Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 1072/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1072/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 46/235/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1072/A/2015
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către partea civilă A. I.-F., inculpatul B. A. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. împotriva sentinței penale nr.505 din 3.04.2015 a Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. dat în dosarul de urmărire penală nr. 1493/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul a depus la dosar, prin avocat ales, concluzii scrise în susținerea cererii de respingere a apelului Parchetului și al părții civile, respectiv admiterii apelului său.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 17 septembrie 2015, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 septembrie 2015.
CURTEA
Prin sentința penală nr.505 din 3 aprilie 2015 a Judecătoriei G., în temeiul articolelor 17 alineatul (2), 16 alineatul (1) litera c) și 396 alineatul (5) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul B. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de articolul 180 alineatul (2) din Codul penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal nou.
A respins acțiunea civilă a părții civile A. I.-F., având ca obiect obligarea inculpatului la despăgubiri în sumă de 10.000 lei.
A respins acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență Cluj, având ca obiect obligarea inculpatului la despăgubiri în sumă de 654,44 lei.
A respins cererea inculpatului privind obligarea părții civile A. I.-F. la palta cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în drept, conform rechizitoriului, fapta inculpatului B. A. care la data 17.10.2012, în jurul orelor 1500-1600 în timp ce se afla pe raza localității Feldioara, . denumit popular ”H.”, fiind nemulțumit că partea vătămată A. I. F. se afla cu o turmă de oi la păscut în zona respectivă, i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate cu o bâtă, peste cap și corp, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin. 2 din C. pen.
Instanța a constatat că, potrivit articolului 250 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a 10 201 0 18>Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare. iar potrivit articolului 247 din Legea numărul 187/2012 respectiva lege a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Pe aceeași dată a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea numărul 286/2009) conform articolului 246 din Legea numărul 187/2012.
Conform articolului 180 alineatul (2) din Codul penal din 1969, Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Conform articolului 193 alineatul (2) din Codul penal nou, (2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Așa cum se arată în articolul 5 alineatul (1) din Codul penal nou, (1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
După cum se poate observa, legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât prevede limite de pedeapsă mai mici. Prin urmare, în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Codul penal nou, se va menține încadrarea juridică stabilită de P..
Conform articolului 396 alineatul (2) din Codul de procedură penală, (2) Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Pentru a pronunța o soluție temeinică și legală, instanța a verificat actele dosarului și a avut în vedere, potrivit articolelor 97, 103 și 349 din Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății (fila 14 din dosarul de urmărire penală și fila 29 din dosarul instanței).
Așa cum reiese din cele de mai sus, există o certitudine în legătură cu leziunile produse părții vătămate A. I.-F.. Acestea au fost dovedite cu actele medico-legale aflate la dosar.
Referitor la faptul dacă aceste leziuni au fost produse de inculpatul B. A., nu există nici o probă directă care să dovedească acest aspect. Probele indirecte sunt contradictorii. Pe de o parte, martorii T. L.-I. și A. T. afirmă că partea vătămată le-a spus că a fost lovit de către inculpat iar pe de altă marte, martorii B. Balasz și Efadl A. Tarik A. Mohamed afirmă că, în ziua incidentului, inculpatul a fost tot timpul acasă și a cules porumb împreună cu alte persoane.
Cei 4 martori care cunosc aspecte semnificative privind fapta, sunt puțin credibili din cauza legăturii strânse pe care o au aceștia cu una dintre părțile aflate în cauză, respectiv martorii B. Balasz și Efadl A. Tarik A. Mohamed au legătură cu inculpatul iar martorii A. T. și T. L.-I. au legătură cu partea civilă.În speță, există mai multe împrejurări care acreditează ideea că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat. Mai întâi, partea vătămată a adus la cunoștință imediat după săvârșirea infracțiunii, celor doi martori (T. L.-I. și A. T.) faptul că a fost bătut de inculpat, a descris modalitatea în care a decurs incidentul și le-a arătat urmările agresiunii. De asemenea, așa cum se arată în raportul de evaluare de la filele 48-51 din dosarul instanței, din analiza comportamentului general, manifestat în familie și în societate de către inculpat reies anumiți factori care ar fi putut contribui la comiterea faptei: uzanțele comunității privind abordarea cu violență a situațiilor de intruziune a altor cetățeni pe terenurile de pășunat, existența unui precedent creat de tatăl inculpatului (revendicarea unui teren prin uz de forță), ceea ce a facilitat dezvoltarea și perpetuarea de către inculpat a obișnuinței de a apela la agresivitate, ca modalitate disfuncțională de a-și apăra proprietatea precum și capacitatea redusă de a manifesta empatie față de victime.
Există și aspecte care configurează ideea că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea, acesta neputând să se afle la locul și timpul incidentului, întrucât se afla în altă parte, împreună cu alte persoane.
Din întregul material probator, nu se poate trage concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Desigur că, în ce îl privește pe martorul B. B., P. de pe lângă Judecătoria G. s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acest martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă referitor la declarația dată de martor în acest dosar (a se vedea fila 71 din dosarul instanței). Având în vedere prezumția de nevinovăție prevăzută de articolul 4 din Codul de procedură penală, instanța nu poate să țină cont de această sesizare. De asemenea, nu este posibilă amânarea cauzei până la primirea rezultatului cercetărilor de la poliție, așa cum a solicitat P. de pe lângă Judecătoria G. deoarece este necesar ca soluția să fie definitivă pentru a putea fi valorificată în fața instanței. În măsura în care se va constata în mod definitiv că respectivul martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, există posibilitatea revizuirii prezentei hotărâri, conform articolului 453 alineatul (1) litera b) din Codul de procedură penală.
Având în vedere cele de mai sus și aplicând principiul ,,in dubio pro reo’’; în temeiul articolelor 17 alineatul (2), 16 alineatul (1) litera c) și 396 alineatul (5) din Codul de procedură penală, instanța l-a achitat pe inculpat cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Persoana vătămată A. I. F. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 10.000 lei reprezentând cheltuielile cu îngrijirile medicale, faptul că nu a putut munci în gospodărie timp de o săptămână și daune morale (fila 7 din dosarul de urmărire penală).
S. C. Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 654,44 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea părții vătămate (fila 11 din dosarul de urmărire penală).
Având în vedere soluția dată pe latura penală a cauzei și în virtutea principiului ,,accesorium sequitur principalem’’ (accesoriul urmează principalul), se vor respinge cele două constituiri de parte civilă.
Inculpatul a solicitat obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial (filele 130 și 132). Conform articolului 276 alineatul (5) din Codul de procedură penală, (5) În caz de achitare, persoana vătămată sau partea civilă este obligată să plătească inculpatului și, după caz, părții responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceștia, în măsura în care au fost provocate de persoana vătămată sau de partea civilă. Instanța apreciază că, din redactarea textului reiese că, provocarea cheltuielilor semnifică faptul că acestea au fost determinate cu rea credință de către partea civilă. Este de principiu că, buna credință se prezumă iar cel care afirmă existența relei credințe, trebuie să dovedească acest aspect. În speță, există probe atât în favoarea vinovăției inculpatului cât și în favoarea nevinovăției acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii. Se poate reține astfel că, așa cum s-a stabilit că există dubii în ce privește vinovăția inculpatului, în mod simetric există dubii în ce privește buna credință a părții civile. Prin urmare, instanța a reținut că, nu s-a dovedit că partea civilă a acționat cu rea credință pentru a determina efectuarea unor cheltuieli judiciare, astfel că s-a respins cererea inculpatului privind obligarea părții civile la cheltuieli judiciare.
Părții civile nu i se poate reține vreo culpă în declanșarea procesului penal, astfel că în temeiul articolului 275 alineatul (1) punctul 1. literele a) și b) și alineatul (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Conform articolului 8 din Legea numărul 255/2013, articolului 408 alineatul (1) și articolului 410 alineatul (1) din Codul de procedură penală, prezenta sentință este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA G., partea civilă A. I. F.și inculpatul B. A..
P. de pe lângă Judecătoria G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre să fie condamnat inculpatul pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În motivele de apel s-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a interpretat greșit probele administrate în cauză, pronunțând o soluție de achitare în baza principiului in dubio pro reo, bazat pe declarațiile a doi martori, respectiv fratele inculpatului Bourean Balaszs și Efaldi A. Taric A. Mahomed prieten al inculpatului.
Partea civilă A. I. F. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul cu privire la infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 V.C.p. să fie obligat la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și morale, precum și la plata cheltuielilor judiciare.
Inculpatul B. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre să fie obligată partea civilă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare la judecata în fond a cauzei, precum și a cheltuielilor judiciare din apel.
În motivele de apel inculpatul prin memoriul depus la dosar și concluziile orale ale apărătorului ales a arătat că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, a omis să oblige pe partea civilă la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., partea civilă A. I. F. și inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a interpretat greșit probele administrate în cauză, pronunțând o soluție de achitare în baza principiului in dubio pro reo bazată pe declarațiile a doi martori, respectiv fratele inculpatului Bourean Balaszs și Efaldi A. Taric A. Mahomed prieten al acestuia.
Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria G. și partea civilă A. I. F. urmează să fie admise pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit stării de fapt, așa cum s-a reținut în actul de trimitere în judecată, la data de 17.10.2012, pe timp de zi, în jurul orelor 15,00 – 16,00 inculpatul B. A. în timp ce se afla pe raza localității Feldioara . numit Forgoș, fiind nemulțumit că partea civilă A. I. F. îngrijea o turmă de oi care pășteau în zona respectivă, i-a aplicat acestuia lovituri repetate cu o bâtă peste cap și corp, cauzându-i leziuni ale integrității corporale care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
La puțin timp după comiterea faptei partea vătămată a anunțat telefonic pe soția sa martora A. T., precum și pe angajatul său martorul Trombițaș I., comunicându-i faptul că a fost lovit de inculpat, cu precizarea numelui acestuia, iar în urma acestei discuții la fața locului s-a prezentat martorul T. I. împrejurare în care martorul a observat că partea civilă prezenta urme recente ale agresiunii fizice . Mai mult, l-a văzut și pe inculpat care se îndepărta de la locul comiterii faptei.
Toate aceste detalii ale stării de fapt au fost descrise de către martorul Trombițaș I. în cele două declarații care i-au fost luate de organele de poliție, cu precizarea că cea de-a doua declarație a fost consemnată în prezența apărătorului ales al inculpatului avocat Lenard I.. La finele declaraților s-a făcut în mod expres mențiunea cu privire la faptul că acestea au fost citite martorului, care a fost de acord cu modul de consemnare a relatărilor sale și că nu a avut nicio obiecție de formulat. La fel, avocatul inculpatului nu a formulat vreo obiecție în acest sens.
După conflictul cu inculpatul, partea civilă s-a deplasat la domiciliul acesteia unde martora A. T. –soția părții civile l-a observat cu urme de lovituri, iar ulterior a dat și aceasta declarații conforme cu realitatea la postul de poliție.
În jurul orelor 17,00-18,00 partea civilă a fost transportată de către martorul C. I. la S. Municipal Cluj în vederea acordării de îngrijiri medicale, unde i s-a stabilit diagnosticul „traumatism cranio cerebral minor grad zero, contuzie toracică. hematom torace posterior. Contuzie braț stâng și genunchi drept agresiune”, după care s-a prezentat la institutul de medicină legală unde i s-a eliberat certificatul medico-legal nr.7276/I/a/1523/18.10.2012 iar ulterior acesta a fost completat cu actul medico-legal nr.8479/X/382 din 10.12.2013, precizându-se că s-a omis inițial să se menționeze că leziunile pot data din 17.10.2012.
În faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, fiind asistat de apărătorul ales. A cunoscut conținutul materialului probator administrat în cauză, nu a formulat nicio obiecție cu privire la acesta și nici nu a dat vreo explicație rezonabilă faptului că partea vătămată a prezentat urme de leziuni care au fost produse în data de 17.10.2012.
La instanța de fond, inculpatul este asistat de același apărător ales și își menține poziția de nerecunoaștere a faptei, fără să ofere și în această fază procesuală explicații pertinente cu privire la . părții vătămate de către o altă persoană.
În faza de judecată a fost audiată martora A. T. care își menține declarația dată în faza de urmărire penală.
De asemenea, este audiat martorul Trombițaș I. care la fel își menține declarațiile date anterior, cu excepția împrejurării că l-a văzut pe inculpat în zonă, revenind la această mențiune, fără să ofere instanței o explicație rezonabilă. Ulterior, a fost audiat și agentul de poliție care a luat declarația martorului T. și care confirmă că procedura de consemnare a declarației a fost respectată.
Instanța a admis în apărarea inculpatului audierea martorilor B. Balaszs fratele inculpatului și Efaldi A. Talic A. Mahomed prieten al inculpatului.
Prin declarațiile celor doi martori inculpatul a încercat să convingă instanța cu privire la existența unui alibi, în sensul că inculpatul nu se găsea în ziua de 17.10.2012 în locul unde susține partea vătămată că ar fi fostagresată.
Instanța de fond nu a analizat în detaliu ansamblul probelor administrate în cauză, deoarece există probe suficiente care probează cu certitudine faptul că, partea civilă a fosta gresată la data de 17.10.2012 în locul indicat de către aceasta, iar autorul faptei este inculpatul B. A., așa cum rezultă din declarațiile martorilor T. I. și A. T., coroborate cu declarațiile părții vătămate și concluziile certificatului medico-legal, care atestă leziunile suferite de partea vătămată.
Referitor la omisiunea de a fi consemnată data producerii leziunilor în certificatul medico-legal, aceasta a fost o simplă eroare de redactare, iar ulterior s-a comunicat de către IML Cluj în cursul cercetării judecătorești data producerii leziunilor.
Pe de altă parte, instanța de fond a avut posibilitatea să constate poziția inculpatului, care în cursul urmăririi penale a refuzat să se supună testului poligraf, iar din conținutul referatului de evaluare privind pe acesta rezultă că, inculpatul apelează frecvent la agresiuni ca modalitate de a-și apăra proprietatea și are capacitate redusă de a manifesta empatie față de victimă, fiind dispus la adoptarea unui comportament care contravine normelor sociale.
În acest context, instanța de fond putea să înlăture declarațiile celor doi martori propuși pentru a asigura un alibi inculpatului după aproape 2 ani de la săvârșirea faptei, cu atât mai mult cu cât unul dintre martori este fratele inculpatului, având interes în cauză, întrucât fac parte din aceeași familie, iar celălalt martor un prieten apropiat al inculpatului. Declarațiile celor doi martori neputând fi coroborate cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
Având în vedere că din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că, inculpatul la data de 17.10.2012 în jurul orelor 15,00 – 16,00 a lovit pe partea vătămată cu o bâtă peste cap și corp, în timp ce aceasta îngrijea o turmă de oi în locul numit „H.”, cauzându-i leziuni ale integrității corporale care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admise apelurile formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și de partea civilă A. I. F. împotriva sentinței penale nr.505 din 3 aprilie 2015 a Judecătoriei G., pe care o va desființa în întregime și pronunțând o nouă hotărâre, urmează să fie condamnat inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de articolul 180 alineatul (2) din Codul penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal nou la pedeapsa de 5000 lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.63 ind. 1 VCP.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se reține următoarele:
Din declarația martorului C. I. audiat în faza de judecată a apelului rezultă că partea vătămată putea realiza într-o zi de muncă suma de 50 lei.
Pe latură civilă a cauzei partea vătămată nu a propus alte probe din care să rezulte că ar fi cumpărat medicamente pentru tratarea leziunilor cauzate de inculpat sau că ar fi angajat alte persoane să-i lucreze în gospodărie pe perioada celor 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Față de cele de mai sus, în baza art.19 C.p.p. raportat la art.998-999 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptei) urmează să fie admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată A. I.-F. și să fie obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei despăgubiri civile, reprezentând venitul nerealizat pe perioada a șase zile de îngrijiri medicale (50 lei x 6 zile) și 1000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând suferința cauzată părții civile în urma leziunilor produse de inculpat.
În baza acelorași dispoziții legale, inculpatul urmează să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Cluj, suma de 654,44 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
În baza art.276 C.p.p. inculpatul urmează să plătească părții civile A. I.-F. suma de 150 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Potrivit art.274 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 1500 lei cheltuielile judiciare la judecata în fond a cauzei.
Apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe urmează să fie respins, deoarece acesta a fost condamnat în apel și ca urmare partea vătămată nu poate fi obligată să-i plătească acestuia cheltuieli judiciare de la judecata în fond a cauzei.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite apelurile formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și de partea civilă A. I. F. împotriva sentinței penale nr.505 din 3 aprilie 2015 a Judecătoriei G., pe care o desființează în întregime și pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul B. A., fiul lui G. și A., născut la data de 06.07.1985 în ., domiciliat în satul Feldioara, nr. 1 B, ., cetățenia română, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, studii superioare, titular al unei întreprinderi individuale, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, codul numeric personal_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de articolul 180 alineatul (2) din Codul penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal nou la pedeapsa de 5000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.63 ind. 1 VCP.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată A. I.-F. și obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 600 lei despăgubiri civile și 1000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Cluj, suma de 654,44 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile A. I.-F. suma de 150 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1500 lei cheltuielile judiciare la judecata în fond a cauzei.
II. Respinge apelul formulat de inculpatul B. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G.M. R. A. B. H.
Red.VG/SMD
3 ex./28.09.2015
Jud.fond. G. I.
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
