Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1828/219/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 294/A/2015

Ședința publică din 26 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. S., judecător

JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către părțile civile M. J. și P. O. M. împotriva sentinței penale nr. 253 din data de 03 septembrie 2014 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._, în care inculpatele S.C. S. S.A., S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.A. și .. au fost judecate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpata S.C. S. S.A. apărătorul ales al acesteia, avocat A. Bujița, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 47 ), pentru inculpatele S.C. O. B. S.R.L. și .. apărător ales, avocat Leczfalvi K., din cadrul Baroului Cluj, cu împuterniciri avocațiale la dosar ( f. 39, 40, 53, 54 ), pentru inculpata S.C. A. S.A. apărătorul ales, avocat D. F., din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 93 ), pentru partea civilă M. J. avocat O. Dulămiță în substituirea apărătorului ales, avocat Dulămiță L. G., ambele din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 3, 94 ) și partea civilă P. O. M. asistată de avocat O. Dulămiță în substituirea apărătorului ales, avocat Dulămiță L. G., ambele din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 3, 94 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.

De asemenea, conform art. 388 alin. 3 Cod procedură penală președintele completului limitează durata concluziilor la câte 5 minute pentru procuror și fiecare avocat.

Apărătorul substituent al părților civile M. J. și P. O. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în fond, admiterea acțiunii penal și acțiunii civile așa cum a fost formulată în scris și condamnarea inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 268 din Noul Cod penal.

De asemenea, solicită admiterea constituirii de parte civilă și, respectiv obligarea inculpatelor la plata sumei de 125 000 de euro cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat pentru considerentele detaliate pe larg în cuprinsul motivelor de apel de către avocatul titular, pe care nu le mai reiterează.

Apărătorul ales al inculpatei S.C. S. S.A., având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele depuse la doar la file nr. 41 – 46.

Susține că plângerea penală s-a raportat la faptul că anterior formulării ei s-a depus într-un dosar certificatul de moștenitor nr. 397/1965, astfel că, cel puțin în materia restituirii cu privire la imobile, există anumite situații care vizează penalul. Astfel, în ceea ce îl privește pe M. I., decedat în anul 1965 sunt trei sau patru certificate de unic moștenitor, respectiv M. J., unic moștenitor care a obținut restituire în natură, precum și P., în nume propriu, moștenitor al lui M. I. și M. L. sau altcineva.

În ceea ce îl privește pe M. L. arată că sunt trei rânduri de unici moștenitori, aspect care nu este posibil, întrucât potrivit legii civile un defunct poate avea un unic moștenitor și nu trei sau patru. Mai mult, apreciază inadmisibilă acordarea de măsuri reparatorii, fie sub forma restituirii în natură, fie sub formă de despăgubiri, cu privire la aceeași persoană decedată, folosindu-se calitatea de unic moștenitor a acelei persoane. Astfel, susține că partea civilă P. O. M. a încasat despăgubiri ca unic moștenitor după defuncții M. L. și M. I., iar ulterior a acționat în calitate de mandatar al lui M. J. și a obținut diverse hotărâri prin care s-a reținut că unic moștenitor a lui M. I. ar fi M. J..

În acest context, s-a formulat plângerea penală și solicitarea de desființare a actelor emise în baza acelor cinci certificate de moștenitor cu conținut contrar.

Apărătorul ales al inculpatei S.C. A. S.A., având cuvântul, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a apelului.

Susține că, raportat la starea de fapt statuată în primă jurisdicție, prima instanță a soluționat în mod corect latura penală a cauzei, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, în sensul în care faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Apărătorul ales al inculpatelor .. și .., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat și menținerea sentinței atacate nr. 253/2014, pronunțată de Judecătoria D., ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor existente la filele nr. 79-80.

Astfel, susține în totalitate memoriul depus la dosarul cauzei și arată că starea de fapt reținută de către instanța de fond este legală și că nu a existat nicio intenție din partea societăților comerciale de a formula o plângere penală care să nu fie reală, context în care, în mod corect, instanța fondului a hotărât că nu există nicio faptă pentru care să fie trase la răspundere.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din vechiul Cod penal, trebuie să fie analizată în strânsă legătură cu situația juridică a părților, în sensul că între acestea au fost mai multe procese civile, având ca obiect retrocedarea imobilului din municipiul D., precum și faptul că s-au formulat mai multe plângeri reciproce.

Instanța de judecată a concluzionat în mod similar cu organul de urmărire penală, pentru că în dosarul nr. 510/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. s-a emis o Ordonanță de scoatere de sub urmărire penală pentru lipsa intenției în comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă. Urmare a admiterii plângerii împotriva soluției și a reținerii spre rejudecare s-a concluzionat că nu există rea-credință în formularea unei plângeri penale, ceea ce ține de esența infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Astfel, conform susținerilor anterior expuse în apărare, arată că nu există rea-credință în formularea unei plângeri penale pentru fals și uz de fals, în condițiile în care erau indicii de comitere a acestor infracțiuni, având în vedere faptul că numai o singură persoană poate să fie unic moștenitor. Ori, din dosar rezultă mai multe certificate de moștenitor, o parte fiind anulate în instanța de judecată.

