. Prin urmare, consideră că regimul sancționator ce trebuia aplicat în cauză, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, este cel al cumulului aritmetic prevăzut de art.83 din vechiul Cod penal raportat la art.15 din Legea nr.187/2012, astfel încât, în raport de aceste texte legale, instanța de fond trebuia să dispună executarea, alături de pedeapsa din prezenta cauză, a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința
penală nr.2809/2013 a Judecătoriei Sector 4 București, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare.
Totodată, critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul faptului că prima instanță a dispus confiscarea lopeții pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, nerespectând astfel dispozițiile art.279 din Codul de procedură penală, dar și sub aspectul omisiunii reținerii inculpatului din data de 15.07.2014, conform actului aflat la fila 19 din dosarul de urmărire penală. În consecință, solicită admiterea apelului Parchetului, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale, în sensul deja precizat.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G. I., având cuvântul în ceea ce privește apelul declarat de inculpat, reiterează aspectele menționate la punctele 1 și 2 din motivele scrise de apel, susținând că, în opinia sa, pornind de la dispozițiile art.74 Cod penal și raportat și la împrejurările pe care instanța de fond le-a reținut cu ocazia judecării cauzei, referitoare la conduita procesuală a inculpatului pe care a avut-o imediat după săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale ale acestuia cu privire la săvârșirea de fapte cu violență, ar conduce la reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.a și b Cod penal și, în aceste condiții, la diminuarea pedepsei aplicate cu o treime, conform art.76 Cod penal.
Cu privire la al doilea motiv de apel invocat de inculpat, solicită admiterea acestuia și deducerea din pedeapsa aplicată, perioada reținerii acestuia de la 15.07.2014 la 16.07.2014.
Referitor la al treilea motiv de apel invocat de P., vizând faptul că instanța de fond, în mod greșit, pe cale unei încheieri de îndreptare a erorii materiale a dispus confiscarea acelei lopeți, arată că nu împărtășește acest punct de vedere, având în vedere că și procurorul de ședință care a participat la soluționarea îndreptării de eroare materială a fost de acord cu confiscarea specială, poziția ulterioară a acestuia ca o critică pe motiv de apel, nefiind justificată.
În ceea ce privește chestiunea de drept care a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că este nefavorabilă inculpatului, însă, în aceste condiții, apreciază că, prin reținerea și aplicarea de circumstanțe atenuante, urmează a se dispune cu privire la întinderea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, apreciază că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante invocate de apărare, întrucât instanța de fond a avut în vedere atitudinea inculpatului atunci când a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei, aplicându-i acestuia minimul special posibil, urmare a procedurii simplificate, în raport de gravitatea faptei comise dar și de faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală. În acest context, față de valoarea socială lezată prin infracțiunea desfășurată de inculpat, consideră că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepsei stabilită de instanța de fond.
Apreciază însă că se impune admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea parțială a sentinței primei instanțe și deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii acestuia de la 15.07.2014.
Apelantul intimat inculpat G. I., personal, în ultimul cuvânt, arată că îi pare rău, că regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat și se raliază concluziilor apărătorului său ales.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.2668/13.11.2014, pronunțată în Dosarul nr._ Tribunalul București – Secția I, penală a hotărât astfel:
„În baza art.32 Cp rap.la art.188 alin.1 Cp cu aplic.art.44 Cp si cu aplic.art.5 alin.1 Cp, cu referire la art.374 alin.4 si art.396 alin.10 Cpp condamnă pe inculpatul G. I., fiul lui D. și A., născut la data de 05.07.1981 în mun.București, sector 3, domiciliat în București, .. 49, sector 3, CNP_, la o pedeapsă de 3 ani si 4 luni închisoare.
În baza art.67 Cp interzice inculpatului ca pedeapsa complementara exercitarea drepturilor prevazute de art.66 alin.1 lit.a si lit.b Cp, dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte funcții publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani de la ramânerea definitiva a prezentei sentinte.
În baza art.65 al.1 Cp, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a si b Cp cu titlu de pedeapsa accesorie, de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale .
În baza art.83 Cp(1969)rap.la art.15 alin.1si 2 din legea nr. 187/2010 revoca beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, definitiva prin nerecurare la 29.10.2013 si in baza art. 44 alin.2 Cp rap.la art.39 Cp adauga la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare, un spor de 1/3 din pedeapsa neexecutata de 1 an inchisoare, respectiv 4 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute in final o pedeapsa de 3 ani si 8 luni inchisoare.
