Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 80/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 80/A

Ședința publică din 22.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. P. M.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – O. I. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul B. D. M. împotriva sentinței penale nr. 368/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:

Prin sentința penală nr.368 din data de 29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prevăzute de: art. 208 alin. 1 și 4 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, și art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, ambele cu reținerea art. 33 lit. a, art. 34 C.pen. 1969 (stabilirea legii penale mai favorabile), formulată de procuror.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen., formulată de inculpat.

În temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

Conform art. 65 C.pen., s-a intezis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 65 C.pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În temeiul art. 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. c C.pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (1 an și 8 luni închisoare), la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 1 an), inculpatul executând pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 45 alin. 1 și 3 lit. a C.pen., s-a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

Conform art. 45 alin. 5 C.pen., s-a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul se află în stare de detenție în altă cauză.

În temeiul art. 112 alin. 4 raportat la art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea unei chei pentru autoturism Dacia, folosită la faptă.

În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 23 alin. 3 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ.,a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 900 lei.

Conform art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260+260 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 112/P/2014 din 30.06.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul Judecătoria Sectorului 6 București sub nr._ din data de 30.06.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. D. M. pentru: o infracțiune de furt în scop de folosință și o infracțiune de furt calificat, prevăzute de: art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit b și d C.pen. și art. 228 alin. 1 - art. 229 alin 1 lit b și d C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 41 și art. 5 C.pen.

În rechizitoriu a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: la data de 04.01.2014, în timpul nopții și prin folosirea de chei mincinoase, inculpatul B. D. M. a luat autoturismul marca Dacia 1310 Break, cu nr. de înmatriculare_, aflat în posesia persoanei vătămate S. M., cu scopul folosirii pe nedrept, după care în aceeași seară și tot prin folosirea de chei potrivite, a luat roțile cu care era echipat autoturismul, roata de rezervă din portbagaj, acumulatorul, vasul pentru lichid de parbriz, radiocasetofonul și boxele audio din interiorul autoturismului, cu scopul de a și le însuși pe nedrept.

Această situație de fapt a fost stabilită de către organele de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate S. M.; procesele-verbale de cercetare a locurilor săvârșirii faptelor și planșe fotografice; declarațiile martorului C. G. și procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto; procesul-verbal de recunoaștere a bunurilor de către persoana vătămată; procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 444 din 16.12.2013 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București; declarația martorului Z. M.-F., declarațiile inculpatului B. D.-M..

În faza camerei preliminare, prin încheierea din 31.08.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

În cursul judecății, la termenul din 21.09.2015, instanța a încuviințat soluționarea cauzei prin procedura recunoașterii învinuirii (art. 375 C.pr.pen.), pentru considerentele expuse în încheierea de la acel termen de judecată.

Conform art. 377 alin. 1 C.pr.pen., a fost administrată proba cu înscrisuri pentru inculpat, fiind depuse: „fluturaș de lichidare martie 2015” ; adeverință de elev emisă de Liceul Teoretic „Benjamin Franklin”; scrisoare de recomandare emisă de angajator S.C. Comity Prod Exim S.R.L.; contract individual de muncă nr.105/10.07.2015, chestionar analiză post și fișa postului .

De asemenea, au fost atașate: copia actualizată a cazierului judiciar a inculpatului, copia sentinței penale nr. 1130/21.05.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, cu referatul Biroului de executări penale .

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, raportat la dispozițiile art. 396 alin. 2 C.pr.pen., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 04/05.01.2014, pe . din mun. București, sector 6, prin folosirea de chei mincinoase, inculpatul B. D. M. a luat autoturismul marca Dacia 1310 Break, cu nr. de înmatriculare_, din posesia persoanei vătămate S. M., cu scopul folosirii pe nedrept, și l-a abandonat pe ., din mun. București, sector 5, după care, tot în aceeași noapte, prin folosirea de chei mincinoase, a luat: roțile cu care era echipat autovehiculul, roata de rezervă, acumulatorul, vasul pentru lichid de parbriz, radiocasetofonul și boxele audio din interiorul autoturismului, cu scopul de a și le însuși pe nedrept.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă după cum urmează:

- potrivit declarației persoanei vătămate S. M., la data de 04.01.2014, orele 16.00, a parcat autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe ., și l-a asigurat prin încuierea portierelor cu cheia, însă la data de 05.10.2014, orele 09.00, a constatat că autoturismul nu se mai afla în acel loc, iar conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 06.01.2014, la această dată, autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, a fost găsit abandonat pe ., din mun. București, sector 5.

