Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 648/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.648
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat I. C. A. împotriva sentinței penale nr.84/16.02.2015 a Judecătoriei Sectorul 1 București, Secția Penala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul inculpat personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat I. C. A. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul din oficiu al apelantului inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și ca să se coboare sub acest minim ar trebui să se rețină circumstanțe atenuante ori în cauză nu poate fi identificat niciun element care să conducă la concluzia că se poate reține vreo circumstanță atenuantă, avându-se în vedere modalitatea în care a fost săvârșită fapta precum și împrejurarea că a comis-o a doua zi după ce a fost liberat din penitenciar.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și precizează că este bolnav.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.84/16.02.2015 a Judecătoriei Sectorul 1 București, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul I. C. A. (fiul lui N. și T., născut la data de 08.01.1993 în mun. București, CNP -_) domiciliat în București, ., sector 1, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat în stare de recidivă.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. 2 teza I C.pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/06.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare și dispune executarea restului de pedeapsă de 49 zile închisoare.
In baza art. 104 alin. 2 teza a II-a C.pen. rap. la art. 43 alin. 1 C.pen. adaugă la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 49 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/06.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, inculpatul urmând să executepedeapsa rezultantă de 1 an, 4 luni și 49 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. deduce perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 31.10.2014 la zi.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. ia act că persoana vătămată P. C. F. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.”
Deliberând asupra cauzei penale de față, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 31.10.2014, în intervalul orar 01,00-03,00, inculpatul I. C. A. a pătruns prin forțarea si aducerea in stare de neintrebuințare a mecanismului de inchidere, format dintr-un zăvor cu lacăt, într-o boxă de la subsolul imobilului de la nr. 27, . 1, București și a sustras un sistem audio marca Logitech, o rachetă de tenis si o husa marca Wilson, 6 mingi de tenis marca Head, un sul de material negru, 2 candelabre din metal, două suporturi de lumânări, un bomfaier, un făraș, un spray pentru decorațiuni marca Idea Spray.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile persoanei vătămate P. C., declarațiile inculpatului.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f. 8-9 DUP) rezultă că organele de poliție din cadrul Secției 3 l-au observat în jurul orei 04,20 pe inculpatul I. C. A. pe .. 53, în timp ce transporta doi saci cu bunuri și o sacoșă de rafie. Întrucât comportamentul acestuia le-a trezit suspiciuni, organele de poliție l-au legitimat pe individul respectiv, identificându-l în persoana inculpatului I. C. A..
Inculpatul le-a spus polițiștilor că a sustras bunurile pe care le avea asupra sa dintr-o boxă aflată la subsolul unui . aceștia la imobilul situat pe .. 27 și indicându-le boxa în care a pătruns în vederea săvârșirii furtului.
Din coroborarea procesului-verbal de constatare a infracțiunii cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu planșa fotografică întocmită cu această ocazie reiese că ușa boxei era deschisă, zăvorul care asigura ușa era smuls, iar în imediata apropiere se aflau mai multe bunuri răvășite.
Inculpatul I. C. A. a recunoscut în mod constant pe parcursul procesului penal faptul că a sustras bunurile indicate anterior în modalitatea reținută în actul de sesizare, declarând că la data de 31.10.2014, în jurul orei 03,00, s-a deplasat din zona Gării de Nord până pe . intenția de a face rost de bani. Ajungând în dreptul imobilului cu nr. 27, inculpatul a observat că ușa de acces în . astfel să pătrundă în interiorul acestuia și deplasându-se la subsol, unde se aflau mai multe boxe.
În continuare, inculpatul a precizat că a pătruns în interiorul unei boxe, prin forțarea sistemului de închidere a ușii de acces, iar apoi a sustras mai multe bunuri care se aflau în interior, încărcându-le în doi saci și o sacoșă de rafie și părăsind apoi imobilul. La scurt timp, inculpatul a fost oprit de organele de poliție în apropierea locului faptei.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii rezultă că asupra inculpatului s-au găsit un sistem audio marca Logitech, o rachetă de tenis si o husa marca Wilson, 6 mingi de tenis marca Head, un sul de material negru, 2 candelabre din metal, două suporturi de lumânări, un bomfaier, un făraș, un spray pentru decorațiuni marca Idea Spray, aceste bunuri fiind recunoscute de persoana vătămată P. C. F., proprietara boxei de unde au fost sustrase bunurile, ca aflându-se în proprietatea sa. Aceste bunuri i-au fost restituite persoanei vătămate, aspect care rezultă din dovada atașată la fila 52 DUP.
Așadar, mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează mai presus de orice dubiu rezonabil că la data de 31.10.2014, în intervalul orar 01,00-03,00, inculpatul I. C. A. a pătruns prin forțarea si aducerea in stare de neintrebuințare a mecanismului de inchidere, format dintr-un zăvor cu lacăt, într-o boxă de la subsolul imobilului de la nr. 27, . 1, București, de unde a sustras mai multe bunuri ce-i aparțineau persoanei vătămate P. C. F..
Vinovăția inculpatului reiese fără dubii și din declarația acestuia din faza de judecată, când a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare.
În drept, fapta inculpatului I. C. A., care la data de 31.10.2014, în intervalul orar 01,00-03,00, a pătruns prin forțarea si aducerea in stare de neintrebuințare a mecanismului de inchidere, format dintr-un zăvor cu lacăt, într-o boxă de la subsolul imobilului de la nr. 27, . 1, București, de unde a sustras mai multe bunuri ce-i aparțineau persoanei vătămate P. C. F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin.1 b și d și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material - acțiunea de sustragere - se caracterizează prin luarea în posesie a bunurilor fără consimțământul persoanei vătămate, cu consecința diminuării patrimoniului acesteia și trecerea bunurilor în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu persoanei vătămate și anume valoarea bunurilor sustrase, ca urmare a lezării relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei. În baza materialului probator administrat, instanța reține și existența legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată. Astfel, diminuarea patrimoniului persoanei vătămate s-a realizat ca urmare a deposedării acesteia de către inculpat de bunurile sale.
Din probele administrate în cauză a reieșit că inculpatul a săvârșit fapta în timpul nopții, în intervalul orar 01,00-03,00, și prin efracție, în condițiile în care a forțat si a adus in stare de neîntrebuințare mecanismul de inchidere, format dintr-un zăvor cu lacăt, al ușii de acces în boxa de unde a sustras bunurile. Totodată, se vor reține și dispozițiile art. 229 alin. 2 lit. b C.pen. furtul fiind săvârșit prin violarea domiciliului persoanei vătămate, respectiv prin pătrunderea fără drept într-o dependință a locuinței acesteia.
Instanța a reținut la încadrarea juridică dată faptei inculpatului I. C. A. dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pen. referitoare la recidivă, întrucât aceasta a fost comisă înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 95/06.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, fiind liberat condiționat la data de 30.09.2014, cu un rest neexecutat de 49 de zile.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.16 alin. 3 lit. a C.pen.
Astfel, inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului persoanei vătămate și a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.
Întrucât fapta dedusa judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. 2 C.pen., instanța a pronunțat condamnare acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal, instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, comiterea faptei în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu, dar și faptul că prejudiciul a fost recuperat.
În ceea ce privește persoana inculpatului I. C. A., instanța a constatat că acesta a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă, suferind în trecut o condamnare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, dar și numeroase amenzi administrative pentru fapte de aceeași natură, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, ceea ce relevă perseverență în încălcarea dispozițiilor legale dar și o specializare a acestuia în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Este deosebit de relevant sub acest aspect faptul că inculpatul a comis fapta dedusă judecății la doar o lună după eliberarea sa din penitenciar, ceea ce relevă faptul că săvârșirea unor infracțiuni de acest gen constituie practic un mod de viață pentru acesta.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul are posibilități reduse de reintegrare socială, fiind neșcolarizat și neavând nici o ocupație, precum și faptul că resorturile care l-au determinat să comită infracțiunea dedusă judecății constau într-o anumită măsură în tulburările de ordin psihic pe care le prezintă, înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei (f. 7-8) relevând că acesta are o întârziere mintală medie, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral, astfel încât capacitatea de a înțelege implicațiile faptelor sale antisociale este diminuată.
În privința atitudinii procesuale a inculpatului, instanța a constatat că acesta a avut o conduită corespunzătoare, adoptând o poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei și a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
În privinta limitelor de pedeapsa prevazute de lege, infractiunea de furt calificat dedusă judecății se sancționează cu inchisoarea de la 2 ani la 7 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 09.02.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea îndreptată spre minimul special, în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare, aceasta fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
Totodată, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de supraveghere al liberării condiționate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. 2 teza I C.pen. și a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/06.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, dispunând executarea restului de pedeapsă de 49 zile închisoare.
De asemenea, în baza art. 104 alin. 2 teza a II-a C.pen. rap. la art. 43 alin. 1 C.pen., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, în sensul că a adăugat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 49 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/06.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 4 luni și 49 zile închisoare.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 31.10.2014 la zi.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. a luat act că persoana vătămată P. C. F. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-inculpat I. C. A., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând pe fond, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere starea sa de sănătate, precară.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Raportat la motivul de apel invocat de către inculpat, vizând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, sub aspectul cuantumului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 NCP, precum și raportat la posibilitățile de individualizare a modalității de executare a acestei pedepse, prevăzute în noul cod penal, cum ar fi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea îl apreciază ca nefondat.
D. urmare, la stabilirea și aplicarea pedepsei principale pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea are în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni similare, reținându-se totodată pe linie de individualizare a pedepsei, dar și a modalității de executare a acesteia, comportamentul procesual al inculpatului care a recunoscut integral săvârșirea faptei.
Curtea apreciază că reținerea unor circumstanțe atenuante nu se impune în cauză, dată fiind natura infracțiunii comise, dar și importanța valorii sociale lezate, și nu în ultimul rând mobilul săvârșirii infracțiunii, precum și împrejurarea că datorită modalității de comitere a atentat în mod direct la siguranța materială a părții vătămate, care a suportat consecințele faptei inculpatului, ce se puteau dovedi mult mai grave.
Circumstanțele de ordin personal, precum vârsta, existența unor probleme familiale și de sănătate, dar și cele faptice, favorabile inculpatului au fost reținute la momentul stabilirii cuantumului pedepsei aplicate și ele nu sunt de natură să determine o încadrare în disp. art. 75 al. 2 NCP, rap. la art. 76 NCP.
D. urmare, Curtea opinează că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată de judecătorul fondului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 74 NCP și respectă toate exigențele textului de lege menționat, astfel încât nu se impune micșorarea cuantumului acestei pedepse.
Împrejurarea că inculpatul a înțeles să se judece potrivit procedurii simplificate, pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu-l îndreptățește la aplicarea unei pedepse sub cuantumul menționat, atâta timp cât celelalte elemente de individualizare enumerate anterior nu determină o astfel de concluzie și în condițiile în care pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată de judecătorul fondului se încadrează între limitele reduse conform art. 396 al. 10 NCPP, fiind deci o pedeapsă legală.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată prin raportare la aceleași criterii enunțate anterior, că în mod corect s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere în principal gravitatea faptei săvârșite, destul de ridicată, dar și existența antecedentelor penale care au determinat reținerea stării de recidivă, astfel încât recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, nu este de natură să constituie o garanție în sensul că simpla condamnare constituie un avertisment suficient pentru ca pe viitor acesta să nu mai comită alte fapte penale.
Curtea consideră astfel că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, stabilită de prima instanță, în sensul celor solicitate de către apelantul-inculpat, o astfel de soluție neavând suport legal.
Mai mult, în sprijinul argumentelor de mai sus, Curtea reține că fapta a fost comisă în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu, în stare de recidivă, inculpatul suferind în trecut o condamnare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, dar și numeroase amenzi administrative pentru fapte de aceeași natură.
De asemenea, se observă că inculpatul a comis fapta dedusă judecății la doar o lună după eliberarea sa din penitenciar, ceea ce relevă faptul că săvârșirea unor infracțiuni de acest gen constituie practic un mod de viață pentru acesta, în condițiile în care inculpatul are posibilități reduse de reintegrare socială.
Astfel, Curtea constată că acesta nu este școlarizat și nu are nici o ocupație, precum și faptul că motivele care l-au determinat să comită infracțiunea dedusă judecății constau într-o anumită măsură în tulburările de ordin psihic pe care le prezintă, înscrisurile medicale depuse la dosarul de fond al cauzei relevând că acesta are o întârziere mintală medie, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral, astfel încât capacitatea de a înțelege implicațiile faptelor sale antisociale este diminuată, fără ca aceste aspecte să echivaleze cu o lipsă de discernământ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. C. A., împotriva sentinței penale nr. 84/16.02.2014 a Jud. Sector 1 București și va deduce detenția preventivă de la 31.10.2014, la zi.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. C. A., împotriva sentinței penale nr.84/16.02.2015 a JUDECĂTORIEI SECTORUL 1 BUCUREȘTI, SECTIA PENALA.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. deduce perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 31.10.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /07.05.2015
Dosar fond nr._ -Jud. Sector 1 București
Jud. fond – P. A.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 636/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
