Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 215/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 215/A
Ședința publică din 11.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de partea civilă C. C. împotriva sentinței penale nr. 582/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.582 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 386 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 5 C.pen..
În baza art. 181 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul O. L., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen.1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b C.pen.1969.
În baza art. 81 C.pen.1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 alin. 1 C.pen.1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen. s-a arestras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 C.pen.1969 privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, atenționare ce va fi comunicată în scris inculpatului.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C..
În baza art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C.proc.pen. coroborat cu art. 1357 și următ. C.civ. a fost obligat inculpatul O. L. la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a constatat că partea civilă nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul O. L. la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul 3333/P/2013 din data de 21.02.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. L. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
De asemenea, prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea față de numitul C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., constând în aceea că a exercitat acte de violență împotriva lui O. L..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut în esență că la data de 04.02.2013, în jurul orei 14.00, în timp ce se aflau în incinta șantierului stației de metrou Orizont din .. 20, sector 6, inculpatul O. L. a lovit-o cu pumnii în zona feței pe partea vătămată C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații parte vătămată C. C.; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarațiile martorilor P. I., C. I., O. V. Doruleț, V. B., T. A. și I. G.; certificat medico-legal nr. A2/726/12.02.203; raportul de expertiză medico-legală; declarațiile inculpatului O. L.; plângere penală formulată de O. L.; certificatul medico-legal nr. A2/616/05.02.2013.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.04.2014, rămasă definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.pr.pen..
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri depuse de partea civilă: chitanțe, bonuri fiscale, cupon pensie N. S., declarație N. S., adeverință Administrația de Locatari, certificat naștere O. L., și a cazierului judiciar. De asemenea, pe latura civilă a cauzei a fost administrată proba cu martorii O. V. Doruleț și P. I..
La reținerea situației de fapt au fost avute în vedere și declarațiile martorului C. I., agent de pază, care a arătat că în data de 04.02.2013 în timp ce se afla la punctul de lucru situat în Drumul Taberei, gura de metrou Orizont-Drumul Taberei, de la o distanță de aproximativ 20 de metri, a observat discuțiile în contradictoriu dintre O. L. și C. C. și, la un moment dat, a văzut cum O. L. la lovit de două ori cu pumnul în zona feței pe C. C. și a intervenit pentru a aplana conflictul. A precizat în plus că O. L. a intenționat să îl lovească pe C. C. și cu o lopată, însă a intervenit și a aplanat conflictul. A arătat, în acord cu cele declarate de martorul P. I., că O. L. nu a fost lovit de C. C..
Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor P. I. și C. I. se coroborează și cu cele ale martorilor O. V. Doruleț, I. G. cei doi au confirmat discuțiile contradictorii dintre O. L. și C. C. și precizând că O. L., pe seama acestor discuții, a exercitat violențe asupra lui C. C. cu pumnul în zona feței.
În ce privește declarația martorului V. B., instanța a reținut că acesta a auzit doar altercația verbală dintre inculpat și persoana vătămată, iar cu privire la exercitarea acțiunilor de violență a auzit de la colegi.
Declarația martorului T. A. a fost înlăturată de instanță ca fiind nesinceră raportat la faptul că nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar, iar prezența acestuia la locul săvârșirii faptei nu este confirmată de nicio altă persoană. Mai mult, aceasta se contrazice și cu declarația dată de inculpat în faza de judecată, la primul termen de judecată, când inculpatul a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că declarația martorului T. A. nu este aptă să contribuie la aflarea adevărului în cauză.
Prin certificatul medico-legal eliberat la data de 08.03.2013 s-a constatat faptul că persoana vătămată C. C. a prezentat leziuni traumatice (fractură de mandibulă paramedian dreapta și unghi mandibular stâng) care s-au putut produce la data de 04.02.2013 prin lovire cu un corp dur, în circumstanțele unei agresiuni. S-a concluzionat că evaluarea gravității leziunilor traumatice poate fi făcută prin aproximativ 55 de zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că persoana vătămată C. C. a prezentat la data de 04.02.2013 leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur, iar gravitatea leziunilor traumatice se cuantifică la 50-55 de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut în plus prin raportul de expertiză medico-legală că leziunile se puteau produce atât printr-o singură lovitură, cât și prin două lovituri și nu s-au constatat consecințe postraumatice prevăzute de art. 182 C.pen. 1969.
Instanța de fond a analizat legea penală mai favorabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale de la data comiterii infracțiunii, respectiv a Codului penal din 1969 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în vigoare, precum și dispozițiile art. 5 C.pen. potrivit cărora instanța are obligația de aplicare a legii penale mai favorabile.
De asemenea, a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză inculpatului, instanța va analiza comparativ dispozițiile relevante din legile penale succesive, având în vedere drept criterii pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: conținutul infracțiunii și pedeapsa (natura și limitele acesteia), dar și modalitățile de executare a pedepsei.
Astfel, sub imperiul vechiului Cod penal, fapta reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. 1969, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit C.pen în vigoare, fapta reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
Față de acestea, instanța de fond a constatat că in abstracto legea penală nouă este mai favorabilă, întrucât numai aceasta prevede posibilitatea aplicării amenzii penale. Cu toate acestea, astfel cum va fi arătat la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța consideră că în prezenta cauză este necesară aplicarea pedepsei închisorii și, prin urmare, legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, prin raportare la faptul că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului sub aspectul modului de executare a pedepsei închisorii deoarece instituțiile suspendării condiționate a executării pedepsei și cea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt reglementate în condiții mai puțin aspre decât instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de legea nouă. Pentru a aprecia astfel instanța a avut în vedere faptul că noua reglementare instituie o obligație importantă care nu se regăsește în Codul penal anterior, și anume munca în folosul comunității, a cărei aplicare este obligatorie în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 93 alin. 3 C.pen. . De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că noua reglementare elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării condiționate și suspendării executării pedepsei sub supraveghere care era prevăzut de C.pen.1969.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului O. L. care la data de 04.02.2013, în jurul orei 14.00, în timp ce se afla în incinta șantierului stației de metrou Orizont din Drumul Taberei, nr. 20, sector 6, a lovit-o cu pumnii în zona feței pe persoana vătămată C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 55 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Având în vedere faptul că inculpatul a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen, instanța a procedat la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., conform cărora, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul aplicării pedepsei închisorii de reduc cu o treime, urmând astfel ca instanța să dispună o pedeapsă cu închisoarea între limitele de 4 luni și 3 ani și 8 luni, iar cele ale amenzii se reduc cu o pătrime.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că acesta se apreciază în funcție de criteriile prevăzute de art. 18¹ C. pen. 1969, și anume modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit actele de violență lovind persoana vătămată cu pumnii în zona feței și ulterior acestor loviri a încercat să o lovească pe aceasta și cu o lopată, încercare rămasă fără finalitatea deoarece a intervenit o terță persoană care a împiedicat această acțiune.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că are 41 de ani, ocupația-dulgher, zilier, fără loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră pe .
Acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale, deși a recunoscut fapta săvârșită asupra persoanei vătămate C. C., a declarat că a săvârșit fapta pentru a se apăra, deși din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale nu rezulta că persoana vătămată C. C. ar fi exercitat acte de violență asupra sa. Prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 04.02.2014, inculpatul a recunoscut fapta și a arătat că regretă săvârșirea acesteia, menținând declarațiile anterioare, astfel încât nu este înlăturat în totalitate echivocul din declarațiile sale cu privire la faptul că ar fi săvârșit fapta pentru a se apăra. Cu toate acestea, la primul termen de judecată, a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Instanța de fond a apreciat că deși infracțiunea săvârșită a avut consecințe destul de grave, respectiv fractură de mandibulă paramedian dreapta și unghi mandibular stâng ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 55 de zile de îngrijiri medicale, prin raportare la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării tratamentului sancționator prevăzut de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate a pedepsei, în temeiul art. 181 alin. 1 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, la stabilirea acestora, instanța de fond a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii și S. și P. c. României) conform căreia exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate, precum și Decizia LCCIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza I)-c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen., respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Instanța a mai apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal, întrucât, pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință este închisoarea de 10 luni, din fișa sa de cazier judiciar rezultă că nu are antecedente penale, iar în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că persoana vătămată C. C. s-a constituit parte civilă cu suma 45.000 lei reprezentând daune morale și 8.000 lei reprezentând daune materiale.
Pentru soluționarea cererii părții civile, în temeiul art. 19 alin. 5 C.pr.pen., instanța a avut în vedere dispozițiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 C.civ. .
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, sarcina probei revine părții civile, căreia îi revine obligația de a justifica, prin mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel fapta ilicită constă în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, astfel cum rezultă din considerentele de mai sus. De asemenea, în ce privește vinovăția, astfel cum instanța a reținut și la latura subiectivă a infracțiunii deduse judecății, inculpatul a acționat cu intenție ca formă de vinovăție. Fapta săvârșită de inculpat a creat un prejudiciu material în patrimoniul părții civile constând în costuri aferente intervențiilor medicale, consultațiilor, tratamentelor medicale, transportului la consultații și tratamente în vederea vindecării, iar între prejudiciul creat și fapta comisă de inculpat există legătură directă de cauzalitate. Instanța reține că prejudiciul suferit de partea civilă este cert, actual și nu a fost reparat până în prezent.
Instanța a mai avut în vedere și dispozițiile art. 1385 alin. 1 C.civ. potrivit cărora prejudiciul se repară integral.
În ce privește cuantumul acestora, instanța de fond a reținut că partea civilă a depus înscrisuri din care să reiasă cheltuielile efectuate de către aceasta pentru achiziționarea de medicamente, efectuarea investigațiilor medicale, controalelor medicale sau alte cheltuieli ce decurg din infracțiunea săvârșită de către inculpat în cuantum de aproximativ 650 lei. Din audierea martorului O. V. Doruleț a rezultat că partea civilă ar fi cheltuit 4.000-5.000 lei cu transportul, controalele și medicamentele.
Având în vedere cele anterior reținute dar și faptul că este de notorietate că leziunile suferite de către partea civilă, respectiv fractură de mandibulă paramedian dreapta și unghi mandibular stâng ce au necesitat aproximativ 55 de zile de îngrijiri medicale presupun o . cheltuieli nu numai cu internarea, dar și cu deplasarea la controale, alimentația specifică, medicamentația ce nu pot fi dovedite integral cu înscrisuri sau martori, instanța consideră că un cuantum de 5.000 lei acordat cu titlu de daune materiale, este în măsură a reprezenta o reparație integrală a prejudiciului suferit, în lipsa administrării unor mijloace de probă care să justifice întreaga sumă solicitată de către partea civilă.
În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1391 alin.1 ‚ C. civ. potrivit cărora, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Instanța a mai reținut că orice suferință fizică, în mod inevitabil, are consecințe și în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecință o suferință psihică, așa cum este și cazul părții civile C. C.. În ceea ce privește operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe, instanța nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o . criterii orientative. Astfel, s-a avut în vedere de către instanța de fond gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, fiind una considerabilă, având în vedere diagnosticul de fractură de mandibulă, ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale.
Astfel, sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și nu să constituie o sancțiune suplimentară sub forma plății unei sume de bani excesive pentru inculpat pentru fapta ilicită care a stat la originea lor și pentru care acesta primește deja o condamnare. De asemenea, s-a reținut și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Față de acestea, instanța a apreciat că . i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice importante fiindu-i de asemenea afectată acesteia posibilitatea de a desfășura activități cotidiene (din declarația martorului O. V. Doruleț a rezultat că pe perioada recuperării nu a putut vorbi normal și nici nu s-a putut hrăni normal, consumând doar alimente sub formă lichidă, cu paiul), și prin urmare consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 10.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă C. C..
Partea civilă nefiind prezentă la termenul de judecată, deși a fost legal citată, a depus la dosar motive de apel, prin care a solicitat că se constituie parte civilă cu suma de 53.000 lei, constituind atât daune morale în cuantum de 45.000 lei cât și daune materiale în cuantum de 8.000 lei.
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de dispozițiile art.417 C. pr. pen., constată că apelul părții civile este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Curtea observă că niciunul dintre participanții la procesul penal nu a criticat modalitatea de soluționare a laturii penale de către prima instanță, aspectele legate de aceasta rămânând, deci definitive.
Astfel, în fapt, în esență, s-a reținut în esență că la data de 04.02.2013, în jurul orei 14.00, în timp ce se aflau în incinta șantierului stației de metrou Orizont din .. 20, sector 6, inculpatul O. L. a lovit-o cu pumnii în zona feței pe partea vătămată C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10.
În privința apelului formulat de partea civilă C. C., Curtea observă că partea a formulat critici doar cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile, solicitând daune materiale și morale în cuantum mai mare.
Astfel, partea civilă a solicitat acordarea unor despăgubiri în cuantum de 45.000 lei reprezentând daune morale și 8.000 lei reprezentând daune materiale.
În mod justificat a stabilit prima instanță cuantumul daunelor materiale ca fiind 5.000 lei.
Curtea are în vedere, în privința daunelor materiale, că acesta este cuantumul dovedit de către partea civilă, ținând seama de înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe și declarația martorului O. V. Doruleț, nefiind probate pretențiile părții care a solicitat în total 8.000 lei cu acest titlu; totodată, partea civilă nu a făcut nici dovada împrejurării că a suferit un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, nefiind clar nici în ce constă acest prejudiciu.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, Curtea observă însă că suma de 10.000 lei nu este de natură să constituie o justă reparație pentru prejudiciul nepatrimonial suferit de parte.
Astfel, Curtea observă că partea civilă C. C. a suferit un important prejudiciu nepatrimonial, ținând seama de suferința psihică îndurată pentru vindecarea leziunilor, inerente unor îngrijiri medicale de 50-55 zile, fiindu-i afectată viața familială, socială și profesională; astfel, din declarațiile martorilor rezultă că acesta a stat o perioadă relativ ridicată de timp în pat, fiind hrănit doar cu hrană lichidă, fără a mai fi în măsură să-și desfășoare viața în mod normal.
Totodată, instanța de apel observă că partea civilă a suferit prejudiciul moral în urma comiterii unei infracțiuni intenționate de către inculpat, care a lovit-o în mod repetat cu pumnii în zona feței, aspect de natură să accentueze suferința psihică a victimei.
În aceste condiții, despăgubirile morale acordate părții civile, ținând seama de împrejurările arătate anterior, nu apar ca fiind echitabile, Curtea urmând să admită apelul și să acorde părții civile suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de partea civilă, va desființa sentința apelată cu privire la latura civilă sub aspectul daunelor morale acordate părții civile și va majora cuantumul acestor daune, va fi obligat inculpatul O. L. la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale acordate părții cviile C. C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. admite apelul declarat de partea civilă C. C..
Desființează sentința penală nr.582 din 20.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București pe latură civilă sub aspectul daunelor morale acordate părții civile și, rejudecând:
Majorează cuantumul daunelor morale pe care inculpatul O. L. a fost obligat să le achite părții civile C. C. de la 10.000 lei la 20.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red. B.F.V.
Dact. BFV/A.L. 2 ex.13.03.2015
Jud. Sect. 6 București – jud.: V. S.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 622/2014. Curtea de... | Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP.... → |
|---|
