Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 86/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2758/84/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 86/2015
Ședința Camerei de consiliu din data de 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: G.-V. C.
GREFIER: N. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. M. de pe lângă Curtea Militară de Apel București – a fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat O. M. F..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de către inculpatul SUVEROȘAN R. împotriva încheierii penale f.n. din 14 ianuarie 2015 a Tribunalului S., dată în dosar nr._ 14, cauza având ca obiect măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu a răspuns inculpatul Suveroșan R., personal și asistat de avocat ales R.-M. Z. în baza delegației de substituire din data de 12.02.2015 pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpatului Suveroșan R. depune la dosarul cauzei motivele de contestație.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației.
Avocatul inculpatului Suveroșan R. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, desființarea încheierii penale din data de 14 ianuarie 2015 a Tribunalului S. și soluționând cauza, excluderea tuturor probelor obținute în urma autorizării măsurilor de supraveghere tehnică, respectiv a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la postul telefonic aparținând inculpatului A. F. M., supravegherea video, audio sau prin fotografiere a inculpatului A. F. M., localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a inculpatului A. F. M., precum și a tuturor actelor efectuate în baza Ordonanței din data de 19.09.2014 în dosarul nr. 2226/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z..
Arată că în prin ordonanța din data de 19.09.2014 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a autorizat pe o durată de 48 de ore, respectiv pentru perioada 19.09.2014 ora 17:00 – 21.09.2014 ora 17:00, autorizarea supravegherii tehnice a inculpatului A. F. M. suspectat că ar pregăti o viitoare infracțiune de tâlhărie asupra unui factor poștal. Totodată, arată că în data de 22.09.2014 P. de pe lângă Judecătoria Z. a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Z. în vederea confirmării măsurilor de supraveghere tehnică, iar prin încheierea nr. 29 din data de 22.09.2014 au fost confirmate măsurile de supraveghere tehnică dispuse provizoriu. Subliniază că autorizarea nu este legală deoarece ordonanța din data de 19.09.2014 a fost dispusă cu privire la o eventuală infracțiune, nu la o faptă consumată, organele de urmărire penală nefiind sesizate. Menționează că potrivit vechilor dispoziții procedurale exista instituția actelor premergătoare, instituție care nu mai există în codul de procedură penală actual, actele premergătoare făcând obiectul unor divergențe în doctrina și practica judiciară considerându-se că ar duce la abuzuri.
De asemenea, arată că în data de 21.09.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere și tentativă la omor calificat și a fost declinată competența în favoarea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Apreciază că încheierea judecătorului de drepturi și libertăți este lovită de nulitate absolută deoarece procurorului îi revine obligația de a sesiza în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, iar având în vedere că obiectul cauzei îl constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat, instanța competentă să judece cauza în primă instanță este tribunalul, astfel încât competența materială de soluționare a sesizării în vederea confirmării măsurilor de supraveghere tehnică dispuse provizoriu de procuror revenea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. și nu celui de la Judecătoria Z..
Arată că prin ordonanța din data de 22.09.2014 s-a declinat competența în favoarea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, care avea posibilitatea să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. pentru confirmarea supravegherii tehnice sau consideră că ar fi fost o soluție legală și sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Z. de către P. de pe lângă Judecătoria Z., iar acesta, prin încheiere să decline competența de confirmare a autorizării provizorii în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. care să o soluționeze cu participarea procurorului militar de la P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
Prin urmare, apreciază că în aceste condiții probele obținute în urma utilizării măsurilor de supraveghere tehnică sunt nelegale.
Menționează că în încheierea penală atacată se face referire la dispozițiile art. 142 alin. 5 din Codul de procedură penală potrivit cărora datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni, dar trebuie obținute în mod legal pentru a se asigura dreptul fiecărui inculpat la un proces echitabil, iar prin felul în care nu a fost sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. s-a încălcat flagrant dreptul inculpatului la un proces echitabil. Totodată, menționează că se mai face referire și la dispozițiile art. 50-60 Cod procedură penală de declinare a competenței potrivit cărora actele de urmărire penală obținute de P. de pe lângă Tribunalul S. pot fi folosite de P. M., dar probele legal obținute, ideea de bază a procesului penal fiind respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, iar prin nerespectarea dispozițiilor legale de sesizare a judecătorului competent să confirme supravegherea tehnică s-a încălcat flagrant acest drept al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public în temeiul art. 425 ind.1 alin. 4 lit.b Cod procedură penală solicită respingerea contestației formulată de către inculpatul Suveroșan R. și menținerea încheierii din data de 14.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S..
