Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1099/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1099/A/2015
Ședința publică din data de 28 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C., judecător
Judecător: A. D. M.
Grefier: E. C. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror: C. O. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 447/27.04.2015 a Judecătoriei D., formulat de inculpatul M. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apărătorul ales al inculpatului M. C., avocat C. M., lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de apel și două înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului, arată că nu au alte cereri în probațiune, nici alte solicitări de formulat.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului – avocat C. M., solicită admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate, exclusiv sub aspectul obligațiilor impuse de instanță, respectiv, înlocuirea obligației impusă inculpatului M. C., de a nu conduce autoturismul pe o durată de 2 ani, cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. În măsura în care se va aprecia că nu se impune înlocuirea acestei obligații, solicită reducerea duratei acestei obligații.
În argumentarea solicitării sale apreciază că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată sub aspectul motivelor pentru care se impune aplicarea dispozițiilor art. 85 al. 2 lit. „g” C.p., apreciind hotărârea ca fiind lapidar motivată. Consideră că sentința instanței de fond reprezintă o admonestare aplicată inculpatului, iar acesta trebuie să aibă reprezentarea clară a tuturor motivelor, care justifică impunerea obligației de a nu conduce pe o perioadă de 2 ani. Astfel, consideră că obligația instituită de instanță este asemănătoare pedepselor complementare, aspect ce susține necesitatea motivării soluției instanței de fond. Atribuirea acestei obligații ar trebui să se justifice prin prisma prezentării de către inculpat a unui pericol potențial viitor pentru siguranța circulației pe drumurile publice, ori instanța de fond nu a arătat că inculpatul ar prezenta pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier, aspect ce reiese din împrejurările cauzei.
De asemenea, apreciază că aplicarea interdicției de a conduce pe o durată de 2 ani restrânge dreptul la muncă al inculpatului. În această perioadă, inculpatul a plecat la muncă în Anglia, unde desfășoară activități de muncă, acesta plecând exclusiv în considerarea restrângerii acestui drept, întrucât este o persoană cu studii medii, iar locurile de muncă la care inculpatul poate avea pretenții, presupun existența unui drept de a conduce autovehicule. În România, inculpatul ar putea ocupa un loc de muncă de agent vânzări, taximetrie, sau altele asemănătoare. De asemenea, solicită a se avea în vedere că exercitarea dreptului de a conduce a inculpatului a fost determinată de factori externi, de o situație gravă.
Concluzionând, în principal, solicită înlăturarea interdicției de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, iar în subsidiar, reducerea duratei acestei interdicții, la o perioadă de 6 luni, care să-i permită inculpatului să revină cât mai repede în țară. Pentru motivele arătate și cele prezentate pe larg în cuprinsul motivelor scrise depuse la dosar, solicită admiterea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, respectiv respingerea ambelor solicitări. Susținerile potrivit cărora, această obligație impusă de către instanță, este asimilată pedepselor complementare, nu este întemeiată, măsura complementară sau accesorie cu aceleași caractere, neputându-se adopta în prezenta cauză.
În mod corect, instanța de fond a făcut o analiză a criteriilor de individualizare a pedepselor, iar la momentul în care a stabilit pedeapsa și a hotărât amânarea aplicării pedepsei a avut în considerare toate argumentele menționate în cererea de apel și tocmai în considerarea acestor aspecte a amânat aplicarea pedepsei și nu a dispus aplicarea unei pedepsei ori suspendarea sub supraveghere, instituție în cadrul căreia putea să aplice această interdicție.
Prin urmare, apreciază că obligațiile și interdicțiile aplicate de instanță sunt corect individualizate, iar motivarea acestei interdicții, intervine din însăși dispoziția legală la momentul la care se aplică această instituție, instanța având posibilitatea să aplice una dintre aceste interdicții, ca efect a individualizării modalității de executare. Această interdicție este și necesară, raportat la obiectul infracțiunii deduse judecății. Inculpatul, independent de motivele ce au determinat comiterea infracțiunii, s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice. Cât privește cererea de înlocuire a unei obligații cu alta, aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se pot înlocui una pe alta, obligațiile sunt la dispoziția instanței, acestea se pot cumula, dar nu se pot înlocui una cu cealaltă. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 447/27.04.2015 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._, s-a stabilit pentru inculpatul M. C. (născut la data de 02 februarie 1986 în municipiul G., județul Cluj, fiul lui Nicușor și A., CNP_, posesor al CI ., nr._, de cetățenie română, necăsătorit, studii liceul, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în municipiul G., ., ., județul Clu, fără antecedente penale) pedeapsa de:
– 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art.396 al.10 Cod proc.penală.
În temeiul art.83 al.1 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani conform art.84 al.1 cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.85 al.1 lit.a-e Cod penal:
- să se prezinte la serviciul de probațiune Cluj la datele fixate de acesta.
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței si orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În temeiul art.85 al.2 lit. g Cod penal a fost obligat inculpatul să nu conducă autovehicule pe drumurile publice pe durata termenului de supraveghere.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere care pot atrage revocarea amânării aplicării pedepsei, conform art.88 cod penal.
În temeiul art.274 al 1 Cod pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 350 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 21 ianuarie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii.
Instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 01 noiembrie 2014, în jurul orelor 01,.20, agenți din cadrul Poliției municipiului D., județul Cluj, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul M. C. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
Astfel, la data sus menționată, în jurul orelor 01.20, cu ocazia unui control în trafic efectuat de către agenți de poliție pe . municipiul D., a fost oprit pentru verificare autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BN287DP, la volanul căruia se afla inculpatul M. C..
Întrucât, inculpatul emana halenă alcoolică, a fost supus verificării cu aparatul alcooltest, acesta indicând o valoare de 0,92 mg de alcool pur în litru de aer expirat. În acest context M. C. a fost condus la Centrul de primire urgențe din cadrul Spitalului municipal D., unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. (filele 4-5, 13, 15-18, 25-26a, 28-32, 34-37).
În buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 6608/IX/a/1110 din 07 noiembrie 2014 se concluzionează că la ora 01.35 inculpatul M. C. avea în sânge o alcoolemie de 1,80 grame la mie, iar la ora 02,35 o alcoolemie de 1,60 grame la mie (fila 13).
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și se probează cu probe și mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 4), proces-verbal de constatare a infracțiunii (fila 5), declarațiile martorilor (filele 34-37), buletin de analiză toxicologică (fila 13), rezultatul etilotestului (fila 15), cerere de analiză, examen clinic și proces-verbal de prelevare (filele 16-18), proces-verbal examinare fizică, prelevare de probe biologice (fila 19), copia fișei de cazier (fila 22), corroborate cu declarațiile inculpatului date în faza de cercetare penală (filele 25-26, 29,32) și în instanță – f. 14.
În drept, fapta inculpatului M. C., care la data de 01 noiembrie 2014, în jurul orelor 01.20, a condus pe drumurile publice din municipiul D., județul Cluj, autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BN287DP, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,80 grame la mie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului M. C., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, starea de pericol creată prin valoarea alcoolemiei avută în momentul depistării în trafic, persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat, faptul că acesta a recunoscut comiterea infracțiunii, solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de 396 alin. 10 Cod procedură penală, astfel că i s-a stabilit inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 336 alin. 1, cu aplic. 396 alin. 10 Cod proc. penală.
În temeiul art.83 al.1 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art.84 al.1 cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.85 al.1 lit.a-e Cod penal, menționate în dispozitiv.
În temeiul art.85 al.2 lit. g Cod penal a fost obligat inculpatul să nu conducă autovehicule pe drumurile publice pe durata termenului de supraveghere.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere care pot determina atrage revocarea anulării aplicării pedepsei, conform art.88 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 350 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul M. C. solicitând desființarea acesteia, în parte, exclusiv sub aspectul obligațiilor impuse de instanță, pe perioada termenului de supraveghere, respectiv, în principal, înlocuirea obligației de a nu conduce autovehicule cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în subsidiar, reducerea termenului de 2 ani pentru care a fost instituită această interdicție, la o perioadă cuprinsă între 6 luni și 1 an.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței nu a fost motivată sub aspectul necesității aplicării interdicției de a conduce autovehicule pe perioada termenului de supraveghere ( legate de persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, etc.); că, pe de altă parte, obligația instituită de instanță este asemănătoare pedepselor complementare, astfel că ar fi trebuit aplicată, în raport de criteriile avute în vedere la stabilirea pedepselor complementare și prev. de art.67 C.pen.
Nu rezultă din hotărâre că inculpatul ar prezenta un potențial pericol viitor pentru siguranța circulației pe drumurile publice ori a participanților la traficul rutier, aspect care să justifice interdicția impusă.
De asemenea, s-a apreciat că aplicarea interdicției de a conduce pe o durată mare, de 2 ani, restrânge dreptul inculpatului la muncă.
Inculpatul a plecat la muncă în Anglia exclusiv în considerarea restrângerii dreptului de a conduce, pentru că în România, dat fiind că are studii medii, opțiunile de muncă sunt reduse și în general, presupun existența dreptului de a conduce.
Totodată, trebuie avut în vedere că exercitarea dreptului de a conduce a inculpatului a fost determinată de factori externi, de o situație gravă.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8, art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este întrutotul de acord, se constată doar că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (necontestate de inculpat, care a solicitat judecarea în procedura simplificată privind recunoașterea învinuirii prev. de art.375 C.pr.pen.) judicios analizate și interpretate, s-a stabilit o stare de fapt conformă realității, constând în aceea că la data de 01 noiembrie 2014, în jurul orelor 01.20, inculpatul M. C. a condus pe drumurile publice din municipiul D., județul Cluj, autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BN287DP, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,80 grame la mie.
Apoi, instanța a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a faptei în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art.336 alin.1 din Codul penal.
În privința individualizării sancțiunii, pe care a considerat-o necesară și suficientă pentru fapta comisă, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.83 alin.1 lit.d C.pen. (privitoare la persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile de îndreptare ale inculpatului) și, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.83 C.pen., a apreciat corect - chiar dacă nu a arătat în mod expres - că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește conținutul obligațiilor impuse inculpatului pe durata termenului de supraveghere, în virtutea dispoz. art.85 alin.2 C.pen. (în speță, aceea de a nu conduce autovehicule), se constată că aceasta este una pertinentă și oportună, având în vedere, în primul rând, natura infracțiunii comise - infracțiune la regimul circulației rutiere - dar și circumstanțele concrete în care s-a comis ( gradul de alcoolemie - deloc nesemnificativ; circulația pe un drum public central dintr-un municipiu, chiar dacă, la o oră târzie, când se presupune că circulația rutieră nu este atât de intensă).
Este adevărat că obligațiile, pe care le poate impune instanța în virtutea art.85 alin.2 C.pen. sunt alternative și opționale, însă, așa cum argumentam anterior, în circumstanțele concrete ale cauzei, această interdicție este cea mai oportună, mult mai eficientă decât, eventual, muncă neremunerată în folosul comunității.
Nu are relevanță sub acest aspect, susținerea apelantului că nu ar prezenta pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice ori a participanților la traficul rutier - câtă vreme, în speță, infracțiunea este una de pericol, rezultatul socialmente periculos rezultând ex re, din însăși elementul material al conținutului constitutiv al faptei.
De asemenea, nu se verifică nici susținerea că ar fi condus sub influența alcoolului, determinat fiind de factori externi, de vreo situație de urgență, caz fortuit, etc. ( inculpatul nu relevă astfel de împrejurări în nicio declarație de la urmărire penală ori cu ocazia depistării în trafic).
Nu poate fi vorba de o restrângere a dreptului la muncă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că inculpatul nu ar putea desfășura decât activități ce implică dreptul de a conduce autovehicule și în contextul în care, o atare minimă restrângere ( limitată la activități ce implică conducerea de autovehicule) este urmarea directă a atitudinii culpabile a inculpatului și apare ca necesară și pertinentă în circumstanțele concrete ale cauzei.
Cât privește durata pentru care s-a instituit interdicția de a conduce autovehicule, aceasta este una fixă, stabilită cu titlu imperativ de lege - art.84 alin.1,2 C.pen. - și în nici un caz nu poate fi redusă, în virtutea dispoz. art.66 C.pen., cele două instituții - pedeapsa complementară și amânarea aplicării pedepsei, cu obligațiile aferente - fiind distincte, total diferite ca natură, reglementare, conținut.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C., domic. în G., ., ., jud. Cluj - împotriva sentinței penale nr.447 din 27.04.2015 a Judecătoriei D..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. A. D. M.
GREFIER
E. C. B.
Red./Tehnred.A.C.
2ex./30.09.2015
Jud. fond:C. C.L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1087/2015. Curtea... → |
|---|
