Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 191/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 191/2016
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.191/A
Ședința publică de la 05.02.2016
Curtea constituită din:
P. - R. G.
JUDECĂTOR - A. S. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă D. D. V. împotriva sentinței penale nr.3714/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/236/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 5.02.2016, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr._/02.12.2014 Judecătoria G., în temeiul art. 386 al. 1 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. M., din infracțiunile de vătămare corporală și lovire și alte violențe, fapte prev. și ped. de art. 181 al. 1 din C. pen. 1969 și art. 180 al. 2 din Codul penal – 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal-1969, în infracțiunile de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 din Codul penal din 1969 și lovire și alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 din C. pen. -1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din C. pen din 1969.
În baza art. 180 al. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 63 al. 3 din Codul penal din 1969, a condamnat pe inculpatul P. M., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe în dauna părții civile D. D. V..
În baza art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969 rap. la art. 63 al. 3 din Codul penal din 1969, a condamnat pe inculpatul P. M., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe în dauna părții civile P. Nicușor F..
În baza art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt săvârșite concurs real.
În baza art. 34 alin. 1 lit. c, raportat la art. 33 lit a C pen-1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatul P. M. având de executat pedeapsa cea mai grea de 1000, lei amendă penală la care se va adăuga un spor de 500 lei, în final inculpatul având de executat pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 C.pen. -1969 privind înlocuirea pedepsei amenzii.
În temeiul art. 19 raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 998 și urm C.civ. din 1865, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. D. V., și P. Nicușor – F..
A obligat pe inculpatul P. M. la plata către partea civilă D. D. V. a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat pe inculpatul P. M. la plata către partea civilă P. Nicușor - F. a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 276 al. 2, a obligat pe inculpatul P. M. la plata către partea civilă D. D. V., a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
In baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1000 lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în fază de judecată.
A dispus ca factura fiscală . 14 nr._/16.09.2014 să fie achitată din fondurile Ministerului Justiției, urmând să fie înaintată Tribunalului G. – Serviciul Economico - Financiar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 400/P/2011 din data de 15.11.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inc. P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 din Codul penal din 1969 și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, reținându-se, în fapt, că:
La data de 19.04.2011, prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 301/C2/2011, s-a preluat dosarul nr. 3072/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. privind pe învinuiții P. M. și P. D.-L..
Situația de fapt:
La data de 27.07.2009 părțile vătămate D. D. V. și P. Nicușor F. se deplasau cu un scuter, deținut și condus de primul, pe . Puieni . G..
Ajungând în dreptul unui stâlp de electricitate, pe drumul aflat în pantă, numitul D. D. V. a oprit scuterul, întrucât a văzut venind din sensul opus A.T.V.-ul lui P. M., condus de acesta, moment în care învinuitul P. M. a intrat cu A.T.V.-ul direct în scuterul său, trântindu-l la pământ atât pe conducător, partea vătămată D. D. V., cât și pe cealaltă parte vătămată, P. Nicușor F..
După aceasta, P. M., pe un fond conflictual generat de lovitura cu A.T.V. - ul, a început să le bată pe cele două părți vătămate, copii, ambii fiind în vârstă de 15 ani, în ajutor venindu-i la un moment dat și fratele său, P. D.-L. care le-a lovit, de asemenea, pe cele două părți vătămate, cu palmele. La solicitarea fratelui său (învinuitul P. M.) a luat motoscuterul părții vătămate D. D. V. la locuința lor comună, situată în apropierea locului săvârșirii agresiunii asupra celor doi minori.
În urma impactului și a lovirilor ulterioare, numitului D. D. V. i-au fost cauzate lovituri la nivelul toracelui, umărului stâng, hemitoracelui drept și gleznei stângi pentru care a fost necesară imobilizarea gipsată. Potrivit certificatului medico-legal nr. 547/C/II, din data de 29 iulie 2009, i-au fost necesare 21 de zile de îngrijiri medicale, majorate ulterior, la 30-34 de zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 547/C/II/2009, din data de 3.03.2010), iar părții vătămate Popesu Nicușor F., potrivit certificatului medico-legal nr. 548/C/II/29 iulie 2009, i-au fost cauzate echimoze la nivelul gâtului, a membrului superior stâng și escoriații la genunchiul drept, genunchiul stâng și gambei drepte pentru a căror îngrijire erau necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În urma loviturilor învinuiților, celor două părți vătămate le-au fost rupte lănțișoarele din aur pe care le aveau la gât, recuperate apoi din iarbă, și, de asemenea, le-au fost rupte hainele de vară de pe ei (a se vedea planșele conținând fotografii judiciare).
