Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 972/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 972/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 972/2015
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.972/A
Ședința publică din data de 17 iulie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: R. M.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A.-M. N..
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul J. M. C. împotriva sentinței penale nr.1252/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul din oficiu R. K., în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-persoană vătămată . C. SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de Curte, apelantul-inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus ori de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art.229 alin.2 lit.b Cod penal referitoare la violarea de domiciliu, întrucât infracțiunea de furt prin efracție include deja violarea de domiciliu și nu se poate aplica aceeași circumstanță agravantă de două ori. Ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei în sensul anterior menționat, solicită să se dispună reducerea pedepsei închisorii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a apelului, întrucât fapta a fost comisă prin violare de sediu profesional, având în vedere că inculpatul a pătruns în punctul de lucru al societății persoană vătămată de unde a sustras acel bun. Totodată, arată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, având în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie specială la numai 4 luni după ce a fost pus în libertate.
Apelantul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, lasă apelul la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1252/26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 Cpp, schimbă încadrarea juridicaă a faptei reținute în sarcina inculpatului J. C., din infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp.
În baza art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cp cu aplic. 41 alin. 1 Cp, art. 396 alin. 10 Cpp și art. 43 alin. 5 Cp, condamnă pe inculpatul J. C., în prezent încarcerat în Penitenciarul București Rahova, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 04.02.2015 în dauna persoanei vătămate . C. SRL).
În baza art. 67 alin. 1 Cp și art. 68 alin. 1 lit. c Cp, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cp pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1, 3 Cp, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 Cp, deduce din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive de la 04.02.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1, 4 Cpp, menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Ia act că persoana vătămată . C. SRL, reprezentată legal prin administrator T. D. L., domiciliat în București, ., ., ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cpp, obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1198/P/2015 din data de 03.03.2015, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. C., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp. Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 03.03.2015, sub nr._ .
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 04.02.2015, pe timp de noapte și prin efracție, inculpatul a pătruns în punctul de lucru al . C. SRL, situat în București, ., de unde a sustras un colac de țeavă de cupru.
În susținerea situației de fapt reținute în actul de sesizare s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarații inculpat; declarații reprezentant legal persoană vătămată-T. D. L.; proces-verbal și planșă fotografică privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului; planșă fotografică.
Sub aspectul laturii civile s-a învederat că numitul T. D. L., administrator al . C. SRL, a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În cursul judecății, în ședința publică din 28.04.2015, după o expunere succintă a actului de sesizare și aducerea la cunoștință a disp. art. 374 alin. 2 Cpp, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de disp. art. 396 alin. 10 Cpp privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare. Totodată, instanța, după luarea concluziilor procurorului și apărătorului inculpatului, a admis cererea inculpatului de aplicare a disp. 374 alin. 4 cu referire la art. 396 alin. 10 Cpp. Procurorul și inculpatul nu au solicitat administrarea de probe, cel din urmă, la interpelarea instanței, manifestându-și acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în ipoteza în care va fi găsit vinovat. La aceeași dată instanța, în considerarea disp. art. 159 alin. 3 Cp, a respins cererea inculpatului de amânare a cauzei pentru a se împăca cu persoana vătămată. Totodată, s-a dispus atașarea unei copii cu toate mențiunile de pe sentința penală nr. 1578/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București și de pe sentința penală nr. 1853/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
La termenul din 26.05.2015, cu ocazia reluării dezbaterilor ca urmare a repunerii cauzei pe rol, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei (prorogată la termenul din 28.04.2015) din infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d Cp cu aplic art. 41 alin. 1 Cp în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni o dată cu fondul cauzei.
La dosarul de urmărire penală a fost atașată fișa de cazier judiciar inculpatului, iar la dosarul instanței au fost depuse copii cu toate mențiunile de pe sentințele sus-menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 04.02.2015, după miezul nopții, inculpatul J. C. a luat hotărârea de a sustrage bunuri din societăți comerciale pentru a face rost de bani necesari traiului și satisfacerii dependenței de droguri.
În acest scop, la aceeași dată, în jurul orelor 01:15, inculpatul s-a deplasat la punctul de lucru (magazin) aparținând . C. SRL, situat în București, . A, sector 4. Ajuns aici, cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o avea asupra sa, inculpatul a forțat ușa de acces și a pătruns în interior, de unde a sustras un colac de țeavă de cupru.
Întrucât se declanșase sistemul de alarmă al magazinului, inculpatul nu a mai sustras alte bunuri, părăsind în grabă locul faptei și aruncând șurubelnița cu care forțase ușa de acces.