În baza art.45 alin.3 lit.a Cp aplica inculpatului alaturat pedepsei principale pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 2 ani de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte.
În baza art.45 alin.1 si 5 Cp rap.la art.45 alin.3 lit.a Cp aplica alaturat pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale rezultante.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice in vederea introducerii profilului de genetic in Sistemul N. de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 399 alin.1 Cpp mentine starea de arest a inculpatului.
În baza art.72 alin.1 Cp dispune deducerea perioadei retinerii si arestarii preventive a inculpatului, din pedeapsa aplicata, respectiv de la 16.07.2014 la zi.
Ia act ca partea vatamata Z. N. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
Ia act ca inculpatul a achitat integral despagubirile civile in cuantum de 4289,71 lei catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta „Sf.P.”.
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, in contul IBAN- RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sector 4 Bucuresti, beneficiar Tribunalul Bucuresti.
Cu apel.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr.795/P/2014 din data de 01.08.2014 P. de pe Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. și ped. de art.
32 din Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplic.art.44 Cod penal, totul cu aplicarea art.5 Cod penal.
În sarcina inculpatului G. I. s-a reținut faptul că în noaptea de 08/09 noiembrie 2013 in jurul orelor 23:00-00:00, inculpatul, pe fondul unui conflict spontan cu numitul A. D. P., a intrat in curtea locuintei sale din mun.Bucuresti, ..49, sector 3, de unde a luat o lopata, ulterior a iesit pe . . ., l-a lovit in zona capului pe numitul Z. C., persoana care trecea pe . a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia, provocandu-i leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de ingrijiri medicale si i-au pus viata in primejdie.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Declarație persoană vătămată Z. C.; Raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; Declarații de martori D. D. C., G. ADFRIAN, D. M., A. D. P., P. M. G., N. A. M., T. G., M. F., CIRIC M. C. ,O. R. si V. F.; Proces-verbal de cercetare la fata locului si planșe foto; Proces-verbal de reconstituire; Proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate cu operatorul S.N.A.U.112; Actele medicale privind-o pe persoana vătămată eliberate de Spitalul Universitar de Urgenta Sf.P.;declaratiile inculpatului G. I.;fisa de cazier a inculpatului.
Persoana vatamata Z. C. a declarat ca nu se constituie parte civila in procesul penal .
Prin adresa cu nr.5329/04.04.2014 Spitalul Clinic de Urgenta Sf. P. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 4289,71 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare privind pe numitul Z. C..
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 04.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății prezentului dosar, fiind constată legalitatea actelor de urmărire penală, a probelor administrate în faza de urmărire penală și a rechizitoriului cu nr.795/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, fiind respectate disp. art. 328 C.p.p., privind conținutul rechizitoriului și art.114-123 C.p.p., privind administrarea probelor, precum și disp. art. 285-331 C.p.p., privind efectuarea actelor de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului (declarația sa fiind consemnată la dosarul cauzei), dar si a persoanei vatamate.
La termenul din 16.10.2014 inculpatul a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de spitalizare, astfel incat instanța nu a mai emis adrese către partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF.P. BUCUREȘTI pentru a indica cuantumul pretențiilor civile.
La termenul din data de 03.09.2014, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.374 alin.4 și art.375 alin.1 cod proc.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de08/09 noiembrie 2013 in jurul orelor 23:00-00:00, inculpatul, pe fondul unui conflict spontan cu numitul A. D. P., a intrat in curtea locuintei sale din mun.Bucuresti, ..49, sector 3, de unde a luat o lopata, ulterior a iesit pe . .
., l-a lovit in zona capului pe numitul Z. C., persoana care trecea pe . a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia, provocandu-i leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de ingrijiri medicale si i-au pus viata in primejdie.
Situația de fapt reținută este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.
În aceste sens, Tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpatului care se coroboreaza cu declaratiile persoanei vătămate Z. C., dar și cu procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate cu operatorul S.N.A.U. 112, cu datele din procesul verbal de cercetare la fata locului si cele din procesul verbal de reconstituire, dar si cu declarațiile martorilor D. D. C., G. ADFRIAN, D. M., A. D. P., P. M. G., N. A. M., T. G., M. F., CIRIC M. C. ,O. R. si V. F. cu privire la împrejurarile comiterii faptei.