În consecință, apreciază ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond și solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză de părțile civile.

CURTEA

P. sentința penală nr. 253 din 3.09.2014 a Judecătoriei D., în temeiul art. 396 alin. (5) din N.C.P.P. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a din N.C.P.P., au fost achitate inculpatele S.C. O. B. S.R.L., cu sediul în D., .. 1, jud. Cluj, nr. ORC J_, C. RO236541, .., cu sediul în D., P-ța Bobâlna, nr. 17, jud. Cluj, nr. ORC J_, C.I.F. RO212674, S.C. A. S.A., cu sediul în Mun. D., P-ța Lupeni, nr. 3, ., nr. ORC J_, C. RO201438, și S.C. S. S.A., cu sediul în Mun. D., .. 18, O.R.C. J_, C.I.F. RO7212205, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) din V.C.P. (recalificată în infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) din N.C.P.).

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă precizată formulată în procesul penal de către părțile civile M. J., cu domiciliul procesual ales în Mun. Cluj-N., .. 6, ., și P. O. M., domiciliat în Cluj-N., .. 6, ., prin avocat ales Dulămiță L. G..

În baza art. 398 rap. la art. 275 pct. 1 lit. b) din N.C.P.P., au fost obligate părțile civile M. J. și P. O. M. la plata sumei de 200 de lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente exercitării acțiunii civile în procesul penal.

Conform art. 398 rap. la art. 276 alin. (5) din N.C.P.P., a fost obligată partea civilă M. J. la plata, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 500 lei către S.C. O. B. S.R.L. (1/2 din onorariul apărătorului ales), a sumei de 1000 lei către .. (1/2 din onorariile apărătorilor aleși), a sumei de 2.500 lei către S.C. A. S.A. (1/2 din 50% din onorariul apărătorului ales D. F.) și a sumei de 2.500 lei către S.C. S. S.A. (1/2 din 50% din onorariul apărătorului ales D. F.).

Conform art. 398 rap. la art. 276 alin. (5) din N.C.P.P., a fost obligată partea civilă P. O. M. la plata, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 500 lei către S.C. O. B. S.R.L. (1/2 din onorariul apărătorului ales), a sumei de 1000 lei către .. (1/2 din onorariile apărătorilor aleși), a sumei de 2.500 lei către S.C. A. S.A. (1/2 din 50% din onorariul apărătorului ales D. F.) și a sumei de 2.500 lei către S.C. S. S.A. (1/2 din 50% din onorariul apărătorului ales D. F.).

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În esență, pentru înțegerea situației de fapt a fost relevat arborele genealogic al familiei M.: M. I. (decedat la 14.04.1965) și M. L. (decedat la 31.10.1941) au fost frați. M. C. (03.08.1979) a fost soția supraviețuitoare lui M. I.. M. I. a avut un fiu, M. I. (decedat la 09.03.1989). Acesta din urmă este tatăl părții civile M. J..

P. procura din data de 08.01.1997, înregistrată sub nr. 6/1997, M. J. l-a mandatat pe P. Oviciu M. pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea redobândirii imobilului din D., .. 1 și P-ța Bobâlna, nr. 18, înregistrat în CF nr. 2887 D., cu nr. topo 121, 122, 1223, 124/1/3/1, 124/1/3/2.

Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 eliberat de BNP O. Mihutiu rezultă că P. O. M. este moștenitorul defunctului M. L., decedat în anul 1941 și M. I., decedat în 1965. Acest certificat a fost anulat în anul 2006.

La data de 04.03.1997, partea civilă P. Oviciu M. a adresat Consiliului Județean Cluj - Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 o cerere prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului din Cluj-N., ., în calitate de moștenitor legal după defunctul Mcișa I..

P. hotărârea nr. 458/16.12.1997, Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 a constatat imposibilitatea restituirii imobilelor solicitate de către P. Oviciu M. în calitate de moștenitor legal după defunctul Mcișa I. și a dispus acordarea unei despăgubiri de_ lei (ROL).

P. sentința civilă nr. 265/2000 pronunțată de către Tribunalul Cluj – Secția civilă în dosarul nr. 3164/1999 s-a constatat, printre altele, că unicul moștenitor acceptant al succesiunii defunctului M. I. (decedat la 14.04.1965) este reclamantul P. O. M., în calitate de nepot de fiu. În acest proces civil, printre pârâți au fost S.C. A. S.A. și M. J..

P. certificatul de calitate de moștenitor nr. 51/2001 eliberat de B.N.P. R. M. Fuchs se stabilea că unicul moștenitor al defunctului M. I. (decedat la 09.03.1989) ar fi fost M. J..

P. certificatul de moștenitor nr. 52/2001 eliberat de B.N.P. N. R. s-a stabilit că unicul moștenitor al defunctului M. L., decedat la 31.10.1941 era M. I., în calitate de frate. Acest certificat a fost anulat în anul 2006.

