Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 1211/100/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.551/A/2015
Ședința publică din 17 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: C. O. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul V. M. G. și de partea civilă L. V. împotriva sentinței penale nr.7 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.46/P/29.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. M., în substituirea av.P. D., din Baroul Cluj și apărătorul ales al părții civile L. V., av.S. L. D., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile L. V. și S. Judetean de Urgență Baia M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în acest moment și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de control judiciar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.
În susținerea apelului, s-a arătat că pedeapsa de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor este excesiv de mare. Solicită să se rețină circumstanțele atenuante prev.de art.75 alin.1 lit.a și alin.2 lit.a și b C.pen. Astfel, între părți a existat o stare conflictuală, nu inculpatul a fost cel care a provocat scandalul, ci partea vătămată, acesta a încercat să repare repercusiunile faptei sale, a plătit o parte din despăgubirile solicitate și a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă în apărarea sa, a invocat scuza provocării. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a fost provocat de partea civilă, care l-a lovit cu o bâtă și doar din acest motiv inculpatul a ripostat. Solicită să se țină cont de faptul că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare, cu instanța de judecată, nu are antecedente penale și este integrat în societate, astfel că scopul pedepsei poate fi atins și printr-un cuantum mai redus al acesteia. De altfel, zona Maramureșului este cunoscută ca fiind un loc unde se comit astfel de fapte, fiind absolut un gest normal ca toți cei de acolo să poarte un cuțit asupra lor. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul părții civile solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, pe latura penală, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în tentativă la infracțiunea de omor calificat și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar pe latura civilă majorarea cuantumului daunelor morale.
În susținerea apelului, arată că inculpatul este cercetat doar pentru tentativă la infracțiunea de omor, deoarece partea vătămată a avut noroc și nu a decedat urmare a faptei comise, pentru că altfel inculpatul era astăzi cercetat pentru omor. Astfel, partea vătămată a fost lovită în 3 zone vitale, apte oricare să ducă la suprimarea vieții sale. Se justifică schimbarea încadrării juridice astfel cum a solicitat, deoarece din probele administrate rezultă că infracțiunea a fost comisă cu premeditare, chiar dacă între părți a existat o stare conflictuală pe fondul unor relații extraconjugale întreținute de inculpat cu soția părții vătămate.
Din declarația olografă a inculpatului, din 13.01.2014 rezultă că acesta a fost anunțat telefonic de cineva care i-a comunicat că partea vătămată îl caută. În aceste condiții, înarmat cu un cuțit tip fluture, pe care nu-l folosea la mâncare, s-a dus să se întâlnească cu partea vătămată. Acesta din urmă s-a speriat, l-a lovit cu o botă, după care inculpatul l-a pus la pământ și l-a lovit cu cuțitul de 2-3 ori. Partea vătămată a recunoscut că avea o botă în mână, pe care o folosea pentru a se apăra de câini. În condițiile în care l-a văzut pe inculpat apropiindu-se de el, a urmărit doar să se apere. Inculpatul s-a năpustit asupra lui și l-a lovit, după care a fugit la un vecin din apropiere care locuia singur. S-a înarmat cu o furcă și s-a întors la locul evenimentului, după care iar a fugit și în cele din urmă a fost prins de organele de poliție. Inculpatul a fost sunat de cumnata părții vătămate, H. A. care l-a întrebat ce a făcut. Din probele administrate rezultă fără dubii că infracțiunea a fost comisă cu premeditare.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță, deși aceasta este în limite legale, este prea blândă pentru gravitatea faptei, cruzimea cu care a fost săvârșită, oricare din cele 3 lovituri putând să-i suprime viața victimei. Inculpatul este tânăr, are 27 ani, iar partea vătămată 48 ani. Acesta din urmă muncește așa cum poate, fiind afectat fizic și psihic de ceea ce s-a întâmplat. Se impune aplicarea unei pedepse în limite legale pentru ca inculpatul să plătească pentru ce a făcut.
Referitor la latura civilă a cauzei, susține că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum insuficient, față de cât ar fi fost normal pentru acest gen de infracțiune. Într-o cauză similară, cu 80-90 zile de îngrijiri medicale, Curtea de Apel Cluj a acordat 50.000 euro cu titlu de daune morale, singura diferență față de acest dosar fiind faptul că partea vătămată a suferit și o infirmitate. În speță, a solicitat suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale, având în vedere suferința cauzată părții vătămate și împrejurarea că au fost 2 copii de față la comiterea faptei.
În privința apelului declarat de inculpat solicită respingerea acestuia ca nefondat. Nu se impune reținerea scuzei provocării, deoarece nu inculpatul este cel care s-a apărat de partea vătămată. În realitate, inculpatul s-a năpustit asupra părții vătămate, care s-a apărat cu bota pe care o avea la el. Având în vedere cruzimea cu care fapta a fost săvârșită și locul vizat, nu se justifică nici reținerea scuzei provocării, dar nici reducerea pedepsei aplicate. Este adevărat că inculpatul a plătit suma de 1500 lei, dar la sfârșitul procesului la instanța de fond, după ce partea vătămată și-a vândut obiectele și bunurile pentru a-și plăti spitalizarea. Nu este o scuză că în zona Maramureșului se comit asemenea fapte, inculpatul trebuind să răspundă pentru ceea ce a făcut.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat sub toate aspectele. Susține că nu sunt elemente la dosar care să confirme premeditarea. Inculpatul nu a luat hotărârea înainte de a fi provocat de partea vătămată și nu s-a dovedit că avea acel cuțit asupra lui pentru a comite fapta. Este adevărat că în zona Maramureșului se obișnuiește să se poarte un cuțit. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, arată că într-o cauză similară s-a aplicat 5 ani închisoare, deși partea vătămată avusese un număr mai mare de zile de îngrijiri medicale.
Referitor la latura civilă, arată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a daunelor materiale și morale acordate în speță. În opinia sa, sunt suficiente daunele morale acordate, iar pe de altă parte acestea nici nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate. Solicită să se țină cont de starea conflictuală existentă între părți și aici face referire la dosarul nr.2274/P/2013, dosar în care părțile au calități inversate. În mod cert, dacă inculpatul nu ar fi fost provocat, nu ar fi comis fapta. De altfel, inculpatul a recunoscut ce a făcut și merită ca instanța să-i acorde clemență.
Apărătorul părții civile arată că în hotărârea la care a făcut referire victima a avut 80-90 zile de îngrijiri medicale, iar în speță 89 zile.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că nu este îndeplinită condiția pentru reținerea stării de premeditare și nu se impune nici reținerea scuzei provocării, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei și faptul că părțile au fost implicate anterior în alte conflicte. De asemenea, latura civilă a fost corect soluționată, cu mențiunea că-și însușește considerentele din hotărârea atacată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA :
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 7 din 27 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea formulată de apărătorul părții civile L. V. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 189 lit. a Cod penal.
Cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal:
A fost condamnat inculpatul V. M. G. zis „M. lui T.” (fiul lui I. și I., născut la data de 18.04.1988 în Sighetu Marmației, județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna Ocna Șugatag, ., județul Maramureș, fără antecedente penale, arestat preventiv, aflat în P. G.), pentru săvârșirea infracțiunii de:
- tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 C.pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 67 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 66 lit. a și lit. b C.pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 66 lit. a și lit. b C.pen.
În baza art. 399 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal, art. 184 alin. 28 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada internării medicale în vederea efectuării expertizei psihiatrice, respectiv 13.01.2014 – 28.01.2014 precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu 29.01.2014 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. despăgubiri civile în sumă de 5.462,76 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile L. V., domiciliat în Comuna Ocna Șugatag, ., jud. Maramureș, despăgubiri civile în sumă de 3.650 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitare și contravaloarea în lei a sumei de 7.000 euro la data efectuării plății reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile L. V. suma de 5.900 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat corpul delict – cuțit tip briceag, aflat în Camera de corpuri delicte de la IPJ Maramureș.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a sentinței, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul V. M. G. și partea civilă L. V. sunt consăteni, ambii locuind în satul B., aparținând de . Maramureș, între părți există o stare conflictuală mai veche, legată de faptul că inculpatul a avut cu câțiva ani în urmă o relație cu numita L. L. A., soția părții civile, relație despre care partea civilă a aflat.
Pe fondul acestei stări conflictuale, inculpatul și partea civilă obișnuiau să-și adrese unul altuia cuvinte jignitoare, când se întâlneau și uneori chiar să se agreseze reciproc.
În data de 12.01.2014, fiind o zi de duminică, inculpatul V. M. a plecat de la locuința sa în jurul orei 16,00 și s-a deplasat inițial la localul numit „Barul lui S." de pe raza localității B., unde s-a întâlnit cu numiții S. V., V. G. M., V. lonuț D. și P. I. cu care a consumat bere. De la local, inculpatul s-a deplasat la locuința familiei H., rudă cu familia părții civile, cu intenția de a o vizita pe fiica acestora, A.. La scurt timp acesta a fost urmat la familia respectivă și de martorii P. I. și V. lonuț D., unde cei trei au mai consumat bere.
Pe rând, martorii au plecat, ultimul fiind inculpatul, care a plecat în jurul orei 22,00. Cât timp inculpatul a stat în casa familiei H., a fost sunat de martorul P. I. care i-a comunicat că partea civilă se află lângă biserica din . spre casă, inculpatul l-a ajuns din urmă pe martorul V. lonuț D., care a rămas cu câțiva metri în spatele inculpatului, pentru a putea vorbi la telefon. În imediata apropiere a intersecției de lângă căminul cultural din localitate, din sens opus pe uliță și-a făcut apariția partea civilă L. V., care a trecut pe lângă martorul V. I. D. și când a ajuns în dreptul inculpatului l-a lovit pe acesta din urmă cu o botă. Inculpatul a parat lovitura cu brațul, după care a trântit-o pe partea civilă la pământ și i-a aplicat acesteia trei lovituri cu cuțitul pe care îl purta asupra sa, cauzându-i plăgi tăiate, una toracică, una lombară iar una trohanteriană.
După agresiune, atât inculpatul cât și martorul V. lonuț D. s-au refugiat în locuința martorului S. V. aflată în apropiere. Partea civilă L. V., după ce s-a ridicat de la pământ, i-a urmărit pe cei doi, câțiva metri spre locuința lui S. V., după care s-a întors cu intenția de a se deplasa spre casă, însă datorită hemoragiei a căzut în dreptul locuinței familiei Tepei P. din localitatea B., unde a fost găsită de martorii T. G. D. și G. I.. Aceștia au luat legătura telefonic cu soția părții civile, care s-a deplasat la fața locului și care, văzând starea în care se află soțul ei, a anunțat organele de poliție și ambulanța.
După sosirea la fața locului a organelor de poliție și până la venirea ambulanței, inculpatul V. M. G. a venit pe uliță pentru a vedea în ce stare se află partea civilă, însă văzând că la fața locului se află deja și agenții de poliție a fugit din nou în casă la martorul S. V., unde a fost găsit de organele de poliție.
Partea civilă L. V. a fost transportată și internată la C. chirurgie toracică din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. C-tin O." Baia M., cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă toracică stângă, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax stâng, insuficiență respiratorie acută, anemie acută post hemoragică, emfizem subcutanat, plagă lombară stângă, plagă umăr stâng și plagă regiunea coapsă stângă".
Potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 89 din 06.02.2014 a Serviciului Județean de Medicnă legală Baia M., în urma agresiunii din data de 12.01.2014, partea civilă L. V. a suferit leziuni traumatice constând în trei plăgi tăiate înțepate, una toracică, una lombară și una trohanteriană, leziuni ce s-au putut produce cu un corp tăietor-înțepător (cuțit), care au pus în primejdie viața părții civile și care necesită 28-30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare (f.69,70).
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul V. M. G. a fost supus unei expertize medico legale psihiatrice care să stabilească, în principal, dacă avea sau nu discernământ la momentul comiterii faptei. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 33/27.01.2014 a concluzionat că inculpatul suferă de tulburare de personalizate instabil-emoțională tip impulsiv, are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, a avut discernământ atât la momentul comiterii faptei cât și în prezent.
Audiat în cauză, inculpatul V. M. G., recunoaște comiterea faptei însă precizează că nu a făcut altceva decât să reacționeze la atacul „cu bota” pe care l-a inițiat partea civilă.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului V. M. G., constând în aceea că în seara zilei de 12.01.2014, în jurul orei 22,30, după o scurtă altercație cu partea civilă L. V. pe o uliță din apropierea căminul cultural din localitatea B., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuțit, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, faptă pentru care i-a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Cum de la data săvârșirii infracțiunii (12.01.2014) și până la judecarea acesteia a intervenit o nouă lege penală, instanța, cu privire la încadrarea juridică a faptei a reținut că legea penală aplicabilă în cauză este reglementarea din Codul penal actual, făcând astfel aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
Apărătorul părții civile a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din tentativă la omor (art. 32 rap. la art. 188 Cod penal) în tentativă la omor calificat (prev. de art. 32 rap. la art. 189 lit. a Cod penal) pe motiv că fapta a fost comisă cu premeditare, solicitare care însă a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată.
Premeditarea, ca element circumstanțial, este o cauză de agravare a omorului și constă în hotărârea de a comite infracțiunea, luată înainte de săvârșirea acțiunii, care constituie element material al laturii obiective. În acest interval de timp, cuprins între momentul luării hotărârii de a comite fapta și comiterea infracțiunii inculpatul trebuie să realizeze acte morale sau materiale de pregătire specifice acestei acțiuni.
Literatura juridică de specialitate a stabilit că pentru existența premeditării, este necesară îndeplinirea, cumulativă, a cel puțin două condiții și anume: luarea rezoluției infracționale să preceadă cu un anumit interval de timp acțiunea agresivă iar hotărârea mai dinainte luată să se concretizeze în activități de pregătire a acesteia, cum ar fi: obținerea de informații în legătură cu victima și procurarea de mijloace ori căutarea de complici; prima cerință presupune trecerea unui interval suficient de timp de la luarea hotărârii infracționale și exteriorizarea acesteia pentru a reflecta asupra săvârșirii faptei, a lua o hotărâre în acest scop dar și o pregătire în vederea comiterii infracțiunii; ori, în speța dedusă judecății, așa cum a fost relatată starea de fapt exclude ipoteza că inculpatul ar fi meditat la săvârșirea faptei, pentru a se putea reține comiterea infracțiunii cu premeditare.
În speță, e adevărat că inculpatul aflase că persoana vătămată aflată în stare de ebrietate se plimbă undeva prin . lui spre casă, partea civilă a fost aceea care a luat inițiativa de a se apropia de inculpat și nu inculpatul, împrejurare pe care aceasta a și recunoscut-o, fiind cea care a lovit prima.
În plus, nu există nicio dovadă la dosar care să confirme că inculpatul a luat hotărârea înainte de a acționa și nici nu a întreprins nicio acțiune de pregătire în acest scop, nedovedindu-se că acel cuțit pe care-l purta de obicei și-l avea asupra sa și la momentul comiterii faptei, a fost luat cu scopul de a o lovi pe victimă.
În concluzie, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii de către inculpat, reținerea că aceasta ar fi comis-o cu premeditare ar fi total greșită. Nici solicitarea apărătorului inculpatului de a se reține comiterea infracțiunii în stare de provocare nu este nici ea întemeiată. Într-adevăr partea civilă a lovit prima cu o "botă" însă nu este suficient acest lucru și nici nu justifică aplicarea a trei lovituri consecutive cu cuțitul de către inculpat, lovituri care au pus în pericol viața victimei.
O lovire aplicată de victimă de natura celei în cauză, prin ea însăși, nu este în măsură de a crea inculpatului o puternică tulburare care să fi fost produsă prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei, astfel încât să atragă reținerea circumstanței atenuante legale a provocării.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, rezultatul socialmente periculos produs, aspectele care circumstanțiază persoana inculpatului dar și cele legate de fapta și contextul în care a fost comisă și în principal cele legate de atitudinea și comportamentul victimei, chiar dacă instanța nu a reținut că inculpatul nu ar fi comis fapta în stare de provocare, atitudinea părții vătămate a avut și ea un rol important în producerea rezultatului infracțional.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de:
- 3738 lei reprezentând 42 lei/zi (pentru 89 de zile de îngrijiri medicale acordate);
- 801 lei reprezentând 9 lei/zi contravaloarea bonurilor de masă neîncasate (pe durata celor 89 zile de îngrijiri medicale);
- 4450 lei reprezentând 50 lei/zi (câștig nerealizat pe durata celor 89 zile de îngrijiri medicale, peste veniturile realizate de partea civilă de la locul de muncă din prestarea diverselor munci în gospodărie);
- 50.000 euro despăgubiri pentru daune morale;
- 4900 lei cheltuieli de judecată (3000 lei onorariu avocat, 1500 lei prezența apărătorului la 15 termene de judecată, 1400 lei prezența părții civile la 14 termene de judecată).
Raportat la probațiunea administrată sub aspectul laturii civile, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile L. V., despăgubiri civile în sumă de 3.650 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitare, ca beneficiu nerealizat pentru cele 89 de zile, cuprinse în perioada 13.01._14, constând în zile de îngrijiri medicale și concediu medical acordat pentru refacerea stării de sănătate a părții civile. Această sumă constă în 4450 lei câștigul nerealizat în cele 89 de zile cât partea civilă ar fi prestat diverse munci după orele de serviciu (declarația martorului P. I. - f.151- care confirmă că acesta desfășura diverse munci agricole în gospodărie), 400 lei contravaloarea tichetelor de masă de care partea civilă nu a beneficiat în lunile ianuarie 2014, februarie 2014 și jumătate din luna martie 2014. Partea civilă a cerut 801 lei contravaloarea bonurilor de masă neîncasate pe durata de 89 de zile de îngrijiri medicale însă instanța a acordat doar 400 lei (150 lei pe lună) având în vedere că din adeverința de salarizare emisă de AVIVA SRL, aflată la fila 198 rezultă că doar pe jumătate din luna ianuarie și pe lunile februarie și martie acesta nu a beneficiat de tichete de masă; în rest, valoarea tichetelor i-a fost achitată acestuia integral de către societate.
Instanța a mai acordat părții civile suma de 300 lei reprezentând diferența dintre salariul de bază de 900 lei pe care aceasta îl realiza și suma încasată pe aceleași luni, respectiv februarie și martie 2014, aspect care rezultă din adeverința emisă de locul de muncă, .. Din suma totală de 5150 lei pe care instanța o apreciază ca fiind dovedită cu titlu de despăgubiri civile, a fost dedusă suma de 1500 lei, deja achitată în instanță de mama inculpatului, aspect confirmat și de partea civilă, rezultând în final suma de 3650 lei.
Restul pretențiilor formulate cu titlu de despăgubiri materiale instanța le-a respins ca nedovedite.
E adevărat că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la suma de 50.000 euro despăgubiri pentru daune morale, însă, instanța cenzurând cuantumul acestora a dispus obligarea inculpatului la plata doar a contravalorii în lei a sumei de 7.000 euro la data efectuării plății, apreciind că raportat la leziunile fizice dar și psihice, cauzate de acestea pe de-o parte dar și atitudinea și comportamentul părții civile, pe de altă parte, această sumă este suficientă pentru a compensa, măcar în parte, suferința la care a fost supus.
Cu referire la cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă L. V. instanța a apreciat ă că acestea sunt pe deplin justificate, atât cu chitanțele prin care se face dovada achitării onorariului apărătorului ales, cât și a cheltuielilor de transport pe care partea civilă dar și apărătorul acesteia le-au efectuat deplasându-se din localitatea B. până la Baia M. la 15, respectiv 14 termene de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul V. M. G. și partea civilă L. V..
În susținerea apelului, inculpatul V. M. G. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea scuzei provocării potrivit art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, precum și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. a, b Cod penal. În acest sens inculpatul a arătat că fost provocat de partea vătămată care l-a agresat lovindu-l cu o bâtă, iar după săvârșirea infracțiunii a colaborat cu organele judiciare și a depus eforturi în recuperarea prejudiciilor produse.
Partea civilă L. V. a solicitat instanței în ce privește latura penală a cauzei schimbarea încadrării juridice și reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de tentativă la omor calificat ca urmare a săvârșirii cu premeditare a infracțiunii și, pe cale de consecință, majorarea pedepsei aplicate.
În ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat majorarea daunelor morale la suma de 50.000 de euro, sumă care, în opinia sa, ar compensa suferințele îndurate ca urmare a faptei inculpatului ce i-a produs leziuni a căror vindecare a necesitat 89 de zile de îngrijiri medicale.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care a reieșit fără îndoială vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aceea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal.
Sintetic, s-a reținut că, în seara de 12 ianuarie 2014, inculpatul V. M. G. s-a întâlnit cu partea vătămată L. V. pe ulița satului B., aparținând de . Maramureș și, pe fondul unei stări conflictuale anterioare între aceștia, partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o bâtă, ce a determinat iscarea unui nou conflict, împrejurare în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată cu un cuțit pe care l-a înfipt de 3 ori în corpul victimei, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 28-30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Criticile în apelul inculpatului privind greșita nereținere a scuzei provocării și a circumstanțelor atenuante judiciare sunt nefondate. În mod corect prima instanță a respins cererea de reținere a scuzei provocării din moment ce între pretinsul act provocator, lovirea cu bâta, și riposta ulterioară a inculpatului, înjunghierea repetată, a existat o vădită disproporție.
Pentru a putea fi reținută scuza provocării este necesar ca prin comportamentul părții vătămate să fi generat în psihicul inculpatului o puternică tulburare care să-i reducă posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a gravității faptei, iar inculpatul să fi acționat în această situație.
Corespunde adevărului, așa cum rezultă din probele cauzei, că partea vătămată a fost cea care a lovit mai întâi pe inculpat, însă această lovitură aplicată peste mână, nu era de natură să-i producă inculpatului acel dezechilibru asupra autocontrolului, o tulburare care să-i afecteze capacitatea de apreciere a gravității acțiunilor sale ulterioare.
În susținerea celor arătate Curtea reține că probele dosarului au pus în evidență o stare conflictuală între inculpat și victimă, care dura de mai mult timp, era nestinsă și s-a soldat de-a lungul timpului cu agresiuni reciproce, atât verbale cât și fizice.
În acest context, cu siguranță că la întâlnirea dintre inculpat și victimă, inculpatul ar fi putut să prevadă că victima l-ar putea agresa, tot astfel cum și victima însăși a arătat că l-a lovit pe inculpat fiind convins că acesta îl va ataca. Așadar, lovirea venită din partea victimei, tocmai având în vedere istoricul situației conflictuale dintre cei doi, nu putea să-i provoace inculpatului o stare de puternică tulburare pentru a se reține scuza provocării ca circumstanță atenuantă. Lovitura dată de victimă, evident a înfuriat inculpatul care a răspuns inițial cu o lovitură aplicată cu genunchiul în stomacul părții vătămate care a căzut la pământ. Însă, pe fondul unui comportament de tip impulsiv, relevat și prin raportul de expertiză medico legală psihiatrică (f. 113 dup), inculpatul a continuat să agreseze victima cu o violență extremă, a lovit-o cu cruzime, a înjunghiat-o de 3 ori și a lăsat-o singură pe drum, în noapte, căzută într-o baltă de sânge.
Nici celelalte circumstanțe invocate de inculpat nu sunt incidente în cauză, nefiind evidențiate prin probele cauzei împrejurări legate de fapta comisă care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului, iar faptul că acesta a achitat suma de 1500 lei din totalul sumelor la care a fost obligat de către prima instanță nu poate primi semnificația unei circumstanțe atenuante judiciare.
În ce privește apelul formulat de partea civilă L. V., Curtea îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Mai întâi Curtea arată că în mod just a apreciat instanța fondului că nu se impune schimbarea încadrării juridice corect stabilită ca infracțiunea de tentativă la omor și nu cea de tentativă la omor calificat. Susținerea că inculpatul ar fi premeditat fapta, că a pândit/așteptat victima sens în care era înarmat cu un cuțit fluture, nu are la bază vreo probă administrată în cauză, fiind simple presupuneri ale părții vătămate.
Astfel, după cum rezultă din derularea evenimentelor din seara de 12 ianuarie 2014, victima a fost cea care, odată ajunsă pe uliță în dreptul inculpatului, l-a lovit pe acesta cu o bâtă ce-o avea asupra sa și nu inculpatul a declanșat conflictul. Faptul că inculpatul, anterior ieșirii pe stradă, fusese sunat în de martorul P. I. D. care l-a avertizat că partea vătămată se află pe uliță, nu are semnificația arătată și nu susține premeditarea. Dimpotrivă, așa cum rezultă din declarația acestui martor, avertizarea asupra prezenței victimei pe ulița satului în zona apropiată de cea în care și inculpatul s-a aflat, a avut drept scop protejarea inculpatului, știut fiind că între cei doi exista o stare conflictuală notorie (f. 88 dup). Și celelalte persoane care erau de față când inculpatul a fost sunat, au arătat că acesta a mai zăbovit un timp până să iasă în stradă, timp apreciat ca suficient pentru ca partea vătămată L. să fi plecat.
Împrejurarea că inculpatul avea asupra sa un cuțit fluture nu constituie nici acesta un argument pentru reținerea premeditării. Deși s-a încercat acreditarea ideii că un astfel de cuțit nu este destinat uzului obișnuit și că susținerea inculpatului că îl folosea regulat când servea masa la muncile agricole este nereală, Curtea reține că acest tip de cuțit este cunoscut ca unul de agrement, destinat activităților în aer liber, excursiilor, tocmai pentru că se pliază și poate fi ușor transportat într-un rucsac, fără riscul de a produce răni accidentale. Așadar, cuțitul fluture nu reprezintă vreo armă aptă să producă răni mai grave față de orice alt tip de cuțit sau briceag, neavând nimic special în construcția sa. Ca atare, susținerea inculpatului că se folosea de el când servea masa nu apare ca neveridică.
Tot nefondate sunt alegațiile părții vătămate și vizavi de criticile vizând neacordarea daunelor morale în sumă de 50.000 de euro, sumă apreciată ca aptă să acopere suferințele pricinuite victimei. În mod just prima instanță a socotit că suma de 7000 de euro acoperă plenar ceea ce victima a avut de suferit de pe urma faptei inculpatului, raportat și la împrejurările concrete în care agresarea sa a avut loc. În acest sens, s-a subliniat că victima a fost cea care a declanșat acest conflict și, chiar dacă ceea ce ea a suferit este semnificativ mai grav, aprecierea asupra cuantumului daunelor acordate a fost corect realizată și prin raportare la numărul zilelor de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecare, respectiv 28-30 de zile și nu 89 zile cum în mod eronat s-a susținut în apelul părții vătămate.
Așa fiind, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul V. M. G. și partea civilă L. V..
Va deduce din pedeapsa aplicată perioada internării medicale în vederea efectuării expertizei psihiatrice, respectiv 13.01.2014 – 28.01.2014 precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu 29.01.2014 la zi.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. P. D., sumă ce se va plăti din FMJ.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul V. M. G. la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe partea civilă L. V. la 300 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul V. M. G. și partea civilă L. V. împotriva sentinței penale nr.7 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Maramureș.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada internării medicale în vederea efectuării expertizei psihiatrice, respectiv 13.01.2014 – 28.01.2014 precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu 29.01.2014 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. D., sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpatul V. M. G. la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe partea civilă L. V. la 300 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. B. C. I.
GREFIER
D. S.
Red. E.B./M.N.
4 ex./30.04.2015
Jud.fond.-O. G.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel CLUJ | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