Din aceste mijloace de probă, a rezultat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost luat din locul unde fusese lăsat de cel care îl avea în posesie, fără acordul acestuia.

- potrivit declarației persoanei vătămate S. M., autoturismul a fost găsit cu roțile schimbate și fără roata de rezervă, radio-CD-ul, boxele audio, acumulatorul și vasul spălător parbriz, declarație ce s-a coroborat cu planșa foto a procesului-verbal de cercetare la fața locului din 06.01.2014, în care s-a observat că de la roțile din spate lipsea câte o piuliță, precum și lipsa roții de rezervă și vasul pentru lichid ștergere parbriz.

Din aceste mijloace de probă a rezultat că din autoturism au fost luate bunurile reclamate de persoana vătămată.

- prin declarația din 02.11.2014, inculpatul B. D. M. a recunoscut că, la data de 04.01.2014, în jurul orei 22.00, în timp ce se afla în apropierea restaurantului Hanul Drumețului, din sectorul 6, a luat hotărârea să sustragă un autovehicul și, văzând un autoturism marca Dacia Break, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare de București, a descuiat portiera față-stânga, cu ajutorul unei chei pe care o avea asupra sa, a pornit motorul și a circulat până la Piața Rahova, unde a abandonat autoturismul pe o stradă din spatele blocurilor, după ce i-a schimbat roțile, pe care le-a vândut numitului „G.”, și a luat din autoturism acumulatorul, un radiocasetofon cu CD și boxele audio.

- declarația inculpatului B. s-a coroborat cu declarațiile martorului C. G. și cu procesul-verbal de recunoaștere de pe planșe foto .

Astfel, martorul C. G. a relatat că, la începutul lunii ianuarie 2014 (în jurul datei de 5 ianuarie), a fost sunat de către o persoană, de la numărul de telefon_, și s-a întâlnit cu aceasta pentru a face un schimb de roți de autoturisme, în sensul că martorul i-a dat patru roți uzate și o sumă de bani, iar persoana respectiv i-a dat patru roți și un acumulator auto.

Martorul C. G. a recunoscut-o din fotografii pe persoana de sex masculin cu care a făcut schimbul de roți ca fiind B. D. M..

Totodată, numărul de telefon indicat de martorul C. G. ca fiind cel de pe care a fost contactat de persoana cu care a făcut schimbul de roți (_) era folosit, la data faptei de inculpatul B., așa cum a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, interceptate în baza autorizației nr. 444 din 16.12.2013 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București.

- conform procesului-verbal de predare-primire din 21.01.2014, cele 4 roți de autoturism și acumulatorul ce au făcut obiectul schimbului dintre inculpatul B. și martorul C. au fost ridicate de la acesta din urmă, iar potrivit procesului-verbal din 22.01.2014, persoana vătămată S. le-a recunoscut ca fiind cele montate pe autoturismul Dacia, cu nr. de înmatriculare_ .

Din aceste mijloace de probă a rezultat că inculpatul B. a sustras tocmai autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și că a dat la schimb exact bunurile reclamate de persoana vătămată S..

În cursul judecății, inculpatul B. D. M., a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

Având în vedere cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror și că, de la data faptelor și până la judecarea definitivă a cauzei, există o succesiune de legi penale, respectiv: Codul penal din 1969 și Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 (în vigoare de la 01.02.2014), instanța a stabilit legea penală mai favorabilă, așa cum impun dispozițiile art. 5 din Codul penal.

Stabilirea legii penale mai favorabile se face ținând seama de împrejurările concrete ale prezentei spețe (și nu în abstract), precum și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014), prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și Decizia nr. 5/26.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26.06.2014), prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.

Astfel, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data faptelor - Codul penal din 1969, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. a fost următoarea: infracțiunea de furt de folosință și infracțiunea de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie și în concurs real, prevăzute de art. 208 alin. 1 și 4 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. și, respectiv, art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 lit. e, g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., ambele cu reținerea art. 33 lit. a C.pen.

În raport de dispozițiile noului Cod penal, încadrarea juridică a faptelor a fost următoarea: art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit b și d C.pen. și art. 228 alin. 1 - art. 229 alin 1 lit b și d C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1, art. 41 și art. 5 C.pen.