In contextul conflictual, partea vătămată D. D. V. a sunat-o pe mama sa, D. F., însă i-a răspuns tatăl său, martorul D. V., căruia i-a relatat ce s-a întâmplat, moment în care învinuitul P. M. i-a luat telefonul părții vătămate spunându-i tatălui acestuia că îl așteaptă a doua zi la locuința sa, să ia scuterul fiului său, D. D. V..
Învinuitul P. M. a dat mai multe declarații, inclusiv la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. În acestea a declarat (în anul 2010 și, respectiv în anul 2012) că a ieșit din curtea proprie situată pe . înaintea unui viraj la stânga pe un drum de exploatare agricolă, nu a observat o motocicletă care îi venea din dreapta, în dreptul stâlpului neluminat, la care s-a referit.
Motivarea învinuitului, dată în prima declarație, a fost aceea că drumul principal (. curbă, astfel încât nu avea posibilitatea să vadă motoscuterul copiilor de la o distanță prea mare, că lipsa iluminatului public pe o distanță de 150 m (egală cu distanța dintre 3 stâlpi de electricitate, cel în dreptul căruia s-au săvârșit infracțiunile fiind la mijloc și deci, neluminat), a fost un impediment, iar că motoscuterul condus de partea vătămată D. D. V. nu avea farul aprins. De asemenea, din cauza zgomotului produs de A.T.V., nu a avut posibilitatea să audă motoscuterul care venea din direcția opusă.
Într-adevăr nu putea să audă zgomotul motorului scuterului pe care se aflau cele două părți vătămate, mai ales dacă acesta se afla pe loc, oprit în dreptul intersecției cu drumul de exploatare forestieră.
A mai afirmat că motoscuterul a căzut în urma impactului cu A.T.V. - ul pe partea dreaptă, iar cele două părți vătămate s-au lovit, în acest mod și pe spate. A recunoscut (la P. de pe lângă Judecătoria G., în anul 2010) că i-a dat o palmă lui D. D. V., iar că pe Popesu Nicușor F. l-a luat de tricou și l-a aruncat la pământ, întrucât după impact cele două părți vătămate au început să-l înjure și că fratele său, P. D.-L. încă nu venise la acest moment.
Ultimele afirmații au fost reluate și la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în declarația dată în anul 2012. A motivat contrarietatea dintre declarațiile sale și ale fratelui său P. D.-L., pe existența unui conflict juridic mai vechi existent între soția sa, P. A. și tatăl părții vătămate D. D. V. cu precizarea, care se impune că la acea dată, nu era căsătorit cu această doamnă și, deci, nu se pot circumstanția declarațiile părților vătămate de aceste detalii. De altfel, partea vătămată D. D. V. care se afla la conducerea scuterului motivează, tot pe tema acestui conflict juridic, intenția de agresiune a lui P. M. în principal, dar și a fratelui acestuia, P. D.-L..
Aspectele declarate mai sus au fost apreciate ca fiind nefondate, iar încercarea de a transforma întregul incident într-un accident rutier, produs fără intenție, care este esențială în încadrarea faptelor ca fiind „vătămare corporală" și, respectiv lovire este stângace și contrazisă de probatoriul administrat, în principal, forma certificatelor medico-legale, declarațiilor de parte vătămată, reconstituiri și planșelor conținând fotografii judiciare.
Astfel, în declarația din seara zilei de 27.07.2009 (seara incidentului) partea vătămată D. D. V. a explicat modalitatea în care, în jurul orei 21:30 a circulat pe . Puieni, fiind, în urcare pantei străzii și că în dreptul stâlpului de la intersecția unor drumuri de exploatare forestieră a oprit trăgând pe dreapta, întrucât venea din sens opus P. M., care a intrat direct cu A.T.V. - ul în scuterul său care staționa. După aceasta, P. M. a început să-l lovească atât pe el, cât și pe prietenul său aflat pe scuter, Popesu Nicușor F., situație în care cei doi, datorită agresiunii, le-au fost rupte lănțișoarele de la gât. Afirmațiile părții vătămate sunt susținute de redările, în extras, din certificatul medico-legal nr. 547/C/II, din data de 29.07.2009, emis de Serviciul de Medicină Legală municipiul G..