P. certificatul de calitate de moștenitor nr. 62/10.10.2001 eliberat de B.N.P. P. F. s-a stabilit că unicul moștenitor legal al lui M. iuliu (decedat la 14.04.1965) este M. J..

P. procurile din 04.07.2001 și 04.11.2005, înregistrată sub nr. 753/2005 M. J. l-a mandatat pe P. Oviciu M. pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea redobândirii moștenirii din România care i-ar fi revenit după defuncții M. L. (unchiul mare), M. I. (bunic) și M. I. (tată).

P. sentința civilă nr. 1294/2004 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr. 453/2000, printre altele, a fost admisă cererea de intervenție principală a formulată de către M. J., astfel, s-a constatat că în mod nelegal, fără titlu valabil, s-a trecut în proprietatea statului cota de 6-24 parte din dreptul de proprietate al defunctului M. I. asupra imobilului situat în D., P-țaBobâlna, nr. 18 – .. 1, înscris în CF nr. 2887 D., cu nr. topo 121, 122, 1223, 124/1/3/1, 124/1/3/2, precum și cota de 1/1 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului din D., .. 2-4, înscris în Cf nr. 558 D., nr. top. 929, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M. I. (decedat la 14.04.1965) este formată din cele două imobile în cotele evidențiate, moștenitor legal fiind M. J. în cota de 1/1 parte, în calitate de nepot de fiu. În consecință, s-a constatat nulitatea absolută a încheierilor de intabulare succesive în favoarea statului și a pârâtelor, printre altele, S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L., .. S-a menționat că P. O. M. nu este moștenitorul lui M. I.. Totodată a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 52/2001. Aceste dispoziții ale sentinței civile menționate au rămas definitive prin decizia civilă nr.1079/R/2006 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._/33/2005.

P. sentința civilă nr. 1270/2006 pronunțată de către Judecătoria D. în dosarul nr. 2644/2001, a fost admisă acțiunea civilă a reclamanților S. S. L. și P. D. împotriva pârâtului P. O. M., anulându-se certificatul de calitate de moștenitor nr. 52/2001 eliberat de B.N.P. N. R., precum și certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/11.02.1997 eliberat de B.N.P. O. M..

La data de 08.05.2007 reclamanta S.C. S. S.A. a introdus la Judecătoria Cluj-N. o acțiune civilă (înregistrată sub nr._ ) împotriva pârâților M. J., P. O. M., M. C. și S.C. A. S.A., solicitând ca instanța să constate inexistența dreptului de moștenitor al pârâtului M. J. după defunctul M. iuliu, decedat la data de 14.04.1965, să constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor din anul 62/2001 prin care s-a constatat că M. J. este unicul moștenitor al lui M. I., respectiv să efectueze rectificările corespunzătoare în cartea funciară. Printre alții, în cadrul procesului au formulat cerere de intervenție principală S.C. O. B. S.R.L. și ..

În cursul judecății acestei acțiuni, a fost formulată de către S.C. A. S.A. o adresă către Camera Notarilor Publici Cluj, răspunsul înregistrat sub nr. 375/28.01.2008 fiind depus la dosarul nr._, la filele 149-158 în februarie 2008. Din răspunsul menționat reiese că pentru defucntul M. I., decedat la 14.04.1965 a fost înregistrat dosarul succesoral nr. 397/1965 finalizat cu emiterea certificatului de moștenitor atașat.

Din certificatul de moștenitor nr. 397/1965 reiese că unica moștenitoare a defunctului M. I. este M. C. ( soția supraviețuitoare ).

La data de 29.02.2008, inculpatele din prezentul dosar S.C. S. S.A., S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .. au formulat o plângere penală împotriva părților civile M. J. și P. O. M., înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., sub nr. 1743/P/2008.

P. plângerea formulată se denunța faptul că M. J. și P. O. M. ar fi săvârșit infracțiunile de uz de fals prev. de art. 291 din V.C.P. și fals în declarații prev. de art. 292 din V.C.P. Astfel, s-a arătat că în anul 1997, P. O. M. ar fi pretins că este moștenitorul defunctului M. L., decedat în anul 1941 și M. I., decedat în 1965 și a obținut, astfel, certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 eliberat de BNP O. Mihutiu. Invocând calitatea de moștenitor după defuncții M. L. și M. I., P. O. M. ar fi obținut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 la plafonul maxim prevăzut de această lege.

Totodată, prin acceași plângere s-a arătat că prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 51/2001 eliberat de B.N.P. R. M. Fuchs se stabilea că unicul moștenitor al defunctului M. I. (decedat la 09.03.1989) ar fi fost M. J.. În continuare, se arăta faptul că prin certificatul de moștenitor nr. 52/2001 eliberat de B.N.P. N. R. s-a stabilit că unicul moștenitor al defunctului M. L., decedat la 31.10.1941 era M. I., în calitate de frate. S-a arătat că prin sentințele civile nr. 1279/2006, respectiv nr. 1294/2004 ale Judecătoriei D., certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 și certificatul de moștenitor nr. 52/2001 au fost anulate.