Sub aspectul conținutului infracțiunilor, s-a constatat că, între cele două legi penale, nu există diferențe cu privire la condițiile de incriminare, însă în privința elementelor circumstanțiale agravante, săvârșirea infracțiunii într-un loc public (art. 209 lit. e C.pen. 1969) nu se mi regăsește în prevederile art. 229 C.pen. Așadar, din acest punct de vedere, actualul Cod penal este mai favorabil.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, pentru ambele infracțiuni, noua lege penală prevede limite minime și maxime mai reduse decât vechiul Cod penal, și anume: închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni (art. 230 raportat la art. 229 alin. 1 C.pen.) față de închisoarea de la 3 la 15 ani (art. 208 alin. 4 raportat la art. 209 alin. 1 C.pen. 1969) și, respectiv, închisoarea de la 1 la 5 ani (art. 229 alin. 1 C.pen.), față de închisoarea de la 3 la 15 ani (art.209 alin. 1 C.pen. 1969).

Având în vedere că judecata s-a desfășurat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, aceste limite de pedeapsă au fost reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., rezultând următoarele limite:

- pentru infracțiunea de furt de folosință, închisoarea de la 5 luni și 10 zile la 2 ani, 2 luni și 20 zile (pe actualul Cod penal), și închisoarea de la 2 la 10 ani (pe vechiul Cod penal);

- iar pentru infracțiunea de furt calificat, închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni (pe noul Cod penal) și închisoarea de la 2 la 10 ani (pe vechiul Cod penal).

Între aceste limite, instanța s-a orientat spre mediu pedeapsa pentru infracțiunea de furt de folosință și spre minim pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat, respectiv: 1 ani și 8 luni închisoare și 1 an închisoare, pe actualul Cod penal.

Așadar, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, actualul Cod penal este mai favorabil.

Sub aspectul regimului sancționator al recidivei postexecutorii (condițiile recidivei postexecutorii fiind îndeplinite potrivit ambelor legi penale), având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de actualul Cod penal sunt mult reduse față de Codul penal anterior, precum și modul în care sunt orientate pedepsele în prezenta speță, s-a constatat că aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 5 C.pen. este mai favorabilă decât aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. 1969.

Astfel, chiar prin majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de legea nouă, limitele de pedeapsă rezultate (pentru infracțiunea de furt de folosință, închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, iar pentru infracțiunea de furt calificat, închisoarea de la 1 la 5 ani) sunt mai reduse decât cele prevăzute de Codul penal 1969 (pentru ambele infracțiuni, închisoarea de la 2 la 10 ani și spor facultativ, de 10 ani).

Totodată, sub aspectul regimului sancționator al concursului de infracțiuni, deși actualul Cod penal prevede un regim mai sever față de vechiul Cod penal (prin sporul obligatoriu și fix), având în vedere numărul minim de infracțiuni din speță, modul în care sunt orientate pedepsele și cuantumul concret al acestora, nu sunt defavorabile dispozițiile art. 39 alin. 1 C.pen. Prin contopirea, în acest mod, a pedepselor de 1 ani și 8 ani închisoare (pentru infracțiunea de furt de folosință) și 1 ani închisoare (pentru infracțiunea de furt calificat), pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare, la fel ca și pedeapsa minimă obținută prin contopirea, fără spor, a celor două pedepse minime de câte 2 ani, conform art. 34 C.pen. 1969.

Față de toate cele expuse, în speță, legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare, și nu Codul penal anterior astfel că cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de procuror a fost respinsă.

Cererea de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 - 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., formulată de inculpatul B., este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Infracțiunea prevăzută de art. 230 alin. 1 C.pen. (furtul în scop de folosință) a constat în luarea pe nedrept a unui vehicul din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia, în scopul folosirii temporare. Infracțiunea se consumă la momentul deposedării posesorului de autovehicul, producându-se un prejudiciu ce a constat în lipsa de folosință a bunului sustras.

Astfel, fapta inculpatului B. de a lua autoturismul aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, și de a-l folosi pe nedrept, în mod temporar (inculpatul a abandonat ulterior autoturismul) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în scop de folosință, prevăzută de art. 230 alin. 1 C.pen..

După consumarea infracțiunii de furt de folosință, faptuitorul a luat o nouă rezoluție infracțională, de a sustrage bunuri mobile din autoturism, cu scopul de a și le însuși pe nedrept.

Prin urmare, fapta inculpatului B. de a sustrage bunuri mobile din autoturism (roata de rezervă din portbagaj, acumulatorul și radiocasetofonul) și părți compenente ale acestuia (roțile cu care era echipat autoturismul, vasul pentru lichid de parbriz, boxele audio), cu scopul însușirii pe nedrept (bunurile au fost, ulterior, valorificate), constituie o altă infracțiune de furt, ce s-a consumat la un alt moment și care a produs un alt prejudiciu (valoarea bunurilor sustrase).

În drept, faptele inculpatului B. D. M., constând în aceea că, în noaptea de 04/05.01.2014, pe . din mun. București, sector 6, prin folosirea de chei mincinoase, a luat autoturismul marca Dacia 1310 Break, cu nr. de înmatriculare_, din posesia persoanei vătămate S. M., cu scopul folosirii pe nedrept, pe care l-a abandonat pe ., din mun. București, sector 5, după care a luat: roțile cu care era echipat autovehiculul, roata de rezervă, acumulatorul, vasul pentru lichid de parbriz, radiocasetofonul și boxele audio din interiorul autoturismului, cu scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de furt de folosință și furt calificat, în concurs real, prevăzute de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit b și d C.pen. și art. 228 alin. 1 - art. 229 alin 1 lit b și d C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Pe latura obiectivă, elementul material al infracțiunilor a fost realizat de acțiunea de luare a unor bunuri mobile (autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și, respectiv, celelalte bunuri enumerate) din posesia altei persoane (persoana vătămată S. M.), fără consimțământul acesteia, dedus din modul fraudulos de acțiune (folosirea unei chei potrivite, la adăpostul întunericului), fiind realizate, astfel, două acte specifice acțiunii de luare, și anume deposedarea urmată de împosedare.

Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și prejudicierea patrimoniului persoanei vătămate cu lipsa de folosință a autoturismului și, respectiv, cu valoarea bunurilor și a părților componente ale autoturismului sustrase.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă (art. 16 alin. 3 lit.a C.pen.) întrucât a prevăzut rezultatul păgubitor pentru patrimoniul persoanei vătămate și a urmărit producerea acestui prin sustragerea bunului. Intenția directă a rezultat din declarația inculpatului („Având asupra mea o cheie de portieră tip Dacia m-am hotărât să fur un autoturism”) și din faptul valorificării, ulterioare, a bunurilor sustrase.

Infracțiunile au fost săvârșite în timpul nopții și prin folosirea unei chei mincinoase, fiind incidente elementele circumstanțiale agravante, prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. b și d C. pen..

Infracțiunile s-au consumat în momentul plecării cu autoturismul și respectiv, al luării din autoturism a celorlalte bunuri enumerate (teoria apropriațiunii).

Cele două infracțiuni au fost comise sub forma concursului real, fiind săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni diferite, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Față de antecedentele penale (copia cazierului judiciar), cele două infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie (art. 41 alin. 1 raportat la alin. 5 C.pen.):

Prin sentința penală nr. 1130/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, între altele, inculpatul B. D. M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. c și i C.pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969.

Conform referatului întocmit de Biroul executări penale din cadrul J.S.6, sentința a rămas definitivă la data de 08.08.2012, prin decizia penală nr. 1541/R/08.08.2015 a Curții de Apel București- Secția II Penală.

Din executarea acestei pedepse, condamnatul a fost liberat condiționat la data de 10.09.2013, cu rest de 68 zile închisoare.

Ca atare, infracțiunile intenționate din prezenta cauză (furt de folosință și furt calificat), pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni și, respectiv, închisoarea de la 1 la 5 ani), comise după împlinirea restului de 68 zile (la 17.11.2013), deci după executarea unei pedepse mai mare de 1 an închisoare (3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1130/21.05.2012), pentru o infracțiune intenționată (furt calificat), fără a fi incident vreunul din cazurile de la art. 42 C.pen, au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului B. D. M..

La individualizarea pedepsei principale, pentru fiecare din cele două infracțiuni, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 230 raportat la art. 229 alin. 1 C.pen.: închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, și de art. 229 alin. 1 C.pen.: închisoarea de la 1 la 5 ani.

Instanța ținând seama că sunt incidente atât cauze de reducere, cât și cauze de majorare a pedepselor, conform art. 79 alin. 3 C.pen., a redus aceste limite cu o treime întrucât judecata a avut loc în baza procedurii recunoașterii învinuirii (art. 396 alin. 10 C.pr.pen.) și le-a majorat cu jumătate întrucât infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie (art. 43 alin. 5 C.pen.), în final, rezultând limitele: închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni și, respectiv, închisoarea de la 1 la 5 ani.

Între aceste limite, instanța a stabilit durata fiecărei pedepse în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin.1 C.pen., după cum urmează:

Cu privire la gravitatea infracțiunilor (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul și scopul urmărit), s-a reținut că faptele au avut loc pe timp de noapte, la adăpostul întunericului, mizând că nu va fi observat de alte persoane, că au fost comise prin folosirea unei chei potrivite și că bunurile sustrase au o valoare însemnată (un autovehicul și alte bunuri în valoare de 2000 lei).

Pe de altă parte, s-a reținut că autoturismul, cele 4 roți și acumulatorul au fost recuperate (chiar dacă această împrejurare nu s-au datorat, în totalitate, voinței inculpatului), precum și că de la data faptelor a trecut o perioadă de aproximativ 1 an și 9 luni.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedentele penale, conduita după săvârșirea infracțiunii, conduita procesuală, nivelul de educație vârsta, stare de sănătate, situația familială și socială), s-a reținut că inculpatul are antecedente penale (5 condamnări definitive), că a mai fost condamnat pentru infracțiunii contra patrimoniului, precum și că fusese liberat din penitenciar cu 4 luni înainte de comiterea faptelor.

Pe de altă parte, inculpatul a avut o conduită procesuală pozitivă (a recunoscut, de la început, comiterea faptelor), iar până la arestarea sa în anul 2015, a facut demersuri pentru a se integra social (s-a angajat în muncă, s-a înscris la cursuri liceale.).

Față de cele expuse și apreciind că, deși sancționată de lege cu o pedeapsă mai mică, în speță, infracțiunea de furt de folosință este mult mai gravă decât cealaltă infracțiune (fiind vorba, totuși, despre furtul unui autovehicul), precum și subliniind că inculpatul are vaste antecedente penale, instanța a apreciat că gravitatea infracțiunii de furt de folosință a fost medie, iar cea a infracțiunii de furt calificat a fost redusă.

În consecință, instanța a orientat pedeapsa pentru infracțiunea de furt de folosință spre mediu și a stabilit la 1 an și 8 luni închisoare, iar pe cea pentru furtul calificat la nivelul minim - 1 an închisoare.

Cu privire la pedepsele complementare, instanța a apreciat că natura și gravitatea infracțiunilor, precum și împrejurările referitoare la persoana inculpatului determină concluzia că acesta nu este demn să exercite dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice (art. 66 alin. 1 lit. a C.pen.) și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (art. 66 alin. 1 lit. b C.pen) motiv pentru care a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Cu privire la pedeapsa accesorie, având în vedere că din dispozițiile art. 65 alin. 1 C.pen. a rezultat că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie atunci când a fost aplicată pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe lângă fiecare pedeapsă principală, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și C.pen.

Având în vedere că cele două infracțiuni din prezenta cauză sunt concurente, în temeiul art. 38 alin.1 raportat la art. 39 alin 1 lit. b C.pen., instanța a contopit pedepsele de 1 ani și 8 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea (1 an si 8 luni închisoare), la care adaugă sporul obligatoriu și fix, de o treime din cealaltă pedeapsă, (1/3 din 1 an), inculpatul executând pedeapsa de 2 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 45 alin. 1, 3 și 5 C.pen., au fost contopite pedepsele complementare și pedepsele accesorii conform minutei.

Tot sub aspectul laturii penale, având în vedere că la comiterea infracțiunilor, inculpatul B. a folosit o cheie „tip Dacie”, au devenit incidente dispozițiile art. 112 alin. 1 lit. b C.pen. și, întrucât bunul folosit la săvârșirea infracțiunilor nu a mai fost găsit, în temeiul art. 112 alin. 4 C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea unei chei pentru autoturism Dacia.

Pe latura civilă, persoana vătămată S. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului după restituirea autoturismului și a celorlalte bunuri recuperate.

În raport de situația de fapt, au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ., respectiv: fapta ilicită (însușirea fără drept a unor bunuri), prejudiciul cert și nereparat (valoarea bunurilor), raportul de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția (inculpatul a urmărit dobândirea bunurilor ilicit).

Existența prejudiciului a rezultat din declarațiile părții civile, iar estimarea făcută de către partea civilă nu a depășit un nivel rezonabil (în raport de valoarea de piață a bunurilor sustrase), inculpatul fiind de acord cu plata sumei de 2000 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. D. M., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 05.11.2015 sub nr._ .

Apelantul-inculpat, prin apărător, a solicitat deducerea perioadei arătate de către instanță și totodată, în temeiul art. 421 alin. 2 C.pr.pen., a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii apelate și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul formulat de inculpatul B. D. M..

