Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 101/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 101 / A

Ședința publică din data de 22.01.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței penale nr. 663 din 26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat GIUCĂ F. S., personal, în stare de libertate, și asistat de apărătorul ales, avocat V. D., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 24.11.2014 emisă de Baroul București aflată la fila 19 din dosar, lipsă fiind apelanta-parte civilă și intimata-parte responsabilă civilmente S.C. T. E. SISTEM S.R.L., prin lichidator judiciar S.P. CRIS CONSULT S.P.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții atașarea la dosar a unei adrese emise de către Oficiul Național al Registrului Comerțului și a unei încheieri pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, după care:

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, doar în ceea ce privește obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului, cu privire la latura civilă a cauzei, urmând a fi instituit sechestrul asigurator și cu privire la bunurile părții responsabile civilmente. Totodată, solicită obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă.

Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că achiesează la concluziile apărătorului său.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 663/26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul Giucă F. S. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

În temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 5 C.pen., art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 74 lit. a C.pen. din 1969 rap. la art. 76 lit. e C.pen. 1969, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 C.pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.

În temeiul art. 81 și 82 C.pen. din 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen. din 1969, s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 alin. 1, 2 C.pr.pen. și art. 1357 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 105.568,89 de lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 201 - noiembrie 2012 cu majorările și penalitățile aferente, calculate de la data producerii pagubei până când suma va fi integral achitată, conform O.G. nr. 92/2003, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, precum și a majorărilor și penalităților aferente sumei de 471.171 lei - reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă - achitată după termenul de 30 de zile, calculate de la data producerii pagubei până când suma a fost achitată, conform O.G. nr. 92/2003, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza art.13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a unei copii a dispozitivului sentinței, după rămânerea sa definitivă.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator cu privire la toate bunurile mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, nr. 1555/P/2013, din data de 20.02.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Giucă F. S., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-au reținut următoarele: în perioada ianuarie 2011-noiembrie 2012, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T. Eurogruard Sistem S.R.L., a săvârșit, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume în cuantum total de 661.037 lei (148.424,23 euro), din care: 347.985 lei - CAS, 181.993 lei - CASS, 16.063 lei - fond de șomaj, 114.996 lei - impozit pe salarii.

Prin încheierea din data de 30.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății cauzei.

În ședința publică din data de 12.09.2014, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 374 alin. 4 și art. 375 C.pr.pen., privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în perioada ianuarie 2011-noiembrie 2012, inculpatul. în calitate de administrator al S.C. T. E. Sistem S.R.L., a săvârșit, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume în cuantum total de 661.037 lei (148.424,23 euro), din care: 347.985 lei - CAS, 181.993 lei - CASS, 16.063 lei - fond de șomaj, 114.996 lei - impozit pe salarii.

Situația de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului, adresa O.N.R.C. nr._/15.02.2013 și înscrisurile anexate, raportul de expertiză contabilă judiciară și anexele acestuia, statele de plată, balanțele analitice, bilanțurile contabile, fișele de cont.

În concluziile la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că, potrivit statelor de plată, balanțelor contabile și declarațiilor fiscale înregistrate la organul fiscal competent, S.C. T. E. Sistem S.R.L. a calculat și reținut impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariilor din perioada ianuarie 2011-noiembrie 2012, pe care le-a înregistrat în evidențele contabile.

Cuantumul total al acestor obligații fiscale este de 1.279.662 lei, din care 309.033 lei impozit pe ventiturile din salarii, 620.023 lei CAS - asigurați, 322.252 lei CASS - asiguraiț, 28.354 lei - șomaj asigurați.

Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, în răspunsul la obiectivul nr. 9 s-a concluzionat că pentru impozitele și contribuțiile aferente statelor de plată din perioada ianuarie 2011-noiembrie 2012, S.C. T. E. Sistem S.R.L. înregistrează impozite și contribuții sociale cu reținere la sursă neachitate, în valoare totală de 661.037 lei, din care:

- suma de 347.985 lei - CAS;

- suma de 181.993 lei - CASS;

- suma de 16.063 lei - fond de șomaj;

- suma de 114.996 lei - impozit pe salarii.