S-a susținut de către inculpatele din prezentul dosar că prin invocarea calității de moștenitor după defunctul M. I., M. J. ar fi obținut și două dispoziții de restituire în natură emise de către Primarul Municipiului D. petrnu spații cuprinse în patrimoniul S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și ..

Faptul că din certificatul de moștenitor nr. 397/1965 a reieșit că unica moștenitoare a defunctului M. I. este M. C. (soția supraviețuitoare), i-a condus pe inculpate la concluzia că toate certificatele de moștenitor ulterioare sunt false, lovite de nulitate absolută, iar făptuitorii ar fi uzat de acte false în fața autorităților și a instanțelor de judecată.

În luna martie 2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. O. M. și M. J., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații, lipsind cel puțin unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor. Această soluție de neîncepere a urmăririi penale nu a fost atacată, astfel că a rămas definitivă.

Ulterior formulării plângerii penale, prin sentința civilă nr. 4744/2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, printre altele, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâții M. J., P. O. M. și S.C. A. S.A., ca fiind introdusă de o persoane fără calitate procesuală pasivă. Această soluție a rămas definitivă prin respingerea apelului.

P. plângerea înregistrată la data de 09.05.2011, sub nr. 570/P/2011, la P. de pe lângă Judecătoria D., M. J. și P. O. M. au formulat plângere penală împotriva S.C. S. S.A., S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. (1) din V.C.P., constând în aceea că ar fi formulat o plângere penală pentru săvârșirea de către M. J. și P. O. M. a infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații, cu toate că societățile prin reprezentanți cunoșteau existența valabilă a certificatului de moștenitor nr. 62/2001 care a constituit situația premisă a plângerii penale inițiale.

În motivarea acestei plângeri, s-a învederat că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații, iar cele patru societăți nu au formulat plângere la instanța de judecată, iar acest aspect i-a determinat pe P. O. M. și pe M. J. să se considere îndreptățiți a formula plângere penală împotriva celor patru societăți.

În continuare, s-a învederat că cele patru societăți prin reprezentant ar fi cunoscut faptul că M. J. este fiul lui M. I. (decedat în 1989), întrucât între cele patru societăți și acesta ar fi existat mai multe litigii civile.

În final, au precizat că între P. O. M. și societățile comerciale au existat mai multe litigii civile soluționate cu respingerea acțiunilor formulate de către acestea, astfel că plângerea penală pe care au formulat-o societățile ar apărea ca fiind plină de rea-credință și că practic ar reprezenta dorința acestora de obține drepturi care nu li se cuvin.

După ce au fost efectuate acte premergătoare în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, prin rezoluția din data de 07.09.2011, față de S.C. S. S.A., S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .., acestea neavând reprezentarea caracterului mincinos al învinuirii aduse.

Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere de către P. O. M. și M. J.. Plângerea a fost soluționată definitiv în dosarul nr._ al Judecătoriei D., prin sentința civilă nr. 182/2012, prin care s-a trimis cauza parchetului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea de către cele patru societăți a infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Ulterior, s-a început urmărirea penală și au fost administrate probe în vederea aflării adevărului. P. ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 07.12.2012, P. de pe lângă Judecătoria D. a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitele S.C. S. S.A., S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .., apreciind că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Și împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost formulată plângere (care împreună cu soluția dată de judecător constituie actul de sesizare a instanței în prezentul dosar), iar prin sentința civilă nr. 281/2013 (cu toate că trebuia întocmită doar o încheiere, astfel cum stipulează art. 278¹ alin. (8) lit. c) din V.C.P.P.) pronunțată de către Judecătoria D. în dosarul nr._, s-a admis plângerea cu reținerea cauzei spre rejudecare (deși nu mai existase vreo judecată în cauză), făcându-se trimitere la art. 278¹ alin. (8) lit. c) din V.C.P.P. care prevede situația admiterii plângerii și reținerii cauzei spre judecare în complet leal constituit.

Analizând întreaga succesiune de acte și fapte realizate în perioada 1997 până în prezent, relevate anterior, instanța a reținut următoarele:

Inculpatele au introdus plângerea penală, la data de 29.02.2008, înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., sub nr. 1743/P/2008, împotriva părților civile M. J. și P. O. M., după ce au primit răspunsul Camerei Notarilor Publici Cluj înregistrat sub nr. 375/28.01.2008 (depus la dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., la filele 149-158 în februarie 2008). Din răspunsul menționat reieșea că pentru defunctul M. I., decedat la 14.04.1965, a fost înregistrat dosarul succesoral nr. 397/1965 finalizat cu emiterea certificatului de moștenitor atașat care atesta că unica moștenitoare a defunctului M. I. este M. C. (soția supraviețuitoare).

Pentru existența infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) din V.C.P., se impune întrunirea următoarelor elemente constitutive (conținut constitutiv și condiții preexistente):

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în aceea că autorul acestei infracțiuni trebuie să aducă persoanei vătămate (determinate) o învinuire care să nu corespundă realității, făcută prin denunț sau plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Nu se impune existența unei urmări materiale, infracțiunea fiind de pericol, iar legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

În cauză, s-a putut observa că cele patru societăți au formulat, prin intermediul unei plângeri penale, o învinuire (privind săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 din V.C.P. și fals în declarații prev. de art. 292 din V.C.P.) care, urmare a actelor de cercetare efectuate, s-a dovedit a fi nereală, sens în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (soluție care a rămas definitivă). Astfel, latura obiectivă a infracțiunii de denunțare calomnioasă este îndeplinită.

Din perspectiva condițiilor preexistente ale infracțiunii trebuie relevat faptul că subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică, putând să existe inclusiv coautorat, în ipoteza în care plângerea penală ar fi formulată de către mai multe persoane.

Întrucât societățile în cauză sunt persoane juridice trebuie analizate, în plus, condițiile răspunderii penale ale persoanei jurice. De vreme ce miza era reprezentată de imobile asupra cărora societățile emiteau pretenții, atunci când acestea au formulat plângerea prin reprezentanții lor legali, acțiunea a fost realizată în interesul societăților, astfel că nu există impedimente din perspectiva condiției subiectului activ.

Sub aspectul laturii subiective, este absolut necesar ca societățile să fi fost de rea-credință la momentul depunerii plângerii, adică să fi cunoscut că părțile civile P. O. M. și M. J. erau nevinovați și că nu săvârșiseră infracțiunile de uz de fals și fals în declarații.

Din acest punct de vedere este necesar a se analiza motivele plângerii penale formulate de către cele patru inculpate prin raportare contextul în care acestea au fost formulate.

P. plângerea formulată se denunța faptul că, în anul 1997, P. O. M. ar fi pretins că este moștenitorul defunctului M. L., decedat în anul 1941 și M. I., decedat în 1965 și a obținut, astfel, certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 eliberat de BNP O. Mihutiu. Invocând calitatea de moștenitor după defuncții M. L. și M. I., partea civilă ar fi obținut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 la plafonul maxim prevăzut de această lege.

După cum s-a reținut anterior, acest aspect redat de către inculpate în plângerea penală formulată este confirmat de certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 eliberat de BNP O. Mihutiu, respectiv de hotărârea nr. 458/16.12.1997 a Comisiei județeane pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Totodată, prin acceași plângere s-a arătat că prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 51/2001 eliberat de B.N.P. R. M. Fuchs se stabilea că unicul moștenitor al defunctului M. I. (decedat la 09.03.1989) ar fi fost M. J.. În continuare, s-a arătat faptul că prin certificatul de moștenitor nr. 52/2001 eliberat de B.N.P. N. R. s-a stabilit că unicul moștenitor al defunctului M. L., decedat la 31.10.1941 era M. I., în calitate de frate. S-a arătat că prin sentințele civile nr. 1279/2006, respectiv nr. 1294/2004 ale Judecătoriei D., certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 și certificatul de moștenitor nr. 52/2001 au fost anulate. Toate aceste aspecte sunt probate de actele dosarului.

S-a susținut de către societățile inculpate că, prin invocarea calității de moștenitor după defunctul M. I., M. J. (prevalându-se de cerificatul de moștenitor nr. 62/2001 și de certificatul de deces al numitei M. C. – cea de-a doua soție a defunctului M. I.) ar fi obținut și două dispoziții de restituire în natură emise de către Primarul Municipiului D. pentru spații cuprinse în patrimoniul S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .., precum și alte imobile (în cote diferite) în baza unei hotărâri judecătorești (este vorba de sentința civilă nr. 1294/2004 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr. 453/2000, definitivă sub acest aspect).

Și aceste susțineri din plângerea formulată sunt probate de actele la care se face trimitere, astfel cum s-a relevat cu ocazia prezentării introricului faptelor.

Faptul că din certificatul de moștenitor nr. 397/1965, respectiv din adresa nr. 375/28.01.2008 emisă de însăși Camera Notarilor Publici Cluj (competentă în probleme legate de dezbaterile succesorale notariale și în ținerea evidențelor notariale la nivel de județ), reieșea că unica moștenitoare a defunctului M. I. este M. C. (soția supraviețuitoare), i-a condus pe inculpați la concluzia că toate certificatele de moștenitor cu date ulterioare sunt false, lovite de nulitate absolută, iar P. O. M. și M. J. ar fi uzat de acte false în fața autorităților și a instanțelor de judecată, cu scopul de a trage foloase de pe urma acestor falsuri, sens în care au apreciat că cei doi au săvârșit infracțiunile de uz de fals (uz de certificate de moștenitor false) și fals în declarații (prin declarațiile făcute în fața diferitelor autorități publice).

P. raportare la legislația civilă în materie succesorală aplicabilă în perioada de referință (Codul civil de la 1864), calitatea de unic moștenitor legal nu o putea avea decât o singură persoană, astfel că certificatele notariale precizate anterior scoteau în evidență o . inadvertențe ireconciliabile.

Instanța a considerat că toate aceste contradicții legate de calitatea de moștenitor după defunctul M. I., în contextul demersurilor și acțiunilor puse în aplicare de către cele două părți civile P. O. M. și M. J., le-au determinat pe cele patru societăți prin organele lor de conducere să creadă în mod rezonabil că cei doi ar fi săvârșit infracțiunile reclamate.

Astfel, instanța și-a însușit în totalitate concluziile depuse de către inculpata S.C. S. S.A., prin avocat (f. 235-236), care sunt sprijinite de probele și actele dosarului.

Susținerea părților civile că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații, iar cele patru societăți nu au formulat plângere la instanța de judecată, iar acest aspect i-a determinat pe P. O. M. și pe M. J. să se considere îndreptățiți a formula plângere penală împotriva celor patru societăți, nu poate reprezenta baza reținerii existenței laturii subiective a infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Părțile civile au mai susținut că cele patru societăți prin reprezentanții lor ar fi cunoscut că M. J. este fiul lui M. I. (decedat în 1989), întrucât între cele patru societăți și acesta ar fi existat mai multe litigii civile. Din această perspectivă, instanța apreciază că certificatul de moștenitor nr. 397/1965 și adresa Camerei Notarilor Publici Cluj repuneau în discuție exact calitatea de unic moștenitor a lui M. J. după defunctul M. I. cu privire la care societățile fuseseră puse în situația de a lua act cu ocazia diferitelor litigii civile. În plus, chiar dacă inculpatele ar fi cunoscut la acea dată de faptul decesului numitei M. C. (cea de-a doua soție a lui M. I.), acest aspect nu ar fi putut conduce, în condiții de normalitate, la înlăturarea calității de moștenitor a acesteia după defunctul ei soț. Eventualele repuneri în termenele de accepare a succesiunilor prin legile de reconstituire a dreptului de proprietate, nu ar fi trebuit să o înlăture pe M. C. (sau pe eventualii moștenitori care ar fi preluat drepturile acesteia prin retransmitere) de la succesiunea după M. I.. Altfel spus, potrivit legislației în vigore în perioada relevată repunerea în termenele de acceptare a succesiunii potrivit legilor de restituire nu ar fi trebuit să afecteze drepturile deja consolidate ale acceptanților succesiunilor deschise în perioada comunistă.

Părțile civile au mai arătat că S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L., .., S.C. S. S.A au avut reprezentarea că acuzațiile formulate nu corespund realității. Acest aspect ar fi rezultar și din multitudinea de acțiuni civile introduse de către intimate împotriva petiționarilor (având ca obiecte, printre altele, constatarea inexistenței calității de moștenitor a lui M. J. după defunctul M. I., constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din anul 2001 care atesta calitatea de moștenitor unic după defunctul M. I., decedat la 14.04.1965, rectificarea înscrierilor în CF în sensul radierii dreptului de proprietate al lui M. I. și reînscrierea dreptului de proprietate al S.C. A. S.A.), toate soluționate în favoarea petiționarilor.

Referitor la acest ultim aspect, instanța de fond a reținut că acțiunea civilă la care au făcut trimitere părțile civile în plângerea penală, este cea introdusă la data de 08.05.2007, la Judecătoria Cluj-N. (înregistrată sub nr._ ), de către reclamanta S.C. S. S.A. împotriva pârâților M. J., P. O. M., M. C. și S.C. A. S.A. acțiune care a fost soluționată la mai bine de doi ani de la momentul formulării plângerii penale de către cele patru societăți. În realitate, în cursul soluționării acestui litigiu a apărut situația premisă care a determinat inculpatele să formuleze plângerea contra părților civile. În consecință, a fost apreciat ca fiind nefondat argumentul că existența acestui litigiu civil ar confirma faptul că cele patru inculpate ar fi avut reprezentarea că acuzațiile formulate nu corespund realității.

Or, toate aceste aspecte evidențiază caracterul rezonabil al așteptărilor și presupunerilor inculpatelor care au condus la formularea plângerii penale în contra părților civile.

Conform art. 16 lit. b) teza a II-a din N.C.P.P., unul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale și care, implicit, nu poate conduce spre o soluție de condamnare este situația în care fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În cazul infracțiunii de denunțare calomnioasă (inducere în eroare a organelor judiciare conform N.C.P.) singura formă de vinovăție prevăzută de legiuitor pentru existența infracțiunii este intenția, însă, în cazul de față nu se poate reține existența intenției societăților, întrucât lipsește factorul intelictiv, cunoașterea caracterului mincinos, nereal, al învinuirii. Intenția presupune ca societățile inculpatele să fi prevăzut rezultatul faptei lor și să urmărească producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei sau, deși să nu-l urmărească, să accepte posibilitatea producerii lui.

În concluzie, în temeiul art. 396 alin. (5) din N.C.P.P. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a din N.C.P.P., au fost achitate inculpatele S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L. și .., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) din V.C.P. (recalificată în infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) din N.C.P.).

Din perspectiva laturii civile, în baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P., s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă precizată formulată în procesul penal de către părțile civile M. J. și P. O. M., prin avocat ales Dulămiță L. G..

Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se impune existența a patru condiții cumulative: faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și rezultat, respectiv vinovăție (fie și în cea mai ușoară formă).

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu a reiesit că societățile au comis vreo faptă ilicită, astfel că acțiuna civilă în cauză este lipsită de orice temei de fapt.

În plus, opinia instanței este că în cauză lipsește orice fel de formă de vinovăție, inclusiv culpă, astfel că societățile inculpate nu ar putea fi trase la răspundere civilă pentru formularea plângerii penale.

Cheltuielile judiciare:

În baza art. 398 rap. la art. 275 pct. 1 lit. b) din N.C.P.P., instanța a obligat părțile civile M. J. și P. O. M. la plata sumei de 200 de lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente exercitării acțiunii civile în procesul penal. La stabilirea cunatumului cheltuielilor instanța nu a avut în vedere latura penală a procesului.

În privința cheltuielilor judiciare solicitate de către inculpate, instanța le-a repartizat în mod egal între cele două părți civile, ținând seama de culpăa procesuală a fiecăreia.

La stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales D. F., instanța a acordat cu acest titlu doar 50% din sumele solicitate, pe considerentul că diferența este aferentă prestației avocațiale ce a ținut de latura penală a cauzei, în privința căreia părțile civile nu se află în culpă procesuală. Mai mult, complexitatea atribuită laturii civile a cauzei nu a implicat eforturi deosebite din partea apărătorului, eforturi care să constituie temei pentru două onorarii de 10.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal părțile civile M. Jocjhen și P. O. M. solicitând în esență desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatelor pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă, invocând faptul că anumite litigii civile soluționate anterior au caracterul de autoritate de lucru judecat în raport cu învinuirile inițiale care le-au fost aduse de către inculpate (acelea de fals în declarații și uz de fals), încercând să inducă în eroare organele judiciare. La fel, apelanții au invocat în favoarea lor soluția de netrimitere în judecată adoptată față de ei în dosarul 1743/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.. De asemenea, apelanții au mai solicitat obligarea inculpatelor la plata cheltuielilor de judecată și a unor despăgubiri morale în sumă de 125.000 Euro.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cauză, material probator care dealtfel a și condus la două soluții de netrimitere în judecată adoptate de către organele de cercetare și urmărire penală, neputându-se susține că în formularea plângerilor penale inițiale împotriva părților civile din prezenta cauză inculpatele ar fi acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție.

Instanța de control își însușește în totalitate motivarea primei instanțe care a condus la soluția de achitare a inculpatelor iar în plus, față de motivele de apel invocate, va mai reține că excepția autorității de lucru judecat a unei decizii civile în prezenta cauză este neîntemeiată (dosarul_ al Judecătoriei Cluj-N.), în cauză fiind incidente dispozițiile articolului 28 alin. 2 Cod procedură penală.

Instanța de fond a mai reținut în mod corect că sub aspectul laturii subiective, era absolut necesar ca societățile să fi fost de rea-credință la momentul depunerii plângerii, adică să fi cunoscut că părțile civile P. O. M. și M. J. erau nevinovați și că nu săvârșiseră infracțiunile de uz de fals și fals în declarații.

P. plângerea formulată inițial s-a denunțat faptul că, în anul 1997, P. O. M. ar fi pretins că este moștenitorul defunctului M. L., decedat în anul 1941 și M. I., decedat în 1965 și a obținut, astfel, certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 eliberat de BNP O. M.. Invocând calitatea de moștenitor după defuncții M. L. și M. I., partea civilă ar fi obținut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 la plafonul maxim prevăzut de această lege.

Totodată, prin aceeași plângere s-a arătat că prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 51/2001 eliberat de B.N.P. R. M. Fuchs se stabilea că unicul moștenitor al defunctului M. I. (decedat la 09.03.1989) ar fi fost M. J.. În continuare, s-a arătat faptul că prin certificatul de moștenitor nr. 52/2001 eliberat de B.N.P. N. R. s-a stabilit că unicul moștenitor al defunctului M. L., decedat la 31.10.1941 era M. I., în calitate de frate. S-a arătat că prin sentințele civile nr. 1279/2006, respectiv nr. 1294/2004 ale Judecătoriei D., certificatul de calitate de moștenitor nr. 11/1997 și certificatul de moștenitor nr. 52/2001 au fost anulate. Toate aceste aspecte sunt probate de actele dosarului.