Astfel, potrivit acestuia care a reluat conținutul fișei medicale de la Unitatea de Primiri - Urgențe a Spitalului Județean de Urgență G., D. D. V. a suferit un traumatism la torace, la glezna stângă, escoriații (zgârieturi) la umărul stâng și de asemenea la hemitoracele drept. Este observat că leziunile din hemitoracele (situat sub torace) drept justifică căderea părții vătămate, în urma impactului, pe partea dreaptă pe care a fost împins scuterul. Însă leziunile la nivelul piciorului stâng nu se pot explica prin acestea, fiind dimpotrivă justificate de impactul produs de ATV care, în acest caz, nu a lovit roata scuterului aflat în mers, ci glezna stângă a conducătorului scuterului, partea vătămată D. D. V.. Și dacă diagnosticul pus inițial în cadrul Spitalului de Urgență G., de fractură la nivelul „maleolei peroniene" a fost infirmat de medicul legist, în cadrul certificatului medico-legal enunțat, confirmând doar entorsa gleznei și a antepiciorului stâng, ulterior acesta a revenit și a precizat în certificatul medico-legal completator, nr. 547/C/II, din data de 3.03.2010, . scafoid a piciorului stâng și entorsa gleznei și antepiciorului stâng. De asemenea, a ridicat numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării la 30-34. Totodată, leziunile la nivelul umărului stâng, precum și escoriațiile din această zonă confirmă lovirile ulterioare ale căror victimă a fost partea vătămată D. D. V..
De altfel, s-a apreciat că pe acest fundal conflictual intenția de vătămare și lovire a lui P. M. este mai presus de orice îndoială, întrucât dacă ar fi fost un accident cauzat de lipsa vizibilității, în etapa următoare acestuia, s-ar fi impus o conduită, dacă nu de ajutor, măcar de reținere și o atitudine de rezervă. În nici un caz nu s-ar fi manifestat prin agresiuni suplimentare în cazul celor doi copii trântiți la pământ, chiar dacă aceștia l-ar fi înjurat pe învinuit după cum acesta afirmă. Eventualele leziuni create prin răsturnarea scuterului trebuiau să cântărească mai mult decât injuriile proferate de părțile vătămate.
Aspectele enunțate mai sus au fost confirmate de planșele care conțin fotografii judiciare și în care se pot vedea tricourile rupte ale celor două părți vătămate, precum și lănțișoarele de la gâtul acestora fragmentate. În cazul lui D. D. V. se poate întâlni locul rupturii, însă la cel al părții vătămate Popesu Nicușor F. se pot observa chiar fragmentele lipsă.
De asemenea, lipsa vizibilității acuzată de învinuitul P. M. a fost înlăturată de împrejurarea că . a avut loc în plină vară (27.07.2009), în jurul orelor 21:30, când ziua se afla la limita înserării, chiar dacă iluminatul era slab (și nu trebuie neglijat nici aspectul că A.T.V. - ul avea un far aprins). în aceste condiții rezultă fără dubii că leziunile create nu sunt urmare unui accident rutier. Mai mult decât atât, faptul că în cadrul incidentului învinuitul P. M., i-a spus fratelui său, învinuitul P. D., venit și el la locul săvârșirii faptei, să ia la locuința lor comună scuterul părții vătămate D. D. V., urmând ca tatăl acestuia, martorul D. V. să vină a doua zi să-l ia, indică o „răfuială" mai veche, în etape, victimele, cei doi minori, fiind la faza de început a acestuia.
Declarațiile lui P. Nicușor F. au confirmat declarațiile părții vătămate D. D. V. cu nuanțarea atitudinii agresive și a lui P. D.-L.. Descrie cum conflictul a fost generat de învinuitul P. M. care ulterior i-a lovit pe amândoi, în ajutor venindu-i și fratele său P. D.-L. (declarații filele 13-14, 22-23, 69-70, 71).
De altfel, dacă din certificatul medico-legal nr.547/C/II, din data de 29.07.2009, se poate deduce cauza excoriațiilor la genunchiul drept ca fiind aceea a proiecției pe sol a scuterului, în urma impactului cu A.T.V. - ul, în nici un alt mod nu se pot justifica escoriațiile de la baza gâtului, pe fața anterioară a umărului stâng, fiind necesară protejarea membrului superior stâng prin susținere cu o eșarfa. Certificatul medico-legal relevă, în concluzii, atât lovire cu, cât și/sau corpuri și planuri dure.