Potrivit raportului de expertiza contabilă judiciară, în răspunsul la obiectivul nr. 8 s-a concluzionat că inculpatul, în calitate de administrator unic al S.C. T. E. Sistem S.R.L., avea obligația de a efectua reținerea și de a dispune virarea sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada expertizată.

Din analiza tabelului centralizator înscris la obiectivul nr. 4 din raportul de expertiza contabilă judiciară privind soldul disponibil în casieria societății debitoare și în conturile bancare ale acesteia la data de 25 a lunii, în întreg intervalul perioadei de referință ianuarie 2011-noiembrie 2012, a rezultat că societatea a înregistrat în casierie și în conturile bancare un disponibil suficient pentru achitarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate către bugetul de stat, care excede cu mult valoarea acestora din urmă.

Astfel, în întreaga perioadă de referință ce face obiectul dosarului societatea a înregistrat, conform tabelului centralizator de la obiectivul nr. 6, un total al încasărilor prin casierie și prin bancă de 9.712.592,65 lei, din care a achitat doar suma de 508.660,11 lei, conform concluziilor de la obiectivul nr. 9 din raportul de expertiză contabilă judiciară.

Din suma de 661.037 lei, reprezentând obligații cu reținere la sursă, se pot considera achitate parțial anumite sume de bani prin aplicarea măsurilor de executare silită și plăți la casieria administrației financiare, rămânând un sold debitor în sumă de 152.376,89 lei.

Prin încheierea din data de 28.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București a admis cererea debitorului S.C. T. E. Sistem S.R.L. și, în temeiul art. 145 alin. 1 rap. la art. 71 alin. 1 din O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a dispus . procedura simplificată a debitorului, a ridicat dreptul de administrare al debitorului și a dispus dizolvarea societății debitoare și numirea lichidatorului judiciar provizoriu, respectiv S.P. Cris Consult S.P.R.L., pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 58 din O.U.G. nr. 91/2013.

Prima instanță a reținut că, potrivit art. 72 și art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administratorul societății sau împuternicitul acestuia răspunde de activitatea societății, obligația pentru calcularea corectă a impozitelor și contribuțiilor pe statele de salarii precum și virarea acestora la bugetul de stat la termenele scadente revenind angajatorului, respectiv administratorului / împuternicitului de drept al acestuia.

Pe baza înregistrărilor de la O.N.R.C., s-a stabilit faptul că administratorul de drept al societății este inculpatul, astfel că acestuia îi revenea obligația pentru calcularea corectă a impozitelor și contribuțiilor pe statele de salarii, precum și virarea acestora la bugetul de stat la termenele scadente.

Obligația de virare a sumelor către bugetul de stat fiind continuă, chiar dacă la un moment dat nu există disponibil bănesc pentru achitarea acestor obligații fiscale, încasarea ulterioară a unor sume și neplata imediată a impozitelor și cu reținere la sursă face ca fapta să constituie infracțiune. În cauză, așa cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat, pe întreaga perioadă analizată, societatea a avut încasări bănești suficiente pentru a putea plăti până în acest moment contribuțiile cu reținere la sursă.

Sumele reținute la sursă cu titlu de impozite și taxe au o destinație specială, respectiv vărsarea lor către bugetul de stat. Nerespectarea acestei destinații, respectiv nevirarea sumelor deja reținute cu titlu de impozite și taxe la bugetul de stat sau efectuarea de alte plăți contractuale din aceste sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 251/2005.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a dispune reținerea și nevirarea la bugetul general consolidat a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, cu toate că societatea dispunea în mod efectiv de sumele de bani necesare achitării acestor impozite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu accesoriile aferente sumei de 471.171 lei, achitată după termenul de 30 de zile, și suma de 661.037 lei, rămasă neachitată, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă accesoriile.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 și urm. C.civ., pentru următoarele considerente:

Fapta ilicită constă în infracțiunea săvârșită de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției.