Faptul că din certificatul de moștenitor nr. 397/1965, respectiv din adresa nr. 375/28.01.2008 emisă de însăși Camera Notarilor Publici Cluj (competentă în probleme legate de dezbaterile succesorale notariale și în ținerea evidențelor notariale la nivel de județ), reieșea că unica moștenitoare a defunctului M. I. este M. C. (soția supraviețuitoare), le-a condus pe inculpate la concluzia că toate certificatele de moștenitor cu date ulterioare sunt false, lovite de nulitate absolută, iar P. O. M. și M. J. ar fi uzat de acte false în fața autorităților și a instanțelor de judecată, cu scopul de a trage foloase de pe urma acestor falsuri, sens în care au apreciat că cei doi au săvârșit infracțiunile de uz de fals (uz de certificate de moștenitor false) și fals în declarații (prin declarațiile făcute în fața diferitelor autorități publice).

În mod corect s-a apreciat că toate aceste contradicții legate de calitatea de moștenitor după defunctul M. I., în contextul demersurilor și acțiunilor puse în aplicare de către cele două părți civile P. O. M. și M. J., le-au determinat pe cele patru societăți prin organele lor de conducere să creadă în mod rezonabil că cei doi ar fi săvârșit infracțiunile reclamate.

Astfel, instanța și-a însușit în totalitate concluziile depuse de către inculpata S.C. S. S.A., prin avocat (f. 235-236), care sunt sprijinite de probele și actele dosarului.

Susținerea părților civile că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații, iar cele patru societăți nu au formulat plângere la instanța de judecată, iar acest aspect i-a determinat pe P. O. M. și pe M. J. să se considere îndreptățiți a formula plângere penală împotriva celor patru societăți, nu poate sta la baza reținerii existenței laturii subiective a infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Părțile civile au mai arătat că S.C. A. S.A., S.C. O. B. S.R.L., .., S.C. S. S.A au avut reprezentarea că acuzațiile formulate nu corespund realității. Acest aspect ar fi rezultat și din multitudinea de acțiuni civile introduse de către intimate împotriva petiționarilor (având ca obiecte, printre altele, constatarea inexistenței calității de moștenitor a lui M. J. după defunctul M. I., constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din anul 2001 care atesta calitatea de moștenitor unic după defunctul M. I., decedat la 14.04.1965, rectificarea înscrierilor în CF în sensul radierii dreptului de proprietate al lui M. I. și reînscrierea dreptului de proprietate al S.C. A. S.A.), toate soluționate în favoarea petiționarilor.

Referitor la acest ultim aspect, instanța de fond a reținut în mod real că acțiunea civilă la care au făcut trimitere părțile civile în plângerea penală (reiterată în motivele de apel), este cea introdusă la data de 08.05.2007, la Judecătoria Cluj-N. (înregistrată sub nr._ ), de către reclamanta S.C. S. S.A. împotriva pârâților M. J., P. O. M., M. C. și S.C. A. S.A. acțiune care a fost soluționată la mai bine de doi ani de la momentul formulării plângerii penale de către cele patru societăți. În realitate, în cursul soluționării acestui litigiu a apărut situația premisă care a determinat inculpatele să formuleze plângerea contra părților civile. În consecință, a fost apreciat ca fiind nefondat argumentul că existența acestui litigiu civil ar confirma faptul că cele patru inculpate ar fi avut reprezentarea că acuzațiile formulate nu corespund realității.

Or, toate aceste aspecte evidențiază caracterul rezonabil al așteptărilor și presupunerilor inculpatelor care au condus la formularea plângerii penale în contra părților civile.

P. urmare, infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din vechiul Cod penal, trebuie să fie și a fost analizată în strânsă legătură cu situația juridică a părților, în sensul că între acestea au fost mai multe procese civile, având ca obiect retrocedarea imobilului din municipiul D., precum și faptul că s-au formulat mai multe plângeri penale reciproce.

Conform tuturor celor sus-expuse, Curtea apreciază de asemenea că nu există rea-credință în formularea unei plângeri penale pentru fals și uz de fals, în condițiile în care existau inițial indicii de comitere a acestor infracțiuni, având în vedere faptul că numai o singură persoană poate să fie unic moștenitor.

În consecință, în baza prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. JOCJHEN și P. O. M. împotriva sentinței penale nr. 253/3.09.2014 a Judecătoriei D..

Va obliga părțile civile apelante la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea inculpatei . în sumă de câte 1550 lei fiecare, cu titlu de onorariu avocațial parțial redus.

Va obliga pe apelanți să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. JOCJHEN și P. O. M. împotriva sentinței penale nr. 253/3.09.2014 a Judecătoriei D..

Obligă părțile civile apelante la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea inculpatei . în sumă de câte 1550 lei fiecare, cu titlu de onorariu avocațial parțial redus.

Obligă pe apelanți să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

S. S. A. D. L. AGHINIȚĂ L. A. S.

Red.ADLA/AC

4 ex. – 12.06.2015

jud.fond. G. M. Ș.

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr.... →

Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel CLUJ