Astfel, la data de 09 noiembrie 2013, în jurul orei 00:04 operatorul S.NA.U. 112, a fost sesizat cu privire la faptul că cu privire la faptul că în Mun. București, la intersecția străzilor I. Pârjolescu cu . a fost lovită de un individ necunoscut cu o lopată la nivelul capului, victima aflându-se în stare de inconștiență.
La fața locului, s-a deplasat un echipaj de ambulanță care a acordat victimei primul ajutor și a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență Sf. P..
Victima a fost identificată în persoana numitului Z. C..
Ulterior, la locul săvârșirii infracțiunii a ajuns și un echipaj de poliție din cadrul D.G.P.M.B - Poliția Sector 3, Secția 23 Poliție care în urma primelor cercetări a identificat autorul faptei în persoana inculpatului G. I..
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în noaptea de 08/09 noiembrie 2013, în jurul orei 23:00, era împreună cu mai mulți prieteni pe o stradă din apropierea locuinței sale din mun. București, .. 49, sector 3, consumând băuturi alcoolice (bere). La un moment dat, numitul A. D. a ajuns lângă grupul de prieteni ai inculpatului și l-a agresat pe unul dintre aceștia pe care îl cunoaște sub numele de „C.”.
Inculpatul a sărit în apărarea prietenului său „C.” și s-a îmbrâncit cu A. D.. După ce inculpatul s-a despărțit de A. D., a intrat în curtea locuinței sale, de unde a luat o lopată, a ieșit din nou în stradă și a observat trei bărbați. Crezând că sunt prietenii lui A. D., s-a îndreptat către aceștia și l-a lovit pe unul dintre ei cu partea din metal a lopeții în zona capului. Victima a căzut la pământ, iar ceilalți doi bărbați au fugit.
După comiterea faptei, inculpatul a fugit către locuința sa, observând că la scurt timp la fața locului a ajuns o ambulanță și un echipaj de poliție.
In continuare, inculpatul arată că, după sosirea echipajului de poliție și a ambulanței, numitul A. D. împreună cu alte șapte sau opt persoane ar fi intrat în curtea locuinței sale, unul dintre indivizi lovindu-i cu o sabie câinele pe care îl avea în curte, după care au părăsit imobilul.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. A1/3377/06.95.2014 (file 51-53-27 d.u.p.), efectuat de către un medic legist din cadrul I.N.M.L. „M. Minovici” București, „(…) numitul Z. C. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, posibil la data de 08/09.11..2013. A necesitat30- 35 de zile de îngrijiri medicale. Prin caracterul lor leziunile traumatice suferite au pus în pericol viața victimei. ”.
Audiat, inculpatul a avut o poziție total sincera atât in cursul urmăririi penale cat si in cursul judecății recunoscând integral săvârșirea faptei, astfel cum a fot descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței.
Cu privire la motivul care a determinat agresarea persoanei vătămate, inculpatul a arătat că in noaptea de 8/9 noiembrie 2013 l-a lovit pe partea vatamata cu o lopata, pe fondul unui conflict pe care il avea cu numitul APATEANU D., confundandu-l cu acesta din urma.
În drept, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului G. I. care în noaptea de 08/09 noiembrie 2013 in jurul orelor 23:00-00:00, inculpatul, pe fondul unui conflict spontan cu numitul A. D. P., a intrat in curtea locuintei sale din mun.Bucuresti, ..49, sector 3, de unde a luat o lopata, ulterior a iesit pe . . ., l-a lovit in zona capului pe numitul Z. C., persoana care trecea pe . a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia, provocandu-i leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de ingrijiri medicale si i-au pus viata in primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzute de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal.
Elementul material al laturei obiective este caracterizat prin acțiunea inculpatului de a-i aplica o lovitură cu lopata in zona capului, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.
Elementul subiectiv este caracterizat prin intenție indirectă, acesta prefigurând rezultatul periculos al acțiunii sale (posibila suprimare a vieții), neurmărindu-l, dar acceptând posibilitatea producerii lui prin săvârșirea faptei.