În fapt, în esență, Curtea reține că la data de 04.01.2014, în timpul nopții și prin folosirea de chei mincinoase, inculpatul B. D. M. a luat autoturismul marca Dacia 1310 Break, cu nr. de înmatriculare_, aflat în posesia persoanei vătămate S. M., cu scopul folosirii pe nedrept, după care în aceeași seară și tot prin folosirea de chei potrivite, a luat roțile cu care era echipat autoturismul, roata de rezervă din portbagaj, acumulatorul, vasul pentru lichid de parbriz, radiocasetofonul și boxele audio din interiorul autoturismului, cu scopul de a și le însuși pe nedrept.

În fața primei instanțe, inculpatul a solicitat aplicarea art.375 Cpp, recunoscând fără rezerve acuzațiile aduse, cauza fiind judecată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La rândul său, Curtea are în vedere probele administrate în faza de urmărire, respectiv declarațiile persoanei vătămate S. M.; procesele-verbale de cercetare a locurilor săvârșirii faptelor și planșe fotografice; declarațiile martorului C. G. și procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto; procesul-verbal de recunoaștere a bunurilor de către persoana vătămată; procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 444 din 16.12.2013 emisă de Judecătoria Sectorului 6 București; declarația martorului Z. M.-F., declarațiile inculpatului B. D.-M...

În drept, faptele inculpatului, descrise anterior, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen. și art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen..

În mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art.5, apreciind că se impune aplicarea legii penale în vigoare de la data de 01.02.2014, întrucât legea penală nouă este mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind mult reduse în prezent, și chiar dacă regulile aplicabile în caz de recidivă ori concurs sunt agravate în prezent, pedeapsa pe care instanța a aplicat-o concret se situează sub minimul special prevăzut pentru infracțiunile comise de inculpat potrivit vechii legislații.

Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul a comis două infracțiuni de furt, ținând seama că acesta mai întâi s-a hotărât să sustragă autoturismul în scopul folosirii fără drept, iar apoi a luat o nouă rezoluție infracțională, sustrăgând mai multe piese componente.

În mod corect a individualizat prima instanță pedepsele aplicate inculpatului. Astfel, inculpatul a comis infracțiuni cu grad mediu de pericol social, respectiv furturi calificate, acționând în stare de recidivă, dând dovadă de perseverență infracțională, recunoscând totuși fără rezerve infracțiunile comise, criticile sale sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate nefiind întemeiate.

Ținând seama de starea de recidivă a inculpatului, pedeapsa rezultantă aplicată nu poate fi decât cu executare efectivă.

Este totuși întemeiat apelul inculpatului sub un alt aspect.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de apel (filele 8-15), rezultă că inculpatul B. D. M. a fost judecat în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București, în stare de arest preventiv, pentru comiterea a 7 infracțiuni de furt în intervalul noiembrie 2013-ianuarie 2014. Prin sentința penală nr.339/06.06.2014 a Judecătoriei Sector 6 București, dată în dosarul cu numărul de mai sus, definitivă, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul B. D. M. pentru comiterea tuturor infracțiunilor deduse judecății, ca urmare a împăcării părților, constatându-se că acesta a fost reținut și arestat preventiv de la data de 09.01.2014 la 06.06.2014.

După cum se poate observa, faptele ce au făcut obiectul judecății în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București sunt concurente cu faptele deduse judecății în prezenta cauză, fiind comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Potrivit art.72 al.1 Cod penal, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate; scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.

Prin urmare, în lumina acestor dispoziții legale, prima instanță ar fi trebuit să scadă din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. D. M. perioada privării de libertate din dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București, în cadrul căruia a fost judecat pentru comiterea unor infracțiuni concurente între ele însă și cu infracțiunile din prezenta cauză.

Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de inculpatul B. D. M. împotriva sentinței penale nr. 368/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București- Secția Penală.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând: Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. D. M. durata arestării preventive de la 09.01.2014 la 06.06.2014 din dosar nr._ al Judecătoriei Sector 6 București.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de inculpatul B. D. M. împotriva sentinței penale nr. 368/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București- Secția Penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând: Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. D. M. durata arestării preventive de la 09.01.2014 la 06.06.2014 din dosar nr._ al Judecătoriei Sector 6 București.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului.

În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. M. B. F. V.

GREFIER,

O. I. B.

Red.jud.B.F.V.

Dact.BFV/EA-24.02.2016/2 ex

J.S.6Buc- judG.B.

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 191/2016....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 34/2016. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI