Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 10692/211/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 142/A/2015
Ședința publică din 29 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 1128 din data de 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul G. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dat în dosar nr. 137/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul G. A., personal și asistat de apărători aleși, avocat Henrietta Ciutica și avocat L. P., ambii din cadrul S.C.P.A. I. & Asociații, cu împuterniciri avocațiale la dosar ( f. 12, 13 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul G. A. arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței de control judiciar, însă arată că menține cele declarate pe parcursul procesului penal.
Apărătorul ales al inculpatului G. A., avocat Henrietta Ciutica, depune la dosar practică judiciară, o caracterizare, precum și o decizie a Curții Constituționale pentru a fi avută în vedere.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al inculpatului G. A., avocat Henrietta Ciutica, având cuvântul, arată că decizia depusă a declarat neconstituțional sintagma „la momentul prelevării probelor biologice” din art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, situație în care, având în vedere că unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, la acest moment, nu mai există, consideră că fapta nu mai este prevăzută de legea penală. În acest sens, solicită aplicarea prevederilor art. 4 Cod penal și stabilirea că fapta săvârșită de inculpat în momentul de față nu mai are o incriminare.
În ipoteza în care se va aprecia că textul poate fi aplicabil, arată că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică din perspectiva aplicării art. 5 Cod penal, respectiv schimbarea încadrării din fapta prevăzută de art. 336 Cod penal în cea prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 și arată că în situații similare, conform practicii judiciare depuse, s-a stabilit ca fiind mai favorabil Noul Cod penal, pentru că acesta oferă multiple posibilități ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, fiind mai favorabile efectele și termenul stabilit în noua reglementare, precum și faptul că pe lângă pedeapsa închisorii se prevede alternativ și pedeapsa amenzii, astfel încât apreciază că noua reglementare este mult mai favorabilă și că ea ar fi trebuit să fie avută în vedere de către prima instanță.
Totodată, susține că prima instanță face referire la prevederile art. 15 din legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, însă dă o interpretare greșită apreciind că se poate dispune suspendarea executării pedepsei, chiar dacă aceasta nu a fost dispusă anterior intrării în vigoare a noii reglementări.
Astfel, în ipoteza aplicării dispozițiilor prev. de art. 80 Cod penal, arată că acestea sunt îndeplinite în speță, respectiv inculpatul nu are antecedente penale, nu a mai beneficiat de renunțarea la aplicarea pedepsei, iar pe tot parcursul urmăririi penale și a judecării procesului el a spus și recunoscut fapta, concluzie reținută chiar de către prima instanță, respectiv că atitudinea acestuia a fost loială încă de la începutul procesului, el recunoscând fapta în integralitatea ei. Prin urmare, apreciază că în prezenta cauză se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege și că o altă măsură ar fi mai mult decât inoportună.
În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că anterior momentului opririi inculpatului consumase trei beri datorită faptului că era 1 ianuarie 2014, el sărbătorind Sfântul V. alături de finul său în ideea că a doua zi urma să fie liberă și că nu se va impune deplasarea lui, precum și faptul că a fost sunat de către vecinul fratelui său, care l-a atenționat cu privire la problemele de sănătate ale acestuia, care are un handicap cu deficiențe acute, singurul motiv și scopul deplasării fiind acela de a-și vedea și ajuta fratele, aspect pe care îl realizează săptămânal.
Totodată, invocă și buletinul de analiză clinică în care se analizează starea inculpatului de la momentul opririi, aflat la fila nr. 14 din dosarul de urmărire penală, în care s-a reținut faptul că inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat temporal, spațial, având o atenție concentrată și o judecată coerentă, astfel încât starea de pericol creată a fost și este una redusă.
Mai mult, raportat la persoana inculpatului, arată că acesta are 60 de ani, el fiind un sprijin financiar și moral pentru fratele său, precum și pentru soția sa, încadrată în gradul III de invaliditate datorită unui accident și, prin urmare, apreciind și inexistența unui text de incriminare, solicită să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 6 lit. b teza I Cod procedură penală, iar în cazul în care se va aprecia că textul este aplicabil și că el reprezintă legea penală mai favorabilă în cauză, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal și, în subsidiar, să se dispună amânarea aplicării pedepsei, în temeiul art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, 83 Cod penal.