Arată că în prezenta cauză există două dosare de urmărire penală diferite, respectiv dosarul nr. 2226/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. prin care procurorul a autorizat pe o durată de 48 de ore utilizarea unor măsuri de supraveghere tehnică, confirmate prin încheierea nr. 29 din 22.09.2014 de către judecătorul de drepturi și libertăți de pe lângă Judecătoria Z., cauza având ca obiect o presupusă infracțiune de tâlhărie și dosarul nr. 2228/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. în urma căruia a rezultat dosarul nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj format în urma declinării competenței de soluționare dispusă de P. de pe lângă Tribunalul S. în dosarul nr. 472/P/2014. Apreciază că în mod legal probele obținute de către P. de pe lângă Judecătoria Z. au fost folosite în cadrul cauzei penale de față. În acest sens subliniază că în temeiul art. 142 alin. 5 Cod procedură penală datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute de art. 139 alin. 2 și că erau suficiente motive să se considere că exista posibilitatea săvârșirii infracțiunilor care formau obiectul dosarului nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj.
Astfel, consideră că probele au fost obținute în mod legal și pe cale de consecință solicită respingerea ca nefondată a contestației.
Avocatul inculpatului Suveroșan R., în replică, arată că nu întâmplătoare este ierarhia instanțelor și pentru anumite infracțiuni prevăzute în mod expres de lege competența materială aparține unei anumite instanțe și având în vedere că o există suspiciunea că o persoană a săvârșit o anumită infracțiune dată în competența unei instanțe anume, procedura prevăzută de lege să fie respectată și arată că în cauză procedura nu s-a respectat. Menționează că există 2 dosare de urmărire penală, respectiv unul în care există o suspiciune, nu o faptă și în care a fost autorizată supravegherea tehnică și un alt dosar prin care s-a constatat existența unor indicii privind săvârșirea altor infracțiuni. Apreciază că declinarea competenței trebuia efectuată atunci, imediat după ce a existat bănuiala că s-ar pregăti săvârșirea unor alte infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public în replică, arată că în data de 22 septembrie 2014 P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. confirmarea ordonanței de autorizarea a supravegherii tehnice, cererea fiind admisă.
Avocatul inculpatului Suveroșan R., arată că în cauză există 2 autorizări, respectiv una din 19.09.2014 și una din 23.09.2014, iar cea din 23.09.2014 a vizat descoperirea celui de-al treilea participant și consideră că aceasta din urmă este legală, iar prima este viciată.
Inculpatul Suveroșan R., având ultimul cuvânt arată că nu există în cauză indicii ori probe că a intenționat să participe alături de inculpatul A. F. M. la tâlhărirea factorului poștal și solicită respingerea probelor nelegal obținute.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Prin încheierea penală din 14 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului S., s-a respins excepția invocată și cererea de excludere a unor probe formulate de apărătorul inculpatului Suveroșan R. în procedura de cameră preliminară.
2. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpații:
- A. F.-M.– trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere, prev. și ped. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a, f și h C.pen. și art.253 alin.4 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.;
- SUVEROȘAN R. – trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și complicitate la distrugere, prev. și ped. de art.48 C.pen. rap.la art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen, și art.48 C.pen. rap. la art.253 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.;
- L. V.– trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere, prev. și ped. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen. și art.253 alin.4 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen..
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A. F.-M., SUVEROȘAN R. și L. V..
Stabilirea primului termen de judecată în fond s-a făcut după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară examinând cererea de constatare a nulității absolute a încheierii penale nr. 29/I/22.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z.(dos. nr._ ) și de excludere a unor probe, formulată prin prisma dispozițiilor art. 345 alin. (1) și art. C. proc. pen., a constatat că acestea nu sunt întemeiate, potrivit prevederilor art. 141 C.p.p
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut următoarele:
În data de 19.09.2014, în dos.nr.2226/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., întrucât existau date cu privire la faptul că făptuitorul A. F. M. a făcut pregătiri pentru ca, în data de 20.09.2014, în timpul serbării nunții sale, să tâlhărească un factor poștal despre care știa că păstrază valori la domiciliu; după începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.32 al.1 C.p. rap. la art.233 C.p., în baza art.141 al. 1și 2 C.p.p., procurorul a dispus autorizarea supravegherii tehnice pe o perioadă de 48 de ore, din data de 19.09.2014 ora 17,00 până în data de 21.09.2014, ora 17,00,constând în interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de la postul telefonic cu numărul_, utilizat de făptuitorul A. F. M., supravegherea video, audio sau prin fotografiere, precum și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a făptuitorului A. F. M.,ordonanța urmând a fi supusă confimării judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Z., în termen de 24 de ore de la expirarea celor dispuse(dos.u.p., vol.II, f.122).
În data de 21.09.2014, în temeiul art.142 al. 5 C.p.p., P. de pe lângă Judecătoria Z. a trimis Parchetului de pe lângă Tribunalul S. două note de procesare rezultate din redarea unor convorbiri efectuate de A. F. M. în datele de 20 și 21.09.2014, interceptate în baza Ordonanței din 20.09.2014(dos.u.p., vol.II, f.105).
În data de 22.09.2014, prin Încheierea nr. 29/I/2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z. a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Z. și a confirmat ordonanța din 19.09.2014 emisă în dosarul nr. 2226/P/2014, prin care s-a dispus autorizarea, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 de ore a metodelor de supraveghere tehnică mai sus menționate( dos. u.p., vol.II,f.153-154).
P. de pe lângă Tribunalul S. a înregistrat dos. nr.472/P/2014, în care, printr-o ordonanță din 21.09.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, reținându-se că prin ordonanța din data de 21.09.2014, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. 4 C.pen., din probatoriul administrat rezultând, în esență, că la acea dată, în intervalul orar 02,30-02,45, persoane necunoscute s-au deplasat pa . Z. și au aruncat cu 4 recipiente cu benzină spre blocul F15,respectiv spre geamul apartamentului în care se aflau R. F. și M. C. A., fiind astfel produs un incendiu soldat cu pagube materiale.
Prin ordonanța din 21.09.2014, procurorul a dispus autorizarea, cu titlu provizoriu,a măsurilor de supraveghere tehnică pe o perioadă de 48 de ore, din data de 21.09.2014 ora 20,00, respectiv interceptarea comunicațiilor efectuate de utilizatorii unor terminale mobile.
Prin ordonanța din 22.09.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S., întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultau indicii de participare la comiterea faptelor pentru care se începuse urmărire penală, a lui Suveroșan R., subofițer la Garda nr.2 Ileanda din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Porolissum al județului S., s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, date fiind prevederile art.37 și 56 al.5 C.p.p.( dos.u.p., vol.I, f.2-3).
În data de 22.09.2014 P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. confirmarea ordonanței din 21.09.2014 emisă în dosarul nr. 472/P/2014, cererea fiind admisă ( dos. u.p., vol.II,f.102-104).
S-a concluzionat că aspectele invocate de apărătorul inculpatului nu pot fi însușite, întrucât prin încheierea penală nr.29/I/22.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z. (dos. nr._ ) s-au confirmat măsurile de supraveghere tehnică dispuse de procuror în dos. nr. 2226/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. în perioada 19.09._14, dosar în care cercetările penale vizau posibila comitere a infracțiunii de tâlhărie, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z. fiind competent a dispune în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 142 al.5 C.p.p., referitoare la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2).
Întrucât din măsurile de supraveghere tehnică dispuse în dos. nr. 2226/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. au rezultat date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea, de către A. F. M., a infracțiunilor de distrugere prin incendiere și tentativă de omor, P. de pe lângă Judecătoria Z., a sesizat, la data de 21.09.2014 P. de pe lângă Tribunalul S., competent în efectuarea de cercetări cu privire la aceste infracțiuni, înregistrându-se astfel dos. nr. 472/P/2014 .
În dos. nr. 472/P/2014, procurorul a autorizat, cu titlu provizoriu, măsuri de supraveghere tehnică și, întrucât în cauză au rezultat date sau informații concludente și utile privitoare la participarea inculpatului Suveroșan R. (plutonier în cadrul ISU S.) la presupusele infracțiuni cu privire la care era cercetat A. F. M., în data de 22.09.2014, P. de pe lângă Tribunalul S. a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, fiind menținute probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse de parchetul care și-a declinat competența, conform prevederilor art.50 și 60 C.p.p.
Ulterior, prin încheierea penală nr.46/24.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. s-au confirmat măsurile de supraveghere tehnică dispuse de procuror în dos. nr. 472/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., dosar în care cercetările penale vizau comiterea infracțiunilor de distrugere prin incendiere și tentativă la omor, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. fiind competent a dispune în acest sens.
Prin urmare, constatându-se legalitatea și temeinicia încheierii penale nr. 29/I/22.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z., s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a acestei încheieri penale și de excludere a tuturor probelor obținute ca urmare a autorizării provizorii a utilizării măsurilor de supraveghere tehnică, respectiv a interceptării si înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la postul telefonic cu nr_, aparținând inculpatului A. F. M., a rapoartelor/proceselor verbale/note lor de supraveghere video, audio sau prin fotografiere, precum si de filaj a inculpaților Suveroșan R., A. F. M. si L. V., localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a inculpaților Suveroșan R., A. F. M. si L. V., precum si toate actele, indiferent de denumire, efectuate în baza acestei autorizări provizorii.
