Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 413/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2016 în dosarul nr. 413/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 413/A
Ședința din camera de consiliu de la data de:08.03.2016
Curtea constituită din :
P. - C. S.
JUDECĂTOR - I. R. B.
GREFIER - O. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorul N. L. împotriva deciziei penale nr.1540/A/13.11.2015 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în camera de consiliu se prezintă contestatorul N. L., personal, în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu P. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2016, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea la dosarul cauzei a dosarului nr._ aparținând Tribunalului G., după care:
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită admiterea în principiu a contestației în anulare formulate, având în vedere că motivele contestației se circumscriu dispozițiilor art. 426 lit. b din codul de procedură penală.
În acest sens, arată că prezenta contestație a fost formulată în interiorul termenului prevăzut de lege și în cuprinsul acesteia au fost indicate suficiente elemente apte să determine admiterea în principiu a contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulate, apreciind că motivul invocat în susținerea contestației, respectiv dispozițiile art. 426 lit. b din codul de procedură penală, este indicat formal pentru a face admisibilă solicitarea.
În urma analizei motivelor invocate de către contestator se constată clar că acestea nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 cod de procedură penală.
Contestatorul N. L., personal, în ultimul cuvânt consideră că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare.
Precizează că dorește să beneficieze de un proces echitabil și o judecată corectă, susținând că a fost judecat și condamnat în lipsă.
Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
La data de 23.02.2016, numitul N. L. a formulat pe rolul acestei Curți „contestație în anulare” împotriva deciziei penale nr.1540/A/13.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în dosarul nr._ în care a arătat că prin sentința penală nr.534/21.11.2011 a Tribunalului G. modificată prin decizia penală nr.270/01.10.2012 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală și desființată prin decizia penală nr.1584/10.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani, termen la care el nu a fost prezent, întrucât se afla încarcerat în Spania, de unde a fost, ulterior, extrădat în baza MEPI nr.570/13.05.2013 și când a aflat de condamnare.
În baza art.466/1 Cod procedură penală, apelantul - condamnat a solicitat redeschiderea procesului penal, desființarea hotărârii de condamnare și rejudecarea cauzei. La primul termen de judecată, s-a prezentat mama sa, care nu a știut să indice adresa lui din Spania, aceasta angajându-i un apărător pentru a-i prezenta interesele, lucru cu care inculpatul a arătat că nu a fost de acord.
Apelantul - condamnat a mai criticat faptul că a fost judecat și condamnat fără să fie audiat atât în faza de urmărire penală, cât și de judecată, precizând că lipsa lui s-a datorat faptului că nu a știut de existența procesului.
De asemenea, apelantul - condamnat a criticat aprecierea instanței de fond și a Curții de Apel București conform căreia el a fost legal citat, arătând, în acest sens, că, întrucât nu a locuit la nicio adresă din România la care a fost citat, ci la una din Spania pe care mama sa nu o cunoștea, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și, astfel, au fost încălcate reglementările Deciziei cadru nr.2002/584/JAI modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI.
Astfel, apelantul - condamnat a apreciat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât el nu a avut parte de un proces echitabil și echidistant, fiindu-i încălcat dreptul la apărare conferit de art.6 din CEDO – R. – 4.11.1950.
Pentru aceste considerente, apelantul – contestator N. L. a solicitat admiterea contestației formulate, anularea deciziei atacate și rejudecarea cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anularedin perspectiva dispozițiilor art.431 C.pr.pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă remediul procesual destinat, în mod esențial, înlăturării unor grave erori de drept procesual pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă. Aceasta înseamnă că admiterea în principiu poate fi dispusă numai atunci când contestația în anulare a unei hotărâri definitive a fost formulată de una dintre persoanele prevăzute de art. 427 alin. 1 C.pr.pen., în termenul legal, cu invocarea unor motive ce se subsumează, de o manieră evidentă, celor prevăzute de art. 426 și a unor dovezi depuse la dosar.
Simpla trimitere teoretică la un caz de contestație prevăzut de lege, dar fără susținerea sa aparentă cu argumente faptice corelative, nu satisface cerințele textului. Natura juridică a contestației în anulare și efectele imediate ale admiterii ei în principiu asupra prezumției de legalitate de care se bucură hotărârea definitivă impun ca faza de evaluare parcursă conform art. 431 alin. 2 Cod procedură penală să aibă caracter concret și efectiv, neputând fi admisă limitarea ei la o analiză superficială, exclusiv teoretică.
Or, se constată cu ușurință că termenul prev. de art. 428 Cod procedură penală a fost respectat, iar în ceea ce privește motivele invocate, Curtea urmează a constata că motivele de contestație prev. de art. 426 al. 1 lit. b Cod procedură penală au fost invocate pur formal de contestator, contestația fiind inadmisibilă pe aceste temei, cu atât mai mult cu cât persoana condamnată nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal ci a invocat în concret nelegala sa citare la urmărire penală și la judecarea cauzei în care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 10 ani.
Și din acest punct de vedere contestația în anulare formulată de persoana condamnată este inadmisibilă întrucât cu ocazia soluționării cauzei nr._ de către Curtea de Apel București –Secția I Penală acesta a fost prezent personal și asistat de apărător din oficiu. Or, contestația întemeiată pe prevederile art. 426 lit. a Cod procedură penală poate fi introdusă exclusiv de persoana care a avut în apel calitatea de parte apelantă sau intimată și față de care procedura de citare pentru termenul când s-a judecat apelul nu a fost îndeplinită conform legii, fiind inadmisibilă contestația în anulare întemeiată pe acest caz și exercitată de o parte în raport de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, scopul urmărit prin instituirea acestui caz fiind acela de a oferi un remediu procesual părții care nu a fost legal citată și cu privire la care s-a pronunțat o hotărâre rămasă definitivă.
Odată ce instanța a analizat actele și lucrările dosarului și a apreciat asupra vinovăției inculpatului și soluționarea acțiunii civile, pronunțând o hotărâre de condamnare intrată în puterea de lucru judecat, contestația în anulare nu poate fi admisă decât pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Unul dintre elementele principiului preeminenței dreptului este dat de securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi rediscutată.
Pentru aceste considerente, în baza art.431 al. 2 C.pr.pen., va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul N. L. și-l va obliga pe acesta la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat în conformitate cu dispozițiile art. 275 al. 2 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 260 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 431 al. 2 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către intimatul – inculpat N. L. împotriva deciziei penale nr.1540/13.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. obligă pe contestator la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 08 martie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. I. R. B.
GREFIER,
O. P.
Red. C.S./22.03.2016
Tehnored. V.D./5 ex./22.03.2016
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 486/2016.... → |
|---|