La scurt timp, în jurul orelor 01:25, în timp ce se deplasa pe . imobilului cu nr. 52, inculpatul a fost oprit de lucrători din cadrul DGPMB-Secția 16 Poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Cu ocazia legitimării și a interpelării polițiștilor în legătură cu colacul de țeavă de cupru aflat în mâna sa, inculpatul a declarat că a sustras bunul respectiv din magazinul sus-arătat. În continuare, după ce polițiștii au ridicat bunul sustras, inculpatul a fost condus la sediul unității de poliție pentru continuarea cercetărilor.
Spargerea magazinului a fost constatată în aceeași zi, ora 01:25, și de administratorul societății căreia îi aparținea magazinul, numitul T. D. L., care a sesizat apoi organele de poliție cu plângere penală. Colacul din țeavă de cupru a fost restituit sus-numitului, pe bază de dovadă.
Situația de fapt expusă rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în prezența martorului-asistent I. I. M.; declarația reprezentantului persoanei vătămate . C. SRL, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmită cu acel prilej care pune în evidență prezența a 3 urme papilare; dovada de restituire a bunului sustras; adresa nr._/18.02.2015 a Secției 16 Poliție-Biroul Criminalistic care, în urma examinărilor dactiloscopice comparative (în baza AFIS), învederează că urmele papilare găsite cu ocazia cercetării la fața locului pe partea interioară a ușii de acces în magazin au fost create de mâinile inculpatului.
Toate acestea se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat la urmărirea penală și în fața instanței.
În ce privește încadrarea juridică, în considerarea situației de fapt arătate, instanța constată că aceasta este parțial corectă. Concret, pe lângă agravantele „în timpul nopții” și „prin efracție”, instanța are în vedere și că inculpatul a pătruns fără drept într-un sediu profesional, fără consimțământul persoanei care îl folosește, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică a faptei în sensul reținerii agravantei prev. de art. 209 alin. 2 lit. b Cp.
Prin urmare, fapta inculpatului, care la data de 04.02.2015, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns prin efracție și fără drept în magazinul aparținând persoanei vătămate . C. SRL, de unde a sustras un colac din țeavă de cupru, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cp.
Tot în ce privește încadrarea juridică, din datele oferite de fișa de cazier judiciar și de hotărârea judecătorească aflată la dosar, instanța a constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită după considerarea ca executată, însă înaintea împlinirii termenului de reabilitare, a pedepsei rezultante de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1578/20.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare la 04.11.2011, inculpatul fiind încarcerat la 30.07.2010 și liberat la termen la 29.10.2014. Rezultă astfel că în cauză sunt incidente și disp. art. 41 alin. 1 Cp privind recidiva postexecutorie.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită pe baza probelor administrate în raport cu fapta care a făcut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea pedepsei a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.74 Cp.
În acest sens, instanța a ținut seama de gradul de pericol social mediu al faptei, dat de îndrăzneala activității infracționale ce s-a executat în baza unei rezoluții premeditate, de modul și locul comiterii actului de sustragere (prin efracție, pe timp de noapte și prin pătrunderea fără drept în sediul profesional al persoanei vătămate), de rezultatul faptei constând într-un prejudiciu material redus (225 lei conform evaluării reprezentantului persoanei vătămate), de scopul urmărit (obținerea facilă de bunuri ușor valorificabile), precum și de conduita procesuală cooperantă și sinceră vădită de inculpat pe parcursul procesului.
Instanța a avut în vedere și de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv nivelul de educație precar (6 clase primare), vârsta (39 de ani) și potențialul criminogen constând în lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă și în dependența de droguri.
De asemenea, în considerarea datelor oferite de fișa de cazier judiciar, instanța observă că inculpatul este cunoscut antecedente penale (recidivist postexecutoriu), suferind alte 6 condamnări pentru fapte contra patrimoniului (furt calificat), fapt ce dovedește incorigibilitate și perseverență pe calea săvârșirii de fapte antisociale. Totodată, e de remarcat că inculpatul a mai acumulat și 9 sancțiuni administrative pentru furt calificat și consum de droguri, ca urmare a unor soluții de scoatere de sub urmărire penală dispuse în temeiul art. 10 lit. b1 Cpp.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cpp aplicabile în speță ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptei, instanța a stabilit o pedeapsă principală cu închisoarea ale cărei limite legale (2 ani - 7 ani) vor fi reduse cu o treime. Pedeapsa, care va fi orientată între minim și mediu, având în vedere și disp. art. 43 alin. 5 Cp, se va executa în regim privativ de libertate, instanța apreciind că numai în acest fel inculpatul va fi determinat ca pe viitor să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai comită fapte de natură penală.
Așa fiind, în baza art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cp cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp, art. 396 alin. 10 Cpp și art. 43 alin. 5 Cp, instanța a condamnat pe inculpatul J. C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 04.02.2015 în dauna persoanei vătămate . C. SRL).
