Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Decizia nr. 428/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 7093/337/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 428/A/2015
Ședința publică din 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. C. B.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr.292 din data de 19 noiembrie 2014 a Judecătoriei Z., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia și în folosul propriu, în formă continuată prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. I., lipsă fiind partea civilă . citată prin lichidator M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul O. I. – legitimat cu C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP Z. -, arată că a reziliat contractul de colaborare cu d-na avocat Hîrza R. N., astfel că solicită luarea cauzei fără a fi asistat de către un apărător, respectiv soluționarea cauzei la acest termen de judecată.
Se aduce la cunoștință inculpatului faptul că are posibilitatea ca și în această fază procesuală să dea o declarație, aducându-i-se la cunoștință drepturile prev. de art. 83 C.p.p. și obligațiile pe care le are, potrivit disp. art 108 al.2 Cpp.
Inculpatul arată că nu dorește să dea o nouă declarație și își menține declarațiile date până în prezent.
Curtea, nemaifiind solicitate alte cereri și nu au fost invocate excepții, acordă cuvântul cu privire la apelul formulat de către inculpat.
Inculpatul O. I., susține apelul formulat, solicitând achitarea sa. Arată că se consideră nevinovat și dorește ca persoanele vinovate să fie trase la răspundere, întrucât a plătit impozitul la stat, a vândut imobilul, a făcut o investiție foarte mare și a pierdut tot. Totodată, arată că deși era angajatul părții vătămate, nu i s-a dat nici salar și s-a trezit și condamnat.
Reprezentantul Ministerului, apreciază că apelul declarat de inculpatul O. I. este întemeiat, însă nu pe motivele relatate de către inculpat ci, pentru cele pe care le va expune. Solicită ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. ”a” C.p.p., să se dispună admiterea apelului declarat de inculpatul O. I., iar în baza art. 419 C.p.p., extinderea efectelor apelului și cu privire la inculpatul B. A., desființarea hotărârii penale atacată - pronunțată de către Judecătoria Z. -, pentru nelegalitate în soluționarea laturii penale a cauzei, respectiv aplicarea greșită a legii penale mai favorabile, pe instituții autonome.
În baza art. 386 al. 1 C.p.p., să dispună schimbarea încadrării juridice din disp. art. 272 al. 1 lit. ”b” din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul cod penal, în disp. art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea 31/1990, în forma anterioară modificării Legii 187/2012, cu aplicarea art. 41 al. 2 vechiul C.p. și art. 5 din NCP. De asemenea, solicită ca după schimbarea încadrării juridice, să se dispună condamnarea fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 anterior modificării prin L.187/2012, cu aplicare art. 41 al. 2 vechiul C.p., la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 din vechiul C.p., limitele de pedeapsă în forma anterioară, pentru infracțiunea în discuție fiind cuprinse între 1-3 ani. Solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În argumentarea solicitărilor formulate, arată că prima instanță, procedând la o schimbare de încadrare juridică pe considerentul că după modificarea textului în discuție prin Legea 187/2012, pedepsele ar fi mai favorabile inculpaților pe legea nouă, dar în același timp a aplicat disp. art. 41 al. 2 din vechiul C.p., ceea ce este contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale. Raportat la aceste considerente, apreciază că vechea normă de incriminare se aplică în mod unitar și cu dispozițiile art. 41 al. 2 din vechiul C.p. fiind justificată și suspendarea condiționată a executării pedepsei, în locul suspendării sub supraveghere a acesteia. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul B. A., care nu a atacat hotărârea, este născută în anul 1934.
Inculpatul O. I., în ultimul cuvânt, arată că din înscrisurile existente la dosar, rezultă că imobilul în discuție nu i-a fost plătit și de aici a pornit toată greșeala. Apreciază că este dovedit că i s-ar mai fi cuvenit suma de peste un miliard lei, iar dl. B. A. i-a spus că dacă va realiza investiția, va putea să-i închirieze imobilul, iar ulterior își va recupera banii, acesta fiind motivul pentru care s-a încheiat contractul de comodat, în baza căruia a încheiat și contractul de închiriere înregistrat la finanțe, plătind impozit pe chirie. De asemenea, arată că timp de doi ani nu a primit nici un ban și s-a trezit și condamnat. Solicită aflarea adevărului.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 292 din 19 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează:
În privința inculpatului O. I. – din infracțiunea de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată prev. de art. 272 alin. 1 pc. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1968 în infracțiunea de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1968.
