Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 418/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 418/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
Dosar Nr. _ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 418/A
Ședința publică din data de 09.03.2016
Curtea constituită din :
P. - C. S.
JUDECĂTOR - I. R. B.
GREFIER - O. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpatul N. M. M. împotriva sentinței penale nr.52/03.06.2015 pronunțate de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, dispunând următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr.52/03.06.2015, Judecătoria V., în baza art. 337 Cod penal a condamnat pe inculpatul N. M. M. la 1(un) an închisoare, pentru infracțiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 15 alin. 2 Cod penal din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009) și art. 83 Cod penal (1969):
A revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și dispune ca pedeapsa anterioară de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 02.02.2012 să fie executată, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul a avut de executat o pedeapsă de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 1(un) an de zile, pedeapsă care a dispus a se executa conform art. 68 alin. 1, lit. c Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 1068/P/2013 din data de 18.08.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. 1 din Codul penal (refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată).
În fapt, în actul de sesizare, s-au reținut următoarele: la data de 12.07.2013, ora 00,40 agentul de poliție Voiculeanu C. din cadrul Postului de Poliție Crevenicu, județul Teleorman, efectua o patrulare cu autoturismul din dotare cu nr. MAI-_ fiind însoțit de martorul I. G. și la un moment deplasându-se pe o uliță comunală a observat că din sens opus circula un autoturism care avea farurile aprinse (proces verbal de constatare a infracțiunii, fila 6 din dup).
Organul de poliție a efectuat semn regulamentar de oprire a acestui autoturism și a constatat că autoturismul era de culoare roșie, marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare de Bulgaria „P5517M” și era condus de o persoană care a fost identificată în persoana inculpatului N. M.-M., căruia i-au fost cerute documentele de identitate și de înregistrare a autoturismului și ulterior, întrucât conducătorul auto emana vapori de alcool, a fost condus la sediul Poliției Orașului V., unde i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest.
Conducătorul auto a refuzat testarea cu aparatul etilotest în prezența martorilor, fiind condus ulterior la Spitalul Orașului V. pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, însă inculpatul N. M.-M. în prezența martorilor asistenți și a personalului medical a refuzat să fie testat.
În faza de urmărire penală, martorul I. G. (fila 15 dup), a confirmat aspectele de fapt reținute de organul de poliție în procesul verbal, respectiv că inculpatul N. M.-M. a fost oprit de către organul de poliție în timp ce conducea autoturismul pe ulița comunală, a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și deasemenea a refuzat recoltarea probelor biologice la Spitalul V..
Potrivit declarației martorului C. N. (fila 17 dup), la data de 12.07.2013, aflându-se în curtea locuinței sale din . o persoană de sex bărbătesc care alerga pe uliță, după care s-a urcat într-un autoturism și a plecat în trombă. Plecând în urmărirea acestui autoturism, a observat la aprox. 200—300 metri autoturismul marca Volkswagen de culoare roșie oprit, iar alături organul de poliție împreună cu martorul I. G. și inculpatul N. M.-M..
Atunci a realizat că N. M.-M. este persoana care a alergat pe uliță și s-a urcat în autoturism pentru a pleca în trombă.
Din declarația martorei N. M.-A. (filele 40-41 dup), prietena inculpatului N. M.-M., care se afla cu acesta în autoturism când a fost oprit de către organele de poliție, a rezultat că în momentul în care organul de poliție s-a apropiat de autoturismul în care ea se afla împreună cu N. M.-M., autoturismul era oprit, avea motorul pornit și farurile aprinse.
Totodată, martora a declarat că până la locul unde a fost depistat de organul de poliție, N. M.-M. a condus autoturismul de la domiciliul acestuia, dar martora N. M.-A. se află într-o relație de concubinaj cu inculpatul N. M.-M..
Totodată, organul de poliție a mai constatat că în autoturism se afla un petcu bere de 2,5 litri marca Bucegi (fila 6 dup).
Inculpatul N. M.-M. nu a recunoscut că a condus autoturismul pe ulița comunală unde a fost oprit de către organul de poliție, dar declarația sa nu s-a coroborat cu restul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, atât martorul I. G. cât și martorul C. N. l-au observat pe inculpat conducând autoturismul cu foarte scurt timp înainte de a fi oprit de organul de poliție, chiar martora N. M.-A., prietena inculpatului declarând că inculpatul a condus autoturismul de la domiciliul său și până în apropiere de locuința acesteia, fiind oprit de organul de poliție.
Cu privire la refuzul de recoltare a probelor biologice, din fișa de observație clinică întocmită de personalul medical de la Spitalul V. (filele 23-30 dup), a reieșit că inculpatul a refuzat să-i fie recoltate probe biologice, acest lucru fiind consemnat atât de personalul medical cât și de inculpat.
Situația de fapt reținută in rechizitoriu s-a probat cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare:proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpat, declarații martori I. G., C. N., N. M. A., fișa de observație clinică întocmită de personalul medical de la Spitalul V..
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare de Bulgaria „P5517M” și după ce a fost oprit de organele de poliție a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și ulterior a refuzat să-i fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a fost condus la Spitalul V., faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, republicată (refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal 2009).
Cele două texte de lege prevăd aceleași condiții de incriminare, dar instituie sancțiuni diferite, respectiv OUG nr. 195/2002 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar Codul penal din 2009 prevede sancțiunea închisorii de la 1 la 5 ani și întrucât, Codul penal din 2009 prevede limitele de pedeapsă mai mici, atât sub aspectul minimului cât și sub aspectul maximului pedepsei, s-a reținut că legea nouă este legea mai favorabilă inculpatului, potrivit art. 5 din acest act normativ.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând faptul că a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit de organul de poliție, dar după punerea în mișcare a acțiunii penale, în prezența apărătorului ales, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul înainte de a fi oprit de organul de poliție, dar a menționat că în momentul în care s-a apropiat de autoturism polițistul, autoturismul nu se afla în mișcare, ci doar avea motorul pornit.
Audiat în timpul judecății la termenul din data de 10.12.2014, inculpatul a arătat că a refuzat să meargă să i se preleveze probe biologice pentru că se afla pe loc și chiar tatăl său i-a spus să nu meargă.
S-a încuviințat reaudierea martorilor din rechizitoriu, astfel că la termenul de judecată din data de 11.02.2015 au fost audiați martorii B. C. M. și N. M. A., iar la termenul din 11.03.2015 au fost audiați martorii C. N. și I. G..
Astfel, coroborând aceste declarații cu procesul verbal de constatare a infracțiunii și cu cel de consemnare a refuzului de prelevare a probelor biologice, având în vedere că în cauză există și suspiciunea rezonabilă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, s-a apreciat că rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Noul Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta fiind una de pericol), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta are antecedente penale).
Astfel, având în vedere și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului rezultate din actele depuse în circumstanțiere și depoziția martorului A. M., instanța a stabilit inculpatului o pedeapsa cu închisoarea orientată spre minim pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, apreciind că prin executarea unei pedepse de 1 an închisoare va fi atins scopul pedepsei, prevăzut de art. 74 Noul Cod penal.
S-a constatat că din fișa de cazier a inculpatului comunicată de IPJ Teleorman fila 24 din dosar rezultă că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 02.02.2012, astfel că, în baza art. 15 alin. 2 Cod penal din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009) și art. 83 Cod penal (1969), instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus ca această pedeapsă anterioară de 6 (șase) luni închisoare să fie executată, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă de 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul N. M. M., care, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit c Cod procedură penală, achitarea sa, sens în care a considerat că hotărârea atacată este netemeinică întrucât instanța de fond nu a luat în calcul toate probele pe care trebuia să le administreze în cauză.
De asemenea, inculpatul a arătat că între declarațiile martorilor I. G. și C. N. date în fața organului de urmărire penală și cele date în fața instanței de fond există o neconcordanță parțială, acești martori neprezentând lucrurile într-o cronologie firească, așa cum s-au întâmplat și apar neconcordanțe în ceea ce privește elementele esențiale ale acestei infracțiuni, denotând nesiguranță în ceea ce privește prezentarea situației de fapt.
Totodată, inculpatul a arătat că a solicitat în fața instanței de fond audierea martorilor ce au fost ascultați de către instanța de apel, cererea fiind respinsă fără a se motiva această soluție în cuprinsul sentinței penale.
A considerat că din declarațiile martorilor audiați la acest termen de judecată se poate stabili o situație de fapt, care prin comparație cu probele administrate în cursul urmăririi penale dau naștere unui dubiu, care trebuie să profite celui incriminat.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.
În cursul judecării apelului a fost încuviințată cererea în probațiune formulată de apelantul inculpat privind audierea martorilor M. Ș. și O. V. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 31 – 32.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din perspectiva stării de fapt reținute de instanța de fond.
Probatoriul administrat în cauză confirmă neîndoielnic faptul că la data de 12.07.2013 inculpatul N. M. M. a condus autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare de Bulgaria „P5517M” și după ce a fost oprit de organele de poliție a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, iar după ce a fost condus la Spitalul V. a refuzat să-i fie recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Această situație de fapt a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpat, declarații martori I. G., C. N., N. M. A., fișa de observație clinică întocmită de personalul medical de la Spitalul V..
Inculpatul N. M. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, acesta în cursul urmăririi penale a declarat că, în seara zilei de 12.07.2013, a condus autoturismul marca Volkswagen de la domiciliu prietenului său (martorul A. M.) până în apropierea domiciliului prietenei lui (martora N. M. A.) situat pe un drum comunal de pe raza comunei Crevenicu, unde a oprit la o distanță de aproximativ 300 m pentru a sta de vorbă, a stins farurile însă nu a oprit motorul pentru că ascultau muzică și voia să se descarce bateria. După aproximativ 30 de minute, în timp ce aștepta ca tatăl său să vină să ia mașina pentru a pleca la serviciu, la autoturism a venit un șeful de post care i-a cerut actele și ulterior i-a cerut să îl însoțească la Poliția V. unde să fie testat cu etilotest, însă el a refuzat fiindcă așa a fost sfătuit de tatăl său. Ulterior a fost condus la Spitalul V. unde, de asemenea, a refuzat prelevarea probelor biologice, tot sfătuit fiind de tatăl său.
Această apărare a fost în mod judicios înlăturată de instanța de fond ca fiind nesinceră întrucât este contrazisă de probele administrate în cauză, reținând în acest sens: procesul verbal de constatare a infracțiunii și cel de consemnare a refuzului de prelevare a probelor biologice coroborate cu declarațiile martorului I. G. precum și parțial cu cele ale martorei N. M. – A. și ale inculpatului. În acest context, Curtea apreciază ca fiind complet neverosimile susținerile inculpatului și ale martorei cu privire la faptul că ar fi stat în mașina o jumătate de oră sau chiar o oră pentru a-l aștepta pe tatăl inculpatului să vină să ia mașina ca să plece la serviciu în condițiile în care martora locuia la o distanță de 300 m iar inculpatul urma să rămână la ea acasă (aceștia fiind concubini) precum și cu privire la faptul că inculpatul nu ar fi consumat băuturi alcoolice, pentru că în acest caz nu ar fi avut niciun motiv să refuze testarea cu etilotestul și respectiv prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul judecării apelului au fost audiați martorii M. Ș. și S. M. I. (propuși de inculpat pentru prima dată în apel) ale căror declarații sunt apreciate de Curte ca fiind nesincere și urmează să fie înlăturate din materialul probatoriu, întrucât prezintă numeroase neconcordanțe cu privire la aspectele esențiale relatate, cum ar fi: distanța la care se aflau cei doi martori față de mașina în care se afla inculpatul, împrejurarea că au trecut sau nu pe lângă această mașină, dacă aceasta avea sau nu farurile aprinse sau motorul oprit, precum și cu privire la împrejurarea în care au aflat despre necesitatea de a da declarații în favoarea inculpatului. În același sens, se reține și faptul că apare ca fiind complet neverosimil motivul pentru care martorii l-ar fi așteptat pe inculpat, la o distanță de aproximativ 50 m de mașină, pentru un timp nedefinit (cel puțin 20 – 30 minute), fără a-l suna pe acesta pe mobil pentru a-l întreba dacă are rost să îl aștepte.
În acest context, Curtea constată că prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul N. M. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 C.pen., legea penală mai favorabilă inculpatului fiind noul Cod Penal.
Cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii se mai rețin și următoarele:
Potrivit art. 337 C.pen. constituie infracțiune: refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere …..de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.
De asemenea, art. 38 din OUG nr. 195/2002 stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier.
În cauza de față inculpatul N. M. M. a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice din . afirmat că a refuzat recoltarea de probe biologice deoarece la momentul la care polițistul i-a solicitat să se supună testării mașina condusă de el staționa deja de cel puțin o jumătate de oră. Martora N. M. A. a declarat de asemenea că inculpatul a condus autoturismul până pe . ea.
Se mai reține și faptul că deși situația premisă a elementului material al infracțiunii incriminate de art. 337 C.pen. (anterior art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată), este ca persoana care refuză, se împotrivește ori se sustrage recoltării probelor biologice ori testării aerului expirat să aibă calitatea de conducător auto, însă textul de lege nu condiționează, sub nicio formă, existența infracțiunii de oprirea autoturismului în trafic, nefiind vorba de o infracțiune flagrantă, fiind îndeplinită situația premisă și în situația în care inculpatul, cum este cazul de față, a condus autoturismul în momente anterioare solicitării de a se supune testării aerului expirat.
Mai mult decât atât vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în condițiile în care legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice nici de faptul că acesta ar fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliție și să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit în cauză în mod neechivoc. Nici chiar justificarea refuzului inculpatului că nu ar fi condus autoturismul la momentul la care a fost efectuat controlul de către organele de poliție, neconfirmată de altfel de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă o împrejurare care să înlăture caracterul penal al faptei, deoarece această apărare, chiar dacă ar fi fost reală, trebuia să fie invocată de inculpat în fața organelor judiciare penale, după recoltarea probelor biologice, dacă s-ar fi reținut săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice, și avută în vedere la aprecierea îndeplinirii sau nu a elementelor constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, căci legea nu prevede posibilitatea, pentru acest motiv, de a refuza recoltarea probelor biologice.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei prin refuzul nejustificat de a i se recolta probe biologice.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită,
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii,
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond, pericolul social concret al faptei așa cum rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, așa cum au fost reținute anterior și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fapta care face obiectul prezentului dosar fiind săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei V., precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă stabilită la minimul special prevăzut de lege, apreciat și de Curte ca fiind necesar și suficient pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei, nefiind temeiuri pentru reducerea acesteia.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate și din punct de vedere al aplicării dispozițiilor referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei V., definitivă prin nerecurare, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. M. M. și, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. M. M. împotriva sentinței penale nr.52/03.06.2015, pronunțata de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2016.
Președinte, Judecător,
C. S. I. R. B.
Grefier,
O. P.
Red.S.C./24.03.2016
Tehnored V.D. 5 ex/ 21.03.2016
Jud.V. – jud.I.T.
| ← Contestaţie durata proces. Art.488 ind. 2 NCPP. Sentința nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