Potrivit raportului de expertiza contabilă judiciară, în răspunsul la obiectivul nr. 9 s-a concluzionat că pentru impozitele și contribuțiile aferente statelor de plată din perioada ianuarie 2011-noiembrie 2012, S.C. T. E. Sistem S.R.L. înregistrează impozite și contribuții sociale cu reținere la sursă neachitate, în valoare totală de 661.037 lei, din care:

- suma de 347.985 lei - CAS;

- suma de 181.993 lei – CASS;

- suma de 16.063 lei - fond de șomaj;

- suma de 114.996 lei - impozit pe salarii.

Conform concluziilor de la obiectivul nr. 9 din raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că din suma de 661.037 lei, reprezentand obligații cu reținere la sursă, se pot considera achitate parțial anumite sume de bani prin aplicarea măsurilor de executare silită și plăți la casieria administrației financiare, rămânând un sold debitor în sumă de 152.376,89 lei.

Cu privire la concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, partea civilă nu a formulat obiecțiuni, prima instanță concluzionând că aceasta a recunoscut implicit recuperarea pe calea executării silite a sumelor de bani, astfel cum s-a arătat în răspunsul la obiectivul nr. 9 al raportului de expertiză. S-a avut în vedere, în acest context, împrejurarea că expertul a menționat că apreciază ca fiind parțial achitate anumite sume de bani, pe baza documentelor contabile prezentate.

Prima instanță a împărtășit opinia expertului menționată mai sus și a dedus din totalul sumei de 671.323 lei solicitată de partea civilă sumele recuperate de către aceasta, prin aplicarea măsurilor de executare silită și plăți la casieria administrației financiare, având în vedere că, potrivit art. 114 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, “Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate; în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine: a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă; b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale; pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).”

În consecință, prima instanță a apreciat că suma neachitată către bugetul de stat este de 152.376,89 de lei, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, din care prima instanță a scăzut sumele achitate către partea civilă ulterior întocmirii raportului de expertiză contabilă, respectiv suma de 44.808 lei, prin ordinul de plată din data de 26.06.2014, și suma de 2.000 de lei, potrivit chitanței nr._/22.05.2014, această din urmă sumă fiind recunoscută și de către partea civilă.

Împotriva acestei sentințe penale, în data de 07.10.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la filele 12-13 din prezentul dosar).

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 30.10.2014, sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

Partea civilă a criticat sentința penală sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul admiterii cererii de constituire de parte civilă în totalitate, așa cum a fost formulată.

În motivarea în fapt a apelului, partea civilă a precizat că prin adresa nr. 89.912/26.09.2014, statul român, reprezentat legal prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză cu accesoriile aferente sumei de 471.171 de lei, achitată după termenul de 30 de zile, și suma de 661.037 de lei, rămasă neachitată, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă accesoriile.

Ulterior, prin adresa nr._/03.09.2014, partea civilă a formulat precizări cu privire la cuantumul prejudiciului, menționând că suma corectă cu care bugetul de stat a fost prejudiciat este în cuantum de 671.323 de lei.

Totodată, partea civilă a solicitat, potrivit art. 21 C.pr.pen., introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a societății comerciale.

În baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, partea civilă a solicitat înființarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, iar în cazul în care acestea au fost dispuse, a solicitat menținerea lor.

Partea civilă a mai precizat că suma corectă cu care bugetul de stat a fost prejudiciat este în cuantum de 671.323 de lei, așa cum reiese din adresa nr._/2014 emisă de Administrația Financiară a Sectorului 1 București în care s-a menționat că S.C. T. E. Sistem S.R.L., societate la care inculpatul a fost administrator, figurează cu obligații fiscale la bugetul de stat cu suma anterior indicată.

Referitor la obligarea societății comerciale al cărei administrator a fost inculpatul, în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor, partea civilă a arătat că declanșarea procedurii comerciale a lichidării nu constituie un impediment legal pentru a se stabili răspunderea solidară a inculpatului cu societatea, deoarece temeiul acestei răspunderi îl reprezintă săvârșirea unei infracțiuni și, prin urmare, orice proceduri judiciare, chiar dacă au efect asupra patrimoniului, nu pot împiedica sau înlătura răspunderea civilă, inclusiv prin solidaritate, a inculpatului cu societatea pe care a administrat-o.

Faptul că societatea a intrat în procedura de faliment nu înseamnă, în mod implicit, că societatea nu a mai efectuat activitate comercială și nu a produs un prejudiciu bugetului de stat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate și, de asemenea, nu înseamnă că aceasta trebuie absolvită de orice răspundere față de bugetul de stat.

În consecință, partea civilă a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost motivat, desființarea în parte a sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatului, în solidar cu societatea comercială - parte responsabilă civilmente, prin lichidatorul judiciar, la plata despăgubirilor civile reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.

În drept, au fost invocate prevederile art. 412 C.pr.pen., art. 249 C.pr.pen., Legea nr. 241/2005 și O.G. nr. 92/2003.

Curtea, analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanta-parte civilă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 12.09.2014, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând fapta în modalitatea în care aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresa O.N.R.C. nr._/15.02.2013 și înscrisurile anexate, raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 1378/23.08.2013 și anexele acestuia, statele de plată, balanțele analitice, bilanțurile contabile și fișele de cont, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile inculpatului.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

În cursul judecării cauzei în apel, din oficiu, în baza art. 100 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen. rap. la art. 97 alin. 2 lit. e C.pr.pen., s-a administrat proba cu înscrisuri.

Astfel, la dosar s-au depus, din dispoziția instanței, încheierea pronunțată în data de 28.10.2013 de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013 și adresa nr. 508.046/22.12.2014 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului (filele 27-67 din prezentul dosar).

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.

Prealabil analizării motivelor de apel, Curtea constată ca fiind necesare următoarele precizări.

Apelul formulat vizează doar modalitatea de soluționare de către prima instanță a laturii civile a cauzei, latura penală neconstituind motiv de apel.

Prin urmare, Curtea constată că latura penală beneficiază de autoritate de lucru judecat, întrucât, potrivit art. 551 pct. 2 lit. a C.pr.pen., sentința penală apelată a rămas, din acest punct de vedere, definitivă la data expirării termenului de apel. Prin urmare, soluția pronunțată sub aspectul laturii penale nu mai poate face obiectul cenzurii instanței de control judiciar.

Așadar, Curtea urmează a face referiri cu privire la situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului exclusiv prin raportare la cele statuate în mod definitiv de către prima instanță.

Analiza motivelor de apel

  1. Motivul de apel referitor la plata întregii sume solicitate de partea civilă cu titlu de despăgubiri civile

Din acest punct de vedere, Curtea constată că, în urma inspecției fiscale generale efectuate la partea responsabilă civilmente S.C. T. E. Sistem S.R.L., s-a întocmit procesul-verbal nr. 48/31.01.2013, prin care s-a stabilit că societatea, reprezentată prin administrator Giucă F. S., a depășit termenul legal pentru plata sumelor reținute de la salariați ce constituie stopaj la sursă cu mai mult de 30 de zile de la data scadentă, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Din raportul de expertiză financiar-contabilă nr. 1378/23.08.2013 întocmit în timpul urmăririi penale (aflat la filele 64- 124 din dosarul de urmărire penală nr. 1555/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), rezultă că în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, societatea parte responsabilă civilmente a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 661.037 de lei, reprezentând impozite și contribuții sociale cu reținere la sursă și nevărsate la bugetul de stat, din care:

- suma de 347.985 lei: C.A.S.;

- suma de 181.993 lei: C.A.S.S.;

- suma de 16.063 lei: fond de șomaj;

- suma de 114.996 lei: impozit pe salarii.

Din concluziile formulate la obiectivul nr. 9 din raportul de expertiză contabilă judiciară, reiese că în perioada ianuarie 2013 - august 2013, datorită dosarelor de executare silită instituite, societatea parte responsabilă civilmente a efectuat plăți prin bancă și în numerar, valorificate prin note contabile de către Administrația Financiară, plăți care vor fi repartizate conform ordinii de stingere a obligațiilor bugetare de către organul fiscal. Aceste plăți sunt în cuantum de 508.660,11 lei, defalcarea acestora fiind evidențiată în anexa la raportul de expertiză contabilă, constatându-se în același timp că toate încasările societății au fost direcționate către bugetul de stat.

În consecință, în raportul de exepertiză contabilă judiciară s-a menționat că suma de 661.037 de lei, reprezentând debite aferente obligațiilor constituite pentru perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, scadente în perioada februarie 2011 - decembrie 2012, a fost achitată parțial prin aplicarea măsurilor de executare silită și plăți la casieria administrației financiare.

