Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 636/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 636/2015
Dosar nr._
_
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 636/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C. C.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.560/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-inculpat V. T., apărătorul ales, avocat C. B., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 23 dosar, lipsă fiind intimatul-inculpat V. T. și intimații-părți civile S. I. și S. C. de Chirurgie OMF Prof. D. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care solicită instanței a lua act de retragerea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr. 560/25.02.2015. Se mai referă atașarea de note scrise formulate de către intimatul-inculpat V. T., după care,
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al intimatului-inculpat V. T., având pe rând cuvântul, solicită instanței a lua act de retragerea apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 4 București ,prin sentința penală nr.560/25.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit.e Cod procedură penală,a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V. T. (fiul lui C. și I., născut la data de 04.07.1976 în București, cu domiciliul în București, ..117, sector 1, citat și la adresele din București, ., nr.21, sector 1 și în București, ., nr.14, ., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.5 Cod penal, ca urmare a tardivității introducerii plângerii prealabile.
În temeiul art.25 alin.5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile S. I. (cu domiciliul în București, ..116, ..3, ., sector 4) și S. C. DE CHIRURGIE O.-MAXILO-FACIALĂ „Prof. Dr. D. T.” (cu sediul în București, Calea Plevnei, nr.17-19, sector 1).
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală a obligat persoana vătămată S. I. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2009 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.5 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 27.09.2009, în jurul orei 23.00, a agresat-o fizic pe persoana vătămată S. I., lovind-o cu pumnul în zona feței și provocându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea din 14.01.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din 25.02.2015 instanța a pus în discuție tardivitatea formulării plângerii prealabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Plângerea prealabilă este actul procesual prin care persoana vătămată printr-o infracțiune își manifestă voința în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului. Această modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală poat fi privită ca o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate: în primul rând ca o încunoștințare a organelor judiciare, iar în al doilea rând ca o expresie a voinței acesteia ca infracțiunea comisă să fie urmărită și judecată.
În ceea ce privește natura juridică a plângerii prealabile, aceasta are un caracter mixt, fiind atât o instituție de drept penal, cât și o instituție de drept procesual penal. Plângerea prealabilă este o cauză de pedepsibilitate, aplicarea sancțiunii prevăzute de legea penală fiind condiționată de existența acesteia, dar reprezintă și o condiție de procedibilitate, deoarece numai existența ei determină declanșarea și desfășurarea procesului penal. Lipsa plângerii prealabile (cu care este echivalată și formularea tardivă a acesteia) sau retragerea ei constituie cauze de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale.
În speță legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, care, potrivit vechiului Cod penal, este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în timp ce în prezent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă - art.193 alin.2 Cod penal. Având în vedere Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, analiza condițiilor referitoare la respectarea termenului de introducere a plângerii prealabile trebuie raportată așadar la dispozițiile legii vechi.
Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni (Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007).
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret." Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
În consecință, spre deosebire de noua reglementare, care pune la dispoziția persoanei vătămate pentru a formula plângere un termen de 3 luni din ziua în care a aflat despre săvârșirea faptei, potrivit art.284 alin.1 din Codul de Procedură Penală din 1968, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni (termen procedural) din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
În doctrină se arată că prevederea unui termen mult mai scurt pentru introducerea plângerii prealabile își găsește rațiunea în interesul social și particular de a nu lăsa ca persoana vătămată, prin voința sa, să țină un timp prea îndelungat pe făptuitor (adevărat sau pretins) sub amenințarea plângerii prealabile, iar, pe de altă parte, în prezumția că după trecerea unui termen suficient de lung, persoana vătămată nu mai dorește și nu mai are motiv serios de a face plângere.
Potrivit art.283 din același cod, plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă și, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
În cauză, la data de 07.12.2009 (conform rezoluției olografe) persoana vătămată s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București (plângerea fiind înregistrată la data de 08.12.2009) arătând expres că formulează plângere prealabilă pentru comiterea unei infracțiuni - de vătămare corporală, săvârșită asupra sa la data de 27.09.2009.
Așa cum se poate observa din analiza acestui înscris, persoana vătămată a descris fapta, a arătat mijloacele de probă și a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului, pe care l-a descris și despre care știa că se numea „D.”, cerând organelor de urmărire penală să îl identifice.
În opinia instanței, cererea depusă de persoana vătămată și înregistrată la data de 08.12.2009 are natura juridică a unei plângeri prealabile, întrucât se descrie fapta de lovire, se indică autorul și mijloacele de probă și rezultă intenția sa în privința tragerii la răspundere penală a agresorului. Faptul că persoana vătămată nu cunoștea în concret numele autorului, adresa acestuia, și a cerut organelor abilitate să îl identifice, nu alterează manifestarea sa de voință în sensul depunerii unei plângeri prealabile iar pe de altă parte nu exonera persoana vătămată de obligația de a depune această plângere în termenul legal de două luni.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că persoana vătămată trebuia să se adreseze organelor de urmărire penală în termenul legal de două luni, chiar și numai în vederea identificării făptuitorului.
Prin reducere la absurd, ar însemna ca persoana vătămată, cu motivarea că nu cunoaște identitatea autorului (nume, prenume), să poată introduce plângere oricând, ceea ce nu poate fi admis și ar conduce la eludarea prevederilor legale privitoare la termenul de două luni în care trebuie formulată plângerea prealabilă. A admite astfel ideea contrară ar însemna ca persoana vătămată să poată rămâne în pasivitate o perioadă nedefinită de timp și să nu sesizeze organele de urmărire penală în termenul de 2 luni (cu motivarea că nu cunoaște identitatea autorului și prin urmare, nu ar putea formula plângere prealabilă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art.283 VCpp).
Față de aceste considerente, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit.e Cod procedură penală instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art.5 Cod penal, ca urmare a tardivității introducerii plângerii prealabile.
În temeiul art.25 alin.5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile S. I. și S. C. DE CHIRURGIE O.-MAXILO-FACIALĂ „Prof. Dr. D. T.”.
A făcut aplicarea art.275 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Prin adresa nr.5022/III-2/2015 din data de 28.04.2015 ,P. de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.560/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art.415 alin.3 C.p.p. apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Prin urmare,în contextul celor arătate, având în vedere adresa nr.5022/III-2/2015 din data de 28.04.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,Curtea, în temeiul art.415 alin.3 C.p.p.,va lua act de retragerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.560 din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.415 alin.3 C.p.p. ia act de retragerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.560 din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București,Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, M. N. C.-C. C.
GREFIER
E. V.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 590/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