Apărătorul ales al inculpatului G. A., avocat L. P., având cuvântul, în ipoteza în care se va aprecia ca fiind legală și temeinică schimbarea încadrării juridice a instanței de fond, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțate, considerând că pedeapsa aplicată este netemeinică față de circumstanțele concrete ale comiterii faptei și față de persoana inculpatului, respectiv atitudinea sinceră pe care aceasta a avut-o încă de la momentul opririi în trafic.
Mai mult, susține că inculpatul a avut o conduită procesuală demnă și onestă, iar conform caracterizărilor depuse la dosar acesta este o persoană apreciată atât la locul de muncă, cât și în societate, iar fapta comisă are un caracter fortuit în conduita sa.
În consecință, raportat la circumstanțele cauzei apreciază că o pedeapsa penală nu își are rostul și ar fi excesivă, conduita procesuală a inculpatului fiind practic aptă să complinească caracterul represiv. Astfel, în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 181 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, solicită să se dispună achitarea inculpatului motivat de lipsa pericolului social al faptei raportat mai mult la persoana inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, referitor la motivul de nelegalitate invocat, respectiv lipsa textului de incriminare arată că această afirmare este exagerată, neavându-și acoperire în dispozițiile legale, aplicând art. 5 din Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
În ceea ce privește încadrările juridice și faptul că instanța a aplicat art. 386 din Codul de procedură penală, schimbând încadrarea juridică din art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 în dispozițiile art. 336 din Codul penal arată că modificările legislative în ceea ce privește conținutul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală nu pot susține imposibilitatea de sancționare a faptelor de acest gen. Prin urmare, conform O.U.G. nr. 195/2002, era importantă alcoolemia în momentul comiterii faptei, iar în dispozițiile actuale din Noul Cod penal este menționat momentul prelevării probelor biologice, însă în cauză și la momentul comiterii faptei, respectiv al depistării în trafic de către organele de poliție și, ulterior, la momentul prelevării probelor biologice, alcoolemia era peste limita legală, fapta fiind comisă în data de 1 ianuarie 2014, la orele 22:30, când inculpatul a fost depistat pe . Cluj-N., iar la orele 23:13, când s-au prelevat probele biologice, alcoolemia a fost de 1 g ‰, astfel că textul de lege este clar, în sensul că alcoolemia este peste limita legală.
Mai mult, susține că schimbarea încadrării juridice a intervenit la instanța de fond raportat la modalitatea de executare a pedepsei la care s-a orientat aceasta, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică, inculpatul fiind condamnat în baza dispozițiilor ordonanței de urgență, apreciindu-se că, raportat la împrejurările concrete ale faptei și la persoana inculpatului, se impune suspendarea condiționată conform art. 81 din Codul penal, care este mai favorabilă față de celelalte modalități de executare din Noul Cod penal. Achiesând acestei opinii solicită respingerea cererii de renunțare la aplicarea pedepsei în baza art. 80 din Noul Cod penal, pentru că aceasta ar presupune ca fapta să fie de o gravitate redusă și să implice doar un avertisment, fiind cunoscut faptul că infracțiunile de acest gen reprezintă un adevărat pericol pentru siguranța circulației rutiere, cu mențiunea că circumstanțele personale ale inculpatului au fost deja valorificate de instanța de fond.
Totodată, apreciază că recunoașterea nu poate avea o valoare juridică atât de mare încât să determine concluzia că pedeapsa nu își are rostul, conform susținerilor anterior expuse în apărare, pentru că poziția inculpatului nu poate fi alta decât cea de circumstanță. De altfel, remarcă contradictorialitatea apărărilor, întrucât unul dintre apărători solicită aplicarea Noului Cod penal și renunțarea la aplicarea pedepsei, iar celălalt solicită aplicarea art. 181 din vechiul Cod penal.
În concluzie, consideră hotărârea instanței ca fiind legală și temeinică și solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul ales al inculpatului G. A., avocat Henrietta Ciutică, având cuvântul în replică, arată că apărările au fost formulate datorită schimbării încadrării juridice, iar concluziile vizează toate situațiile posibile. Mai mult, sintagma „la momentul prevalării mostrelor biologice” vizează un element material al infracțiunii, astfel că la acest moment nu există toate elementele în vigoare pentru a incrimina fapta, iar legea de punere în aplicare a Codului penal, care a abrogat O.U.G. nr. 195/2002, este încă în vigoare și, prin urmare fapta nu are o încadrare juridică, neputându-se raporta la un text de lege care nu mai este în vigoare la acest moment și care nu era oricum aplicabil din mai multe considerente.
Inculpatul G. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită admiterea concluziilor anterior expuse de către apărătorii săi aleși.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1128 din 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Cluj Naoca în temeiul art. 386 CPP a fost schimbată încadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul G. A. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. emis in dosar nr. 137/P/2014 la data de 13.05.2014 din infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 CP în conditiile art. 5 CP în infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev și ped de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art.5 CP.
În temeiul art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002R cu aplicarea art. 5 CP cu referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014 în conditiile art. 396 alin.10 CPP a fost condamnat inculpatul G. A. (zis „S.”) C.N.P. -_, fiul lui F. și V., născut la data de 29.10.1954 în ., posesor al C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP Cluj-N. la data de 07.11.2008, domiciliat în municipiul Cluj-N., ., nr. 65-67, ., cetǎțean român, în vârstǎ de 59 ani, căsătorit, studii – gimnaziale, ocupația – agent de pazǎ la Spitalul Clinic de Pneumofziologie „L. Daniello” Cluj-N., stagiul militar efectuat, fǎrǎ antecedente penale, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 CP din 1969 s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b CP din 1969 pe durata prev. de art.71 alin.2 CP din 1969, ca si pedeapsa accesorie.
În temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 CP a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a prezentei hotarâri conform art. 82 alin.3 CP din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 CP din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În temeiul art.404 CPP raportat la art.83 CP din 1969 s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 01.01.2014, in jurul orei 14,00 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul personal marca Dacia L. cu nr. de inmatriculare_ la domiciliul finului sau C. V. pe .. Cluj-N. pentru a sarbatori Ziua Sf. V.. In intervalul orar 14,30-20,00 a consumat potrivit propriilor sustineri, trei doze de bere Ursus a cate 0,5 litri fiecare, intrucat stia ca urmeaza sa ramana peste noapte la domiciliul finului sau( f. 18, 20-21 dos UP, f. 44 dos I) .
Cu toate acestea inculpatul a fost sunat de sotia sa care i-a spus ca a intervenit o urgenta legata de starea de sanatate a fratelui sau bolnav, cu domiciliul in localitatea C., astfel incat, chiar daca anterior consumase bauturi alcoolice, a luat hotararea de a se deplasa spre domiciliu.
În jurul orei 22,30 s-a urcat la volanul autovehiculului personal cu intentia de a se deplasa pe ., insa in timp ce se deplasa pe . orei 22,35, a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere(proces verbal de constatare a infractiunii flagrante – f.10 dos UP).
Întrucât emana halenă alcoolică, în prezența martorului asistent L. I. V. ( f. 15 dos UP), inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat la ora 22,40 valoarea de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat ( test de respirație nr.76/ 01.01.2014- f.11) .
Ulterior, inculpatul a fost condus la Clinica UPU 1 Cluj-N. în vederea recoltării de probe biologice, în temeiul art.88 alin.6 din OUG nr.195/2002R. Astfel, s-a solicitat acestuia să se supună recoltării probelor biologice de sânge, ceea ce s-a și realizat, recoltându-se de la acesta o probă de sânge la ora 23,13, respectiv a doua probă de sânge la ora 00,13 ( proces verbal de prelevare -f.13 dosUP). Totodată inculpatul a fost examinat clinic de catre medicul specialist rezultând că acesta părea sub influenta băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din buletinul de examinare clinică seria_ cu aceasta ocazie inculpatul recunoscând consumul de alcool constând in bere -1, 5 litri (f.12 dosUP).
În urma analizei probelor de sânge recoltate a rezultat o alcoolemie a inculpatului la momentul prelevării primei probe -ora 23,13 de 1,00 gr %o, respectiv, de 0,90 gr %o la momentul prelevării celei de a doua probe - ora 00,13, conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.67/07.01.2014 întocmit de IML Cluj-N.(f.12 dos UP).
Prin îmbibație alcoolică sau alcoolemie se înțelege gradul de concentrare a alcoolului din corpul uman, exprimat în grame la litru de alcool pur în sânge ea ajungand la valoarea sa maximă la 30 minute pana la 2 ore, adică după absorbția totală. De la pragul maxim scade apoi regresiv și continuu prin degradarea metabolică a alcoolului, care are loc cu o viteza constantă de 0,10-0,15 g/h (oră). Cum consumul de alcool al inculpatului a fost realizat înainte de prelevarea probelor biologice de sânge având in acest sens in vedere întreg intervalul de timp în care a avut loc ingestia de alcool, se constată că aceasta nu putea fi în faza de absorbție a alcoolului ci în cea de eliminare, fapt care, coroborat cu constatarea medico-legală care atestă valorile științific probate în descreștere, denota dincolo de orice dubiu că inculpatul la ora 22, 35 a zilei de 01.01.2014 ( momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice ) dar si la ora primei recoltări a probelor biologice- 23,13 avea o alcoolemie în sânge mai mare decât limita prevăzută în textul de incriminare( respectiv de 1,00 g‰).
Starea de fapt, fapta și vinovăția inculpatului rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din declarațiile de recunoaștere date de inculpat in faza de urmărire penala si reiterate in fata instantei de judecata care a recunoscut consumul de bauturi alcoolice anterior urcarii sale la volan și care nu a contestat valoarea alcoolemiei stabilita prin probele științifice administrate, declarații care se coroborează din perspectiva prevederilor art. 97 si 103 Cod Procedura Penală cu declarațiile martorului asistent L. I. V. audiat în cursul urmăririi penale, procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante încheiat la data de 01.01.2014, procesul verbal de sesizare din oficiu si procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare ambele incheiate la data de 01.01.2014, probele științifice constând în testul de respiratie nr. 76/2014 și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 67/2014 care au relevat in privinta inculpatului o alcoolemie peste limita legală la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice respectiv la momentul primei recoltari de probe biologice, procesul verbal de prelevare a probelor biologice si buletinul de examinare clinica seria_ putând concluziona asadar, fata de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, ca în cauză există suficiente probe directe si indirecte, precise, necontestate și complete, probe legal administrate și convingatoare (cauza Telfner c. Austriei ), concordante care toate coroborate converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
Cu privire la legea penală mai favorabilă și încadrarea juridică:
Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod Penal activitatea infractională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R( dispozitii legale in vigoare la data savarsirii faptei -01.01.2014 ) din perspectiva noilor prevederi penale ( Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal) aceasta se circumscrie dispozitiilor art. 336 alin.1 Cod Penal. Astfel, în actuala reglementare constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana care, la momentul prelevarii mostrelor biologice are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange si se pedepseste cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani sau cu amenda, valoarea indubitabila de proba stiintifica obiectiva care exprima imbibatia reala fiind numai cea determinata prin analiza sangelui in momentul prelevarii. Din aceasta perspectiva, astfel cum a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala prin decizia nr. 3/12 mai 2014, in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala este cel dat de prima prelevare.
Potrivit art.5 alin.1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive, iar atata timp cat numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, instantele judecatoresti trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare. De asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a statuat ca o data cu publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a ICCJ inceteaza in conformitate cu prevederile art. 147 alin.4 din Constitutie si cele ale art. 477/1 Codul de Procedura Penala.
În același context instanța a mai retinut astfel cum a statuat și instanța de contencios european art. 7 paragraful 1 din Conventia EDO presupune o comparatie în concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea in vigoare la momentul savarsirii infractiunii ( legea veche ) și cea in vigoare la momentul judecarii ( noua lege), lex mitior trebuind sa fie stabilita în concreto, judecatorul fiind chemat sa confrunte fiecare lege penala aplicabila ( cea veche si cea noua) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui sa fie pedeapsa in cazul in care se aplica fie legea veche, fie cea noua (…) trebuind sa se aplica legea care este efectiv cea mai favorabila acuzatului ( Hotărârea Scoppola nr. 2).
Potrivit art.147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul Penal din 1969 și Noul Cod penal, instanța a aplicat legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul Penal din 1969 întrucât deși limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de ambele legi pentru infracțiunea comisă sunt egale ( închisoarea de la 1 la 5 ani), dar față de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 R, Noul Cod Penal prevede în art.336 și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, vechiul Cod Penal permitea ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în Noul Cod Penal având în vedere ca instanța s-a orientat în ceea ce îl privește pe inculpat asupra sancțiunii penale constând în închisoarea.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 386 Cod Procedura Penala a schimbat încadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul G. A. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. emis in dosar nr. 137/P/2014 la data de 13.05.2014 din infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 Cod Penal în conditiile art. 5 Cod Penal în infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev și ped de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art.5 Cod Penal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. A. care în data de 01.01.2014 în jurul orei 22,30 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe . Cluj-N. având în sange o imbibatie alcoolica peste limita legala ( la ora 23.13 o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 00.13 o alcoolemie de 0,90 g/l alcool pur în sânge) întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legala prev și ped de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art. 5 Cod Penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 R, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, de 0,80 g/l alcool pur in sange. Așadar, acțiunea inculpatului, care în data de 01.01.2014 în jurul orei 22,30 a condus autoturismul personal marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. Cluj-N. fiind depistat de catre organele de politie pe . sange o imbibatie alcoolica peste limita legala ( la ora 23.13 o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 00.13 o alcoolemie de 0,90 g/l alcool pur în sânge) realizează elementul material al infracțiunii deduse judecatii, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul sigurantei si securitatii circulatiei pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din insasi materialitatea faptei ( ex re) atata timp cat infractiunea dedusa judecatii este una de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin.1 pct. 1 lit.a Cod Penal din 1969 (actualul art. 16 alin. (3) lit. a) Cod Penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
În procesul de individualizare judiciara si dozare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infractiunea comisa instanta s-a raportat la gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea inculpatului urmand a avea in vedere in mod plural criteriile generale prevazute de art. 74 Cod Penal constand in imprejurarile si modul de comitere a infractiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala, raportandu-se la limitele speciale de pedeapsa prevazute de textul incriminator ( inchisoarea de la 1 la 5 ani ) reduse cu 1/3 din perspectiva prevederilor art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii, instanța a apreciat că acesta este unul mediu în contextul in care inculpatul s-a deplasat la volanul autovehiculului pe drumurile publice din mun. Cluj-N. la o ora la care traficul pe sectorul de drum pe care a circulat inculpatul nu era unul intens, însă în conditii de noapte, când gradul de oboseala este ridicat iar aptitudinile conducatorului auto de a conduce in conditii de siguranta si securitate sunt diminuate, valoarea scazuta a alcoolemiei (1,00 gr.o/oo), împrejurarea că inculpatul nu a fost implicat în producerea vreunui eveniment rutier și a parcurs o distanta mica parcursa la volanul autovehiculului( aproximativ 1 km ), dar mai mare, ce se dorea a fi parcursa( aproximativ 4 km).
Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor este cel legat de persoana inculpatului. Instanța a apreciat că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei. În acest sens instanta a constatat ca inculpatul G. A. este o persoana în vârsta de 59 ani, căsătorit, studii – gimnaziale, ocupația – agent de pazǎ la Spitalul Clinic de Pneumofziologie „L. Daniello” Cluj-N., stagiul militar efectuat. In ce privește conduita anterioară a inculpatului instanta a constatat ca aceasta se afla la prima confruntare majora cu legea penala avand un comportament corespunzator in societate rezultand din lipsa antecedentelor penale iar ulterior comiterii faptei, atitudinea sa a fost una loiala atata timp cat a recunoscut inca din faza de urmarire penală dar si ulterior pe parcursul procesului penal comiterea faptei prin declaratiile date facilitand activitatea judiciara si nu a mai fost implicat in alte activitati infractionale, ceea ce denota ca reeducarea sa a si inceput aceasta constientizand gravitatea faptei comise si consecintele faptei sale.
Față de complexul imprejurărilor mai sus mentionate, in contextul in care infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,00 gr. o% este totusi o infractiune de pericol, pericol constand tocmai in aceea ca legea a stabilit ca a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de peste 0,80 gr%o constituie infractiune iar pericolul unei astfel de fapte este unul obiectiv, legal si efectiv instanta nu a apreciat oportun a retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante judiciare in contextul in care numărul infractiunilor de conducere a vehiculelor sub influenta alcoolului este in crestere, ceea ce implică din partea instanțelor de judecată aplicarea unor sanctiuni mai severe pentru sanctionarea și reeducarea celor vinovati de comiterea unor astfel de infractiuni .
Complexul imprejurarilor care caracterizeaza fapta comisă face ca in cauza retinerea de circumstante aténuante judiciare in favoarea inculpatului sa nu fie una oportuna si justificata cu atat mai mult cu cat lipsa antecedentelor penale nu semnifica mai mult decât un comportament normal, de conformare a oricarei persoane la normele sociale neputand fi privite izolat sau unilateral ci in contextul celorlalte criterii menționate anterior, aspectele pozitive ce caracterizeaza persoana inculpatului urmând a fi avute in vedere la modalitatea de individualizare judiciara a executarii pedepsei.
În acelasi sens instanta nu a apreciat ca amenda penala ca sanctiune aplicabila inculpatului este apta de a satisface scopul preventiv special al pedepsei dar nici modalitătile de individualizare a executarii pedepsei constand in renuntarea la aplicarea pedepsei neputandu-se aprecia ca fapta prezinta un grad de pericol redus și respectiv amanarea aplicarii pedepsei, oricum sub acest ultim aspect dispozitiile referitoare la suspendare conditionata din reglementarea anterioara cu cele privitoare la amanarea aplicarii pedepsei legea penala veche este mai favorabila prin prisma conditiilor de acordare si a efectelor.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infractiune în sensul art.15 Cod Penal îndeplinind conditiile de tipicitate, în temeiul art. 396 alin.2 din Codul de Procedura Penală instanța a condamnat pe inculpatul G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev și ped de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002R cu aplicarea art. 5 Cod Penal in conditiile art.396 alin. 10 Cod Procedura Penala cu referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014 la pedeapsa de 8 luni închisoare, apreciind că o astfel de pedeapsă constituie un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde sub aspectul naturii și cuantumului scopului sanctionator și preventiv(special și general) dar si dublului caracter al pedepsei cel coercitiv si cel corectiv. Avand în vedere pedeapsa principală la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinta penala în temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod Penal din 1969 cu referire la Decizia RIL nr. 74/2007 a ICCJ instanta a interzis acestuia exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) Cod Penal din 1969, ca pedeapsa accesorie, rezultând, raportat la natura faptei savarsite existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală constand in dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o functie ce presupune exercitiul autoritatii de stat, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis din momentul in care prezenta hotarare de condamnare va ramane definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Astfel instanta nu a interzis exercitiul dreptului prev de art. 64 alin.1 lit.c) Cod Penal intrucat inculpatul nu s-a folosit la comiterea infractiunilor de vreo functie, profesie sau activitate și nici dreptul de a alege intrucat fapta comisa nu are conotatie electorala, avand in vedere exigentele Curtii E.D.O. reflectate in Hotararea din 6 octombrie 2005 in cauza Hirst impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in care Curtea a apreciat ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind a fi dispusa in functie de natura faptei si gravitatea acesteia.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanta a constatat că inculpatul se află la prima confruntare majora cu legea penală, astfel cum rezultă din fisa de cazier judiciar a acestuia, este o persoană care nu are antecedente penale, iar de la data comiterii infractiunii dedusă judecătii de fată- 01.01.2014 nu a mai suferit condamnări penale ceea ce justifica afirmatia ca infractiunea comisa a fost un eveniment izolat in viata inculpatului, aceasta fiind pe deplin integrat in societate, comportamentul sau fiind unul corespunzator pe toata durata procesului penal, luând în considerare vârsta, educatia si aspectele pozitive personale care il pot face pe inculpat să conștientizeze semnificația faptelor sale, scopul sanctionator și preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unui tratament sanctionator mai bland.
Concluzionand in sensul celor proxim mai sus aratate, în temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 Cod Penal din 1969 vazand si dispozitiile tranzitorii prevazute in art. 15 din Legea nr. 187/2012 conform carora masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicat in baza Codului Penal din 1969 se mentine si dupa . Codului Penal, apreciind îndeplinite conditiile legale, instanta a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni care va incepe sa curga de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri conform art. 82 alin.3 Cod Penal din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 Cod Penal din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În temeiul art.404 Cod Procedura Penala raportat la art.83 Cod Penal din 1969 a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate in situatia comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul G. A. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în principal să se dispună achitarea sa având în vedere că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii iar fapta nu mai este prevăzută de legea penală. În acest sens, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 4 Cod penal și stabilirea că fapta săvârșită de inculpat în momentul de față nu mai are o incriminare.
S-a mai susținut că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică din perspectiva aplicării art. 5 Cod penal, respectiv schimbarea încadrării din fapta prevăzută de art. 336 Cod penal în cea prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 și că în situații similare, conform practicii judiciare depuse, s-a stabilit ca fiind mai favorabil Noul Cod penal, pentru că acesta oferă multiple posibilități ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, fiind mai favorabile efectele și termenul stabilit în noua reglementare, precum și faptul că pe lângă pedeapsa închisorii se prevede alternativ și pedeapsa amenzii, astfel încât noua reglementare este mult mai favorabilă și că ea ar fi trebuit să fie avută în vedere de către prima instanță.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.penală.
Cum în fața instanței de fond inculpatul a fost asistata de apărător ales, a recunoscut infracțiunea exact așa cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare și nu a contestat încadrarea juridică, în faza procesuală a apelului acesta nu mai poate solicita achitarea sa pe motiv că ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii sau că alcoolemia nu ar fi fost peste limita legală la momentul depistării în trafic, câtă vreme nu dovedește faptul că i-a fost viciat în vreun fel discernământul la momentul când a dat declarația în fața primei instanțe.
Prin urmare, acest motiv de apel este superflu și nu mai poate face obiectul controlului judiciar în calea de atac a apelului.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind mai favorabilă legea veche, în aplicarea ei globală, raportat la toate criteriile legale apreciindu-se că se impune suspendarea condiționată conform art. 81 din Codul penal, care este mai favorabilă față de celelalte modalități de executare din Noul Cod penal. Achiesând acestei opinii nu se poate susține că în cauză s-ar impune renunțarea la aplicarea pedepsei în baza art. 80 din Noul Cod penal, pentru că aceasta ar presupune ca fapta să fie de o gravitate redusă și să implice doar un avertisment, fiind cunoscut faptul că infracțiunile de acest gen reprezintă un adevărat pericol pentru siguranța circulației rutiere, cu mențiunea că circumstanțele personale ale inculpatului au fost deja valorificate de instanța de fond prin stabilirea unui cuantum minim al pedepsei aplicate.
Din aceste considerente, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 1128 din 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Cluj N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. A. (fiul lui F. și V., născut la data de 29.10.1954 în ., posesor al C.I. . nr._) împotriva sentintei penale nr. 1128 din 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Cluj N..
Obligă pe apelant sa plăteasca în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.
Red.ADLA/SMD
3 ex./22.04.2015
jud.fond. T. Ivascu
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