În concluzie, avându-se în vedere sumele reținute prin bancă în baza dosarelor de executare silită și a plăților efectuate în numerar către bugetul de stat, raportul de expertiză contabilă judiciară a concluzionat în sensul că suma neachitată este de 152.376,89 lei (reprezentând diferența dintre debitul total de 661.037 de lei și plățile parțiale efectuate în cursul urmăririi penale, în cuantum de 508.660,11 lei).

De asemenea, Curtea mai constată faptul că, în cursul judecării cauzei în primă instanță, societatea parte responsabilă civilmente a mai efectuat și alte plăți parțiale, astfel.

- suma de 44.808 lei, achitată conform ordinului de plată nr. 01/26.06.2014 (aflat la filele 62 și 67 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), sumă reprezentând impozit pe salarii, debit principal, stropaj la sură, conform planului de distribuire dispus în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București - Secția VII-a Civilă;

- suma de 2.000 de lei, achitată conform chitanței . nr._ din data de 22.05.2014 (aflată la fila 68 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), sumă achitată în contul disponibil al bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale în curs de distribuire; de altfel, această sumă a fost recunoscută de către partea civilă, conform adresei nr._/03.09.2014 (aflată la filele 80-82 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București).

În acest context, referitor la cuantumul total al plăților parțiale efectuate, Curtea constată faptul că, pe de o parte, partea civilă nu a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză contabilă judiciară, ceea ce înseamnă că aceasta a recunoscut implicit, dar neîndoielnic, recuperarea pe calea executării silite a sumelor de bani sus-menționate, iar pe de altă parte, nu a combătut, prin niciun mijloc de probă, veridicitatea sumelor achitate de către societatea parte responsabilă civilmente în cursul judecării cauzei în primă instanță.

În concluzie, Curtea constată, în deplin acord cu prima instanță, faptul că din suma totală datorată către bugetul de stat, societatea parte responsabilă civilmente a efectuat plăți parțiale, rămânând un rest neachitat de 105.568,89 de lei (reprezentând diferența dintre debitul total de 661.037 de lei și plățile parțiale efectuate în timpul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei în primă instanță, în cuantum total de 555.468,11 lei).

Așadar, Curtea urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a constata că suma finală, rămasă după efectuarea plăților parțiale, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, este în cuantum de 105.568,89 de lei.

Referitor la obligarea, pe lângă despăgubirile civile constând în debitul principal, și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, Curtea reține următoarele.

Potrivit art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Totodată, conform art. 1385 alin. 3 C.civ., repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, în sensul de a cuprinde atât pierderea suferită constând în debitul principal, cât și câștigul nerealizat constând, în speță, în obligațiile fiscale accesorii debitului principal.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

  1. Motivul de apel referitor la obligarea S.C. T. E. Sistem S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpatul

Ca o precizare prealabilă, Curtea constată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra solicitării formulate de către partea civilă în sensul obligării societății pe care inculpatul a administrat-o, în solidar cu acesta, la plata despăgubirilor civile.

În baza art. 14 din Legea nr. 26/1990, o societate comercială se înmatriculează în registrul comerțului.

Potrivit art. 251 alin. 1 C.civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Referitor la încetarea societății comerciale, în urma dizolvării și, după caz, a lichidării acesteia, ultima etapă o reprezintă radierea. care marchează încetarea deplină a capacității de folosință a societății comerciale, deoarece, pe perioada care este cuprinsă între dizolvare și radiere, fie că se urmează etapa lichidării, fie că nu, societatea păstrează o capacitate de folosință restrânsă, putând încheia actele necesare în vederea lichidării. Societatea își păstrează personalitatea juridică, pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Situațiile în care societatea comercială se radiază din registrul comerțului sunt prevăzute în art. 260 din Legea nr. 31/1990, care vizează radierea intervenită în situația în care societatea comercială a parcurs etapa lichidării, în acest caz radierea urmând a fi făcută la cererea lichidatorilor sau din oficiu.