Apreciind că infracțiunea comisă nu atrage nedemnitatea de a exercita activități ce presupun responsabilitate civică (dreptul de vot), văzând și jurisprudența CEDO asupra acestei probleme (cauza Hirst contra Marii Britanii), în baza art. 67 alin. 1 Cp, pe lângă pedeapsa principală ce va fi stabilită pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Instanța consideră ca pedeapsa complementară apare ca necesară față de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările comiterii acesteia și de persoana inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, instanța constată că prejudiciul cauzat persoanei vătămate . C. SRL a fost recuperat integral, prin restituirea bunului sustras către numitul T. D. L., administratorul societății. Ca atare, ținând seama și de principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, instanța a luat act că persoana vătămată arătată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul J. C., solicitând înlăturarea agravantei prevăzute de art.229 alin.2 lit.b Cod penal referitoare la violarea de domiciliu, întrucât infracțiunea de furt prin efracție include deja violarea de domiciliu și nu se poate aplica aceeași circumstanță agravantă de două ori, iar ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei solicită să se dispună reducerea pedepsei închisorii.
Examinând sentința penală apelată raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat.
Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care se poate exercita calea de atac a apelului poate consta în legalitatea sau individualizarea pedepsei aplicate, iar nu în existența vinovăției.
De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că încadrarea juridică dată acesteia este greșită, cu consecința stabilirii unei pedepse greșit individualizate.
Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
Relativ la încadrarea juridică a faptei, Curtea constată că prima instanță a dispus în mod legal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 al. 1 lit. b,d și al. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.
Apelantul solicită înlăturarea agravantei prevăzute de art.229 alin.2 lit.b Cod penal referitoare la violarea de domiciliu, apreciind că infracțiunea de furt prin efracție include deja violarea de domiciliu și nu se poate aplica aceeași circumstanță agravantă de două ori.
Acest argument nu poate fi avut în vedere, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 04.02.2015, astfel că sunt incidente exclusiv dispozițiile din noul Cod penal.
Norma care incrimina furtul calificat în vechiul cod penal a fost modificată în art. 229 al. 2 lit. b C.p., legiuitorul stabilind că furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau de sediu profesional constituie o infracțiune complexă, care absoarbe violarea de domiciliu ori de sediu profesional, ce constă în cazul de față în pătrunderea fără drept a inculpatului în punctul de lucru al . C. SRL, în timpul nopții și prin efracție.
Spre deosebire de legea anterioară, care nu făcea o asemenea mențiune, o parte a jurisprudenței apreciind că furtul săvârșit prin efracție absoarbe violarea de domiciliu, potrivit Legii 286/2009, incidentă în speță, împrejurarea că furtul a fost săvârșit prin pătrunderea fără drept în domiciliul/sediul profesional al persoanei vătămate constituie variantă calificată a infracțiunii de furt.
Cum din chiar declarația de recunoaștere a inculpatului, coroborată cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de inculpat, reiese că acesta a pătruns fără drept în incinta sediului persoanei vătămate, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile art. 229 al. 2 lit. b C.p., indiferent dacă fapta a fost săvârșită prin efracție sau nu.
În plus, inculpatul a avut, fără îndoială, reprezentarea faptului că pătrunde fără consimțământul persoanei vătămate și în timpul nopții în punctul de lucru al persoanei vătămate.
În consecință, încadrarea juridică stabilită de prima instanță este corectă.
Cât privește individualizarea pedepsei, se constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, foarte apropiată de minimul special prevăzut de lege.
Astfel, fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
La termenul din 26.05.2015 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate, instanța admițând cererea și în consecință aplicând dispozițiile art. 396 al. 10 C.p.p.
Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 al. 1 lit. b,d și al. 2 lit. b C.p. este închisoarea de la 2 la 7 ani, rezultă că limitele de pedeapsă ce puteau fi avute în vedere de prima instanță erau de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.
Potrivit art. 43 al. 5 C.p., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
De asemenea, potrivit art. 79 al. 3 C.p. când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pedeapsa minimă ce putea fi stabilită de instanță era de 2 ani închisoare.
Cum prima instanță a aplicat o pedeapsă foarte apropiată de minimul special prevăzut de lege, nu există nici un temei pentru reducerea acesteia sub cuantumul stabilit de prima instanță, deoarece nici circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv antecedentele penale și atitudinea procesuală, nici gravitatea faptei în concret, natura infracțiunii – furt calificat săvârșit în stare de recidivă - nu ar justifica aplicarea unei pedepse sub cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul J. C. împotriva sentinței penale nr. 1252/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 424 al. 3 C.p.p. va deduce din pedeapsă prevenția de la 04.02.2015 la zi.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelantul la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul J. M. C. împotriva sentinței penale nr.1252/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art.424 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului apelant perioada reținerii și a arestării preventive de la 04 februarie 2015 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. R. M.
GREFIER
I. P.
Red. RM
2 ex/07.09.2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1027/2014. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