În privința inculpatului B. A. din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată prev. de art. 272 alin. 1 pc. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1968 în infracțiunea de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990.
I. În temeiul art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1968 a fost condamnat inculpatul O. I., fiul lui I. și A., născut la 03.02.1961 în S., jud. S., domiciliat în ., jud. S., de cetățenie română, stagiu militar îndeplinit, studii liceale, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b precum și lit. c (respectiv interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 861 alin. 1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului O. I. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 862 alin. 1 C.pen. din 1968.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.pen. din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art. 863 alin. 2 C.pen. din 1968, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
II. În temeiul art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 a fost condamnat inculpatul B. A., fiul lui A. și A., născut la 22.07.1934 în B., jud. A., domiciliat în T., ., nr. 29, jud. Cluj, de cetățenie română, stagiu militar îndeplinit, studii liceale, pensionar, cu antecedente penale care nu atrag reținerea stării de recidivă, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b precum și lit. c (respectiv interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 861 alin. 1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. A. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 862 alin. 1 C.pen. din 1968.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.pen. din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art. 863 alin. 2 C.pen. din 1968, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În temeiul art. 25 și art. 397 C.proc.pen., precum și art. 1349 și 1357 C.civ., s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă . prin lichidator judiciar M. I..
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1150 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 575 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului O. I. constând în aceea că în calitate de administrator de drept al ., în perioada iunie 2008 – februarie 2011, a încasat succesiv, în relizarea aceleiași rezoluții infracționale, chirii lunare de la ., în urma închirierii în nume propriu și pretinzându-se proprietar, a imobilului proprietatea . (situat în localitatea Sălăjeni, nr. 216/A), primit în comodat de la această societate în urma înțelegerii cu inculpatul B. A. (reprezentant al societății), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, cu rea-credință, de bunuri sau credit de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1968.
Elementul material al laturii obiective constă în actele materiale prin care inculpatul a folosit bunul imobil proprietatea societății al cărei administrator era, în scop personal, închiriind imobilul după încheierea contractului de comodat cu societatea reprezentată de inculpatul B. A. și încasând chiriile lunare de la ..
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la administrarea unei societăți comerciale în interesul acesteia, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
La individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1968, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin raportare la gravitatea faptelor, instanța a reținut că valoarea chiriilor încasate de inculpatul O. I. reprezintă o sumă mare, de aproape_ lei, inculpații sustrăgând de la folosirea în numele societății a imobilului, cu concurența și a altor creditori ai acesteia la împărțirea fructelor folosinței bunului. Instanța a apreciat astfel că gravitatea infracțiunilor inculpaților este una medie.
În ceea ce privește persoana inculpatului O. I., acesta este în vârstă de 53 de ani, absolvent de studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și nu are antecedente penale. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Inculpatul B. A. este în vârstă de 80 de ani, are studii liceale și este pensionar. Inculpatul a fost anterior condamnat, inclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de delapidare și mai multe infracțiuni de fals, însă a fost amnistiat.
Față de conținutul concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați instanța a apreciat că nereținerea stării de recidivă nu are relevanța și consistența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968 nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unor pedepse de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare din cei doi inculpați.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpaților nu depășește 4 ani închisoare, iar în privința acestora nu s-a reținut comiterea faptei în stare de recidivă, ținând seama de vârsta și gradul de educație, scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni. Raportat la gravitatea faptelor așa cum a fost ea reținută anterior, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 C.pen. din 1968.
În privința acțiunii civile formulate de lichidatorul judiciar M. I. privind obligarea inculpaților la plata sumei de_,47 lei, contravaloarea chiriilor încasate de inculpatul O. I., instanța a constatat că această pretenție a fost soluționată în cadrul acțiunii privind angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății, inculpații fiind deja obligați la plata acestei sume de bani prin sentința civilă nr. 2209 din 30.04.2013. În consecință, acțiunea civilă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O. I..
S-a învederat că apelantul nu a încheiat contractul de închiriere cu Societatea Karo România în calitate de administrator al societății R. E. SRL ci de persoană fizică, deci nu există subiect calificat în cauză.