Intenția de suprimare a vieții părții vătămate rezultă fără nici un dubiu, având în vedere regiunea anatomică vizată, respectiv o zonă vitală: regiunea capului, zonă în care inculpatul a lovit intenționat victima, urmăririle faptei,leziuni traumatice ce au necesitat un nr.de 30-35 zile ingrijiri medicale; intensitatea loviturii aplicate, care a dus la punerea în pericol a vieții victimei; obiectul vulnerant folosit,o lopata;
Rezultatul periculos nu s-a produs, datorită apariției si intervenției rapide a unui echipaj de politie si a unei ambulante, la fata locului.
Potrivit prevederilor art. 5 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Privitor la dispozițiunile legale anterior menționate, urmare admiterii excepției de neconstituționalitate ridicată de Inalta Curte de Casație si Justiție-Sectia penală în dosarul_, Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 a statuat că aceste prevederi sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile iar Înalta Curte de Casație si Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 5/26.05.2014 a stabilit că în aplicarea art. 5 din Codul penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile arată Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr. 265/06.05.2014, trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unor pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă. Criteriile de determinare a legii mai favorabile au în vedere atât condițiile de încriminare si de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la acestea din urmă pot exista deosebiri de natură ( o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea) dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă si, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o poziție clară privind definiția lexmitior cu scopul aplicării unor legi penale succesive: lexmitior este legea cea mai favorabilă acuzatului, ținând seama de situația acestuia, de natura infracțiunii și de circumstanțele în care a săvârșit-o. Acest lucru înseamnă că art.7 par.1 din Convenție presupune o comparație in concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii (vechea lege) și cea în vigoare la momentul judecării (noua lege) [...].Hotărârea Scoppola nr. 2 arată că lexmitior trebuie să fie stabilită in concreto, adică judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă (cea veche și cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă. După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei, trebuie să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.”
În continuarea argumentației, se arată că, „pentru a stabili care este lex Mitior în temeiul art.7 par.1 din Convenție, trebuie să se procedeze, de asemenea, la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale). Judecătorul nu poate efectua o comparație regulă cu regulă (metoda comparației diferențiate), alegând regula cea mai favorabilă din fiecare din legile comparate. Două motive sunt oferite în mod tradițional în sprijinul acestei metode a comparației globale: în primul rând, fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică,amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive; în al doilea rând, judecătorul nu se poate substitui legiuitorului și să creeze un nou regim represiv ad hoc, alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi penale succesive. Prin urmare, art.7 par.1 din Convenție impune stabilirea lexmitior în mod concret și global”.
Aplicând prevederile legale anterior menționate la prezenta cauză, tribunalul a constatat următoarele:
Cu privire la infracțiunea de tentativa la omor reținută în sarcina inculpatului G. I. instanța constată că in ceea ce priveste condițiile de incriminare si cele de tragere la răspundere penală, art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal nu a suferit modificări prin Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal), nu a adus modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator (criteriul pedepsei, mai exact al cuantumului acesteia) în sensul că dacă potrivit prevederilor anterioare limitele de pedeapsă pentru această infracțiune erau cuprinse între 5 și 10 de ani si interzicerea unor drepturi, după modificările aduse de prevederile noului cod penal, aceste limite sunt aceleași.
Aparent, raportându-ne strict la limitele de pedeapsă prevăzute de vechea si actuala reglementare în cazul infracțiunilor arătate, legea nouă apare ca fiind legea mai favorabilă, însă în lumina prevederilor naționale și internaționale mai sus
dezvoltate, instanța are a confrunta fiecare lege aplicabilă (cea veche si cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică, fie legea veche, fie cea nouă iar după stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în considerarea faptelor cauzei are a aplica legea care este efectiv mai favorabilă inculpatului.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.74 cod penal stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se va face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va face în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepselor principale pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținută în sarcina inculpatului, Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prin sentinta penala 7962/1996 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si respectiv la o pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, pentru savârsirea infractiunii prev de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 prin sentinta penala 2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, fata de aceasta ultima condamnare constatandu-se ca inculpatul a savarsit fapta in timpul termenului de incercare stabilit de instanta, astfel incat sunt aplicabile in cauza dispozitiile art.44 Cod penal privitoare la pluralitatea intermediara.
De asemenea, instanța de fond a reținut comportamentul cooperant al inculpatului, înca din cursul urmăririi penale inculpatul recunoscând recunoscând integral fapta reținută în sarcina sa. Tribunalul a mai reținut că inculpatul a agresat partea vătămată, pe fondul unei altercatii cu o alta persoana, A. D., acesta din urma insotit de mai multe persoane au patruns in imobilul inculpatului, dupa ce acesta comisese fapta si i-au agresat cainele. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a preocupat de ingrijirea partii vătămate ulterior,desi . inculpatului a produs urmări grave la adresa integrității corporale a persoanei vătămate, viața acestuia fiindu-i pusă în pericol.