Astfel, potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, lichidatorii au obligația de a solicita radierea societății din registrul comerțului în termen de 15 zile de la terminarea lichidării. Distinct de obligația lichidatorilor de a formula cererea de radiere, radierea se poate face și din oficiu.

Raportând și coroborând prevederile legale sus-menționate în prezenta cauză, Curtea constată că prin încheierea pronunțată în data de 28.10.2013 de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, definitivă la data de 24.12.2013 prin neapelare (încheiere aflată la filele 28-29 din prezentul dosar), în baza O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a dispus . prin procedura simplificată a debitorului S.C. T. Eurogurad Sistem S.R.L., s-a dispus dizolvarea societății și s-a numit lichidator judiciar, respectiv SP. Cris Consult S.P.R.L.

De asemenea, din adresa nr. 508.046/22.12.2014 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului (adresă aflată la filele 30-67 din prezentul dosar), rezultă că S.C. T. Eurogurad Sistem S.R.L. este în faliment, conform Legii nr. 85/2006, fiind, așadar, în funcțiune; totodată, s-a menționat că s-a notificat deschiderea procedurii simplificate a falimentului conform încheierii din data de 28.10.2013 și desemnarea, în calitate de lichidator judiciar, a S.P. Cris Consult S.P.R.L., prin reprezentant C. Dica.

De altfel, din adresele nr. 322/23.05.2014 și nr. 5008/09.09.2014 emise de lichidatorul judiciar S.P. Cris Consult S.P.R.L. (aflate la filele 26-27 și 93 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), rezultă că S.C. T. Eurogurad Sistem S.R.L., aflată în faliment, are de recuperat mai multe creanțe de la diferite societăți comerciale, iar potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006, sumele recuperate în cadrul procedurii de faliment urmează a fi distribuite către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București, respectiv suma de 44.808,03 lei, reprezentând parte din debitul principal al impozitului pe salarii datorat bugetului de stat. În consecință, pretențiile ce formează obiectul prezentului dosar penal urmează a fi diminuate prin plățile efectuate, dar și cele ce se vor efectua, în cadrul procedurii de faliment a societății, pe măsura încasării lor, ca urmare a punerii în exectuare a sentințelor deja executorii și a distribuirilor c e se vor face în cadrul procedurii către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București.

Rezultă, așadar, că, deși se află în faliment, S.C. T. Eurogurad Sistem S.R.L. este încă în funcțiune, având o capacitate de folosință restrânsă, dar păstrându-și personalitatea juridică, aceasta încetând ulterior, abia la momentul radierii societății din registrul comerțului.

Astfel, Curtea apreciază că declanșarea procedurii comerciale a lichidării nu constituie un impediment legal pentru a se stabili răspunderea solidară a inculpatului cu societatea comercială al cărei administrator a fost, deoarece temeiul acestei răspunderi îl reprezintă săvârșirea unei infracțiuni și, prin urmare, orice proceduri judiciare, chiar dacă au efect asupra patrimoniului, nu pot avea ca efect exonerarea de răspundere civilă, inclusiv prin solidaritate, a inculpatului cu respectiva societate.

În acest context, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, conform art. 1357 C.civ., constând în existența faptei ilicite - infracțiunea, existența vinovăției autorului faptei ilicite - intenția, existența prejudiciului cauzat - reținerea și nevărsarea la bugetul consolidat de stat a sumelor datorate cu titlu de impozite și existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.

În același timp, conform art. 1373 C.civ., comitenții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Astfel, având în vedere că inculpatul a comis faptele în exercitarea funcției de administrator al S.C. T. E. Sistem S.R.L., Curtea constată că această societate comercială are, în procesul penal, potrivit art. 86 C.pr.pen., calitatea de parte responsabilă civilmente, neputând fi reținută pentru aceasta din urmă vreo cauză exoneratoare de răspundere civilă. Astfel, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 1373 C.civ., în vederea angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, constând în existența raportului de prepușenie și exercitarea de către inculpat a faptei ilicite în funcția de administrator al acestei societăți comerciale, în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate pentru care a fost înființată.

În acest sens, Curtea constată că în mod eronat a omis prima instanță să dispună obligarea S.C. T. E. Sistem S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri civile către partea civilă, în solidar cu inculpatul.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat.