S-a precizat că ambele părți vătămate, minori cu capacitate de exercițiu restrânsă, au dat declarații în formula în care au perceput fiecare dintre ei . începând din seara zilei de 27.07.2009, ajungând ca în fața procurorului de la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să nu mai fie precizate anumite detalii.
În acest context, raportat la starea de minoritate a părților vătămate, trebuie percepută, afirmația conținută în ambele declarații ale acestora, date în seara zilei agresiunii, și anume că numitul P. M. le-a spus atunci când îi lovea că îi aștepta ca să-i bată, cauza părând a fi dosarul penal a căror părți a fost soția învinuitului și tatăl unei părți vătămate, respectiv D. V., dosar însă demult soluționat de instanța penală.
În ce privește participația lui P. D.-L., s-a apreciat că prezența acestuia în incinta infracțională este fără nici un dubiu și faptul că, la indicația fratelui său, a luat scuterul aparținând părții vătămate D. D. V. acasă la locuința lor comună îl situează lângă cele două părți vătămate, la un moment dat.
Întrucât, în declarația dată, martorul I. P. a precizat că se afla „la 60 de metri de incident, și a putut vedea ce se întâmplă" (declarație verso fila 124) îl disculpă în totalitate pe învinuitul P. M., precizând și cauza accidentului rutier: lipsa iluminatului public, deși el însuși a putut vedea (!), credibile rămân declarațiile părților vătămate în special acelea date în seara zilei săvârșirii faptelor.
Referitor la declarația acestui martor, se ridică mai multe semne de întrebare având în vedere că mai declară că atitudinea ulterioară a lui P. M. a fost ca răspuns la injuriile aduse de D. D. V., în sensul că i-a împins și l-a luat de guler. Până și învinuitul P. M. a declarat mai mult, în sensul că i-a dat o palmă după ceafa, pârtii vătămate iar fratele lui de asemenea a confirmat în declarația olografa de la filele 149-150 .
În ce privește participația lui P. D.-L., s-a apreciat că aceasta aparent îmbracă forma autoratului în maniera în care a intervenit în cadrul conflictului existent, lovindu-le pe cele două părți vătămate, după cum rezultă din declarațiile acestora. De altfel, s-a apreciat că prezența sa în cadrul conflictului este atestată de faptul că la solicitarea fratelui său, a luat motocicleta părții vătămate D. D. V. în locuința comună a învinuiților, după cum am arătat. Atitudinea sa agresivă este indicată de cei doi minori, dar, întrucât intervenția sa, s-a produs la un moment dat în cea de-a doua parte a conflictului, iar probatoriul care îl acuză nu este susținut de alte probe, a rezultat că are o participație penală minimă.
Părțile vătămate D. D. V. și P. Nicușor F. au declarat, în prezența apărătorului ales, că se constituie părți civile în procesul penal însă vor preciza sumele în fața instanței de judecată.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. M. și P. Deagoș L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhări, prev. de art . 211 al. 1, 2 lit. c și al. 2 indice 1 lit. a din Codul penal din 1969, întrucât lipsește unul din elementele constitutive, sub aspectul laturii subiective. De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului P. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 din Codul penal, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Situația de fapt a fost reținută în rechizitoriu pe baza următoarele mijloace de probă. proces-verbal de constatare a actelor premergătoare;- plângerea numitei D. F.; declarații martor D. F.; declarații de parte vătămată D. D. V.; certificat medico-legal nr.547/C/U din data de 29.07.2009; certificat medico-legal nr. 547/C7II din data de 3.03.2010; copie înscrisuri medicale, parte vătămată D. D. V. ; declarațiile martorei P.; declarații de parte vătămată Popesu Nicușor F.; certificat medico-legal nr. 548/C/II din data de 29.07.2009; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe conținând fotografii judiciare;raport de expertiză tehnică auto; proces-verbal de reconstituire; planșe care conțin fotografii judiciare care atestă reconstituirea; raport de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat al învinuiților, precum și a martorului D. V., precum și anexele acestuia; proces-verbal de predare-primire a scuterului aparținând părții vătămate D. D. V.; procese-verbale care atestă verificări ale organelor de poliție; adresă emisă de Primăria Comunei P.; declarațiile martorului I. P.; declarațiile martorului I. G.; declarațiile martorului I. D.; declarația martorului I. I.; declarațiile martorului D. V.;declarațiile învinuitului P. M.; declarațiile învinuitului P. D.-L.; fișă cazier învinuit P. M.; fișă cazier învinuit P. D.-L..
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În fapt,
La data de 27.07.2009 părțile civile D. D. V. și P. Nicușor F. se deplasau cu un scuter, deținut și condus de primul, pe . Puieni . G..
Ajungând în dreptul unui stâlp de electricitate, pe drumul aflat în pantă, partea civilă D. D. V. a oprit scuterul, întrucât a văzut venind din sensul opus A.T.V.-ul lui P. M., condus de acesta. Imediat după, P. M. a intrat cu A.T.V.-ul în scuterul său, trântindu-l la pământ atât pe conducătorul D. D. V., cât și pe cealaltă parte civilă, P. Nicușor F..
După aceasta, P. M., pe un fond conflictual generat de lovitura cu A.T.V. - ul, a început să le lovească pe cele două părți civile, copii, ambii fiind în vârstă de 15 ani, în ajutor venindu-i și fratele său, P. D.-L.. La solicitarea fratelui său (inculpatul P. M.) a luat motoscuterul părții civile D. D. V. la locuința lor comună, situată în apropierea locului săvârșirii agresiunii asupra celor doi minori.
Părții civile P. Nicușor i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medico-legale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal n. 548/C/II din data de 29.07.2009, emis de S.M.L. G..
Părții civile D. D. V. i-au fost cauzate lovituri la nivelul toracelui, umărului stâng, hemitoracelui drept și gleznei stângi pentru care a fost necesară imobilizarea gipsată. Potrivit certificatului medico-legal nr. 547/C/II, din data de 29 iulie 2009, i-au fost necesare 21 de zile de îngrijiri medicale, majorate ulterior, la 30-34 de zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 547/C/II/2009, din data de 3.03.2010).
În cursul cercetării judecătorești instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză. Astfel, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ din data de 08.01.2014 a concluzionat că D. D. V. a prezentat la data de 27.07.2009 leziuni traumatice reprezentate prin entorsă la nivelul gleznei și piciorului stâng; la nivelul umărului stâng, în partea posterioară, placard excoriat și plagă excoriată; în regiunea scapulară dreaptă – placard excoriat și plagă excoriată; în regiunea fesei stângi - plagă excoriată; la nivelul genunchiului stâng – placard excoriat… „Aceste leziuni traumatice se puteau produce la data de 27.07.2009 prin depășirea limitelor fiziologice ale mișcărilor în articulațiile gleznei și piciorului stâng(în cazul leziunilor gleznei) și prin lovire cu sau de corp dur, eventual frecare-târâre pentru celelalte leziuni externe”. Prin raportul de nouă expertiză medico-legală s-a mai stabilit că pentru entorsa de la nivelul gleznei sunt necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale; pentru cele de la nivelul umărului au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale; pentru leziunile din regiunea scapulară au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale; pentru cele din regiunea fesei stângi au fost necesare 4 zile de îngrijiri medicale iar cele din regiunea genunchiului nu au necesitat zile de îngrijiri medicale… Zilele de îngrijiri medicale nu se sumează ci se acordă pentru leziunea traumatică cea mai gravă, în cazul de față pentru entorsa menționată. În suplimentul raportului de nouă expertiză s-a precizat faptul că „în ceea ce privește împrejurările în care se puteau produce leziunile traumatice, acest lucru excede competenței instituției medico-legale, fiind un atribut al organelor de urmărire penală”
Așa cum a rezultat din probele administrate este fără dubiu faptul că inculpatul P. M. l-a lovit pe P. Nicușor cu pumnul în față și în spate, l-a luat de tricou și l-a aruncat la pământ (lucru recunoscut chiar de inculpat). Partea civilă a arătat în declarația în fața instanței că inculpatul l-a lovit prima dată pe el, cu pumnul în cap și în spate, i-a băgat mâna în gât și i-a rupt lănțișorul. Așa cum a rezultat din certificatul medico - legal n. 548/C/II din data de 29.07.2009, partea civilă prezenta escoriații cu cruste serohematice pe fața dorsală a bazei gâtului, echimoză violacee a feței anterioare a umărului, ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale. Prin urmare instanța a constatat că există legătură de cauzalitate între acțiunea de lovire a părții civile și producerea leziunilor traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Așa cum a rezultat din probele administrate, este fără dubiu faptul că inculpatul P. M. l-a lovit pe D. D. V. cu palmele peste față (lucru recunoscut chiar de inculpat). Partea civilă P. Nicușor V. a declarat în fața instanței că a văzut doar când inculpatul i-a rupt tricoul lui D. D. V., nu și în ce parte a corpului l-a lovit pe acesta. În declarația dată în fața instanței, D. D. V. a arătat că a fost lovit cu pumnul în cap și în spate. În urma administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că leziunile traumatice detaliate în Certificatul medico-legal nr. A_ din data de 08.01.2014(filele nr. 142-144) s-au produs ca urmare a producerii evenimentului rutier ci nu a agresiunii săvârșite de inculpat asupra părții civile D. D. V., acesta neprezentând leziuni la nivelul feței.Prin urmare, s-a apreciat că leziunile traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale sunt urmarea săvârșirii de către inculpat a unui infracțiuni de vătămare corporală din culpă (în prezent dezincriminată sub aspectul nedepășirii zilelor de îngrijiri medicale prevăzute de dispozițiile art. 196 din Codul penal), infracțiune cu care însă instanța nu a fost învestită.Instanța a fost învestită cu o infracțiune de vătămare corporală săvârșită cu intenție și care a avut drept urmare producerea leziunilor traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 12-14 zile de îngrijiri medicale, lucru ce nu s-a confirmat. Ministerul Public a reținut în rechizitoriu faptul că inclusiv accidentul rutier nu s-a produs din culpă iar inculpatul ar fi acționat cu intenție, fapt ce este nedovedit nici de probele administrate în cursul urmăririi penale și nici de cele administrate în cursul cercetării judecătorești.
S-a apreciat că este dovedit dincolo de orice dubiu este faptul că inculpatul a lovit-o cu intenție pe partea civilă D. D. V. (după producerea accidentului rutier),agresiune din care însă nu au rezultat zile de îngrijiri medicale.,
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța a apreciat că acțiunea de lovire a persoanei vătămate D. D. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 1 din Codul penal din 1969. Astfel instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, din probele administrate rezultând fără dubiu faptul că inculpatul, după producerea accidentului, le-a lovit cu intenție pe cele două persoane vătămate.
De asemenea, instanța a apreciat că vechea reglementare (Codul penal din 1969) reprezintă legea penală mai favorabilă, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă cât și în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. M., care la data de 27.07.2009 a lovit-o pe persoana vătămată D. D. V. cu palmele peste față, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 1 din Codul penal din 1969.
De asemenea, fapta inculpatului P. M. care la data de 27.07.2009 a lovit-o pe persoana vătămată P. Nicușor F., cauzându-i leziuni traumatice de 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 din Codul penal din 1969
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 s-a apreciat că acesta constă în acțiunea de lovire, exercitarea de violențe fizice, realizată de inculpat,
Urmarea imediată a fost realizată prin producerea unor suferințe fizice și leziuni traumatice persoanei vătămate D. D. V.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă, s-a apreciat că aceasta rezultă din întregul material probator.
Sub aspect subiectiv, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu sub forma intenției directe, în sensul art. 19 alin. 1 lit. a Cod. pen., deoarece acesta a prevăzut rezultatul acțiunilor sale urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 s-a apreciat că acesta constă în acțiunea de lovire, exercitarea de violențe fizice, realizată de inculpat.
Urmarea imediată a fost realizată prin producerea unor suferințe fizice și leziuni traumatice persoanei vătămate P. Nicușor F., acesta necesitând pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă, aceasta a rezultat din întregul material probator.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu sub forma intenției directe, în sensul art.19 alin. 1 lit. a Cod. pen., deoarece acesta a prevăzut rezultatul acțiunilor sale urmărind producerea lui.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului P. M., instanța a avut în vedere scopul acesteia, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei. Astfel, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii.
Față de actele dosarului, instanța a constatat că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 75 din C. pen. în favoarea inculpatului.
Instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale sau judiciare, de natură să atragă coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special.
Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, în baza art. 180 al. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 63 al. 3 din Codul penal din 1969, a condamnat pe inculpatul P. M., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în dauna părții civile D. D. V..
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că:
Persoana vătămată P. Nicușor F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 euro (daune morale) și 1500 lei(daune materiale).
Persoana vătămată D. D. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro (daune morale) și 7.000 lei (daune materiale).
Partea civilă P. Nicușor F. nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri sau alte probe cu privire la prejudicial material suferit.
Partea civilă D. D. V. a depus la dosarul un borderou cuprinzând cheltuielile efectuate în urma leziunilor suferite, însoțit de 8 chitanțe și alte înscrisuri medicale(filele nr. 80-99).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 din Codul civil din 1864., după cum urmează:
S-a apreciat că faptele inculpatului P. M. care la data de 27.07.2009 a lovit-o pe persoana vătămată D. D. V. cu palmele peste față și pe persoana vătămată P. Nicușor, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale, pe lângă faptul că reprezintă două infracțiuni de lovire sau alte violențe, constituie și un delict civil.
S-a mai apreciat că fapta inculpatului a produs un prejudiciu reprezentat de ocazionarea unor cheltuieli pentru tratarea leziunilor.
Între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acesteia cheltuielile efectuate pentru tratarea leziunilor și suferințele morale nu s-ar fi produs.
Vinovăția inculpatului a rezultat din atitudinea psihică de prevedere a rezultatului faptei și de urmărire a producerii lui prin săvârșirea faptei.
Cu privire la despăgubirile solicitate de părțile civile, instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate numai în parte, după cum urmează:
Din formularea cuprinzătoare a art. 998 C. civ. 1968, rezultă că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care,având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Chiar dacă cheltuielile ocazionate de tratarea unor leziuni sunt de notorietate, instanța nu va acorda în totalitate sumele solicitate întrucât, față de cuantumul ridicat al acestora-neobișnuit pentru cheltuielile obișnuite, partea civilă P. Nicușor nefăcând dovezi scrise pentru sumele pretins cheltuite și solicitate cu titlu de daune materiale.
Trecând însă peste aceste exigențe ale legii civile privitoare la probațiunea obligațiilor și a plății, în asemenea cazuri speciale cum este și cel de față, părțile civile nu se află în situația de a-și preconstitui probele cu privire la toate cheltuielile ocazionate.
Astfel, instanța a apreciat că acordarea sumei de 500 lei pentru partea civilă P. Nicușor este suficientă pentru acoperirea prejudiciului material suferit.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de partea civilă D. D. V., instanța a constatat că acestea au fost cauzate în principal de leziunile suferite ca urmare a producerii accidentului rutier și nu ca urmare a acțiunii de lovire a sa de către inculpatul P. M.. Astfel, a apreciat că acordarea sumei de 500 lei pentru partea civilă D. D. V. este suficientă pentru acoperirea prejudiciului material suferit.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt: criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii, criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv și criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
S-a apreciat că toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile. Instanța a reținut că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.
Astfel, s-a apreciat că, consecințele negative suferite de către părțile civile cauzate de loviturile aplicate de inculpat sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.
Astfel, instanța a apreciat că acordarea sumei de 1000 lei pentru fiecare dintre cele două părți civile este de natură să acopere prejudiciul moral suferit.
Potrivit dispozițiilor art. 276 din C. proc. pen., în caz de condamnare, renunțare la urmărire penală, renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.
În prezenta cauză partea civilă D. D. V. a dovedit efectuarea de cheltuieli judiciare în cuantum de 1500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, partea civilă D. D. V., care a solicitat desființarea, în tot, a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și lovire și alte violențe, precum și obligarea acestuia la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 7000 lei și a daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată și reține următoarele:
În primul rând, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate care au fost dublate de atitudinea inculpatului care avut o atitudine de recunoaștere parțială.
Concluzia că inculpatul și-a însușit cele dispuse prin sentința penală nr.3714/03.12.2014 a Judecătoriei G. este întărită de faptul că acesta nu a formulat apel în cauză.
Curtea constată, de asemenea, că instanța de fond a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor inculpatului.
Apelul părții civile Doragru D. V. vizează atât latura penală a cauzei, cât și latura civilă, acesta fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată inculpatului, considerată de acesta ca fiind prea blândă și de cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță.
Apelantul - parte civilă D. D. V., în prezenta cauză a fost victima infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.1 Vechiul Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei.
Curtea apreciază că scopul aplicării pedepsei amenzii, reglementat conform noii legislații penale în conținutul art.3 comb.cu art.1 din Legea nr.253/2013, este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni fără izolarea de societate, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, judecătorul fiind obligat la stabilirea și aplicarea pedepselor să țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Plecând de la aceste principii, sub aspectul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, Curtea observă că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei conform art.74 Cod penal.
Curtea, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite inculpatului, are în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, scopul urmărit și realizat, caracterizarea depusă la dosar (f.108 d.fond) și celelalte acte în circumstanțiere, vârsta, conduita după săvârșirea infracțiunii, situația familială, nivelul de educație.
De asemenea, la individualizarea pedepsei Curtea va avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă, atitudinea relativ sinceră în fața judecătorilor și, nu în ultimul rând, lipsa antecedentelor penale.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată și reține că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei stabilite inculpatului, în mod pertinent fiind avute în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art.74 alin.1 Cod penal și celelalte particularități ale cauzei.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părții civile D. D. V., Curtea apreciază că prima instanță, în mod corect a concluzionat că se impune admiterea în parte a acțiunii civile formulate de acesta și obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei cu titlu de daune morale.
În esență, între cuantumul despăgubirilor acordate apelantului – parte civilă D. D. V. și fapta ilicită săvârșită de inculpat prima instanță a realizat o raportare corectă, în mod legal fiind făcută aplicarea dispozițiilor art.998 și urm. din Vechiul cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Problema de drept ce trebuie să-și găsească dezlegare în prezenta cauză este generată de împrejurarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, după ce prima instanță s-a pronunțat, pentru fapta de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.1 Vechiul Cod penal săvârșită de inculpatul P. M. față de apelantul – parte civilă D. D. V..
Față de această situație, Curtea, având în vedere suprapunerea între două principii ce guvernează procesul penal, respectiv principiul legalității și principiul non reformatio in peius, trebuie să stabilească, tranșând această problemă de drept, cel puțin în această cauză, căruia dintre acestea îi va da întâietate sau, altfel spus, în apelul părții civile, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, unic formulat, se poate dispune încetarea procesului penal în baza art.396 alin.6 Cod procedură penală, rap.la art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală, prin împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și lăsarea nesoluționată a laturii civile.
Legea procesual penală consacră principiul neagravării situației părții (non reformatio in pejus) prin art. 372 alin.1 C. proc. pen., în care se arată că: instanța de apel soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
Rațiunea acestui principiu constă în aceea că, dacă s-ar îngădui instanței sesizate cu calea de atac să agraveze situația celui care a exercitat-o, s-ar ajunge la o îngrădire a voinței părților de a ataca hotărârile socotite nedrepte, căci acestea se vor simți stânjenite în folosirea căilor de atac din cauza temerii de a nu-și înrăutăți situația.
Regula non reformatio in pejus este incidentă numai în situația în care partea este singurul titular care a declarat apel, ca și în prezenta cauză. Deci, în situația în care una din părțile în proces declară apel dar, în același timp, procurorul a declarat apel în defavoarea părții și a fost admis apelul procurorului, apelul părții fiind respins, nu acționează regula non reformatio in pejus.
Regula neagravării situației în propriul apel se aplică tuturor titularilor dreptului de apel inclusiv persoanelor arătate în art. 362 lit.e și f C. proc. pen., care sunt părți într-un raport procesual adiacent - cu excepția procurorului.
Regula non reformatio in pejus exprimă numai interdicția agravării situației părții care a exercitat calea de atac în raport cu soluția atacată, dar nu și în raport cu criteriile de apreciere folosite de prima instanță atunci când a statornicit această soluție.
Pentru aceste considerente, Curtea și-a format convingerea că se impune a se acorda întâietate principiului non reformatio in peius în fața principiului legalității, fiind inadmisibil ca în propriul și unicul apel formulat de partea civilă să fie încetat procesul penal față de inculpat pentru o infracțiune, cu consecința lăsării ca nesoluționată a laturii civile.
Pe cale de consecință, în baza art.421 alin.1 pct.1lit.b C.p.p va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul parte civila D. D. V. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 pct.1lit.b C.p.p respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte civila D. D. V. împotriva sentinței penale nr.3714/03.12.2014 pronunțată de Judecatoria G..
Obligă apelantul parte civila D. D. V. la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. G. A. S. N.
GREFIER,
S. N.
Red.A.S.N./ 02.03.2016
Tehnored.V.D./5 ex./18.02.2016
Jud.G. – jud.C.D.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 20/2016.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