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, aceasta fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, antecedența penală, comportamentul sincer, cooperant, relațiile de prietenie ulterioare dintre victimă și inculpat, gravitatea faptei și urmările produse asupra integrității corporale a părții vătămate.
S-a arătat că din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului G. I. rezultă că acesta a suferit anterior săvârșirii infracțiunii pentru care se va
dispune condamnarea sa prin prezenta,o condamnare la o pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prin sentinta penala 7962/1996 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si respectiv o condamnare la o pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, pentru savarsirea infractiunii prev de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 prin sentinta penala 2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, fata de aceasta ultima condamnare constatându-se ca inculpatul a savarsit fapta in timpul termenului de incercare stabilit de instanța.
Privitor la tratamentul sancționator în acest caz, respectiv la revocarea suspendarii conditionate in cazul săvârsirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de incercare, Codul penal anterior prevedea sistemul cumulului juridic -art.83 alin. 1 Cod penal anterior, situatie in care pedeapsa rezultanta ce ar fi urmat a fi executata de catre inculpat in urma revocarii ar fi fost de 4 ani si 4 luni( pedeapsa de 3 ani si 4 luni aplicata pentru fapta din prezenta cauza, la care se adauga pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti).
Avand in vedere ca potrivit dispozitiilor noului cod penal, aceasta institutie a revocarii suspendarii conditionate nu mai este reglementata si ca ne aflam in situatia pluralitatii intermediare, prev de art.44 Cod penal, iar potrivit alin.2 al acestui articol, in caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni, respectiv art.39 Cp, situatie in care se aplica pedeapsa cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor tranzitorii, art. 15 alin.1si 2 din legea nr. 187/2010, sunt aplicabile dispozitiile privind revocarea suspendarii conditionate din vechiul cod, respectiv art.83 Cp(1969), raportate la dispozitiile din noul cod, astfel incat instanta in urma revocarii beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, definitiva prin nerecurare la 29.10.2013 si in baza art. 44 alin.2 Cp rap.la art.39 Cp ar adauga la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare, un spor de 1/3 din pedeapsa neexecutata de 1 an inchisoare, respectiv 4 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute in final o pedeapsa de 3 ani si 8 luni inchisoare.
Față de aceste considerente instanța de fond a constatat că pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului de 3 ani si 8 luni, potrivit dispozițiilor noului cod penal este o pedeapsă evident mai mică decât cea calculată conform prevederilor legii anterioare,( pedeapsa de 4 ani si 4 luni inchisoare), motiv pentru care legea nouă, în prezenta cauză în raport de particularitățile acesteia, constituie lege penală mai favorabilă în sensul prevăzut de art.5 C.penal.
In privința pedepselor accesorii și complementare instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 12 din Legea 187/2012 potrivit cu care în cazul succesiunii de legi penale intervenită până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceste pedepse se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, în baza art. 67 alin.2 Cod a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a si b C.pen (si anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani .
In baza art.404 alin.5 C.p.p., art.65 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b C.p. (a căror exercitare a fost interzisă de instanță, ca pedeapsă complementară) pedeapsă accesorie ce se va executa
conform prevederilor art. 65 alin.3 C.p. (din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată).
In baza art.45 alin.3 lit.a Cp a aplicat inculpatului alăturat pedepsei principale pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritațile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o funcție care implica exercițiul autoritatii de stat pe o perioada de 2 ani de la ramânerea definitiva a prezentei sentinte.
In baza art.45 alin.1 si 5 Cp rap.la art.45 alin.3 lit.a Cp a aplicat alaturat pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat de la ramanerea definitiva a prezentei sentinte si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale rezultante.
În baza art.399 alin.1 cod proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. I. pentru aceleași motive ca și până în prezent, dând spre executare prezenta pedeapsă aplicată, apreciind că fața de gravitatea faptei (mai ales prin prisma mijloacelor folosite, respectiv exercitarea unor agresiuni fizice asupra integrității corporale a părții vătămate, fiindu-i aplicate lovituri cu un o lopata care a vizat o zonă vitală a corpului - regiunea capului, prevăzând și acceptând că aceste lovituri ar putea avea drept consecință suprimarea vieții victimei, consecință care nu s-a mai produs), față de circumstanțele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale, a savarsit faptele in timpul termenului de incercare stabilit prin sentinta penala 2809/17.10.2013 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, singura modalitate de reeducare este cea privativă de libertate; prin executarea pedepsei în acest regim asigurându-se atât scopul educativ cât și cel punitiv al pedepsei prevăzut de art.3 din Legea nr.254/2013.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei lopeti, bun folosit la . părții vătămate, acesta reprezentând obiectul vulnerant care a produs leziunile traumatice persoane vătămate.
Instanța a luat act că partea vatamata Z. N. nu s-a constituit parte civila in cauza si de asemenea ca inculpatul a achitat despagubirile civile catre partea civila SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF.P. in cuantum de 4289,71 lei, conform chitantei aferente facturii cu nr._ din 07.10.2014, anexate la dosarul cauzei, filele 12 si 13..
Prin încheierea de ședință din data de 15.12.2014, pronunțată în același dosar, Tribunalul a înlăturat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei și dispozitivului sentinței penale nr.2668/F din 13.11.2014 a Tribunalului București, în sensul că a inserat în cuprinsul minutei și dispozitivului sentinței penale următorul alineat „În temeiul art.112 alin.1 lit.b cod penal va dispune confiscarea specială de la inculpat a unei lopeti, bun folosit la . părții vătămate”.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal, la data de 20 noiembrie 2014 P. de pe lângă Tribunalul București, iar la data de 17 noiembrie inculpatul G. I..
Cererile de apel au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 29 decembrie 2014.
Prin motivele de apel depuse la data de 23.11.2014, P. de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința penală apelată invocând neaplicarea sistemului cumulului juridic în cazul revocării suspendării condiționate, nelegala dispunere prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a confiscării speciale a lopeții și omisiunea deducerii perioadei în care inculpatul a fost reținut.
În dezvoltarea primului motiv de apel P. a invocat că prima instanță a aplicat necorespunzător dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012 deoarece după revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 1București, aceasta trebuia să dispune executarea integrală a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, iar nu aplicarea unui spor de o treime din această pedeapsă conform noilor dispoziții din codul penal.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, P. a invocat că raportat la dispozițiile art.278 cod proc.pen., prima instanță nu putea să confiște bunul folosit la săvârșirea infracțiunii printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, deoarece această omisiune nu reprezintă o eroare materială.
Prin motivele de apel depuse la data de 19.02.2015 inculpatul apelant G. I. a criticat sentința apelată solicitând în principal în baza reindividualizarea pedepsei aplicate, apreciind că se impuneau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.a cod penal. În acest sens, inculpatul a invocat că după săvârșirea faptei acesta a întreprins demersuri pentru a înlătura și a diminua consecințele acesteia vizitând partea vătămată la spital, ajutând-o pe aceasta cu diverse sume de bani și alimente, aspecte care rezultă fără nici un dubiu chiar din declarațiile persoanei vătămate. Apelantul a mai invocat că se impunea a fi reținute și dispozițiile art.75 alin.2 lit.b cod penal, împrejurările referitoare la faptă diminuând gravitatea acesteia și periculozitatea infractorului în raport de forma de vinovăție, intenție indirectă, cu care acesta a săvârșit fapta, neavând intenția de a o lovi pe persoana vătămată, fiind în eroare cu privire la identitatea acesteia.
A mai invocat inculpatul apelant că prima instanță trebuia să deducă și durata reținerii de 24 de ore.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2015, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele: sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în copie.
Prin încheierea din data de 23 februarie 2015 Curtea de Apel s-a dispus în temeiul art.476 alin.1 rap. la art.475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: în aplicarea dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit vechiului Cod penal, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin.1 din noul Cod penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 alin.1 din vechiul Cod penal sau conform dispozițiilor art.96 alin.5 rap. la art.44 alin.2 din noul Cod penal, referitoare la pluralitatea intermediară.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile cu care judecarea căruia a fost învestită sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului apelant, că în noaptea de 08/09 noiembrie 2013 in jurul orelor 23:00-00:00, inculpatul G. I., pe fondul unui conflict spontan cu numitul A. D. P., a intrat in curtea locuinței sale din mun.Bucuresti, ..49, sector 3, de unde a luat o lopata, ulterior a ieșit pe . . ., l-a lovit in zona capului pe numitul Z. C., persoana care trecea pe . a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale si i-au pus viața in primejdie.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. I., Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, din prisma modalității de incriminare a infracțiunii de tentativă la omor. Astfel, fapta acestui inculpat care în noaptea de 08/09 noiembrie 2013 in jurul orelor 23:00-00:00 pe fondul unui conflict spontan cu numitul A. D. P., a intrat in curtea locuinței sale din mun.Bucuresti, ..49, sector 3, de unde a luat o lopata, ulterior a ieșit pe . . ., l-a lovit in zona capului pe numitul Z. C., persoana care trecea pe . a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale si i-au pus viața in primejdie nu mai constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat (pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), ci doar infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal (pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani) în condițiile în care săvârșirea faptei în public nu mai reprezintă un element circumstanțial agravant care să atragă încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.189 cod penal, astfel cum era incriminată în vechea reglementare în art.175 alin.1 lit.i cod penal de la 1969.
Curtea constată totodată că în mod judicios prima instanță a apreciat că fapta inculpatului G. I. întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal.
La individualizarea pedepsei principale privind infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal reținută în sarcina inculpatului G. I., Curtea apreciază că în cauză se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, apelul declarat de inculpat urmând a fi admis cu privire la acest aspect. Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant la agresarea persoanei vătămate), împrejurările și modalitățile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate cu un obiect dur, o lopată, într-o zonă vitală, zona capului), consecințele produse (producerea de leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile
de îngrijiri medicale si care i-au pus viața in primejdie), antecedentele penale ale inculpatului apelant (condamnat în trecut la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr.7962/1996 a Judecătoriei Sectorului 3 București si respectiv la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani, prin sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București), conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptei săvârșite, prin recunoașterea și cooperarea cu organele de urmărire penală, prin încercare de diminuare a consecințelor faptei săvârșite, participând cu diverse sume de bani și cu alimente pentru asigurarea recuperării persoanei vătămate) precum și datele personale (inculpatul apelant având un copil minor în întreținere).
Curtea va mai reține că în cauză inculpatul G. I. a săvârșit fapta pe fondul unui conflict preexistent cu numitul A. D. P., acesta agresând-o pe persoana vătămată Z. C. persoana care trecea pe . care, din cauza întunericului, a confundat-o cu A. D. sau cu unul dintre prietenii acestuia.
Un element care atenuează răspunderea penală a inculpatului apelant o reprezintă conduita acestuia după săvârșirea fapte. Astfel, din chiar declarațiile persoanei vătămate Z. C., care nu s-a constituit parte civilă în cauză, rezultă că inculpatul a depus reale eforturi pentru a diminua consecințele grave ale faptei săvârșite, inculpatul vizitând-o la spital pe persoana vătămată, ajutând-o cu diverse sume de bani și alimente, manifestând grijă față de starea acestuia de sănătate.
Or, această atitudine a inculpatului îndreptățește prezenta Curte să aprecieze că în cauză se impun a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a cod penal privind eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
D. urmare, Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, îl va condamna pe inculpatul apelant G. I. la o pedeapsă principală de 2 ani și 3 luni închisoare, dând eficiență cauzelor de reducere a pedepselor în ordinea stabilită de art.79 alin.1 cod penal respectiv starea de tentativă (art.32 cod penal), circumstanțele atenuante (art.75 alin.2 lit.a și art.76 alin.1 cod penal) și efectele procedurii simplificate (art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 cod proc.pen.), apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale sus-menționate.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 cu referire la art. 67 cod penal, Curtea apreciază că se impune aplicarea față de inculpatul G. I. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a,b cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Aplicarea pedepsei complementare se impune deoarece Curtea apreciază că față de gravitatea faptei săvârșite, de consecințele care s-ar fi putut produce cu privire la starea de sănătate a persoanei vătămate, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a,b cod penal.
În baza art.65 alin.1 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Curtea constată că în mod corespunzător prima instanță a reținut că prezenta infracțiune a fost săvârșită în termenul de încercare de 3 ani al pedepsei de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, impunându-se conform art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 cod penal de la 1969 revocarea măsurii suspendării condiționate aplicate în cauză. De asemenea, în mod temeinic prima instanță a apreciat că în cauză nu se mai impun a fi reținute dispozițiile privind starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, în condițiile în care pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București nu poate constitui primul termen al recidivei, nefiind mai mare de 1 an conform prevederilor art.41 alin.1 cod penal.
Cu toate acestea, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 cod penal de la 1969, deoarece constatând că prezenta faptă a fost săvârșită în termenul de încercare al condamnării dispuse prin sentința penală nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, prima instanță după ce a dispus revocarea suspendării condiționate a respectivei pedepse, trebuia să dispună cumularea aritmetică a respectivei pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta cauză, chiar dacă în raport de condamnarea anterioară prezenta infracțiune nu se mai află în stare de recidivă postcondamnatorie, ci se află în stare de pluralitate intermediară.
Această soluție a fost stabilită cu putere general obligatorie prin decizia nr.13 din 06.05.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie prin care s-a apreciat că în aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin. (2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin. (1) din Codul penal anterior.
Prin urmare, găsind întemeiat motivul de apel formulat de P. sub acest aspect, Curtea în baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 cod penal de la 1969 va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, definitiva prin nerecurare la data de 29.10.2013, pedeapsă pe care o va cumula aritmetic cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul G. I. urmând să execute în total, în regim de detenție, pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.45 alin.3 lit.a cod penal raportat la art.67 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b cod penal pe o perioadă de doi ani de la data executării pedepsei.
În baza art.45 alin.5 cod penal raportat la art.65 cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit.a și lit. b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica parchetului privind imposibilitatea de a se dispune prin procedura îndreptării erorii materiale soluția de confiscare specială de la inculpat a lopeții folosite la săvârșirea faptei.
Astfel, art.278 cod proc.pen. acordă posibilitatea de a se înlătura greșelile materiale strecurate în conținutul unei hotărâri penale. Cu toate acestea, omisiunea primei instanțe de a pronunța o soluție de confiscare specială nu reprezintă o eroare materială, înlăturarea acestei omisiuni neputându-se realiza folosindu-se de procedura reglementată de art.278 cod proc.pen., ci doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, prima instanță nici nu putea să dispună confiscarea lopeții folosite de la inculpat în săvârșirea faptei, cât timp acest bun nu a fost identificat și ridicat de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării la fața locului. Organul de poliție însărcinat cu punerea în executare a acestei măsuri de siguranță s-ar găsi în imposibilitatea de a identifica care dintre lopețile din gospodăria inculpatului a fost folosită la săvârșirea faptei, în lipsa unor elemente de identificare ale acestei lopeți.
Conform art.112 alin.6 cod proc.pen., prima instanță trebuia să dispună confiscarea contravalorii lopeții folosite.
Prin urmare, Curtea va înlătura această omisiune a sentinței penale apelate și va dispune în baza art.112 alin.5 raportat la art.112 alin.1 lit.b cod penal confiscarea de la inculpat a contravalorii lopeții folosite la săvârșirea faptei, pe care prezenta Curte o evaluează la suma de 20 de lei
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod proc.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București – Secția I, și de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.2668/13.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală, va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în limitele deja precizate, și în totalitate încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 15.12.2014 și rejudecând în fond și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.2668/13.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.
Desființează în parte sentința penală apelată și în totalitate încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 15.12.2014 și rejudecând în fond:
În temeiul art.32 cod penal raportat la art.188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal, art.75 alin.2 lit.a, art.76 alin.1 cod penal, art.374 alin.4, art.396 alin.10 și art.79 alin.1 cod penal condamnă pe inculpatul G. I. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art.67 alin.1 cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal pe o durată de doi ani de la data executării pedepsei.
În baza art.65 alin.1 cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 cod penal de la 1969 dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr.2809/17.10.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, definitiva prin nerecurare la data de 29.10.2013, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul G. I. urmând să execute în total, în regim de detenție, pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.45 alin.3 lit.a cod penal raportat la art.67 cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b cod penal pe o perioadă de doi ani de la data executării pedepsei.
În baza art.45 alin.5 cod penal raportat la art.65 cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit.a și lit. b cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.424 alin.3 cod proc.pen. rap. la art.72 cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 15.07.2014 la zi.
În baza art.112 alin.5 raportat la art.112 alin.1 lit.b cod penal confiscă de la inculpat suma de 20 lei reprezentând contravaloarea lopeții folosite la săvârșirea faptei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelurilor declarate în cauză rămân în sarcina statului. Onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 /29 mai 2015
B. P. E. – T.B.
| ← Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