S-a constatat că nu au fost formulate de către inculpați alte cereri și excepții vizând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dos. nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.
Verificând, potrivit art.342 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul nr. 415/P/2014, de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul din data de 11.11.2014 este întocmit cu respectarea prevederilor art.328 Cod procedură penală, respectiv cuprinde datele referitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora, probele și mijloacele de probă pe care se întemeiază învinuirea, datele referitoare la persoana inculpaților, propunerea de menținere a arestării preventive a inculpaților Suveroșan R., A. F. M., respectiv propunerea de menținere a arestului la domiciliu față de inculpatul L. V., conform art.330 Cod procedură penală, dispoziția de trimitere în judecată, s-a constatat că persoanele ce trebuie citate, calitatea acestora și locul de citare, cheltuielile judiciare, rechizitoriul fiind în același timp verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
De asemenea, administrarea probelor în cauză s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și garantarea dreptului la apărare al inculpaților.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință va dispune începerea judecății în cauza privind pe inculpații: Suveroșan R., A. F. M. și L. V..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul SUVEROȘAN R..
Acesta a criticat hotărârea atacată pe motiv că se impunea invalidarea și excluderea tuturor probelor obținute ca urmare a autorizării provizorii a măsurilor de supraveghere tehnică, respectiv a interceptării și a înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la postul telefonic aparținând unui alt inculpat, A. F. M., a rapoartelor de supraveghere video/audio sau foto și de filaj a inculpatului contestator și a inculpaților A. F. M. și L. V., de localizare sau urmărire prin mijloace tehnice a acestora, precum și toate actele, indiferent de denumire efectuate în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., din dosarul nr.2226/P/2014 din 19 septembrie 2014, confirmată prin încheierea nr. 29/22 septembrie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Z., pe motiv că ultima este lovită de nulitate absolută.
S-a argumentat că obiectul prezentei cauzei îl constituie inclusiv infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin.1 raportat la art. 188 alin.1 CP și art. 189 alin.1 lit. a, f, și h C.pen., deci instanța competentă era judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S..
S-a detaliat că, atâta timp cât pe durata autorizării provizorii s-a comis o infracțiune care este de competența tribunalului, trebuia declinată competența de a formula sesizarea în vederea confirmării autorizării provizorii în favoarea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, urmând ca acesta să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 281 alin.1 lit.b C.pr.pen. ce prevede că încălcarea dispozițiilor privind competența materială a instanțelor când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente atrage nulitatea absolută a actului de procedură, sancțiune care se aplică și pentru actele emise de judecătorul de drepturi și libertăți.
În continuare, s-a arătat că potrivit art. 102 alin.3 C.pr.pen. nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe determină excluderea probei.
S-a mai apreciat că, în cazul infirmării autorizării provizorii, art. 141 alin.6 C.pr.pen. dispune că probele astfel obținute se distrug, deci aceeași consecință trebuie să existe și în cazul constatării nulității absolute a încheierii de confirmare a autorizării provizorii.
Contestatorul a mai criticat încheierea de începere a judecății cauzei pe motiv că ordonanța menționată anterior s-a emis într-o cauză în care urmărirea penală nu a fost legal începută, pentru că la data începerii urmăririi penale nu era comisă nicio faptă prevăzută de legea penală, ci doar o ipotetică săvârșire în viitor a unei infracțiuni, deci nelegalitatea începerii urmăririi penale determină și nelegalitatea ordonanței având ca obiect o măsură de supraveghere tehnică, deci administrarea unei probe.
Examinând contestația din perspectiva motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
În mod temeinic judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a respins excepția invocată și cererea de excludere a probelor formulate de inculpatul Suveroșan R. în procedura de cameră preliminară și constatând legalitatea sesizării instanței, cu rechizitoriul nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A. F. M., Suveroșan R. și L. V., trimiși în judecată în stare de arest pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin.1 C.pen. raportat la art. 188 alin.1 și art. 189 alin.1 lit.a, f și h C.pen. și de distrugere (complicitate la distrugere pentru inculpatul contestator) prev. de art. 253 alin.4 C.pen. constând, în esență, în aceea că în noaptea de 20/21 septembrie 2014, au aruncat cu sticle incendiare într-un apartament de pe . Z., în care se aflau două persoane; inițial a reieșit că incendierea apartamentului s-a produs la instigarea inculpatului A. F. însă la acțiune ar fi participat inculpatul contestator, având calitatea de militar cu grad de plutonier, motiv pentru care competența urmăririi penale aparține Parchetului M..
Contrar susținerilor contestatorului că nu s-ar fi dispus începerea urmăririi penale în cauză, doar după începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.32 al.1 C.p. rap. la art.233 C.p., procurorul, în baza art.141 alin. 1 și 2 C.p.p., a dispus autorizarea supravegherii tehnice pe o perioadă de 48 de ore, din data de 19.09.2014 ora 17,00 până în data de 21.09.2014, ora 17,00, constând în interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de la postul telefonic cu numărul_, utilizat de făptuitorul A. F. M.; evident, la aceea dată nu existau încă date culese prin măsurile de supraveghere de comitere a unor altor infracțiuni, astfel încât să fie posibilă începerea urmăririi penale și pentru acestea.
Prima critică referitoare la nelegalitatea ordonanței procurorului din 19 septembrie 2014 de autorizare a supravegherii tehnice, fiindcă a fost dispusă cu privire la o eventuală infracțiune, nu la o faptă consumată va fi înlăturată deoarece art. 141 alin 1 lit b prevede expres că procurorul poate autoriza pe o durată de maximum 48 de ore măsurile de supraveghere când există urgență, timpul necesar obținerii mandatului de supraveghere de la judecătorul de drepturi și libertăți, printre altele, va pune în pericol siguranța persoanei vătămate; pe de altă parte, art. 14 alin 1 lit b Cod procedură penală, face trimitere directă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 139 alin 1 și 2 Cod procedură penală, care prevede că supravegherea tehnică se dispune când există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Se constată că suspiciunea de pregătire a unui infracțiuni de tâlhărie asupra unui factor poștal, îndeplinea atât condiția de a pune în pericol siguranța acestuia, cât și cea referitoare la cuantumul pedepsei, fapta în forma simplă prevăzută de lege, fiind pedepsită de art 233 Cod penal, cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar tâlhăria calificată fiind pedepsită cu pedepse mai mari.
A doua critică referitoare la nelegalitatea probelor obținute în urma utilizării măsurilor de supraveghere, datorită atât nelegalității sesizării efectuate de către procuror, cât și a nelegalității subsecvente a încheierii judecătorului de drepturi și libertăți urmare acestei sesizări, de confirmare a măsurii de supraveghere tehnică dispuse prin ordonanța din 19 septembrie 2014, este întemeiată în drept, de către contestator, pe nerespectarea competenței prevăzute de art 141 alin. 3 Cod procedură penală ce dispune că procurorul are obligația de a sesiza judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află sediul parchetului care face parte procurorul.
În fapt, contestatorul invocă în favoarea criticii împrejurarea că măsurile de supraveghere au condus la descoperirea unor fapte mai grave, de distrugere calificată și de tentativă de omor în care suspect este contestatorul, având calitate de militar, iar față de declinarea cauzei din 21 septembrie 2014 către P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, competența confirmării ordonanței revenea judecătorului de drepturi și libertăți de la tribunal, instanța competentă să judece infracțiunea de omor.
Analizând această critică și temeiurile invocate în sprijinul acesteia, trebuie observat că legea de procedură penală este de strictă interpretare.
Interpretând strict dispoziția art. 141 alin. 3 Cod procedură penală ce prevede că „procurorul are obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face procurorul care a emis ordonanța”, concluzia strictă care se desprinde este aceea că instanța competentă să judece cauza este aceea determinată în raport de fapta a cărei pregătire a justificat emiterea de urgență de către procuror a mandatului de supraveghere, nu o altă faptă descoperită cu ocazia supravegherii, dacă nu ar fi așa, ar însemna că dacă supravegherea de urgență a fost justificată de pregătirea unei fapte de competența unei instanțe situate spre vârful organizării judiciare însă, cu ocazia supravegherii se descoperă o infracțiune de competența judecătoriei, confirmarea mandatului ar reveni judecătorului de drepturi și libertăți de la judecătorie, și nu de la instanța competentă să judece fapta ce a determinat urgența emiterii mandatului de supraveghere de către procuror.
În plus, interpretarea strictă este în acord cu art. 142 alin. 5 Cod procedură penală care prevede că datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni, fără a se pretinde condiția că mandatul trebuie emis sau confirmat și de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece această infracțiune.
Așa fiind, în temeiul art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 4251 pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul SUVEROȘAN R. în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul S., referitor la legalitatea sesizării instanței.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen., obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 12 februarie 2015
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
V. CHITIDEANNARCISA C.
Red. C.V./M.N.
4 ex./18.02.2015
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 256/2015.... → |
|---|