  1. Motivul de apel referitor la obligativitatea instituirii în cauză a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente

Din acest punct de vedere se reține că, prin cererea de constituire de parte civilă, formulată de Agenția Națională de Administrate Fiscală - Direcția Generală Juridică prin adresa nr. 89.912/26.05.2014 (aflată la filele 42-43 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), s-a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art. 21 C.pr.pen., instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, pentru garantarea acoperirii prejudiciului stabilit în sarcina acestora, cauzat bugetului de stat.

Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Totodată, din adresa nr._/28.02.2013 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București și adresa nr. 4490/20.03.2013 emisă de Primăria Orașului Băicoi - Serviciul Colectare Creanțe Bugetare (adrese aflate la filele 128 și 130 din dosarul de urmărire penală nr. 1555/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), rezultă că nici inculpatul și nici partea responsabilă civilmente nu figurează în evidențele acestor instituții cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării.

Astfel, având în vedere dispozițile legale anterior menționate, rezultă că luarea măsurii sechestrului asigurator nu depinde de existența, în chiar momentul dispunerii măsurii, în patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra cărora să se instituie, în concret, respectiva măsură.

În consecință, în baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente și ale inculpatului, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile și a accesoriilor aferente debitului principal până la data stingerii sumelor datorate.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis și a se dispune în consecință.

De asemenea, având în vedere, pe de o parte, soluția pronunțată de către prima instanță, de condamnare a inculpatului, iar pe de altă parte, obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă, Curtea constată că în cauză devin incidente prevederile art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., în sensul obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în faza de urmărire penală și în cursul judecării în primă instanță.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate

Din această perspectivă, Curtea constată că latura penală a cauzei nu a constituit motiv de apel.

Totodată, Curtea reține că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, în sensul comunicării către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a unei copii a dispozitivului sentinței penale, după rămânerea sa definitivă prin pronunțarea prezentei decizii.

Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor anterior menționate.

Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de faptși al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței penale nr. 663/26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Buucrești –Secția Penală în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În temeiul art. 20, art. 23 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap la art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1385 și art. 1386 C.civ., va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și, în consecință, va obliga pe inculpatul GIUCĂ F. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. E. SISTEM S.R.L., prin lichidator judiciar S.P. CRIS CONSULT S.P.R.L., către partea civilă, la plata sumei de 105.568,89 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2011- noiembrie 2012 cu majorările și penalitățile aferente, calculate de la data producer ipagubei până când suma va fi integral achitată, conform O.G. nr. 92/2003, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, precum și a majorărilor și penalităților aferente sumei de 471.171 lei - reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă - achitată după termenul de 30 de zile, calculate de la data producerii pagubei până când suma a fost achitată, conform O.G. nr. 92/2003.

În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente și ale inculpatului, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile și a accesoriilor aferente debitului principal până la data stingerii sumelor datorate.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în faza de urmărire penală și în cursul judecării în primă instanță.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței penale nr. 663/26.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Buucrești –Secția Penală în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În temeiul art. 20, art. 23 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap la art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1385 și art. 1386 C.civ., admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și, în consecință, obligă pe inculpatul GIUCĂ F. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. E. SISTEM S.R.L., prin lichidator judiciar S.P. CRIS CONSULT S.P.R.L., către partea civilă, la plata sumei de 105.568,89 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă neachitate pentru perioada ianuarie 2011- noiembrie 2012 cu majorările și penalitățile aferente, calculate de la data producer ipagubei până când suma va fi integral achitată, conform O.G. nr. 92/2003, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, precum și a majorărilor și penalităților aferente sumei de 471.171 lei - reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă - achitată după termenul de 30 de zile, calculate de la data producerii pagubei până când suma a fost achitată, conform O.G. nr. 92/2003.

În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituie măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente și ale inculpatului, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile și a accesoriilor aferente debitului principal până la data stingerii sumelor datorate.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în faza de urmărire penală și în cursul judecării în primă instanță.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2015.

Președinte, Judecător,

C. B. I. C.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

25.01.2015 / 2 ex.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: G. T.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 706/2013. Curtea de...  Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI