Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 423/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 423/Co
Ședința publică din 30.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. T.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpatul U. F. împotriva încheierii de ședință din data de 21.07.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat U. F., personal și asistat de apărător ales I. P., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea și legitimarea contestatorului inculpat U. F., cu CI . nr._, CNP_.
Curtea pune în vedere contestatorului inculpat faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 8 C.p.p., are dreptul de a da declarații referitoare la măsura preventivă, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care nu dorește să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Contestatorul inculpat U. F., personal, arată că dorește să fie audiat de către instanța de control, declarația acestuia fiind consemnată și atașată dosarului cauzei.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat arată că se critică încheierea Tribunalului București prin care a fost înlocuită măsura controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu, pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apreciază că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 242 C.p.p., referitoare la revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive, neregăsindu-se în încheierea atacată referiri că instanța ar fi pus în discuție, din oficiu, înlocuirea măsurii preventive, nici Ministerul Public neformulând o astfel de cerere. De asemenea, arată că la dosarul cauzei există doar sesizarea organelor de poliție responsabile cu supravegherea inculpatului, în cadrul măsurii controlului judiciar, precum și cererea orală formulată de reprezentantul Ministerului Public, ce apreciază că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, impunându-se o cerere scrisă.
Tot referitor la aspecte de nelegalitate, arată că instanța de fond, conform procedurii de înlocuire a controlului judiciar cu arestul la domiciliu, era obligată să dispună audierea inculpatului, procedură ce nu a fost îndeplinită, apreciind că această lipsă nu poate fi complinit de instanța de control.
Cu privire la aspectele de netemeinicie, arată că instanța de fond a constatat că măsura controlului judiciar nu mai este suficientă în cauză, invocând faptul că mai trebuie audiat un martor, în condițiile în care acest martor a mai fost audiat de 2 ori. Mai mult, arată că instanța de fond a invocat că măsura controlului judiciar nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care anterior constatase contrarul. În concluzie, apreciază că inculpatul nu a încălcat obligațiile controlului judiciar și nu a solicitat niciodată revocarea acestei măsuri pe care o apreciază oportună la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației inculpatului, apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea atacată. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de apărare, solicită instanței respingerea lor, arătând că textul art. 242 alin. 5 C.p.p. este de strictă interpretare, nefăcându-se referire la Ministerul Public, ci doar la inculpat, coroborându-se și cu art. 215 C.p.p., apreciind, astfel, legală cererea oral formulată de procurorul de ședință. Referitor la lipsa audierii inculpatului, apreciază că aceasta poate fi complinită în calea de atac, fapt ce s-a și întâmplat. Raportat la temeinicia încheierii atacate, arată că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 215 C.p.p., care reglementează expres situația de fapt, fiind îndeplinite și dispozițiile art. 242 alin. 3 C.p.p., referitor la condițiile necesare pentru luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat. În concluzie, apreciază că măsura arestului la domiciliu a fost luată în mod întemeiat față de inculpat, existând suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta de o gravitate crescută.
Contestatorul inculpat U. F., având ultimul cuvânt, arată că în dosarul de cămătărie nu are nicio parte vătămată, inclusiv cei cu identitate protejată declarând că nu a fost violent. De asemenea, arată că doar a țipat la soția sa, însă nu a lovit pe nimeni.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 21.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, În baza art. 362 cu referire la art.208, art.207, art.215 alin.7 și art.242 alin.3 C.pr.pen., înlocuiește măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul U. F. zis „F. al lui Vancica”, fiul lui L. si T., născut la data de 9.09.1987 in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, ..1, ., ., sector 4, CNP_ cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În temeiul art. 221 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, inculpatul U. F. trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească imobilul în care locuiește, fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București;
b) să se supună restricțiilor stabilite de instanță ;
c) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
d) să nu comunice cu martorii din cauză, cu membrii familiilor acestora, direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza art. 221 alin. (4) Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate anterior se poate înlocui măsura arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.
Se va comunica câte o copie de pe prezentul dispozitiv tuturor instituțiilor prevăzute de art. 221 alin. (8) Cod procedură penală.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 4252/P/2013 din 11.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului a inculpatului U. F., zis “F. al lui Vancică” pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de camătă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 351 din C.pen. și spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, republicată, astfel cum a fost modificată prin art. 111 pct. 2 alin. (1) din Legea 187/2012, cu aplic. art. 5 din C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpat se rețin, în esență, următoarele:
Inculpatul U. F., în perioada ianuarie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că în perioada de referință inculpatul U. F. a împrumutat bani cu camătă următoarelor persoane:
- M. VLASOV: a împrumutat frecvent de la inculpat sume de ordinul sutelor sau chiar milioanelor de euro, într-una din seri primind chiar suma de 1.500.000 (un milion cinci sute de mii) de euro;
- AL JAHNI NABIL: a împrumutat în repetate rânduri bani cu camătă de la inculpat pentru a-i juca în cazinouri, având în prezent o datorie față de acesta de 400.000 (patru sute de mii) de euro;
- ABBAS MOHAMAD A.: a împrumutat sume de ordinul sutelor sau chiar milioanelor de euro, în prezent având de restituit inculpatului suma de 250.000 (două sute cincizeci de mii) de euro;
- T. L. C.: a împrumutat de la inculpat cu camătă suma de 100.000 (una sută de mii) de euro, având de restituit suma de 50.000 de euro;
- H. C.: a împrumutat de la inculpat suma de 60.000 (șaizeci de mii) de euro;
- ASAAD HAYTHAM: a împrumutat de la inculpat suma de 2000 (două mii) de euro.
Se mai arată că, inculpatului U. F., în perioada ianuarie 2012 – aprilie 2013, a folosit banii proveniți din săvârșirea infracțiunii de camătă pentru a-și construi un imobil tip locuință în orașul Voluntari, .. 65, jud. I., finisat, utilat și mobilat ultramodern, pe care îl folosește împreună cu familia sa, disimulând adevărata natură a provenienței și proprietății acestui imobil, prin aceea că l-a înregistrat și a efectuat toate operațiunile cu privire la acesta prin intermediul soacrei sale, C. F..
Prin încheierea nr.574 din 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/301/2013, s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva încheierii din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a casat încheierea recurată și rejudecând în fond, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. F. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data încarcerării.
Ulterior măsura a fost prelungită și menținută, în mod succesiv, ultima oară prin încheierea Curții de Apel București din data de 29.04.2014.
Prin încheierea din data de 17.09.2014, pronunțată în prezenta cauză, în baza art. 362 cu referire la art.208 alin.3 C.pr.pen., art.242 alin.2 C.pr.pen., art.202 alin.1 și alin.3 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen. s-a înlocuit măsura arestului preventiv luată față de inculpatul U. F. cu măsura preventivă a controlului judiciar, dispunându-se următoarele:
Prin încheierea din data de 08.12.2014 dată în cauza de față, s-a modificat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul U. F., în sensul că acesta are obligația să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
La dosar a fost depusă ordonanța din data de 30.06.2015 dată în dosarul penal nr.6596/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului U. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. și ped. de art.371 alin.1 din Codul penal.
Potrivit art. 362 și art.208 C.pr.pen., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.82/2014, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Tribunalul a reținut că din materialul probatoriu administrat în cauză până la acest moment procesual, rezultă că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul U. F. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, în cazul inculpatului U. F. sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 al. 1, 3 și alin.4 lit.b C.pr.pen. cu referire la art.211 și urm. C.pr.pen., întrucât este în interesul procesului penal ca inculpatul să fie la dispoziția organelor judiciare și procedura judiciară să se desfășoare cu celeritate și fără imixtiuni din partea inculpatului.
Tribunalul a considerat, însă, că deși măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea faptelor imputate, nedepășind o durată rezonabilă, aceasta nu mai este suficientă raportat la scopurile prevăzute de art.202 C.p.p..
Astfel, Tribunalul a constatat că măsura controlului judiciar nu s-a dovedit suficientă pentru a-l opri pe inculpat de la săvârșirea de fapte incriminate penal, existând o suspiciune rezonabilă că acesta, în data de 25.06.2015, ora 1.00, împreună cu alte persoane ar fi distrus pahare și nu ar fi achitat nota de plată, tulburând astfel liniștea publică, aceste fapte făcând obiectul dosarului penal nr.6596/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în care prin ordonanța din data de 30.06.2015 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului U. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. și ped. de art.371 alin.1 din Codul penal.
Tribunalul a mai reținut că măsura preventivă a controlului judiciar nu mai este suficientă pentru a împiedica alterarea sau îngreunarea aflării adevărului în cauză, în condițiile în care urmează a fi administrate în continuare probe, în special un martor cu privire la care se prefigurează suspiciunea că nu ar fi spus adevărul în cauză, acest aspect rezultând din concluziile raportului de constatare criminalistică din care rezultă totodată disponibilitatea acestuia de a da o nouă declarație.
Totodată Tribunalul a reținut că păstrarea unui echilibru firesc între interesele justiției și cele ale inculpatului implică în mod necesar menținerea unui control atent asupra conduitei inculpatului, acest echilibru fiind păstrat inclusiv în cazul adoptării măsurii preventive a arestului la domiciliu, măsură ce nu este de natură a prejudicia viața de familie a inculpatului.
Tribunalul a mai reținut că prin măsura arestului la domiciliu, libertatea de deplasare a inculpatului este limitată în măsura necesității de a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal și conduita procesuală corectă a inculpatului, care este judecat pentru infracțiuni de o gravitate crescută dar și de a asigura înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul a constatat și că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.242 alin.3 C.p.p. dar și ale art.218 alin.1,2,3 C.p.p. care reglementează condițiile de luare a măsurii arestului la domiciliu.
Astfel, Tribunalul a constatat că infracțiunea de spălare a banilor este prevăzută expres de art.223 alin.2 C.p.p. (la care face trimitere art.218 alin.1 C.p.p.) iar infracțiunea de camătă este pedepsită potrivit art.351 din C.p. cu pedeapsa închisorii de 6 luni la 5 ani și, totodată, că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiuni, suspiciunea rezultând din amplul material probator administrat până în acest moment.
Totodată pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând într-un sentiment firesc de nesiguranță indus cetățenilor, măsura fiind proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru realizarea scopului urmărit.
La aprecierea cerințelor prevăzute de art.223 alin.1 C.p.p., tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a inculpatului; curajul și dezinvoltura cu care inculpatul se prefigurează că ar fi acționat inculpatul în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; recurgerea, în caz de nevoie, la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, care duc ușor la săvârșirea de infracțiuni de șantaj și spălare de bani; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor; scopul imoral urmărit prin astfel de fapte de îmbogățire prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. Toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea de a le forța să își onoreze datoriile.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, situația personală și familială, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la acest moment procesual, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune adoptarea unei măsuri preventive cum este arestul la domiciliu, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lui în libertate, acesta să săvârșească alte fapte prevăzute de legea penală sau să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități.
Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive privative de libertate, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, deși stare de arest la domiciliu reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și caracterul repetat al faptelor supuse anchetei, împrejurările comiterii lor, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și curajul, de care se pare că inculpatul U. F. ar fi dat dovadă coroborate și cu comportamentul acestuia în perioada în care se afla sub control judiciar, toate aceste împrejurări impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului la domiciliu, controlul judiciar fiind vădit insuficient și de natură a șubrezi sentimentul de securitate al cetățenilor.
Prin urmare, întrucât există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, și, întrucât în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că o măsură preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), Tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 215 alin.7 C.pr.pen. și art.242 alin.3 C.p.p.
La data de 24.07.2015, sub nr._ a fost înregistrată contestația formulată de inculpatul U. F., care a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, prezent și asistat de apărător ales, a arătat că instanța de fond când a înlocuit măsura preventivă a controlului judiciar cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu a respectat dispozițiile art.242 C. pr. P. întrucât P. nu a depus o cerere scrisă de înlocuire a măsurii. A menționat că la instanța de fond nu a fost audiat, că măsura controlului judiciar nu mai este necesară, deoarece în cauză mai trebuie audiat doar un martor, martor care a fost audiat de două ori.
La termenul de judecată din 30.07.2015, inculpatul contestator U. F. a fost audiat de instanța de control judiciar, declarația sa consemnându-se și atașându-se la dosar, fila 6.
Examinând legalitatea și temeinicia incheierii atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestațiile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 242 alin. 3 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Potrivit art. 218 Cpp, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1).
(2) Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit art. 223 Cpp, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
(…)
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
În prezenta cauză, după punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de camătă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 351 din C.pen. și spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, republicată, astfel cum a fost modificată prin art. 111 pct. 2 alin. (1) din Legea 187/2012, cu aplic. art. 5 din C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul U. F. a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. și ped. de art.371 alin.1 din Codul penal, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 30.06.2015 dată în dosarul penal nr.6596/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Prin urmare, în timp ce se afla sub imperiul unei măsuri preventive neprivative de libertate (dispusă ca urmare a înlocuirii arestului preventiv la data de 17.09.2014), ce presupunea respectarea alături de obligațiile aferente acestei măsuri, respectarea normelor penale ce protejează valorile sociale prin incriminarea faptelor penale, există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, după cum rezultă din declarațiile martorilor prezenți la locul faptei și procesul-verbal de constatare.
Totodată, în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, suspiciune ce rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești: declarații persoane vătămate, declarații martori, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpatului și celelalte înscrisuri administrate în cauză.
De asemenea, instanța apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, infracțiunile se numără printre cele prevăzute expres (spălarea de bani) sau pentru care legea prevede pedeapsa de cel puțin 5 ani închisoare (camăta) și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, evaluat în raport de raport de amploarea activității infracționale a inculpatului; curajul și dezinvoltura cu care inculpatul se prefigurează că ar fi acționat inculpatul în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; recurgerea, în caz de nevoie, la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, care duc ușor la săvârșirea de infracțiuni de șantaj și spălare de bani; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor; scopul imoral urmărit prin astfel de fapte de îmbogățire prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane.
Totodata, instanta a avut in vedere si circusmtantele personale ale inculpatului (care a dovedit un caracter agresiv și violent dedus atât din circumstanțele de săvârșire a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar și a noii infracțiuni pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, presupus a fi fost săvârșită în timp ce inculpatul se afla sub supravegherea organelor judiciare ca urmare a impunerii măsurii controlului judiciar).
Apreciem, de asemenea, că se impune privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a se asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare (atât pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și pentru exercitarea nemijlocită a dreptului la apărare), dar și pentru a preveni formularea unor apărări comune sau sustragerea de la judecata (având în vedere organizarea activitatii infractionale) sau exercitarea de presiuni asupra persoanelor vatamate sau martorilor (modul de operare, prin exercitarea de amenintari, ca si retinerea persoanelor vatamate in a se prezenta in fata instantei de judecata in vederea audierii sunt elemente de natura a indica existenta unui risc ca inculpatul sa influenteze aflarea adevarului in cauza).
Totodată, apreciem că omisiunea primei instanțe de a audia inculpatul cu privire la motivele înlocuirii a fost acoperită prin îndeplinirea acestei proceduri cu ocazia exercitării controlului judiciar și că dispozițiile art. 242 alin. 5 Cpp care impun formularea unei cereri scrise de înlocuire a măsurii preventive nu stabilesc o astfel de obligație în sarcina procurorului care a solicitat înlocuirea măsurii oral, în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei controlului judiciar, după cum este consemnat în practicaua încheierii atacate.
Astfel, în raport de considerentele arătate și de dispoz. art. 242 alin. 3 Cpp, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură mai grea, cea a restului la domiciliu, singura aptă a conduce la realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Așa fiind, Curtea în temeiul art. raportat la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b raportat la art.204 C. pr. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul U. F..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., se va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul U. F. împotriva încheierii de ședință din data de 21.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 4.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul la 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.07.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
T. S.
Red. I.T./17.08.2015
Dact. A.L. 2 ex./06.08.2015
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