S-a precizat că răspunderea penală în cazul infracțiunii din speță este condiționată de existența relei credințe în utilizarea bunurilor sau creditelor societății, ceea ce este exclus prin efectuarea de către apelant a unor investiții semnificative la imobil din banii proprii precum și din plata impozitelor aferente.
În acest sens s-a precizat că, chiar dacă raționamentul inculpatului pare la o primă vedere greu de înțeles, se impune a se sublinia că, după ce și-ar fi recuperat cheltuielile s-ar fi putut discuta de un câștig al societății.
S-a concluzionat că este ușor de observat că nu se probează o însușire a sumelor rezultate din executarea contractelor de închiriere, acestea reinvestindu-se continuu în același imobil, aspect sub care nu este întrunită nici cerința referitoare la scopul personal.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit stare de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stare de fapt constând în aceea că apelantul, în calitate de administrator de drept al ., în perioada iunie 2008 – februarie 2011 a încasat succesiv chirii lunare de la ., în urma închirierii în nume propriu și pretinzându-se proprietar a unui imobil aflat în proprietatea primei societăți - primit în comodat de la aceasta, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, cu rea credință, de bunuri sau credite de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prev. de art. 272 alin.1 lit.b din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior.
În primul rând, afirmația apelantului că nu a comis fapta în calitate de administrator este contrazisă de împrejurarea că din anul 2007 acesta a fost administrator de drept al . înființată de soția lui împreună cu soția coinculpatului B. A..
De asemenea în 2008 a fost împuternicit prin act notarial să exercite și funcția de administrator în numele soției sale.
Faptul că, în același an, societatea a încheiat un contract de comodat prin care s-a transmis folosința temporară și gratuită asupra unui imobil din localitatea Sălăjeni nr. 216A către inculpatul O. I., nu înseamnă că acesta nu a acționat în calitatea de administrator al societății, de vreme ce imobilul era proprietatea societății administrată de el.
Critica referitoare la lipsa relei credințe nu poate fi primită tocmai pentru că în cursul procesului de angajare a răspunderii administratorilor societății, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, Secția a II-a civilă a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 9383/4 octombrie 2013, a statuat că neremiterea chiriei percepute de către apelant în conturile societății constituie o manoperă frauduloasă privitoare la activul social, iar această diminuare a activului net fără compensare se află în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea acestuia la complinirea activului societar.
În același timp, prin decizia menționată s-a înlăturat susținerea potrivit căreia sumele încasate drept chirie au fost utilizate în conformitate cu interesul social fiindcă înscrisurile invocate nu au aptitudinea de a dovedi că aceste valori au fost folosite în scopul reabilitării și plății taxelor datorate pentru imobil.
Este de menționat că în acest dosar s-a efectuat și o expertiză contabilă în acest sens, care a stat la baza considerentelor instanței de fond.
Cu alte cuvinte, din moment ce instanța civilă a statuat reaua-credință a inculpatului, precum și prejudiciul cauzat societății prin fapta sa, infracțiunea de pericol constând în folosirea cu rea credință a bunurilor societății este prezumată ca dovedită, iar inculpatul nu a răsturnat această prezumție.
Dimpotrivă, la dosar există probele directe constând în înscrisurile depuse din care rezultă că inculpatul a închiriat în nume personal un bun al societății încercând să disimuleze acest lucru prin încheierea unui contract de comodat.
În continuare, aceeași destinație de folosire în nume personal au avut-o sumele de bani încasate drept chirie.
Sub acest aspect nu prezintă relevanță că acestea sau o parte din acestea ar fi fost folosite la îmbunătățirile aduse imobilului, chiar având în vedere apărarea inculpatului că în fapt imobilul era al său, de unde rezultă intenția clară de a folosi în scop personal aceste sume.
La examinarea cauzei nu au fost constatate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ce pot fi luate în considerare din oficiu de către Curte.
Așa fiind, în baza art. 421 pct 1 lit.b CPP va respinge ca nefondat apelul acestuia.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 292 din 19.11.2014 a Judecătoriei Z..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. B. V. C.
GREFIER
E. C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./25.03.2015
Jud.fond.-C. M. B.
| ← Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 436/2015. Curtea de... | Omor calificat (art. 175 C.p.). Decizia nr. 321/2015. Curtea de... → |
|---|
